PRODUCEREA, TRANSPORTUL SI

DISTRIBUTIA ENERGIEI ELECTRICE

NOTE DE CURS

Autor: ing. Dima Nicolae

1
 PREFATA

• La bordul navelor, sursele de energie electrica, sunt generatoarele electrice de

curent continuu si curent alternativ antrenate de motoare diesel sau turbine, precum
si bateriile de acumulatori.
• Sistemul electroenergetic naval, este alcatuit din totalitatea echipamentelor electrice
de la bord, utilizate pentru producerea, transportul si distributia energiei electrice
necesara alimentarii consumatorilor de energie de la bordul navei.
• Liniile de transport ale energiei electrice se realizeaza cu cabluri electrice sau cu
bare conductoare din cupru.
• Distributia energiei electrice se realizeaza prin intermediul unor tablouri de distributie.
• Tablourile electrice de distributie sunt constructii destinate conectarii la sursele de
energie a consumatorilor de energie electrica.
• Toate instalatiile si echipamentele electrice de la bordul navelor, trebuie sa
corespunda Normelor Tehnice impuse de Societatile da Clasificare a Navelor, care
supraveghiaza proiectarea, fabricarea si instalarea finala a acestora la bord.
• Prezenta lucrare s-a realizat utilizand ca bibliografie de baza lucrarea prof.
universitar dr. ing Dumitru Nanu, Instalatii Electrice Navale, Bucuresti – 2009,
• Reguli pentru constructia si clasificarea navelor maritime – Registrul Naval Roman,
Bucuresti 1995 si alte materiale conform bibliografiei anexate.
2
• Autorul
 OBIECTIVELE CURSULUI

• Principalele obiective ale cursului sunt, dezvoltarea deprinderilor teoretice si practice

pentru:

• - Intocmirea bilantului energetic si alegerea numarului generatoarelor si a puteri

• centralei electrice.
• - Proiectarea retelei electrice de distributie a energiei electrice.
• - Analiza functionarii corecte a unor sisteme de reglare a tensiunii si turatiei.
• - Realizarea cuplarii in paralel a generatoarelor si distribuirea uniforma a incarcarii
generatoarelor cu putere activa si reactiva.
• - Alegerea corecta a dispozitivelor de conectare si protectie a generatoarelor
electrice,consumatorilor si retelelor de distributie.
• - Proiectarea unor centrale electrice navale, utilizand metoda tabelelor de sarcini
• sau a bilantul energetic.
• - Calculul si alegerea bateriilor de acumulatori utilizate la bordul navei.
• - Cursul respecta Programa Analitica a disciplinei “Producerea transportul si
distributia energiei electrice” seria 2013 – 2017, COD: F 09-01-01,
• Unuversitatea Maritima din Constanta.

3
 1. Unitatea de invatare nr.1

CURS nr. 1 : Sistemul electroenergetic al navei - SEN

• 1.1. Notiuni introductive.Structura si clasificarea SEN.

• 1.2. Centrala electrica a navei – CEN
• 1.3. SEN autonome.
• 1.4. SEN cu preluare partiala a puterii de la sistemul energetic de putere
• 1.5.SEN unitar.
• 1.6. Scheme structurale ale centralelor electrice din SEN.
• 1.7. Conditii de exploatare a SEN.
• 1.8. Cerinte privind calitatea energiei furnizate de SEN.

4
 1.1. Notiunu introductive. Structura si clasificarea SEN

• Sistemul electroenergetic naval (SEN), cuprinde totalitatea instalatiilor si

echipamentelor electrice de la nave,folosite pentru producerea transportul si
distributia energiei electrice necesara alimentarii consumatorilor de energie
electrica de la bord.
• Structura SEN este compusa din: surse de energie electrica, linii de
transport, tablouri de distributie a energiei electrice si convertizori ai energiei
electrice. Consumatorii de energie electrica au caracteristici specifice si
sunt tratati separat.
• Sursele de energie electrica de la bordul navelor sunt generatoarele
electrice de curent continuu sau alternativ( antrenate de motoare diesel,
turbine cu abur sau gaze) baterii de acumulatoare si pentru anumite
instalatii panouri fotovoltaice.
• Tablourile de distributie sunt constructii destinate conectarii liniilor de
transport a energiei electrice de la surse la consumatori.
• Tabloul de distributie la care sunt cuplate sursele de energie electrica si
retelele electrice de putere se numeste tablou principal de distributie-TPD.

5
 1.2. Centrala electrica a navei.

• Centrala electrica a navei - CEN- este formata din sursele de energie

electrica impreuna cu tabloul principal de distributie- TPD.
• Reteaua electrica a navei, este constituita din liniile de alimentare si
tablourile de distributie.
• Clasificarea SEN se face dupa urmatoarele criterii:
1. Dupa numarul CEN care compun SEN, pot fi cu una, cu doua cu trei sau
mai multe CEN
2. Functie de legatura dintre SEN si sistemul energetic de putere destinat
propulsiei navei pot fi autonome, cu preluare partiala a puterii de la SE
principal si unitare cu SE principal.
3. Functie de sistemul de distributie al energiei electrice, SEN pot fi cu
sistem radial, magistral sau mixt.
1.3. SEN autonome sunt independente de SE principal al navei, si
dispun de surse separate de energie electrica, tablouri electrice, retea de
distributie, transformatoare, redresoare convertizoare si pot fi cu una sau
mai multe centrale electrice.

6
1.3. SEN autonome.

7
 1.3. SEN autonome

• SEN cu o singura centrala electrica se utilizeaza pe nave de transport mici,

unde sursa de avarie este constituita din baterii de acumulatori.
• Navele comerciale de regula utilizeaza SEN compuse din doua CEN, una
principala si alta de avarie interconectate.
• Pe navele de pasageri, navele cu destinatie speciala sau nave militare, se
utilizeaza SEN cu doua sau mai multe CEN, situate in compartimente
diferite. Centralele sunt interconectate, pot fi folosite independent si pot
alimenta fiecare consumatorii de energie de la bord.
• Repartizarea puterii electrice totale pe doua centrale, conduce la
micsorarea valorii curentilor de scurt circuit sub valorile admise de puterea
de rupere a intrerupatoarelor automate in caz de scurt circuit adica
aproximativ 100 – 200 kA. SEN este complet autonom, daca utilizeaza ca
surse de energie numai diesel generatoare, fara combinatii cu
turbogeneratoare, doarece punerea in functiune a turbogeneratoarelor
necesita mai mult timp pentru punerea in functiune, si este rentabil sa fie
utilizate sa functioneze in timpul marsului.

8
 1.4. SEN cu preluarea partiala a puterii de la sistemul energetic de putere.

• Conform regulilor societatilor de clasificare, indiferent de numarul CEN de

baza, la bord trebuie sa fie instalata si o CEN de avarie. De asemeni SEN,
indiferent de numarul CEN, are o legatura electrica cu malul printr-un
tablou electric special amenajat - TLM.
• 1.4. .SEN cu preluarea partiala a puteri de la sistemul energetic de putere,
foloseste o parte a puterii motoarelor diesel sau a turbinelor din sistemul
energetic de propulsie al navei pentru antrenarea unuia sau mai multor
generatoare. Aceasta preluare partiala a puterii de la sistemul de propulsie
se realizeaza astfel:
a. Folosirea generatoarelor de ax, Gax, antrenate de axul portelice
b. Utilizarea caldurii gazelor de evacuare de la motorul principal MP, pentru
functionarea unei caldarine recuperatoare CR, care asigura aburul necesar
functionarii unui turbogenerator de recuperare. Aplicarea sistemelor
prezentate, este oportuna la navele care naviga timp indelungat cu viteza
constanta sau cu mici variatii de viteza de rotatie la axul propulsor.

9
1.4. SEN cupreluare partiala a puterii

10
 1.4.

• Principalul neajuns al sistemului de preluare partiala a puterii de Gax il

• constituie dependenta acestuia de viteza navei, viteza de rotatie a
• axului portelice modificandu-se, modifica si turatia Gax. De aceea sistemul
se
• foloseste cu precadere in cazul propulsoarelor cu motor diesel cu turatie
constanta
• si elice cu pas variabil, unde viteza navei se regleaza ajustand pasul elicii.
In cazul
• utilizarii propulsiei cu motor diesel reversibil si turatie variabila, Gax se
foloseste
• numai in mars, la turatie constanta a axului portelice.(fig. a) In fig. b,
preluarea par-
• tiala a puterii de la sistemul de propulsie se face de catre un turbogenerator
prin
• intermediul unei caldarine recuperatoare - CR

11
 1.4

• Stabilizarea parametrilor de iesire ai generatorului de ax si crearea

conditiilor de functionare in paralel cu celelalte generatoare se face cu
ajutorul unor convertizori speciali de energie electrica sau instal;atii care sa
asigure turatia constanta a generatorului. Folosirea Gax, este posibila si in
cazul propulsoarelor electrice.
• Turbogeneratoarele de recuperare asigurara mentinerea stabila a
parametrilor de iesire ai generatorului, deci pot fi utilizate sa functioneze in
paralel cu alte generatoare autonome. Stabilitatea parametrilor de iesire
este data de inertia sistemului termic si de posibilitatea reglarii consumului
de abur. Turbogeneratorul, poate sa functioneze cateva minute si dupa
oprirea motorului de propulsie diesel, care produce gazele necesare
caldarinei recuperatoare CR, sa produca abur.
• Un turbogenerator este alcatuit dintr-o turbina cu abur, care prin intermediul
unui reductor antreneaza un generator la turatie constanta, de obicei
• 1500 rot/min.

12
 1.4.1. Turbogeneratorul

• Turbogeneratorul este alcatuit din:

• -tubulaturi
• -turbina cu abur si generatorul
• -condensorul turbinei
• -elecropompele de condens
• -pompa de apa de mare
• -pompa circulatie ulei pt. pre-start
• -racitorul de ulei cu apa de mare
• -Aburul la o presiune ntre 6 – 16 bar
• intra in turbina prin intermediul
• tubulaturii supraincalzit la 200-225ºC
• si un vacum de -0,8 bar. Vacumul se
• realizeaza in condensor.Condensatul
• este preluat de una din electropompe
• si introdus inapoi in caldarina, pentru
• a deveni din nou abur.

13
 1.5. SEN unitar

• 1.5. SEN unitar, este un sistem electroenergetic, intalnit la nave tehnice,

precum macarale plutitoare, dragi cu cupe, spargatoare de ghiata. In
perioada de stationare, puterea surselor de energie este folosita in special
pentru actionarea electrica a utilajelor tehnologice, pentru deplasare
folosindu-se numai o parte din energia produsa. SEN unitar, cuprinde
totalitatea surselor de energie electrica, tablourile electrice de distributie,
reteauade cabluri electrice, sistemul de propulsie si consumatorii.

14
 1.6. Scheme structurale ale CEN din SEN

• Schemele structurale ale centralelor electrice care compun SEN, trebuie sa

prevada urmatoarele:
• 1. Functionartea in paralel a generatoarelor centralei
• 2. Posibilitatea de separare a generatoarelor sau grupurilor de generatoare.
• 3. Protectia generatoarelor si a liniilor de transport a energiei electrice.
• 4. Posibilitatea alimentarii de la mal sau de la alta nava.
• 5. Sisteme de comanda, pentru diferite regimuri de lucru ale centralei.
• 6. Efectuarea de reparatii ale TPD, prin scoaterea de sub tensiune pe sectii.
• 7. Posibilitatea de executie a TPD pe sectii, care se ansambleaza la bord.
• 8. Reducerea la minimum a gabaritelor si maselor TPD.
• 9. Respectarea regulilor registrelor de clasificare privitoare la SEN.
• Schemele structurale ale CEN, cunosc o mare diversificare. Exista scheme
care admit sau nu admit functionarea in paralel a generatoarelor.

15
 1.6.

• De asemeni exista scheme cu unul sau mai multe sisteme de bare, scheme
care permit comutarea generatoarelor sau a consumatorilor la unul sau
doua sisteme de bare independente. In general la proiectarea CEN, se
prevede functionarea in paralel a generatoarelor, pe un sistem de bare.
• Sistemul de bare unic, este impartit pe sectii cuplate intre ele cu aparate de
conectare, care pot fi separatoare sau intrerupatoare, astfel incat in unele
cazuri, este posibila separarea generatorilor sau a anumitor sectii de
consumatori, pentru efectuarea anumitor revizii, sau reparatii.
• Vom prezenta schema structurala a unei centrale electrice cu un sistem de
bare impartit in cinci sectii. La sectiile I, II, III sunt conectate generatoarele
G1, G2, G3 si o parte din consumatorii C, de energie electrica. La sectia IV
sunt conectati consumatorii care functioneaza in regimul de stationare al
navei, precum si consumatori care functioneaza cu tensiunea de 220 V.
• Tot la sectia IV, se poate conecta CEN la reteaua electrica a malului, prin
intermediul tabloului de legatura cu malul - TLM.

16
 1.6

Pentru functionarea in paralel a generatoarelor, se inseriaza sectiile de bare I, II si III

prin inchiderea separatoarelor(intrerupatoarelor) a1 si a2 iar pentru functionarea indivi-
duala se deschid aceste separatoare, si fiecare generator alimenteaza cu energie numai
sitemul propriu de bare si consumatori.
Prin manevrarea separatoarelor a1, a2 si a3 se pot realiza diverse regimuri de lucru
a CEN, de exemplu, cu doua generatoare functionand in paralel alimentand toti con-
sumatorii si al trilea generator in rezerva, sau un sungur generator conectat la sistemul
de bare si care alimenteaza toti consumatorii. Se pot de asemeni alimenta preferential
grupurile de consumatori.

17
 1.6

Centrala electrica din desen are doua sisteme de bare, primul format din “bare I” si “bare II”
cu separatorul de bare a1 si al doilea format din “bareI III” si “bare IV” cu separatorul a2.
Fiecare sistem de bare cu ajutorul separatoarelor de bare a1 si a2 poate fi impartit in doua
sectii. Generatoarele pot fi conectate pe un sistem de bare sau pe celalalt. Consumatorii
de asemeni. La o asemenea schema se recurge in cazul in care puterea totala a
generatoarelor care lucreaza in paralel depaseste puterea de rupere la scurtcircuit a
intrerupatoarelor. Schema asigura o mare manevrabilitate. Dezavantajul consta in dublarea
numarului de intrerupatoare pentru generatoare si consumatori, deci o crestere a costurilor
de fabricatie a centaralei electrice.

18
 1.7. Conditii de exploatare a SEN

• Conditiile de exploatare pentruSEN sunt caracterizate si influientate de

actiunile urmatorilor factori
- Oscilatii ale navei de ruliu si tangaj;
- Vibratii ale corpului navei, produse in principal de functionarea elicelor
precum si a motoarelor de la bord.
- Socuri create de loviturile valurilor, gheturilor sau a unor obiecte.
- Valori inalte ale umiditatii relative si a temperaturii aerului.
- Prezenta vaporilor de produse petroliere.
- Stropi de apa, acoperirea cu gheturi si radiatiile solare.
- Influienta apei sarate si a aerului sarat asupra echipamentelor electrice.
La realizarea SEN trebuie luata in consideratie influienta acestor factori
asupra echipamentelor electrotehnice care le compun. Pentru a lucra in
conditiile de exploatare enumerate, echipamentele electrice navale, se
construiesc sppecial pentru aceasta destinatie.

19
 1.7.

• Constructiile navale si echipamentele care se instaleaza la bord, respecta

regulile unu registru naval de clasificare. Societatea de clasificare are reguli
precise , care se aplica la proiectarea, constructia si exploatarea tuturor
echipamentelor si constructiilor navale.
• Un armator sau un santier naval care intentioneaza sa construiasca o nava,
poate apela pentru supraveghere executie la o societate de clasificare
apartinand oricarei alte tari. Regulile registrelor(societatilor) de clasificare
sunt in general similare. Pentru fabricarea echipamentelor se recurge la
reglementari si standarde tehnice, recunoscute international
• Conform normelor societatilor de clasificare, instalatiile, masinile si
echipamentele care compun SEN, trebuie sa fie astfel realizate, incat sa-si
mentina o functionare normala in urmatoarele conditii de exploatare:
- Umiditatea relativa a aerului- 75% la 45ºC, 80% la 40ºC sau 95% la 25ºC;
- Banda permanenta in orice bord pana la 15º si asieta de durata pana la 5º;
- Ruliu pana la ± 22,5º cu perioada 7 – 9 secunde si tangaj pana la ± 10º;
- Vibratii cu frecvente de la 2 Hz la 13,2 Hz cu amplitudinea deplasarii ± 1
mm, iar la frecvente de la 13,2 Hz la 80 Hz cu acceleratia ± 0,7g.
20
 1.7.

- Socuri cu acceleratia 3g si frecvente de la 40 la 80 lovituri pe minut;

- Schimbarea temperaturii mediului inconjurator, in cazul navigatiei in zone
nelimitate, de la -50ºC – la + 50ºC;
- Prezenta sarii in apa de mare(pana la 4%) si in aer pana la 6 mg/m³;
- Prezenta vaporilor de ulei si altor produse petroliere in incaperile navei
de la 5 la 20mg/m³.

21
 1.8. Cerinte privind calitatea energiei electrice produsa de SEN

• Calitatea energiei furnizate de SEN se apreciaza dupa urmatorii

indicatori:
1. Abaterea permanenta a tensiunii fata de valoarea nominala – ΔUp.
Este diferenta dintre tensiunea reala furnizata U si tensiunea nominala
Un, raportata la Un, in procente.
2. Abaterea permanenta a frecventei - Δfp , si se exprima ca diferenta
dintre frecventa reala f si frecventa nominala fn raportat la fn, in procente.
3. Coeficientul de nesimetrie al tensiunii pentru frecventa de baza, in
curent alternativ trfazat, notat knesimU, exprimand in procente, diferenta
dintre valoarea maxima Umax si valoarea minima Umin a tensiunii la un
moment dat, raportata la valoare nominala Un.
4. Factorul de distorsiune k nes.sin, exprima abaterea de la unda
sinusoidala fundamentala a tensiunii.
5. Abaterea de scurta durata a tensiunii – ΔUsd = (Umin – Un) / Un (100%)
sau ΔUsd = (Umax – Un) / Un (100%) .

22
 1.8.

6. Abaterea de scurta durata a frecventei - Δfsd, se defineste ca fiind

diferenta intre valorile minima sau maxima ale frecventei in
regimtranzitoriu, raportata la frecventa nominala, si exprimata in
procente.
Δfsd = (fmin - fn) / fn (100%) sau Δfsd = (fmax - fn) / fn (100%)
Dintre indicatorii de calitate ai energiei electrice, importanta practica
deosebita o reprezinta urmatorii: abaterea tensiunii si frecventei,
nesimetria tensiunilor si abaterea de la forma sinusoidala.
a. Abaterea tensiunii si frecventei in raport cu valorile lor nominale poate fi
pozitiva sau negativa.
Scaderea tensiunii la bornele masinilor electrice pentru o sarcina
constanta conduce la cresterea curentului la valori care activeaza
prortectia la suprasarcina si deconecteaza motoarele.
Scaderea frecventei, duce la scaderea turatiei masinilor asincrone, deci
si a echipamentelor pe care le antreneaza.

23
 1.8.

• Pentru obtinerea unei cvalitati corespunzatoare a energiei electrice

conform registrelor de clasificare, se admit urmatoarele limite maxime ale
abaterilor tensiunii si frecventei:
- Abaterea permanenta ΔUp si de scurta durata ΔUsd a tensiunii
ΔUp = ± 10%; ΔUsd = +20% timp de1,5 secunde si – 30% timp de 5 sec.
- Abaterea permanenta si de scurta durata a frecventei
Δfp = ± 5%; Δfsd = ± 10% timp de 5 secunde
- Nesimetria tensiunilor in sistemul trifazat , este cauzata la SEN, de
conectarea consumatorilor monofazati si apare ca urmare a valorilor
inegale a curentilor pe cele trei faze.Dar majoritatea consumatorilor de la
bord sun consumatori trifazici simetrici si contribuie la reducerea nesimetriei
tensiunilor. Forma nesimetrica a tensiunilor duce la aparitia in SEN a unor
componente cu frecvente mai mari de 5o Hz, ce determina marirea
pierderilor de putere si incalzirea suplimentara a cablurilor si masinilor
electrice. Registrele de clasificare admit nesimetrii ale curentilor de

24
 1.8.

sarciuna ai generatoarelor de maximum 10%. Acestei valori ii corespunde un

coeficient de nesimetrie al tensiunii knesimU de aproximativ 3%.
Abaterea de la forma sinusoidala poate fi generata de factori interni, care
apartin generatoarelor sau externi produsi de consumatori.
Dintre consumatorii de la bordul navei, convertoarele statice de energie
electrica solicita din retea curenti nesinusoidali si constituie principala
sarcina neliniara a retelei. Abaterea de la forma sinusoidala mai mare de
10%, poate produce incalzirea suplimentara a generatoarelor si
electromotoarelor, de asemenea micsoreaza precizia in functionare a
sistemelor automate de comanda si reglare a gfunctionarii generatoarelor.
Din aceste considerente, conform regulilor societatilor de clasificare, nu
trebuie sa depaseasca 5% din valoarea de varf a fundamentalei.
Normele de calitate a energiei electrice stabilite de registrele de clasificare,
prevad cerinte atat pentru sursele de energie electrica cat si pentru
consumatorii de energie electrica.

25
 1.8.

a. Cerinte pentru generatoare:

- asigurarea calitatii normale a energiei electrice in regim de mers in gol si in regim stabil
de durata cu sarcina simetrica constanta si la factorul de putere nominal.
- actiunea rapida a sistemelor de reglare automata pentru a restabili in scurt timp
parametrii energiei electrice la valori nominale, atunci cand apar variatii de sarcina,
nesimetrii abateri de la forma sinusoidala si pulsatii ale curentului de sarcina.
b. Cerinte pentru consumatori:
- functionarea normala a acestora in conditiile in care parametrii energiei electrice
aplicata la borne, sunt in limitele normale de calitate.
- micsorarea influentei consumatorilor la deteriorarea calitatii energiei electrice,
reducerea nesimetriei, reducerea abaterilor de la forma sinusoidala si a pulsatiilor
curentilor consumati.

26
 2. Unitatea de invatare nr. 2.

Curs nr. 2. Bilantul Energetic. Alegerea DG - urilor

2.1. Notiuni introductive.Clasificarea consumatorilor de energie

electrica si regimurile de lucru in procesul de exploatare a navei.
2.2. Criterii pentru intocmirea bilantului energetic
2.3. Metoda Bilantului Energetic (tabelul de sarcini)
2.4. Metoda analitica de determinare a puterii centralei electrice.

27
 2.1. Clasificarea consumatorilor de energie

• Consumatorii de energie electrica de la bordul navei se pot clasifica:dupa

destinatie, nivel de importanata si regim de lucru.
• a. Dupa destinatie se impart in:
- Mecanisme de punte (vinciuri, cabestane, macarale, instalatia de
guvernare).
- Mecanisme auxiliare pentru instalatia energetica principala de propulsie a
navei (electropompe, separatoare, compresoare, ventilatoare etc..)
- Mecanisme pentru sisteme navale (pompe de santina, balast, pompe de
incendiu, pompe transfer, etc..)
- Mijloace radiotehnice, aparate de navigatie si comunicatii interioare.
- Mijloace pentru asigurarea conditiilor de trai ale echiapjului (instalatia
frigorifica de cambuza, echipamentele din bucatarie, instalatia de
climatizare, instalatia de ventilatie, instalatiile de apa sanitara, etc..)
- Iluminatul electric

28
 2.1. Continuare

• B. Dupa gradul de importanta se impart in trei grupe:

- Prima grupa – contine consumatorii importanti, care necesita alimentare
continua, intreruperea functionarii lor, putand duce la pierderea navei, sau
pierderi de vieti omenesti. Acesti consumatori sunt: instalatii de control si
comanda a drumului navei, echipamentele de navigatie, echipamentele
radio, pompe de incendiu de avarie, compresor de aer de avarie, etc..
Aceste echipamente au alimentare de la doua surse diferite de energie. La
disparitia alimentarii de la prima sursa, unii consumatori se alimenteaza
instantaneu de la bateriile de acumulatori, sau dupa 10 – 30 secunde de la
Tabloul de Distributie de Avarie (TDA), a carui sursa electrica este
generatorul de avarie.
- A doua grupa este constituita din consumatorii care asigura deservirea
instalatiilor energetice de propulsie, precum si mecanismele si instalatiile
care asigura pastrarea incarcaturii navei. Din aceasta grupa mai pot face
parte vinciul de ancora, pompele de balast, pompele de incendiu si de
santina. Pentru acesti consumatori se poate permite intreruperea alimentarii
de scurta durata, pana la asigurarea une surse de energie suplimentare.

29
 2.1. Continuare

• A treia grupa include consumatorii de mica importanta pentru vitalitatea

navei, cum ar fi consumatorii care asigura conditiile de trai si necesitatile
echipajului. In caz de suprasarcina , acesti consumatori pot fi decuplati de la
sursa de alimentare o perioada mai indelungata.
• c. Dupa regimul de lucru consumatorii se impart:
- Actionari electrice care lucreza in regim de durata cu sarcina constanta sau
variabila (electropompe, ventilatoare).
- Actionari electrice care lucreaza in regim intermitent ( vinciuri, macarale,
compresoare)
- Actionari electrice care lucreaza in regim de scurta durata (vinciul de
ancora, cabestanul de manevra, pompele de santina, pompe transfer
combustibil, pompe alimentare caldare, pompe sanitare etc..)
Caracteristic pentru functionarea centralei electrice a navei este variatia in
limite mari a energiei electrice solicitata de consumatori. Puterea centralei
electrice la un moment dat este determinata de consumatorii care lucreaza
in acel moment.

30
 2.2. Criterii pentru intocmirea Bilantului Energetic

• Numarul consumatorilor la un moment dat si gradul lor de incarcare depind

de regimurile de exploatare (mars, manevra, statiaonare), de tipul de nava
(de marfuri, de pescuit, tehnice,etc..) si conditiile de exploatare.
• Prin urmare, incarcarea cu sarcina a generatoarelor centralei electrice a
navei este un proces aleator. Un calcul precis al consumului de energie
electrica, trebuie sa aiba in vedere atat consumatorii care lucreaza in
regimul respectiv, cat si faptul ca pentru fiecare consumator, graficul de
sarcina este variabil si dependent de multi factori. Un astfel de calcul poate
fi efectuat folosind calculul probabilitatilor si statistici matematice, ceea ce
presupune un volum mare de calcul si cunoasterea a multor date
experimentale.
• In practica, pentru calculul sarcinii centralei electrice si alegerea
generatoarelor electrice se utilizeaza o metoda mai simpla, bazata pe
intocmirea bilantului energetic sau a tabelului de sarcina, cu rezultate
suficient de bune. De asemenea pentru calculul aproximativ al puterii
centralei electrice, necesar la intocmirea proiectului preliminar al navei,
se pot folosi metode analitice. Ambele metode sunt acceptate de societatile
de clasificare a navelor.

31
 2.2. Continuare

• Pentru intocmirea bilantului energetic,(tabelul de sarcina), procesul de

exploatare al navei se imparte intr-un numar de regimuri caracteristice,
urmand ca pentru ele sa se stabileasca puterea electrica solicitata de la
centrala electrica a navei.
• Calculele se organizeaza sub forma unui tabel, care poarta denumirea de
bilantul energetic sau tabelul de sarcina al navei.
• Regimurile de functionare ale navei, care intra in componenta tabelului
de sarcina, includ obligatoriu regimurile ce corespund celei mai mici si
celei mai mari sarcini cerute de la centrala electrica si intre acestea,
cateva regimuri intermediare.
• Functie de destinatia navei, in exploatare pot fi urmatoarele regimuri:
a. Pentru nave de transport marfuri: stationare fara lucrari de incarcare,
stationare cu incarcare, manevra(de plecare sau acostare la cheu),
mars (navigatie pe mare), avarie.
b. Pentru nave de pasageri: stationare fara pasageri, stationare cu
pasageri, manevra, mars, avarie.

32
 2.2. Continuare

c. Pentru navele tehnice: stationare fara lucrari, stationare cu lucrari, manevra,

mars, avarie.
d. Pentru spargatoarele de ghiata: stationare, manevra, mars 1 (navigatie in
mare libera), mars 2 (navigatie printre gheturi), avarie.
e. Pentru un remorcher de salvare: stationare, manevra, mars fara remorca,
interventie, remorcare (mars cu nava la remorca), avarie

Regimul de avarie este regimul care are loc in timpul marsului, urmare a
unei coliziuni, esuare, incendiu la bord, inundarea unor compartimente –
fara scoaterea din functiune a centralei electrice. In aceste cazuri se solicita
energie pentru pnerea si mentinerea in functiune a unor echipamente si
derularea unor proceduri in vederea salvarii navei, marfii, echipajului si
evitarea poluarii.

33
 2.3. Metoda Bilantului Energetic (Tabelul de sarcini)

• Aceasta metoda este cea mai utilizata in proiectarea sistemului

electroenergetic al navei si constituie procedeul de baza pentru
determinarea puterii centralei electrice a navei. Tabelul bilantului energetic
(tabelul de sarcina) are aceeasi forma pentru toate tipurile de nave, si se
deosebeste numai in ceea ce priveste definirea regimurilor de lucru care
depind de destinatia navei si a felului curentului – continuu sau alternativ.
• La intocmirea bilantului energetic trebuie mai intai sa se cunoasca toti
consumatorii de energie electrica aflati la bordul navei: actionarile electrice
ale tuturor mecanismelor si instalatiilor, instalatiile de iluminat complet,
utilajele pentru cambuza, instalatia de clima, incalzirea electrica,
echipamentele de radiocomunicatii, echipamentele de comunicatii
interioare, echipamentele de navigatie etc..
• Prezentam un model simplificat de bilant energetic, pentru o nava in curent
alternativ, si cu numai tre regimuri de exploatare - stationare, mars si avarie
– regimuri care sunt generale pentru toate tipurile de nave.

34
 Cap.II Continuare Bilantul energetic

• a

35
 Cap.II Continuare Bilantul energetic

• b

36
 2.3. Continuare

In coloana 1, se trec consumatorii de energie instalati la bordul navei, constituiti

in grupe de mecanisme. In coloanele 2 – 5, se inscriu datele nominale ale
consumatorilor : (2) numarul consumatorilor de acelasi fel, (3)puterea
nominala a motorului electric, (4) randamentul, (5)factorul de putere la
sarcina nominala cosφn. Aceste date sunt scrise pe eticheta motorului.
Pentru aflarea puterii instalate consumate din retea, folosim relatia:
Pinst = Pn / η Rezultatele se trec in coloana 6. In coloana 7, se
trece puterea instalata totala pentru fiecare mecanism –
Pinst.tot= nc x Pinst.tot, unde Pinst.tot este puterea instalata totala
pentru consumatori de acelasi fel si nc nr. consumatorilor de acelasi fel.
Pentru alti consumatori care nu sunt motoare electrice, se calculeaza puterea
electrica instalata totala si se trece direct in coloana 7.
In baza analizei functionarii consumatorilor, se stabilesc coeficientii de sarcina
Ks si de simultaneitate K0.

37
 2.3. Continuare

• Coeficientul de sarcina sau de incarcare al consumatorului, reprezinta

raportul intre puterea efectiv consumata in regimul considerat si puterea
instalata. ks = Pefect. / P inst.
• Coeficientul de simultaneitate pentru consumatorii de acelasi fel exprima
raportul dintre consumatorii care lucreaza in regimul dat si numarul total al
consumatorilor instalati: k0 = nc func / nc inst.
• Prezentam cateva criterii orientative privind alegerea acestor coeficienti.
Din practica, constatam ca pentru cei mai multi consumatori, in toate
regimurile de lucru, coeficientul de sarcina ks, are valoare apropiata de
unitate. Pentru unele mecanisme, valorile acestuia sunt subunitare.
De exemplu, puterea consumata de actionarea electrica a carmei se stabileste
astfel incat sa corespunda regimului cel mai greu, ca urmare, coeficientul
de sarcina pentru instalatia de guvernare se alege in limitele 0,5 – 0,8.
Pentru vinciul de ancora de asemeni se opteaza pentru regimul cel mai greu,
si se alege ks in limitele 0,5 – 0,9, iar pentru macarale ks este 0,8 – 0,9.

38
 2.3. Continuare

• Determinarea coeficientului de simultaneitate k0, se face tinand cont de

faptul ca pe nava se instaleaza pentru siguranta, mai multi consumatori
pentru deservirea aceluiasi mecanism. De exemplu pentru instalatia de
ungere a motorului de propulsie sunt instalate doua electropompe, dar de
obicei functioneaza numai una, cealalta ramanand in asteptare (stand by) in
acest caz k0 este o,5.
• Dupa stabilirea coeficientilor de sarcina si de simultaneitate, calculam
puterea consumata pentru fiecare din consumatorii care lucreaza in
regimurile considerate cu relatia: Pc = Pinst x k0 x ks
Pc – puterea activa consumata
Pinst – puterea totala instalata, k0, ks – coeficienti de simultaneitate si sarcina.
Valorile obtinute se trec in coloanele 11, 16 si 21.
Dupa stabilirea puterii active consumate in fiecare regim, se determina factorul de
putere corespunzator si se completeaza coloanele 10, 15, 20. Calculul factorului de
putere se face pe baza cunoasterii factorului de putere nominal cosφn (col. 5) si a
sarcinii consumatorului in regimul considerat.

39
 2.3. Continuare

• In continuare se calculeaza puterile reactive ale consumatorilor pentru

fiecare regim, si se completeaza in coloanele 12, 17 si 22.
• Qc = Pc x tgφ
• Qc – puterea rectiva consumata [KVAR]
• Pc – puterea activa consumata [KW]
• tgφ – se determina pe baza cunoasterii factorului de putere, cosφ (col. 10,15,20)
• La stabilirea puterii centralei electrice in diferite regimuri de exploatare a navei
sunt luati in considerare numai consumatorii care lucreaza in regim de durata
cu sarcina constanta sau variabila si consumatorii care lucreaza in regim
intermitent. Nu sunt luati in calcul consumatorii care lucreaza in regim de scurta
durata si de aceea puterile corespunzatoare acestora se trec intre paranteze. Se tine
cont de acesti consumatori, la verificarea incarcarii la suprasarcina a generatorilor.
• In bilantul energetic (tabelul de sarcina), in fiecare regim, sunt trecute puterile numai
pentru consumatorii care lucreaza in regimul considerat.

40
 2.3. Continuare

• La stabilirea consumatorilor care lucreaza intr-un anumit regim precum si la alegerea

coeficientului de sarcina, trebuie sa se aiba in vedere problemele specifice exploatarii
navei. La intocmirea bilantului energetic se iau in considerare conditiile cele mai grele
de exploatare a navelor: ceata, temperaturi scazute, temperaturi ridicate, incarcare
maxima a navei, starea marii, viteza maxima de mars etc..
• Dupa completarea tuturor liniilor si coloanelor tabelelor de sarcina, se calculeaza
puterea totala activa si reactiva consumata infiecare regim – Σ Pc si ΣQc. Calculul
se face prin insumarea aritmetica a cifrelor de pe coloanele 11,12,16,17,21 si 22
care reprezinta puterile consumate de fiecare consumator care lucreaza in regimul
considerat. Fiecare insumare de pe coloana are doua valori: una in paranteza pentru
consumatorii cu functionare de scurta durata, si alta pentru cei cu functionare
continua. In continuare se alege coeficientul general de simultaneitate k0G, pe
regimuri de exploatare a navei. Acest coeficient ia in considerare faptul ca nu toti
consumatorii prevazuti sa functioneze intr-un anumit regim, lucreaza simultan si la
incarcare maxima. De aceea, de regula, pentru calcule practice valorile factorului
de simultaneitate general k0g, se alege astfel:

41
 2.3. Continuare

- Pentru regimul de stationare la ancora: k0G = 0,7 – 0,75

- Pentru regimul de stationare cu lucrari de incarcare/descare: k0G = 0,8
- Pentru regimul de ridicare a ancorei: k0G = 0,75 – 0,8
- Pentru regimul de mars: k0G = 0,8 – 0,9
- Pentru regimul de avarie: k0G = 0,9 – 0,95
- In afara coeficientului general de simultaneitate, pentru determinarea puterii calculate
pe regimuri de exploatare trebuie sa se ia in considerare si pierderilede energie din
reteaua de distributie, care se apreciaza ca fiind 3 - 5% din puterea consumata.
Cu aceste precizari, puterea calculata pentru fiecare regim se determina astfel:
- Pcalc = (1,03 – 1,05) k0G x Σ Pc si Qcalc= (1,03 – 1,05) k0G x ΣQcalc
- Scalc, puterea aparenta calculata este egala cu radicalul sumei (P²calc + Q²calc)
- Luand in considerare puterea aparenta a generatoarelor exprimata in KVA, puterea
aparenta calculata Scalc, determina alegerea puterii si numarului generatoarelor.

42
 2.3. Continuare

• Valoarea medie a factorului de putere calculat pentru fiecare regim este:

cosφmed = Pcalc / Scalc
Scalc - este puterea aparenta calculata [KVA].
Valorile Pcalc, Qcalc, Scalc obtinute ca rezultat al bilantului energetic, permit sa se treaca
la alegerea numarului si puterii generatoarelor electrice principale si de rezerva
pentru sistemul electroenergetic al navei. La alegerea puterii generatoarelor nu se
tine cont de puterea consumatorilor de scurta durata, care de obicei are valori
nesemnificative.Puterea consumatorilor de scurta durata se ia in consideratie la
verificarea functionarii la suprasarcina a generatorilor.
In general generatoarele navale admit suprasarcini de 10% pentru 2 ore, 25% pentru
30 de minute si 50% timp de 5 minute. Aceste valori de suprasarcini se intalnesc
numai la probarea initiala a lor si a centralei navale si foarte rar, accidental, in timpul
exploatarii. Normal un grup DG, se incarca pentru functionare de lunga durata la 80%
din sarcina nominala iar la 110% sarcina,este decuplat in cateva secunde de
protectia la suprasarcina.
Pentru calculul puterii centralei electrice se alege regimul cu cea mai mare putere
consumata, care este de obicei regimul de mars sau de manevra. De asemeni, la
proiectarea sistemului electroenergetic, este necesar sa se prevada si o rezerva de
15 – 20% fata de puterea consumata cea mai mare.

43
 2.3. Continuare

• Cerinte privind alegerea puterii si numarului de generatoare;

• 1. Generatoarele trebuie sa fie incarcate in toate regimurile aproape de sarcina
nominala(75 – 80 % di puterea nominala).
• 2. Generatoarele alese sa fie de acelasi tip si putere, pentru asiguraea unei corecte
functionari in paralel si a reducerii stocului de piese de rezerva per grup DG.
• 3. Daca un singur generator acopera necesarul de putere pentru regimul de
functionare al navei cel mai greu, generatorul de rezerva (obligatoriu din punctul de
vedere al societatilor de clasificare nave si pentru siguranta), trebuie sa aiba aceeasi
putere. Totusi la bordul navelor maritime pentru siguranta si performarea unui
program corect de mentenanta si reparatii se instaleaza de obicei minim trei grupuri
generatoare.
• Concluzii: Alegerea generatoarelor se face dupa puterea activa de calcul, in cazul in
care valoarea factorului de putere mediu cosφmed este egala cu 0,8 sau mai mare.
Daca factorul de putere mediu are valoarea mai mica de 0,8, atunci alegerea
generatorului se face dupa puterea aparenta calculata Scalc.

44
 2.3. Continuare

• Metoda bilantului energetig (tabelul de sarcina), se poate aplica si pentru

determinarea puterii diesel generatorului centralei electrice de avarie.
• DG-ul de avarie intra automat infunctiune la disparitia tensiunii la barele TPD si
alimenteaza conform regulilor, urmatorii consumatori:
- Ilumunatul de avarie
- Actionarea electrica de avarie a carmei
- Electropompa de incendiu de avarie
- Electrocompresorul de avarie
- Electropompa de santina cu pistoane
- Echipamentele radio si de comunicatii interioare
- Echipamentele de navigatie (girocompas, GPS,radar, A.I.S. etc)
- Luminile de navigatie si semnalizare
- Vinciurile barcilor si salupelor de salvare
- Alte instalatii pentru siguranta navei si a echipajului.

45
 .
2.4. Metoda analitica de determinare a puterii centralei electrice

• Aceasta metoda permite determinarea puterii centralei electrice fara o amaliza de

detaliu a functionarii consumatorilor de energie electrica. Metoda analitica de
determinare a puterii agregatelor generatoare presupune existenta unei corelatii intre
puterea centralei electrice, puterea instalatiei energetice de propulsie a navei in
anumite regimuri si deplasamentul navei.
• De exemplu, in regim de mars, cea mai mare parte a consumatorilor cu functionare
constanta o constituie mecanismele care deservesc instalatia energetica de putere
pentru propulsie. Prin urmare, puterea centralei electrice pentru regimul de mars
este in corelatie cu puterea motoarelor principale de propulsie. La stationarea navei,
fara operatiuni de incarcare/descarcare puterea centralei electrice este data de
consumatorii care asigura conditiile de trai ale echipajului si se coreleaza cu
deplasamentul navei. Urmare a analizei unui volum mare de date statistice, s-a
reusot obtinerea unor formule experimentatale de calcul a puterii centralei electrice.
• Prezentam spre exemlu, calculul puterii CEN pentru o nava de marfuri generale, cu
propulsie diesel, pentru cateva regimuri de exploatare:

46
 2.4. Continuare.

• Regim de mars – puiterea centralei electrice pentru acest regim se poate determina
cu una din expresiile: Pmars = (18+0,028N) + Ps.d.max (3.1)
• sau: Pmars = (18+0,028N) + Pc.nivel trai (3.2)
unde: N = puterea motoarelor principale; Ps.d.max – puterea cea mai mare la
conectarea unui consumator cu regim de scurta durata( pompa de incendiu,
compresor aer); Pc.nivel trai – puterea consumata care asigura nivelul de trai al
echipajului. Pc.nivel trai = Pk + Pv + Pclim [KW], unde:
- Pk - puterea utilajelor cambuzei
- Pv - puterea ventilatiei generale
- Pclim – puterea instalatiei de climatizare
Daca Ps.d.max > Pc.nivel trai, se foloseste relatia (3.1), iar daca Ps.d.max < Pc.nivel trai, se
foloseste relati (3.2).
. Stationarea fara operatiuni de incarcare
Puterea centralei se determina cu una din expresiile:
Pst = (11 + 0,002D) + Ps.d.max (3.3) sau Pst = (11 + 0,002D) + Pc.nivel trai (3.4)
unde D = deplasamentul navei in tdw.

47
 2.4. Continuare

• Stationare cu operatiuni de incarcare - In acest regim puterea centralei electrice se

compune din puterea determinata in regimul de stationare fara operatiuni de
incarcare, la care se adauga p[uterea necesara pentru functionarea instalatiilor de
incarcare ( vinciuri sau macarale).
• P st.inc. = P st. + [ 0,53 + 1.05/n ] Σ0,15Gn Vn (3.5)
Gn - sarcina nominala, t.
Vn - viteza nominala de ridicare a incarcaturii, m / min.
n - numarul vinciurilor sau macaralelor de pe nava
. Regim de manevra - In acest regim, aproximarea puterii se face cu formula:
Pman = Pmars + 0,8(Pancora + Pcomp) (3.6)
Pancora - puterea vinciului de ancora, kw
Pcomp - puterea compresoarelor pentru aerul de pornire
In acest regim, spre deosebire de regimul de mars pot fi conectate vinciul de ancora,
o pompa de incendiu, un bowthruster si compresoarele pentru aerul de pornire.

BIBLIOGRAFIE: INSTALATII ELECTRICE NAVALE. Prof. univ. dr. ing. Dumitru Nanu

48
 3. Unitatea de invatare nr. 3.

Curs nr. 3. Sisteme de distributie a energiei electrice.

3.1. Notiuni introductive. Cerinte ale Societatilor de Clasificare

Navale, privind distributia energiei electrice.
3.2. Alimentarea instalatiilor esentiale ale navei
3.3. Sisteme de distributie a energiei electrice
3.4. Calculul retelelor electrice
3.5. Calculul Barelor tabloului principal de distributie (TPD )
3.6. Bibliografie.

49
3.1 Notiuni introductive. Cerinte ale Societatilor de Clasificare Navale privind distributia
energiei electrice

• In retelele electrice navale se admit urmatoarele sisteme de distributie:

• 1. Pt. c.a. pana la 1000V inclusiv

• -sistem trifazat cu trei conductori izolat;
• -trifazat cu trei conductori cu nulul legat la masa;

• 2. suplimentar pt. c.a. pana la 500V inclusiv

• - sistem trifazat cu patru conductori, cu nulul legat la masa, fara folosirea corpului
navei ca si conductor de intoarcere.

50
 3.1. Continuare

• - Sistem monofazat cu doi conductori izolati

• Sistem monofazat cu doi conductori, cu conductor legat la masa.

• 3. Pentru curentul continuu

• - sistemul cu doi conductori izolati;
• -sistemul cu un conductor, folosind corpul navei ca si conductor de intoarcere –
pentru tensiuni pana la 50V, si numai pe nave mai mici de 1600 TRB.
• - sistemul cu doi conductori cu un pol la masa
• -sistemul cu trei conductori, cu curent de nul prin masa.

51
 3.1 Contrinuare

4. Tensiuni admisibile

- 1000 V - pt. consumatori de forta stationari, in incaperi speciale ;

- -500 V – pt. consumatori de forta fixati pe timpul functionarii.
- 250 V – pt. iluminat, prize consumatori portativi, semnalizari, comunicatii interioare.
- - 50 V sau mai putin, prize consumatori in incaperi cu umiditate ridicata.

52
 3.2. Alimentarea Instalatiilor Esentiale ale navei

• Urmatorii consumattori se alimenteaza prin circuite separate:

• -instalatia de guvernare
• -instalatia de ancorare
• -actionarea pompelor de incendiu
• -actionarea pompelor de santina
• -girocompasul
• -tablourile de iluminat principal.
• -tabloul radiostatiei
• -tabloul aparatelor si luminilor de navigatie

53
 3.2. Continuare

• - alimentarea pupitrelor de comanda ale navei din timonerie si comp. masini.

• -statia de semnalizare automata a incendiului
• - dispozitivele de excitatie a inst. electrice de propulsie.
• -actionarile electrice care deservesc inst. de propulsie a navei
• -comanda elicilor cu pas reglabil.
• -instalatia de inc. a bateriilor de acumulatori

54
 3.2. Continuare

• Societatile de clasificare, pentru consumatori de mare putere si instalatiile de

propulsie electrica, admit si utilizarea urmatoare lor valori de tensiune mai mari de
1000 V in c.a.:
• 3 / 3,3 kV……….50 sau 60 Hz.
• 6 / 6,6 kV………..50 sau 6o Hz.
• 10 / 11 kV………50 sau 60 Hz.
• Materialele izolante pentru aceste tensiuni, trebuie sa aiba o rez. de izolatie de lunga
durata de 1500 ohmi/V din tensiunea nominala, dar cel putin 2 Megohmi.

55
 3.3. Sisteme de distributie a energiei dlectrice

• Pot fi: a. magistral, b. radial si c. mixt .

56
 3.3. Continuare

• a. sistemul magistral de distributie – toti consumatorii sunt alimentati pe cateva

magistrale. Pe fiecare magistrala sunt conectae tablouri de distributie,TD, sau cutii
de conexiuni,CC, de la care se alim. consumatorii.

57
 3.3. Continuare

• b. In sistemul radial, consumatorii importanti si de putere mare sunt alimentati direct

din TPD. Ceilalti condsumatori sunt alimentati de la tablouri secundare TD.

58
 3.3. Continuare

• c. sistemul mixt reprezinta o combinatie a primelor doua. O parte din consumatori

sunt alimentati in sistemul radial, iar cealalta in sistemul magistral.

59
 3.3. Continuare

• Transpoprtul energiei electrice se face deci prin retele separate:

• - reteaua de forta, cu consumatorii sai
• - reteaua consumatorilor auxiliari
• - reteaua de iluminat normal
• - reteaua de iluminat de avarie
• - reteaua de curenti slabi(telefoane,semnalizari)
• - reteaua aparaturii de radiocomunicatii
• - reteaua echipamentelor de navigatie

60
 3.4. Calculul retelelor electrice.
•Curentii nominali de calcul ai generatoarelor si consumatorilor se calculeaza:

Ks = factorul de incarcare al consumatorului

61
 3.5. Calculul barelor T.P.D.

• Barele TPD sunt folosite ca sistem pentru distributia energiei electrice, si

sunt executate din cupru. Ordinea de calcul este:

• - determinarea curentului de lucru de lunga durata care trece prin bare si

functie de acesta se stabileste sectiunea barei.

• - se verifica stabilitatea dinamica si termica la curentul de scurt circuit.

• Sectiunea barelor se alege dupa ce in prealabil a fost determinat curentul

de lucru, considerand ca prin bare se transmite energia electrica tuturor
consumatorilor alimentati de la tablou. La calculul puterii transmise se ia in
consideratie coieficientul de simultanietate in functionarea consumatorilor.
• Prezentam in pagina urmatoare, valorile incarcarilor admisibile pentru bare
de cupru:

62
3.5. Continuare. Alegerea barelor de cupru, functie de curentul de lunga durata.

63
3.5. Continuare. Calculul incarcarii admisibile a barelor, la stabilitatate dinamica

64
 3.6. Bibliografie

• PENTRU ALEGEREA CABLURILOR SI CONDUCTOARELOR, CONFORM

• NORME A.N.R. (R.N.R.), se vor utiliza:

• Tabelele 16.8.2.1, 16.8.2.2, 16.8.2.4, 16.8.2.5, din Partea A-XI –

Echipamente electrotehnice, din:

• “NORME PENTRU CLASIFICAREA SI CONSTRUCTIA NAVELOR

MARITIME” Editia 1999 sau:
• “REGULI PENTRU CLASIFICAREA SI CONSTRUCTIA NAVELOR
MARITIME” Editia 1995

• Vezi si : I. E. NAVALE, Capitolul X. Prof. univ. doctor D. Nanu

65
 4. Unitatatea de invatare nr. 4.

Cursul nr. 4. Alimentarea Navelor cu Energie Electrica

• 4.1. Notiuni introductive. Structura si clasificarea sistemului electroenergetic naval.

• 4.2. Cerinte ale Societatilor de Clasificare Navale.
• 4.3. Surse de energie electrica.
• 4.4. Cablurile si conductoarele retelelor electrice navale, cerinte de registru.
• 4.5. Alegerea si calculul barelor TPD
• 4.6. Calculul incarcarii admisibile a barelor la la 45 ºC.
• 4.7. Bibliografie.

66
4. 1 Notiuni introductive.Structura si clasificarea Sistemului Energetic Naval (SEN)

Structuara SEN, contine surse de energie electrica, linii de transport,

tablouri de distributie, si convertizori de energie electrica. In calitate
de convertizori, se folosesc transformatoarele, redresoarele, si altele.
Tabloul de distributie la care sunt cuplate sursele de energie
electrica si retelele electrice de putere se numeste tablou principal
de distributie - TPD si impreuna cu sursele de energie formeaza
centrala electrica a navei, CEN.
SISTEMUL ENERGETIC NAVAL - SEN, autonom, poate fi:
-a. cu o singura centrala electrica de baza
-b. cu doua centrale electrice de baza
-c. cu o centrala electrica de baza si o centrala de avarie

67
4.1. Schema monofilara a unei CEN cu trei grupuri DG.

68
4.1. Schemele electrice structurale ale SEN

69
 4.1. Continuare

• a. SEN autonoma cu o singura CEN se utilizeaza pe nave de navigatie

interioara, sau care naviga in apropierea coastelor.
• b. SEN cu doua CEN de baza, se utilizeaza pe nave mari de transport,
pasagere, nave specializate si implica costuri mari de executie, dar asigura
o marja mai mare de siguranta a navei, echipajului si marfii.
• c. SEN cu o CEN de baza si o CEN de avarie, este cel mai intalnit pe
navele comerciale de transport, si sunt fiabile din punct de vedere al
sigurantei navei si al costurilor de executie si exploatare.
• La realizarea SEN trebuie luati in consideratie urmatorii factori:
• - oscilatii ale navei provocate de ruliu si tangaj.
• - vibratii ale corpului navei datorate functionarii mecanismelor.
• - socuri create de lovituri ale valurilor, ghetii etc..
• - valori ale umiditatii relative si a temperaturii aerului
• - prezenta vaporilor de produse petroliere.

70
 4.2. Reguli ale societatilor de clasificare navale

• Conform normelor de registru, SEN trebuie sa functioneze normal, in

conditiile urmatorilor parametri:
• - umiditatea relativa a aerului 75% la 45ºC, 80% la 40ºC sau 95% la 25ºC.
• - banda permanenta in orice bord pana la 15º si asieta de durata max. 5º
• - ruliu pana la 22,5º, si tangaj pana la +/- 10º.
• - schimbarea temperaturii mediului de la -50 la + 50ºC.
• - prezenta sarii in apa de mare pana la 4%, si in aer pana la 6 mg/m³.
• - prezenta vaporilor de ulei si alte produse petroliere in incaperile
• navei de la 5 la 20 mg/m³.
• - abaterea de scurta durata a tensiunii +/- 10 %
• - abaterea de scurta durata a frecventei +/- 5 %.
• - abaterea de la forma sinusoidala a tensiunii nu trebuie sa depaseasca
• 5 % din valoarea de varf a fundamentalei.

71
 4.3. Surse de energie electrica

• La fiecare nava trebuie sa fie prevazuta o sursa principala de energie

electrica care sa asigure alimentarea tuturor consumatorilor necesari ai
navei in regimurile de functionare ale navei(mars, manevra, avarie).
• Aceasta sursa trebuie sa fie compusa din cel putin doua generatoare
electrice independente.
• - Sursele de energie electrica pot fi generatoare de curent continuu sau
generatoare de curent alternativ.
• Dupa tipul masinii de antrenare a generatorului, intalnim:
• a. Diesel generatoare (DG-uri) cele mai frecvent instalate la bord
• In aceasta situatie generatorul este antrenat de un motor diesel, alimentat
cu comb. usor (motorina) sau combustibil greu. Turatia motorului diesel este
de valoare medie 500-750 r.p.m. sau inalta, pan la 2000 r.p.m. si este
mentinuta constanta la variatii de sarcina pe generator, de catre regulatorul
de turatie. Atasat regulatorului de turatie al motorului diesel, este un motor
electric de executie, numit guvernor, care se actioneaza de la distatnta
manual s-au automat, functie de modul de exploatare a generatorului.
Generatorul de avarie, mentionat ca sursa de energie, este antrenat de un
motor diesel cu puteri pana la 200kw, functie de destinatia navei.

72
 4.3. Continuare

• Generatoarele utilizate in cazul grupurilor DG, pot functiona in paralel

de lunga durata intre ele si cu alte tipuri de grupuri generatoare.
• b. Turbo generatoare (TG)
• In acest caz, generatorul este antrenat de o turbina cu abur sau cu gaze.
• Cupalrea mecanica a generatorului cu turbina de antrenare se face cu
ajutorul unui reductor de turatie. Aburul pentru punerea si mentinerea in
functiune a turbinei este produs la bord de caldarea cu arzator sau cea
recuperatoare, si este supraincalzit la aprox. 220 ºC. Grupul TG, trebuie
calculat pentru functionare paralel de lunga durata cu alte generatoare.
• c. Generatoare antrenate de axul sistemului propulsor (Gax)
• Gax, este antrenat de unul din motoarele diesel de propulsie, prin
intermediul unui reductor si al unui cuplaj hidraulic sau pneumatic.
• Motorul de propulsie care antreneaza Gax, trebuie sa aiba o turatie
constanta tot timpul cat antreneaza generatorul. Gax, se cupleaza cu alte
generatoare pe perioade scurte, pentru transfer de putere.

73
 4.4. Cablurile si conductoarele retelelor electrice navale. Cerinte de clasa.

• Constructia cablurilor si conductoarelor care se instaleaza stationar la nave,

trebuie sa corespunda regulilor societatilor de clasificare.
• Conductoarele cablurilor destinate alimentarii consumatorilor esentiali,
trebuie sa fie formate din mai multe fire, functie de aria nominala a sectiunii
conductoarelor, in mm². Materialele izolante si numarul minim de fire pe
conductor sunt prezentate in tabelele de mai jos.

74
 4.4. Continuare.

• Conductorii neizolati si barele neizolate se vor folosi pentru montajul interior

al instalatiilor electrice. La nave trebuie sa se utilizeze cabluri rezistente la
foc, care nu propaga flacarile, cu conductori din cupru.
• Trtebuie sa se utilizeze cabluri multifilare cu cel putin urmatoarele arii ale
sectiunilor transversale:
• - 1,00 mm² pentru circuitele de alimentare comanda si semnalizare ale inst.
esentiale si in circuitele de alim. ale celorlaltae instalatii.
• 0,75 mm² in circuitele de comanda si semnalizare.
• Temperatura maxima admisibila pt. izolatia cablurilor instalate trebuie sa fie
cu 10 ºC mai mare decat a mediului de lucru.
• In locul unde cablurile sunt supuse actiunii mediului produselor petroliere,
izolatia acestora trebuie sa fie rezistenta la astfel de produse.
• In locurile unde cablurile pot fi deteriorate mecanic, acestea trebuie sa aiba
o manta speciala sau sa fie protejate in tevi metalice.

75
 4.4 Continuare. Calculul retelelor electrice de cabluri.

• Curentii nominali de calcul ai generatoarelor si consumatorilor se calculeaza:

• - pentru generatori

76
 4.4. Alegerea si calculul barelor TPD

• Barele TPD sunt folosite ca sistem pentru distributia energiei electrice, si

sunt executate din cupru. Ordinea de calcul este:

• - determinarea curentului de lucru de lunga durata care trece prin bare si

functie de acesta se stabileste sectiunea barei.

• - se verifica stabilitatea dinamica si termica la curentul de scurt circuit.

• Sectiunea barelor se alege dupa ce in prealabil a fost determinat curentul

de lucru, considerand ca prin bare se transmite energia electrica tuturor
consumatorilor alimentati de la tablou. La calculul puterii transmise se ia in
consideratie coieficientul de simultanietate in functionarea consumatorilor.
• Prezentam in pagina urmatoare, valorile incarcarilor admisibile pentru bare
de cupru:

77
 4.5. Continuare

• Tabel 10.5

78
 4.6. Calculul incarcarii admisibile a barelor la 45 ºC

• 10.5.1

79
 4.7. Bibliografie

• Pentru alegerea cablurilor si conductoarelor conform normelor ANR (RNR),

se vor utiliza:

• Tabelele 16.8.2.1, 16.8.2.2, 16.8.2.4, 16.8.2.5, din Partea A-XI –

Echipamente electrotehnice, din:

• “NORME PENTRU CLASIFICAREA SI CONSTRUCTIA NAVELOR

MARITIME” Editia 1999 sau:
• “REGULI PENTRU CLASIFICAREA SI CONSTRUCTIA NAVELOR
MARITIME” Editia 1995

80
 5. Unitatea de invatare nr.5.

Cursul nr.5. Sisteme de iluminat

5.1. Notiuni introductive. Retele electrice de iluminat. Definitii.

5.2. Schema de principiu monofilara a unui sistem de iluminat naval
5.3. Iluminatul naval, cerinte generale.
5.4. Instalatia de iluminat normal
5.5. Iluminatul de avarie
5.6. Tabel cu iluminarea in LX(lux). 1lux = 1 meter-candles
5.7. Calculul instalatiei de iluminat interior.
5.8. Exemplu de calcul pentru sala de curs.

81
 5.1. Notiuni introductive. Retele electrice de iluminat. Definitii.

• a. lumină – radiatie electromagnetica care produce senzatii vizuale, prin

intermediul ochiului. Lungimea de unda a radiatiei elmg. a radiatiilor
luminoase este cuprinsa intre 380 nm(violet) si 780 nm (rosu).
• b. luminescenţă – fenomen de producere a luminii altfel decat prin
incalzire; L, apare la excitarea atomilor printr-o energie de o anumita forma.
• c. lux - unitate de masura pentru marimea fotometrica → iluminare –E ,
egala cu iluminarea unei suprafete care primeste un flux luminos – Ф, de
un lumen repartizat pe un m².
• d. lx = lux
• e. luxmetru - aparat folosit in masurarea iluminarii.

82
5.2. Schema de principiu monofilara a unui sistem de iluminat normal naval

83
 5.3. Iluminatul naval, cerinte generale.

• In toate incaperile si spatiile a caror iluminare este impoprtanta pentru siguranta

navigatiei, comanda mecanismelor si instalatiilor, pentru conditii de locuit si evacuare
a pasagerilor si echipajului trebuie sa fie montate lampi de iluminat fixe, alimentate
de la sursa de energie principala a navei.
• Corpurile de iluminat care ar putea fi lovite si deteriorate se protejeaza cu gratare
speciale de protectie. Lampile de iluminat exterior trebuie montate astfel incat sa nu
produca dificuluati la conducere a navei pe timp de noapte.
• Incaperile de acumulatoare si alte incaperi cu pericol de explozie, trebuie sa fie
iluminate cu corpuri de iluminat in executie etansa la gaze, antiexploziva.
Intrerupatoarele de alimentare a lampilor sunt montate in exteriorul compartimentelor.
• Corpurile de iluminat se instaleaza astfel ca sa fie exclusa incalzirea cablurilor si a
materialelor din apropiere.

84
 5.4. Instalatia de Iluminat Normal.

• In desenul prezentat la pag 83, se schiteaza un exemplu de organizare a

instalatiei de iluminat normal. Doua transformatoare 380/220 V, conectate
la TPD, asigura alimentarea sectei de 220 V. Transformatoarele sunt de
aceiasi putere, unul asigurand alimentarea tablourilor de iluminat, celalalt
fiind rezerva. Pentru simplificare s-au prezentat doar doua circuite pentru a
intelege alcatuirea schemei reale care contine reprezentarea tuturor
circuitelor.
• Distributia alimentarii iluminatului de la sursa se face prin utilizarea
tablourilor secundare de distributie si a dozelor de ramificatie.
• Plecarile circuitelor din tablourile secundare, sunt echipate cu intrerupatoare
automate bipolare, care asigura protectia la scurt circuit si suprasarcina.
• Reteaua de iluminat normal, contine circuite separate pentru: iluminatul
general, iluminatul local si prize.

85
 5.4. Continuare

• Tablourile de distributie ale ilumunatului principal trebiue alimentate prin circuite

separate, destinate numai acestui scop. De la aceste tablouri se pot alimenta numai
consumatori cu o putere pana la 0,25 kw si radiatoare electrice de cabina, cu un
curent nominal, pana la 10 A.
• Dispopzitivele de protectie ale circuitelor trebuie sa se calculeze pentru un curent
nominal de maximum 16 A.
• Iluminatul coridoarelor, compartimentului masini, tunelurilor de tubulaturi si a liniilor
de axe, trebuie alimentat cel putin prin doua circuite independente, avand corpurile
de iluminat astfel dispuse, incat sa se asigure un iluminat uniform in cazul caderii
unui circuit. Corpurile de iluminat normal din incaperile de locuit precum si prizele
aferente, trebuiesc alimentate prin circuite separate, altele decat circutele de iluminat
general.
• Corpurile de iluminat din magaziile de marfa se alimenteaza din tablouri serparate.
Corpurile ede iluminat si traseele de cabluri sunt construite ca sa reziste la condditiile
ambientale din respectivele compartimente(temperatura, umiditate, gaze inflamabile).
- Alimentarea iluminatului exterior este controlata din timonerie printr-un dispozitiv
de comutare centralizata.

86
 5.5. Iluminatul de Avarie

• Conform regulilor societatilor de clasificare, sursele de energie electrica

pentru iluminatul de avarie, pot fi generatoare electrice sau baterii de
acumulatori, cu tensiuni si puteri corespunzatoare pentru a asigura
alimentarea concomitenta a circuitelor de iluminat ce deservesc:
• 1. Coridoarele, scarile, iesirile din incaperile de locuit si de serviciu, lifturile
de pasageri si puturile acestora, precum si tunelul tubulaturilor, din
compartimentul masini pana la iesirea din prova navei, inclusiv.
• 2. Incaperile de masini si incaperile generatoarelor.
• 3. Posturile de comanda si tablourile de distributie principale (PCC, TPD)
si de avarie
• 4. Incaperile surselor electrice de avarie, generatoare si baterii.
• 5. Timoneria, camera hartilor si compartimentul de radiocomunicatii.
• 6. Compartimentele de pastrare a inventarului de avarie si incendiu,
echipamentului de protectie termica in caz de incendiu.

• 6. Compartimentul carmei (postul de actionare locala si de avarie a cârmei)

87
 5.5. Continuare

• 7. Compartimentul pompei de incendiu de avarie sau a sprinklerelor.

• 8. Hangarele si locurile de aterizare a elicopterelor.
• 9. Incaperile medicale
• 10. Incaperea girocompasului.
• 11. Felinarele de navigatie si de semnalizare, conform COLREG.
• Tabloul felinarelor de navigatie se va alimenta prin doua circuite, din TPD si
TDAv si va alimenta prin doua circuite lampile de navigatie.
• Tabloul felinarelor de navigatie, are o constructie speciala, alimentand
lampile de navigatie principale si setul de rezerva.Functionarea luminilor de
navigatie este supraveghiata si se semnalizeaza optic si acustic. La iesirea
din functiune a unei lumini de navigatie, automat intra in functiune cea din
setul de rezerva, dupa semnalizarea defectiunii.
• -- Corpurile de iluminat normal, pot fi utilizate pentru iluminatul de avarie,
daca se pot alimenta si de la sursele de iluminat de avarie.
• -- Reteaua iluminatului de avarie trebuie astfel executata incat in caz de
incendiu sau cazuri de avarie, sursele de alimentare sa nu se defecteze. 88
5.6. Tabel cu Iluminarea in LX (lux)
1 lux = 1 meter-candles

89
 5.7. Calculul Instalatiei de iluminat Interior

• Metoda de calcul a instalatiei de Iluminat interior - constructii civile

90
5.7. Continuare. Calculul Instalatiei de Iluminat Interior

91
 5.7. Continuare.Calculul Instalatiei de Iluminat Interior

• Continuare

92
 5.8. Exemplu de calcul pentru sala de curs ….

• Excemplu de calcul

93
 Exemplu de calcul pentru sala de curs ….

• Excemplu de calcul

94
 CONTINUARE

• Exemplu de calcul pentru sala de curs ….

95
 6. Unitatea de invatare nr. 6.
Sisteme de reglare automata a tensiunii

Curs. 6.1. Repartizarea puterii reactive intre DG-uri

6.1.1. Notiuni introductive. Regulatoare automate de tensiune – RAT

6.1.2. Repartizarea puterii reactive
6.1.3. Diagrama fazoriala a tensiunii si curentului in cazul conectarii
in paralel.
61.4. Exemplu de conectare in paralel a circuitelor ded excitatie.

96
 6.1.1. Regulatoare autommate de tensiune - RAT

• Sistemele de reglare automata a tensiunii se numesc regulatoare automate

de tensiune RAT. Scopul acestora este:

• 1. Mentinerea nivelului dat al tensiunii in sistem, si distributia proportionala a

sarcinii reactive intre generatoarele care lucreaza in paralel, in conditii de
variatie de sarcina.

• 2. Fortarea excitatiei generatoarelor in cazul scurtcircuitelor.

• 3. Asigurarea restabilirii immediate a tensiunii nominale, dupa caderi de

tensiune in retea.

• 4. Imbunatatirea conditiilor de sincronizare a generatoarelor.

97
 6.1.1. Continuare

• Pentru restabilirea tensiunii in sistem dupa scaderea ei, este necesar sa se

actioneze asupra excitatiei generatorului sincron.
• Comparativ cu sistemele energetice industriale, in sistemele
elctroenergetice navale, reglarea automata atensiunii trebuie sa
indeplineasca cerinte superioare privind calitatea energiei electrice.
Aceasta se datoreaza fluctuatiilor frecvente de sarcini active si reactive
intilnite in exploatarea curenta a sistemelor energetice navale - SEN.
De asemenea, pentu SEN sunt caracteristice caderi mari de tensiune
produse de curentii de scurt circuit, sau curentii de pornire a motoarelor
asincrone cu rotorul in scurt circuit de puteri mari. Mentinerea constanta a
tensiunii retelelor electrice de la bordul navei la variatia sarcinii este o
conditie obligatorie pentru functionarea optima a echipamentelor de la bord.
Cresterea tensiunii retelei electroenergetice a navei trebuie efectuata rapid,
de aceea sistemele de reglare a tensiunii sunt automate - RAT. Controlul
tensiunii la bornele generatoarelor se realizeaza prin controlul valorii
tensiunii de excitatie al acestora.
Prezentam in continuare curba de crestere a tensiunii la bornele
infasurarii de excitatie a generatorului sincron.

98
 6.1.1. Continuare

• Graficul determinarii vitezii medii de crestere a tensiunii de excitatie

99
 6.1.1 Continuare

• Schita prezentata reprezinta curba de crestere a tensiunii la bornele

generatorului sincron.Viteza de crestere este apreciata prin viteza medie de
variatie a tensiunii [dUe/dt]med pe o durata de 0,5 sec., fata de tensiunea
nominala a sistemului de excitatie. Curba de crestere a tensiunii este
aproximata printr-o dreapta astfel incat suprafata de sub curba a, d, e, f, c
sa fie egala cu suprafata triunghiului abc.
• Generatoarele autoexcitate, asigura o viteza medie a cresterii tensiunii in
limitele 250 – 300 V/s.
• Sistemul de excitatie este caracterizat de asemeni, de gradul de multiplicare
a tensiunii la fortarea excitatiei - kp. Acest grad este caracterizat de
raportul intre tensiunea limita maxima si tensiunea nominala.
• Kp = [Uelim.max / Uen]
• Pentru generatoarele sincrone cu excitatrice, gradul de multiplicare la
fortarea excitatiei este kp = 2,5, iar pentru generatoare sincrone
autoexcitate kp = 3÷4.

100
 6.1.1. Continuare

• Dupa principiile de functionare sistemele de reglare automata a tensiunii se

impart in trei categorii:
• 1. Sisteme care actioneaza la abaterea tensiunii generatorului de la
valoarea impusa - regulatoare automate de tensiune - RAT.
• 2. Sisteme care actioneaza functie de variatia curentului de sarcina –
compundare fazica
• 3. Sisteme cu reglare combinata care actioneaza atat la variatia curentului
de sarcina, cat si la abaterea tensiunii generatorului de la valoarea impusa
–compundare fazica cu regulator de tensiune.
• Toate sistemele prezentate, pentru mentinerea constanta a tensiunii
actioneaza asupra excitatiei generatoarelor. Actiunea consta in introducerea
unui curent suplimentar in infasurarea de excitatie a generatoarelor
autoexcitate sau in infasurarea de excitatiei a excitatricei, in cazul
generatorelor cu excitatrice, dependent de abaterea marimii reglate.

101
 6.1.2. Repartizarea puterii rective intre generatoare

• In cazul generatorului sincron, curentul de sarcina este defazat cu un unghi

φ, fata de tensiunea generatorului si are doua componente: o componenta
activa Ia in faza cu tensiunea generatorului si una reactiva Ir, in urma cu 90º
fata de tensiunea generatorului (pentru o sarcina inductiva).
• Din analiza fenomenului reactiei indusului, componenta reactiva inductiva,
creaza un flux de reactie longitudinal, demagnetizant, constituind cauza
principala a micsorarii fluxului rezultant la marirea sarcinii si pe aceasta
baza a reducerii tensiunii la bornele generatorului.
• In schita prezentata se observa ca in conditiile mentinerii constante a
valorii totale a curentului de sarcina IG la cresterea defazajului de la φ1 la φ2
se mareste valoarea componentei reactive Ir, creste efectul de
demagnetizare si reducere a tensiunii generatorului. In schemele aplicatiilor
practice, prentu cresterea preciziei reglarii, se utilizeaza compundarea
fazica, care permite efectuarea reglarii atat functie de marimea curentului
de sarcina, cat si de defazajul φ dintre curent si tensiune.

102
 6.1.2. Continuare

• Componentele curentului de sarcina al unui generator sincron.

103
 6.1.2. Continuare

• Dupa cum se observa din schita,

curentul de excitatie Ie, este determinat
de suma vectoriala a componentei Ik,
proportionala cu valoarea curentului
de sarcina si o componenta Iu, pro-
portionala cu tensiunea generatorului.
Pentru un reglaj corect, componenta Iu, trebuie sa fie decalata cu unghiul φk =90º fata
de tensiunea generatorului. Astfel, pentru un curent de sarcina constant, la
schimbarea defazajului dintre tensiune si curent de la φ=0 la φ= 90º , curentul de
excitatie al generatorului are valoarea minima la φ=0 si maxima la φ= 90º cea ce
corespunde reglajului, intrucat la cresterea defazajului se mareste componenta
reactiva a curentului, creste efectul de demagnetizare, care va fi compensat de
cresterea corespunzatoarea a curentului de excitatie.

104
6.1.3. Diagrama fazoriala a tensiunii si curentului in cazul conectarii in paralel.

• In practica, repartizarea in mod egal a puterii reactive intre generatoarele

care functioneaza paralel, se face prin legarea in paralel a tensiunii care
alimenteaza infasurarile de excitatie ale generatoarelor, odata cu
conectarea urmatorului generator.

105
6.1.3. 1. Principiul compundarii fazice dupa curent

106
6.1.4. Exemplu de conectare paralel a circuitelor de excitatie.

107
• La functionarea in paralel a generatoarelor sincrone, spre deosebire de
generatoarele de cc, proportional cu puterea nominala a generatorului
trebuie sa se distribuie atat puterea activa cat si puterea reactiva.
In cazul generatoarelor sincrone, reactanta inductiva a infasurarilor
statorului, este mult mai mare decat rezistenta infasurarii si la aparitia unei
diferente intre tensiunile electromotoare ale generatoarelor cuplate in
paralel ΔE, apare un curent de egalizare defazat cu 90º fata de tensiunea
ΔE. Curentul de egalizare este pur reactiv si practic nu influienteaza puterea
activa dezvoltata de motorul primar. Acest curent creeaza numai sarcina
reactiva. Prin reglarea excitatiilor generatoarelor, se modifica tensiunile
electromotoare si se produce schimbarea distributiei sarcinii reactive intre
generatoare. Daca la un generator creste excitatia iar la celalalt scade, in
conditiile mentinerii constante a tensiunii la barele centralei, primul se
incarca cu sarcina reactiva, iar al doilea cedeaza sarcina reactiva.
• Prin reglarea curentilor de excitatie ai generatoarelor, manual sau
automat se realizeaza distributia echilibrata a sarcinilor reactive intre
generatoarele care functioneaza in paralel.

108
 Unitatea de invatare nr. 6.2
Curs 6.2 Studiul R. A. T. pentru un generator sincron

6.2.1. Notiuni introductive. Functii ale Regulatorului Automat de

Tensiune – (RAT)
6.2.2. Compundarea fazica dupa curent.
6.2.3. Legaturi de egalizare la conectarea in paralel a
generatoarelor.
6.2.4. Sistemul de excitatie a generatorului sincron cu excitatrice de
curent alternativ.
6.2.5. RAT tip TUR/A. Schema de conexiuni.
6.2.6. Modul de functionare al RAT tip TUR/A
6.2.7. Reglarea automata a tensiunii generatorului MCK.
Schema de principiu.
6.2.7.1. Modul de reglare a tensiunii.
6.2.7.2. Functionarea regulatorului de tensiune a generatorului MCK.

109
6.2.1. Notiuni introductive. Functii ale RAT.

• Un regulator automat de tensiune – RAT – trebuie sa indeplineasca urmatoarele

functii:

• 1. Mentinerea nivelului dat al tensiunii in sistem,si distributia proportionala a sarcinii

reactive intre generatoarele care lucreaza in paralel, in conditii de variatie de sarcina.

• 2. Fortarea excitatiei generatoarelor in cazul scurtcircuitelor.

• 3. Asigurarea restabilirii immediate a tensiunii nominale, dupa caderi de

• tensiune in retea.

• 4. Imbunatatirea conditiilor de sincronizare a generatoarelor.

110
6.2.2. Compundarea fazica dupa curent.

• Una dintre cele mai intilnite metode de reglare a tensiunii este

compundarea dupa curent

111
6.2.2. Continuare

Se observa ca valoarea tensiunii cu care redresorul Rd alimenteaza excitatia

geratorului EG, este corelata cu valorile tensiunilor debitate in paralel pe
intrarea in redresor de de cele doua transformatoare de curent - TI si de
tensiune - TU.
Reglarea tensiunii se face conform relatiei:
Ede = Ede0 + kuUG + jkiIG
Unde: UG –tensiunea generatorului; IG – curentul generatorului,
ku – coeficient de compundare dupa tensiune
ki – coeficient de compundare dupa curent

112
6.2.2. Continuare.
Scheme de compundare fazica

113
 6.2.3. Legaturi de egalizare a tensiunii de excitatie la conectarea paralel a
generatoarelor sincrone.
Schema legaturilor de egalizare la conectarea in paralel a generatoarelor din seria MCK

Pentru incarcarea egala cu putere reactiva a celor doua generatoare, la

cuplare, iesirile RAT ale generatoarelor se conecteaza paralel.

114
 6.2.4. Sistemul de excitatie a generatorului sincron cu excitatrice de curent alternativ
(fara perii si inele colectoare).

• Schema de mai jos reprezinta sistemul de excitare a unui GS, fara perii si
inele colectoare pe axul rotorului, numit in general ‘sistem cu diode rotative’
• RAU controleaza in curent continuu, prin Rd2, excitatia excitatricei EEx.
Excitatia generatorului EG,este alimentata de la rotorul excitatricei, prin
grupul redresor Rd1.

115
6.2.5. RAT tip TUR/A. Schema de conexiuni a RAT tip TUR/A

116
 6.2.5.1. Schema bloc a RAT tip TUR/A

• TUR / A

117
 6.2.5.2. RAT tip TUR/A, diagrama bloc, functionare.

• I. Limitator curent excitatie –converteste tensiunea de iesire a

generatorului,intr-un semnal de tensiune dependent de frecventa acesteia.
• II. Circuit de distributie a sarcinii reactive, kVAr – converteste un semnal de
putere reactiva a generatorului, intr-un semnal de tensiune dependent de
acesta.
• III. Alimentarea de putere – alimenteaza circuitul de aprindere(firing circuit)
• IV. Circuitul de control.
• V. Circuitul de pornire – converteste tensiunea reziduala a generatorului
(datorata magnetismului remanent) intr-o alimentare cu c.c., a infasurarii de
excitatie si a circuitului de control al redresorului cu tiristori.
• VI. Circuitul de aprindere – converteste nivelul de intrare a tensiunii intr-un
semnal pulsatoriu, aplicat pe portile tiristorilor .
• VII. Supresor interferenta – mentine interferenta radio, sub un nivel stabilit.
• VIII. Redresorul cu tiristori – este alimentat cu tensiunea de iesire a G, si
converteste aceasta intr-o alimentare de c.c. a excitatiei G.

118
 6.2.6. RAT tip TUR/A, modul de functionare.

• Pentru a explica functiile blocurilor individuale ale regulatorului, trebuiesc

explicate distinct urmatoarele moduri de functionare:
• - Modul de pornire
• - Modul de functionare normala
• - Operarea la frecventa redusa(cand turatia generatorului se reduce)
• a. Modul de pornire.
• Cand frecventa tensiunii G, este apropiata frecventei nominale, Circuitul de
pornire V, este in functiune si converteste tensiunea remanenta a G intr-o
tensiune continua, aplicata inf. de excitatie a G. Aceasta alimentare de
c.c., determina cresterea tensiunii de iesire a generatorului la o valoare care
permite redresorului cu tiristori sa functioneze. Redresorul cu tiristori,
controlat, creste tensiunea de iesire a G, la o valoare care permite
functionarea corecta a blocurilor III, IV si VI, si odata cu aceasta , Circuitul
de pornire V, este deconectat, RAT, trecand in Modul de functionare
continua.

119
 6.2.6. Continuare

• b. Modul de functionare normala

• Tensiunea de iesire a generatorului, aplicata pe intrarea Circuitului de
control IV, este convertita intr-o alimentare de curent continuu adaugata
tensiunii prestabilite, care sa controleze redresorul cu tiristori, prin
intermediul circuitului de aprindere VI. Tensiunea de iesire a redresorului cu
tiristori, alimenteaza infasurarea de excitatie si depinde de semnalul de
eroare, adica diferenta dintre tensiunea prestabilita(setata) si tensiunea de
iesire a generatorului. In modul de operare paralel, un semnal proportional
cu diferenta dintre iesirile de putere reactiva a generatoarelor, este conectat
Circuitului de control si produce prin intermediul circuitelor IV, VI, VIII – un
control al valorii excitarii generatorului functie de valoarile tensiunilor de
iesire a generatoarelor.

120
 6.2.6. Continuare

• c. Operare la frecventa redusa

• Frecventa tensiunii generatorului, redusa de caderea de turatie sub sarcina
a acestuia, este transmisa circuitului de control care regleaza curentul de
excitatie al G, prin intermediul blocurilor IV, VI si VIII.

• Se va studia documentatia originala a RAT tip TUR / A.

121
6.2.7. Reglarea automata a tensiunii generatorului MCK. Schema de principiu.

122
 6.2.7.1. Modul de reglare a tensiunii

• Sistemul este relizat dupa principiul compundarii fazice cu insumarea

electromagnetica a semnalelor (prin fluxul magnetic). Pentru marirea preciziei reglarii
sistemul are in compunere un corector de tensiune electromagnetic – de tip
amplificator magnetic.Sistemul asigura mentinerea tensiunii cu precizia de +/- 1 %,
in conditiile schimbarii sarcinii de la 0 la 100% si a turatiei motorului primar cu +/- 2%.
• Autoexcitarea este sigura, si se realizeaza la mers in gol cu turatia de 95% din
valoarfea nominala pentru o tensiune electromotoare de minimum 1% din
tensiunea nominala.
Principalele elemente ale schemei sunt :
- Transformatorul de compundare fazica cu sunt magnetic - TCF
- Bobina de rectanta – BR
- Amplificatorul magnetic - AM
- Blocul pentru functionarea in paralel - BP
- Redresorii Rd1…Rd6.

123
 6.2.7.1. Continuare

• TCF(transf. de compundare fazica cu sunt magnetic)- are urmatoarele infasurari:

- W1 – infasurare dce curent
- W2 – infasurare de tensiune
- W3 – infasurare secundara de iesire
- W4 - infasurare de alimentare a corectorului de tensiune
- W5 - infasurarea suplimentara conectata la bateria de condensatoare C, cu care
formeaza un circuit rezonant.
- Compundfarea fazica se realizeaza prin insumarea vectoriala a semnalului produs de
transformatorului de curent W1, cu semnalul de tensiune produs de infasurarea W2.
- Tensiunea de iesire de la bornele infasurarii W3, reprezinta suma vectoriala a celor
doua semnale si se aplica prin redresorul Rd1, la infasurarea de excitattie a
generatorului, EG
- Corectorul de tensiune este format din blocul de masura(compus din TrL1, TrL2, TrN,
redresoarele Rd4, Rd5 si droselul saturat DCF, pt. corectia frecventei) si
amplificatorul magnetic AM.

124
 6.2.7.2. Functionarea regulatorului de tensiune a generatorului MCK

• Initierea excitarii generatorului se realizeaza pe baza t.e.m. remanente. Pentru

autoexcitarea sigura a generatorului se foloseste in schema circuitul rezonant format
din capacitatea C si reactanta inductiva determinata de prezenta suntului magnetic al
transformatorului TCF. La realizarea frecventei de rezonanta, care corespunde
turatiei de 90% din nnom. Curentul din infasurarea W5 creste mult si se mareste
tensiunea la bornele infasurarii de iesire W3 care aplicata infasurarii de excitatie
duce la cresterea tensiunii generatorului.
• In apropierea tensiunii si turatiei nominale intra in functiune corectorul de tensiune
alimentata de la infasurarea W4 a transformatorului de compundare TCF si procesul
de autoexcitatie se termina. In transformatorul de compundare fazica TCF,
amperspirele primare W1, W2 produc magnetizarea transformatorului, iar
amperspirele secundare W3, W5 produc demagnetizarea acestuia.
• In functionare, la cresterea curentului in infasurarea W5 se micsoreaza fluxul rezultat
in transformator, se reduce tensiunea la bornele infasurarii secundare W3, si in final
se reduce tensiunea la bornele generatorului. La scaderea curentului in infasurarea
W5 tensiunea generatorului creste.

125
 6.2.7.2. Continuare

• Valoarea curentului in infasurarea W5 este stabilita de valoarea reactantei bobinei BR

• La schimbarea tensiunii generatorului, corectorul detensiune modifica curentul de
comanda a bobinei BR. Se modifica deci reactanta inductiva a bobinei BR si se
modifica valoarea curentului in infasurarea W5, astfel incat sa se restabileasca
valoarea tensiunii la bornele generatorului.
• Droselul de corectie a frecventei DCF din circuitul corectorului de frecventa asigura
mentinerea constanta a curentului la schimbarea frecventei.
• Pentru distributia echilibrata a sarcinii reactive la functionarea in paralel a
generatoarelor, s-a prevazut blocul de functionare in paralel BP.

126
 7.Unitatea de invatare nr.7
Curs nr. 7.1. Sisteme de reglare automata a turatiei si repartizarea
puterii active intre DG-uri

7.1.1. Notiuni introductive.

7.1.2. Regulatoare mecanice centrifugale de turatie.
7.1.3. Functionarea regulatorului centrifugal de turatie
7.1.4 . Regulatoare de turatie electromecanice cu doua impulsuri.
7.1.5. Bibliografie.

127
 7.1.1. Notiuni introductive

• O problema importanta a reglarii frecventei generatoarelor care

functioneaza in paralel, este de a asigura distributia echilibrata a puterii
active intre generatoare. De aceea, grupurile electrogeneratoare trebuie sa
aiba caracteristici de reglare cu aceiasi coeficienti de statism.
• Prin statism, intelegem posibilitatea unui agregat de antrenare a unui
generator, de a-si mentine turatia constanta la variatii de incarcare ale
generatorului. Aceasta, se realizeaza prin intermediul regulatoarelor
automate de turatie, care pot fi: de tip centrifugal, elecromecanice si
hidraulice. Functional, aceste regulatoare, la scaderea turatiei masinii
primare datorate cresterii sarcinii pe generator, forteaza alimentare cu
combustibil a masinii primare, pentru relizarea functionarii la turatia
nominala; la cresterea turatiei masinii de antrenare, regulatorul,
ajusteaza(reduce) consumul de combustibil pentru mentinerea masinii
primare la turatia nominala.
• Pentru reglarea manuala a puterii active si a frecventei, se utilizeaza
servomotoare electrice, care controlate manual, actioneaza asupra
regulatoarelor de turatie ale masinilor primare.

128
 7.1.2. Regulatoare mecanice centrifugale de turatie

• Schema regulatorului centrifugal

129
 7.1.3. Functionarea regulatorului centrifugal

• Regulatoarele centrifugale, pot fi cu actiune directa pentru puteri pana la

100CP si cu actiune indirecta pentru puteri mai mari. La turbinele navale cu
abur sau gaze, si la motoarele diesel, se folosesc regulatoare cu actiune
indirecta. La regulatoarele cu actiune directa, elementul centrifugal,
actioneaza direct asupra elementului de executie, care poate fi: cremaliera
pompelor de injectie pentru motoarele diesel sau elementul de distributie al
aburului pentru turbine.
• In cazul regulatoarelor cu actiune indirecta, elementul centrifugal actioneaza
asupra elementului de executie, prin intermediul unui amplificator hidraulic.
• Caracteristica de reglare a regulatoarelor centrifugale, poate fi statica–fig.
a, sau astatica, fig.-b. Elementul de baza al regulatorului este elementul
de masura 1, compus din greutati sferice si un sistem de parghii. Actiunea
elementului de masura asupra tijei AB, este echilibrata de resortul 3. Axul
vertical 2, este cuplat la axul motorului, fiind rotit cu o viteza proportionala
cu turatia motorului, iar greutatile sferice actioneaza printr-un sistem de
parghii asupra mufei 4. Capatul A al tijei AB, este legat cu pistonul
servomotorului 7, iar capatul B, cu pistonul sertarului distribuitor 5.

130
 7.1.3. Continuare

• La viteza normala de rotatie a agregatului, pistonul sertarului distribuitor 5,

ocupa o pozitie in care orificiile a si b, sunt inchise, iar pistonul
servomotorului 7 fiind sub presiuni egale in partile superioara si inferioara,
ramane in pozitie fixa.
• Daca sarcina generatorului se modifica, si nu mai corespunde puterii
dezvoltate de motor, viteza acestuia se schimba.
• La cresterea sarcinii generatorului, turatia motorului scade, cele doua sfere
se apropie, deplasand mufa 4 in jos. Capatul B al parghiei AB, se
deplaseaza in pozitia B’, astfel ca pistonul distribuitorului 5, deschide
orificiile a si b. Uleiul sub presiune trece prin orificiul a, si actioneaza pe
partea superioara a pistonului servomotorului 7, deplasand-ul in jos
(capatul A al parghiei AB, trece in pozitia A’). Prin deplasarea pistonului se
impinge parghia glisanta 6 si se mareste consumul de combustibil sau abur
al motorului primar initiind cresterea turatiei masinii de antrenare a
generatorului. Dupa cateva oscilatii intre puterea ceruta si cea dezvoltata se
stabileste echilibrul pentru noua valoare a vitezei.
131
 7.1.3. Continuare.

• La micsorarea sarcinii generatorului, viteza de rotatie a agregatului creste,

ceea ce conduce la o actiune in sens contrar a regulatorului.
• La deplasarea in sus si in jos a mufei 4, se modifica pozitia clapetei 6, care
regleaza consumul de combustibil sau abur a motorului primar, realizandu-
se astfel reglarea vitezei de rotatie in functie de sarcina dupa o
caracteristica de reglare statica.
• Regulatoarele centrifugale mentin turatia motoarelor primare, cu precizie de
+/- 2,5% in regimuri stabile de functionare si +/- (5-6)%, la socuri de sarcina,
ceea ce pentru cerintele actuale nu este suficient.
• Precizia reglarii turatiei si distributia echilibrata a puterii active, pot fi
inbunatatite prin aplicarea asupra regulatorului a unui al doilea impuls,
functie de sarcina activa a generatorului.

132
 7.1.4. Regulatoare mecanice de turatie cu doua impulsuri.

• Schema bloc electrica a regulatorului cu doua impulsuri

133
 7.1.4.1. Descrierea schemei bloc de functionare a regulatorului de turatie cu
doua impulsuri

• Regulatorul de turatie cu doua impulsuri foloseste: - un impuls al

regulatorului centrifugal creat dupa viteza de rotatie si - un al doilea
impuls, de la un traductor de curent activ si un amplificator cu
electromagnet obtinut dupa valoarea sarcinii active debitata de generator.
• Elementele de baza ale schemei functionale sunt:
- regulatorul centrifugal care constituie elementul de masura dupa deviatia
vitezei unghiulare ω.
- traductorul de curent activ, de la care se obtine un semnal proportional cu
sarcina activa a generatorului TCA.
- amplificatorul magnetic sau cu semiconductori A.
- amplificatorul electrohidraulic AEH compus din amplificatorul
electrohidraulic AH1 si erlectyromagnetii EM.
- amplificatorul hidraulic AH2.
- elementul de executie, care este cremaliera pompelor de injectie pentru
motoarele diesel sau clapetrul de reglarea aburului pentru turbine.
- motorul primar diesel si - generatorul electric G.

134
 7.1.4.1. Continuare

• In regulatorul de turatie cu doua impulsuri, blocul de masurare contine

elementul centrifugal cu functionare identica cu cea prezentata la
regulatoarele mecanice centrifugale si elementul traductor de
curent activ TCA .
In cazul traductorului de curent activ TCA, tensiunea de iesire care se
aplica amplificatorului A, este direct proportionala cu componenta activa a
curentului de sarcina.
- Impulsurile , de la regulatorul centrifugal si de la traductorul de curent
activ( amplificat), sunt aplicate elememtelor de executie care controleaza
turatia si puterea activa debitata a agregatului de antrenare a generatorului.

7.1.5. Bibliografie
- I. E. NAVALE. Prof. univ. doctor inginer Dumitru NANU
- Engine speed governor Woodward UG 8, UG 40.

135
 Unitatea de invatare nr. 7.
Curs 7.2 Repartizarea mmanuala si automata a sarcinii intre grupurile
DG, cupate in paralel.
7.2.1. Notiuni introductive. Principiul reglarii autommate a
frecventei si puterii active.
7.2.1.a. Principiul reglarii automate a frecventei.
7.2.2. Distributia sarcinii active la functionarea in paralel a
generatoarelor

136
 7.2.1. Notiuni introductive. Principiul reglarii automate a frecventei si puterii active.

• 7.2.1.a. Principiu reglarii automate a frecventei.

• In sistemele electroenergetice de curent alternativ, frecventa este
dependenta de viteza de rotatie a motoarelor primare care antreneaza
generatoarele sincrone. Agregatele generatoare care alimenteaza
consumatorii de la bordul navei, sunt prevazute cu regulatoare pentru
stabilizarea frecventei c.a. Mentinerea constanta a frecventei in SEN,
constituie una dintre conditiile de baza pentru functionarea normala a
consumatorilor de c.a. de la bord.
• Reglarea frecventei este strans legata de distributia puterii active intre
agregatele generatoare.
• Ecuatia de echilibru a puterilor agregatului generator este:
•
• PMP = PG – Ji(dω/dt) + ΔPpierderi

137
 7.2.1.a. Continuare

• PMP – puterea dezvoltata de motor, depinde de regulatorul de turatie

• PG - putere dezvoltata de generator, este determinata de sarcina lui si
depinde de viteza unghiulara ω
• Ji – momentul de inertie al maselor in miscare, motor - generator
• ω – viteza unghiulara de rotatie
• ΔPpierderi – pierderi mecanice si electrice
• Cauza modificarii frecventei in sistemul electroenergetic consta in
dezechilibrul dintre suma puterilor dezvoltate de generatoare ΣPG si suma
puterii cerute de consumatori ΣPC, care atrage modificarea vitezei
agregatelor, implicit a frecventei.
• Deoarece frecventa curentului alternativ este data de viteza de rotatie a
motorului primar ( f = p.n / 60) de antrenare a generatorului, stabilizarea
frecventei se obtine prin actionarea asupra sistemului de alimentare cu
combustibil sau abur.
• Reglarea frecventei se face cu regulatoare mecanice de turatie sau cu
regulatoare de frecventa.

138
Diagranma caracteristicilor regulatoarelor de frecventa.

1. caracteristica astatica 2. caracteristica statica

139
 7.2.1.a. Continuare

• Am prezentat diagrama caracteristicilor regulatoarelor de frecventa.

• Pentru reglarea vitezei si frecventei, precum si pentru distribuitia sarcinii
active intre generatoarele care functioneaza in paralel, sunt folosite
regulatoarele de frecventa si putere activa cu caracteristicile astatice – 1, si
statice – 2. Statismul caracteristicilor de reglare este:
• S =( ωo – ωn / ωo)100% sau S= (f0 – fn / f0)100%
- ωo, f0 - viteza unghiulara de rotatie si frecventa la mersul in gol ideal
- ωn, fn - viteza unghiulara si frecventa la sarcina nominala a generatorului
In afara de statism, regulatoarele de viteza se mai caracterizeaza si prin
gradul de uniformitate δ = n0 – nn / n med
n0 = viteza de rotatie la mers in gol ideal; nn = viteza de rotatie la sarcina nominala;
n med = viteza de rotatie pentru jumatate din sarcina nominala.
Coeficientul de statism al caracteristicii de reglare notat ks, este egal cu tgα, unde
α este unghiul format de caracteristica astatica si statica a regulatoarelor de turatie:

ks = (ωo – ωn) / Pn = tgα sau ks = (f0 – fn) / Pn = tgα

140
 7.2.2. Distributia sarcinii active la functionarea in paralel a generatoarelor

• O problema importanta a reglarii frecventei genratoarelor care functioneaza

in paralel, este de a sigura distributia echilibrata a puterii active intre
generatoare. De aceea, grupurile electrogeneratoare trebuie sa aiba
caracteristici de reglare cu aceiasi coeficienti de statism.
• Prin statism, intelegem posibilitatea unui agregat de antrenare a unui
generator, de a-si mentine turatia constanta la variatii de incarcare ale
generatorului. Aceasta, se realizeaza prin intermediul regulatoarelor
automate de turatie, care pot fi: de tip centrifugal, elecromecanice si
hidraulice. Functional, aceste regulatoare, la scaderea turatiei masinii
primare datorate cresterii sarcinii pe generator, forteaza alimentare cu
combustibil a masinii primare, pentru relizarea functionarii la turatia
nominala; la cresterea turatiei masinii de antrenare, regulatorul,
ajusteaza(reduce) consumul de combustibil pentru mentinerea masinii
primare la turatia nominala.
• Pentru reglarea manuala a puterii active si a frecventei, se utilizeaza
servomotoare electrice, care controlate manual, actioneaza asupra
regulatoarelor de turatie ale masinilor primare.

141
 7.2.2. CONTINUARE

• In cazul generatoarelor de aceeasi putere care au caracteristici de

reglare cu coeficienti de statism diferiti, sarcina nu este distribuita
egal in regimuri stabile de functionare. Distributia sarcinii se face invers
proportional cu coeficientii de statism ks.
• Distributia egala a sarcinilor intre generatoarele de aceeasi putere se
poate obtine numai in cazul in care caracteristicile de reglare ale
acestora coencid. Pentru a obtine aceasta coencidenta, agregatele
generatoare care lucreaza in paralel, se aleg de acelasi tip, fapt care
asigura din constructie caracteristici identice.
• Pentru situatiile in care desi generatoarele sunt de acelasi tip,
caracteristicile lor de reglare difera intr-o oarecare masura sau in cazul in
care sunt tipuri diferite, se prevede interventia manuala a operatorului
pentru modificarea statismului astfel ca sa se obtina acelasi statismn pentru
generatoarela care lucreaza in paralel. Interventia manuala se face prin
intermediul servomotorului ce actioneaza asupra pompelor de injectie,
controlat de un intreupator cu revenire, actionat stanga – dreapta, ce se
afla pe panoul de sincronizarea generatoarelor.

142
Schema de principiu a regulatorului de tensiune a generatorului MCK.
7.2.1.1.

143
 8. Unitatea de invatare nr. 8.

Curs nr. 8. Cuplarea in paralel a generatoarelor sincrone si a generatoarelor de curent

continuu..

8.1. Notiuni introductive. Conditii si procedee de conectare a

generatoarelor sincrone la functionarea in paralel.
8.2 . Procedee de sincronizare.
8.3. Sincronizarea precisa manuala.
8.4. Realizarea conditiei de cuplare U1 = U2
8.5. Curentul de egalizare. Oscilograma tensiunii de batai.
8.6. Sincronizarea automata.
8.6.1. Sinmcronizarea automata cu unghi constant de anticipare.
8.6.2. Principiul sincronizarii automate cu timp constant de
anticipare.
8.6.7. Cuplarea in paralel a generatoarelor de curent continuu.

144
 8.1. Notiuni introductive. Conditii si procedee de conectare a generatoarelor pentru
functionarea in paralel

• Generatoarele sincrone pot functiona in paralel, numai la aceeasi viteza unghiulara a

rotoarelor. Sincronizarea generatoarelor, presupune functionarea acestora cu
deplasari relative admisibile ale rotoarelor, unul fata de altul. Pentru conectarea
paralel a generatoarelor, trebuie sa se indeplineasca anumite conditii, fara de care
pot sa apara socuri mari datorate curentilor de egalizare, care pot deteriora
generatoarele si scoate din functiune centrala electrica.
• Procesul conectarii generatorului la functionarea in paralel, cu indeplinirea conditiilor
necesare, si numeste sincronizarea generatorului , si se poate face manual,
semiatomat si automat.
• 8.2. Procedee de sincronizare.
• Pentru sincronizarea generatoarelor, se folosesc trei procedee diferite
- sincronizarea precisa – la care generatorul excitat, se cupleaza in paralel cu
reteaua, dupa realizarea conditiilor de sincronism:

1. egalitatea valorilor amplitudinilor tensiunilor

2. aceeasi succesiune a fazelor(conditie constructiva)
3. coincidenta fazelor tensiunilor (tensiunile trebuie sa fie in faza)
4. egalitatea frecventelor a generatorului care se conecteaza.

145
 8.2. Continuare

- Sincronizarea grosiera - unde generatorul excitat se conecteaza la functionarea in

paralel fara respectarea stricta a conditiilor de sincronism. In momentul cuplarii, in
serie cu generatorul se introduce un reactor - o bobina cu reactanta inductiva
(drosel), care micsoreaza socul curentului de egalizare in limite admisibile, dupa care
este deconectat.
• - Autosincronizarea – consta in antrenarea generatorului ne excitat la o turatie
apropiata de turatia de sincronism, cuplarea acestuia si apoi conectarea excitatiei
sale. Procedeul este utilizat in centralele electrice ale sistemului energetic national in
care generatorul este conectat la o retea de putere infinita si socul curentului de
egalizare poate fi suportat. Incazul navelor nu se utilizeaza autosincronizarea.

• In continuare prezentam sincronizarea precisa manuala.

146
 8.3. Sincronizarea precisa manuala.

• Sincronizarea precisa

147
8.3. Continuare . Sincronizarea precisa manuala.

• Schema electrica de sincronizare, contine voltmetre si frecventmetre pentru

masurarea tensiunilor si frecventelor la retea si la generator, iar pentru a surprinde
momentul coincidentei fazelor se foloseste sincronoscopul cu lampi in montaj la
stingere si sincronoscopul cu camp invartitor.
• Egalitatea tensiunii se realizeaza automat de catre RAT si se verifica cu cele doua
voltmetre.
• Egalitatea frecventelor se verifica cu cele doua frecventmetre. Frecventa
generatorului care se cupleaza, se regleaza intervenind asupra turatiei motorului de
antrenare, cu un servomotor cuplat pe regulatorul de turatie, care se comanda printr-
un comutator cu revenire in pozitia zero, afla pe sectia de sincronizare a TPD,
comutand in pozitia “creste” sau “scade”.
• Coincidenta fazelor tensiunilor in momentul cuplarii poate fi determinata cu: voltmetrul
de nul, sincronoscopul cu lampi, sau sincronoscopul cu ac indicator.

148
8.3. Continuare . Sincronizarea precisa manuala.

• Sincronoscopul cu lampi, are lampile conectate ca in schema de sus.

Conectate intre aceleasi faze de la retea si generator, iluminarea lampilor
este determinata de tensiunea de batai.Tensiunea de batai aplicata lampilor
este egala cu diferenta geometrica dintre tensiunea generatorului care se
cupleaza U1 si tensiunea generatorului care este la bare U2. Tensiunea de
batai Ub, variaza de la Ub=0 cand tensiunile sunt in faza, la Ub=2U, atunci
cand fazele sunt in opozitie. Momentul de cuplare este cand tensiunile
coincid ca faza, adica Ub=0, si lampile sunt stinse.
• Sincronoscopul cu ac indicator este prezentat in fig. b. si este un selsin care
are fixat pe rotor un ac indicator. Modul de conectare al selsinului se
observa din desen.Sistemul de curenti trifazat din infasurarea statorului,
creeaza un camp magnetic invartitor care interactionand cu campul
magnetic al rotorui, il determina pe acesta sa se roteasca cu o viteza
proportionala cu diferenta dintre frecventele retelei si a generatorului care
urmeaza a se cupla. La egalizarea frecventelor si coincidenta fazelor acul
indicator este in pozitia zero, care este si momentul cuplarii. Dupa cuplare,
generatorul se incarca cu sarcina prin intermediul servomotorului.

149
 8.4. Realizarea conditiei de cuplare U1 = U2

• Fig. 1

150
 8.5. Curentul de egalizare Ig

• In momentul conectarii paralel a generatoarelor, atunci cand tensiunile

acestora U1 si U2 nu sunt egale – ΔU = U1 –U2, apare curentul de
egalizare Ig, a carui marime depinde de diferenta geometrica a tensiunilor.
• Socul curentului de egalizare a carui marime poate depasi de 10 – 15 ori
In, al generatorului care se cupleaza, creeaza forte electrodinamice in
infasurarile statoarelor, care pot duce la deteriorarea lor.
• Conectarea generatoarelor la valori mari ale defazajului δ, produce forte
electrodinamice apropiate celor produse in cazul unor scurt circuite la
barele centralei electrice, ca urmare actioneaza protectia care
deconecteaza si generatoarele care lucreaza.
• Cea mai mare valoare a curentului de egalizare se obtine pentru δ = 180º
grade electrice, atunci cand ΔU = 2U.

151
 Oscilograma tensiunii de batai

• Fig. 2

Se observa ca tensiunea de batai se schimba in limitele de la zero la 2 Um.

152
 8.5. Continuare. Curentul de egalizare.

• Curentul de egalizare, are componente active si reactive, in raport cu cele doua

generatoare, care influienteaza asupra motoarelor primare, prin producerea unui
cuplu electromagnetic de franare pentru generatorul in avans G2 si de accelerare
pentru cel ramas in urma G1. Puterea activa de egalizare mareste cuplul la axul
generatorului, cu o valoare care poate depasi de cateva ori cuplul nominal. In acest
caz, socul puterii de egalizare, poate produce iesirea din functiune si a celorlalte
generatoare care lucreaza din sistem. In fig. 3, prezentam schema de principiu a
generatoarelor la functionarea in paralel.

-xd1, xd2 = reactantele longitudinale supratranzitorii ale G1, G2.

--xr = reactanta retelei de la G1 la G2.

153
 8.6. Sincronizarea automata

• Consideratii asupra sincronizarii automate

• Sistemele automate de sincronizare indeplinesc functii de control pentru marimile mentionate in

cazul sincronizarii manuale, frecventa si coincidenta da faza, pe care le corecteaza.
• Sunt cunoscute doua principii care stau la baza sincronizarii automate:

• 1. Principiul sincronizarii automate cu unghi constant de anticipare care consta in actionarea

sistemului la o anumita valoare a unghiului de anticipare.

• 2. Principiul sincronizarii cu timp constant de anticipare, care include elemente ce reactioneaza la

modificarea frecventei tensiunii de batai, si introduce corectii pentru mentinerea constanta a
timpului optim de actionare.

154
 8.6.1. Sincronizarea automata cu unghi constant de anticipare.

Principiul sincronizarii automate cu unghi constant de anticipare, consta in actionarea

sistemului(conectarea generatorului) la o anumita valoare a unghiului de anticipare.
• In Fig. 4, prezentam curba infasuratoarei tensiunii de batai Ub, pentru variatia
unghiului relativ dintre rotoarele generatoarelor δ = 0 ÷ 360º. Indeplinirea conditiilor
ideale de sincronizare,( cand contactele intrerupatorului automat de cuplare a
generatorului se inchid), are loc atunci cand tensiunea de batai este nula, si variatia
unghiului rotativ dintre rotoare δ = 0 sau δ = 360º.
• Unghiul de anticipare φ = δoptim, se determina cu relatia: δoptim = (ω1 – ω2)toptim. Din
grafic, se observa ca realizarea conditiilor ideale se obtin numai pentru frecventa fb2.

155
 8.6.1. Continuare, sincronizarea automata cu unghi constanta de anticipare.

• Pentru frecventa de batai fb2 impulsul de functionare este dat in punctul a2, care
corespunde unghiului de anticipare φ , si luand in considerare timpul, tsinc + tintr,
contactele automatului se inchid in punctul c2 cand tensiunea de batai Ub=0 .

• tsinc - este timpul propriu de actionare al sincronizatorului

• tntr – este timpul determinat da atragerea armaturii mobile a intr. automat de cuplare.

• Sincronizatoarele care functioneaza dupa principiul unghiului constant de anticipare,

realizeaza conditiile optime de cuplare numai pentru o anumita valoare a frecventei
de batai, fb2, numita frecventa de calcul, pentru care tcalc = toptim.

156
 8.6.2. Principiul sincronizarii cu timp constant de anticipare

• Din graficul prezentat in Fig. 5, se observa ca la aplicarea principiului sincronizarii cu

timp constant de anticipare, pentru valori diferite ale frecventelor de batai se schimba
unghiul de anticipare si marimile tensiunilor care comanda actionarea
sincronizatorului, iar timpul de anticipare toptim, ramane constant, indiferent de
frecventa tensiunii de batai, realizandu-se cuplarea in punctul optim Ub=0.

Bibliografie : I.E. Navale - Prof. D. Nanu 157

 6.7. Cuplarea in paralel a Ggneratoarelor de curent continuu

• Ecuatia de functionare a Generatorului de c.c., derivatie

158
 6.7. Cuplarea in paralel a generatoarelor de curent continuu

• Conditiile pentru cuplarea in paralel a gene ratoarelor de cc, sunt

urmatoarelele:
• - Corespondenta polaritatilor la conectare
• - Egalitatea tensiunilor
• - Egalitatea turatiilor celor doua generatoare.
• Pentru functionarea paralel, generatoarele trebuie sa aiba
caracteristici tehnice constructive asemanatoare.
• Presupunând ca turatia generatoarelor este egala, si generatorul G1
alimenteaza TPD, pentru realizarea egelitatii tensiunilor, cu ajutorul
reostatului Rd2, reglam tesiunea U2 a G2, astfel ca U1 = U2 , dupa
care conectam intrerupatorul I2 al G2. Dupa aceasta, egalizam
sarcina pe cele doua generatoare, folosind reostatele de excitatie, si
observand ampermetrele individuale ale celor doua generatoare.

159
 6.7. Continuare

• Schema de principiu a cuplarii in paralel a doua

generatoare de c.c.

160
 9. Unitatea de invatare nr. 9.

Curs nr.9. Pornirea automata si locala a DG de avarie si a DG de rezerva.

9.1. Notiuni introductive. Prevederi ale societatilor de clasificare.

9.2. Pornirea automata a DG de avarie.
9.2.1. Pornirea electrica cu electrostarter a DG de avarie.
9.3. Pornirea cu aer a DG-urilor. Instalatia de aer comprimat
a unei nave.
9.3.1. Pornirea cu aer comprimat a unui DG.
9.4. Pornirea si conectarea automata a generatorului de rezerva.

161
 9.1. Notiuni introductive. Prevederi ale societatilor de clasificare referitoare la
sursa electrica de avarie

• Sursele de avarie ale navelor de transport marfuri, cu zona de navigatie

nelimitata trebuie sa asigure alimentarea concomitenta timp de 18 ore, a
urmatorilor consumatori:
• Iluminat de avarie
• Felinarele de navigatie, felinarele de semnalizare “nu pot guverna”, si alte
lumini de navigatie cerute de Conventia COLREG 72.
• Mijloacele de comunicatie interioara si semnalizarea de avarie si alarma.
• Echipamentul radio si de navigatie.
• Sistemul de detectare a incendiului
• Electropompa de incendiu de avarie.
• Electrocompresorul de aer de avarie.
• Agregatul electrohidraulic de inchidere automata a gurilor de ventilatie in
caz de incendiu.
• Echipamentul electric al sistemului de stingere a incendiului cu spuma.
• Echipamentul instalatiei de guvernare Nr.2

162
 9.2. Pornirea automata a DG de avarie..

La nave, masina primara de antrenare a generatorului de avarie, este un

motor diesel.

• Pornirea DG de avarie trebuie sa se faca automat, la disparitia tensiunii, la

barele centralei electrica a navei.

• Ca surse de pornire se pot utiliza:

• 1. Un dispozitiv electric starter, cu baterie de acumulatori proprie si
dispozitiv de incarcare. In acest caz se va prevedea o baterie de rezerva.
• 2. O instalatie de aer comprimat cu butelie de aer proprie, independenta.
• 3. O instalatie hidraulica de pornire.

163
 9.2.1. Pornirea electrica cu electrostarter a DG de avarie.

• Electro starterul, frecvent intalnit sub denumirea de demaror, este un motor de curent
continuu cu excitatia serie utilizat la pornirea motoarelor termice, pe care le
antreneaza la turatii de 40 ..80 rpm (motoare cu apridere prin scanteie) sau 100 –
200 r.p.m, motoarele diesel.

164
 9.2.1. Continuare. Pornirea electrica a DG de avarie.

• La pornire, pinionul de atac al demarorului este cuplat cu coroana dintata a

volantului motorului termic. Pentru asigurarea unui cuplu electromagnetic de
valoare mare, in special la pornirea motoarelor din stare rece, demarorul
absoarbe de la bateria de acumulatori un curent de intensitate mare
(100….1000A), in functie de puterea sa.

• Conectarea la bateria de pornire se face automat de catre un dispozitiv cu

relee si contactori, la disparitia tensiunii la barele TPD

• Cuplarea demarorului la coroana dintata se face inertial (cu ax filetat

Bendix) sau electromagnetic - prin deplasarea axiala a rotorului de catre
fortele electromagnetice exercitate de campul magnetic al statorului.

165
 9.2.1. Continuare.

• Pentru pornirea automata a DG de avarie se prevad doua grupuri de baterii,

cu redresor de incarcare propriu, amplasate in apropierea motorului diesel,
in compartimentul destinat special generatorului de avarie.

• La calculul bateriei de pornire se ia o durata de cel putin 5 s si un interval de

maximum 3 min intre pornirile succesive.
• Fiecare generator de avarie cu pornire automata trebuie sa fie dotat cu un
dispozitiv de pornire aprobat, cu o rezerva de energie suficienta pentu cel
putin trei porniri succesive.

• Pornirea electrica a DG-urilor se poate face manual sau automat, de la

postul local de control al motorului, sau de la distanta – din timonerie
(pentru unele nave fluviale) sau din Postul Central de Comanda (PCC) al
compartimentului masini (CM).
• Pentru pornirea automata a DG-ului de avarie, comutatorul semnalizat cu
trei pozitii (oprit, manual, automat) aflat in PCC, se fixeaza pe pozitia
automat.

166
 9.3. Pornirea cu aer a DG-urilor.
Instalatia de aer comprimat a unei nave.

167
 9.3. Continuare. Pornirea cu aer a DG-urilor.

• Schema prezinta instalatia de aer comprimat de la bordul unei nave,

formata din:
• - doua electrocompresoare principale de aer, cu separatorul lor automat de
apa si ulei in aer. Compresoarele pot functiona manual si automat, si
produc aer pentru pornire motoare si alte facilitati, la o presiune de 30 bar.

• - un electrocompresor de compresor de avarie, aliomentat din TDAv., care

pompeaza aer in butelia de lansare a dieselgeneratoarelor, la 30 bar.
- doua butelii principale de aer, care stocheaza aerul produs de
compresoare, la o presiune de 30 bar.
• Aerul comprimat din butelii este destinat pornirii motoarelor diesel- principal
si motoarelor auxiliare (care antreneaza generatoarele) inclusiv DG-ul de
avarie, daca are prevazuta pornire manuala si automata cu aer.
• Pornirea cu aer comprimat a DG-urilor, se poate face manual-local de la
postul de comanda locala a dieselului, sau sau manual si autommat cu
comanda de la distanta, din PCC.

168
 9.3.1. Pornirea cu aer a unui DG.

• Schema bloc pentru pornirea locala si

de la distanta a unui grup DG

1. Butelie de aer
2. Valvula pilot
3. Valvula principala de lansare
4. Distribuitor de aer

169
 9.3.1. Continuare.

• De obicei, exsista doua butelii de aer comprimat pentru pornirea motoarelor

auxiliare. Acestea sunt umplute cu aer la o presiune prestabilita de catre
electrocompresoarele principale sau de cel de avarie.
• Toti recipientii de aer comprimat sunt echipati cu manometre si sunt
protejati la suprapresiuni, de supape de siguranta.
• Daca pentru pornirea diesel generatorului de avarie se utilizeaza numai
aerul comprimat, trebuie prevazute doua butelii de aer comprimat, fiecare
cu o rezerva suficienta pentru trei porniri.
• Instalatia de pornire cu aer a unui motor auxiliar, este formata din: butelie
de aer, cu manometre si valvule, tubulaturi , valvula pilot, valvula de
lansare, distribuitor de aer catre cilindrii motorului diesel.
• Pornirea automata de la distanta se realizeaza activand valvula pilot, care
deschide valvula principala de lansare.

170
 9.4. Pornirea si conectarea automata a generatorului de rezerva.

• In cazul automatizarii dieselgeneratoarelor, trebuie asigurata preungerea si

preincalzirea automata a dieselgeneratoarelor aflate in regim de “rezerva” astfel ca
oricare dintre ele sa poata fi pornit si pus sub sarcina nominala in orice moment. In
cazul ratarii pornirii automate a generatorului programat in regim de rezerva 1, se va
repeta pornirea, sau se va transfera comanda unuial grup DG, aflat in rezerva 2.
• Conectarea automata a rezervei de energie electrica mareste siguranta in functiune a
sistemelor electroenergetice navale si este obligatorie la navele cu clasa de
automatizare.
• In calitate de rezerva de energie electrica, se folosesc unul sau mai multe agregate
diesel generatoare, care corespund unui timp de conectare mai scurt decat al
turbogeneratoarelor.
• La navele comerciale, de obicei, rezerva de energie care poate fi pornita automat,
este constituita din doua dg-uri, programate sa porneasca si sa se conecteze
automat la barele TPD, in ordinea “rezerva nr.1,” “rezerva nr.2”.
• Schema de conectare automata a rezervei, da semnalulul de pornire si conectare,
atunci cand incarcarea generatoarelor care alimenteaza centrala depaseste limita
prestabilita, sau in cazul avarierii acestor surse.

171
 9.4.1. Sistemul automat de conectare a rezervei.

• Prezentam o schema structurala a cuplarii rezervei de energie compusa din:

– TCA, traductori de curent activ, - Rs max, releu electronic de depasire sarcina max.
– Rs min, releu electronic de scadere a sarcinii la valoarea minima stabilita.
- RTmin, releu de tensiune minima. – DE1, DE2, DE3 – dispozitive de executie.

172
 9.4.1. Continuare. Descrierea schemei structurale.

• De regula nu este de dorit functionarea de lunga durata a generatoarelor la

sarcini mai mari de 90%. In acest caz, TCA1 transmite un semnal de o
anumita valoare releului electronic de sarcina maxima RSmax, care
activeaza dispozitivul de executie DE1 si acesta porneste si conecteaza
automat agregatul de rezerva.
• La scaderea sarcinii sub 40% din puterea totala a generatoarelor care
lucreaza, traductorul de putere activa TCA2 transmite un semnal de putere
activa releului de sarcina minima RSmin, care activeaza dispozitivul de
executie DE2 si acesta descarca sarcina de pe agregatul de rezerva si il
deconecteaza, iar dupa un timp prestabilit, agregatul se opreste, si ramane
in asteptare.
• In cazul unei scaderi a tensiunii la barele TPD, peste o valoare si un timp
prestabilite, releul electronic de tensiune minima RTmin, deasemeni
transmite un semnal dispozitivului de executie DE3, care porneste si
conecteaza automat agregatul de rezerva.

• Bibliografie: Prof. doctor ing. D. Nanu – I.E.Navale

173
 10. Unitatea de invatare nr. 10.
Cursul nr. 10. Protectia sistemelor electroenergetice. Izolatia electrica
Cursul nr. 10a. Curentul de scurt circuit.
10.1. Notiuni introductive. Consideratii generale.
10.2. Protectia retele de distributie a energiei electrice.
10.3. Izolatia Electrica.
10.3.1 Calculul curentului care strabate corpul omenesc.
10.4. Impamantarile de protectie pentru echipamentele
electrice navale.
10.4.1. Impamantarile de protectie in cazul alimentarii navei
cu energie de la mal.
10.4.2. Sectiuni ale conductorului de cupru, pentru legarea la pamant
conform normelor de registru.
10.5. Rezistenta de izolatie a echipamentuluisi retelelor electrice.
10.5.1. Instalatia de paratrasnet.
10.5.2. Norme ale rezistentelor de izolatie ale echipamentelor
electrice conform registrelor navale.

174
 10.1. Notiuni introductive. Consideratii generale.

• In timpul exploatarii SEN, apar si regimuri de lucru anormale care pot pune in pericol
reteaua electrica si echipamentele.
• Pericolul cel mai mare il reprezinta regimul anormal, produs de aparitia curentilor de
scurtcircuit.
• Scurtcircuitul, apare la distrugerea izolatiei intre conductoarele de curent si aparitia
uinui contact electric intre conductoare cu polaritati diferite(cc) sau intre faze diferite,
ca urmare a imbatranirii acesteia, din cauza unor avarii mecanice sau prin
patrunderea apei intre conductoare. Punctul de scurtcircuit este caracterizat prin
valoare zero a rezistentei de contact.
• Valoarea curentului de scurtcircuit, este limitata numai de rezistenta interioara a
sursei si rezistenta conductorilor electrici (bare, cabluri, aparate de conectare),
putand depasi de sute de ori valoarea curentilor nominali.
• Curentii de scurtcircuit, determina aparitia de forte electrodinamice capabile sa
deterioreze echipamentul respectiv. De asemeni, in cateva secunde se produc
cresteri de temperatura de sute de grade, care determina arderea iozolatiei
conductorilor. In primul moment apare arcul electric, care poate aprinde obiectele din
apropiere provocand incendii.

175
 10.1. Continuare.

• Suprasarcinile care apar in regimurile anormale, determina aparitia unor curenti

peste valoarea nominala, care in decurs de cateva minute, produc o incalzire a
cablurilor la valori de 100 – 200 ºC, ceea ce duce la distrugerea izolatiei acerstora.
• Supratensiunile care apar in functionarea unor actionari electrice, conduc la regimuri
anormale caracterizate prin cresterea curentilor peste limita normala.
• Elementele sistemului electroenergetic se protejeaza la:
• 1. Scurtcircuit - prin intermediul sigurantelor fuzibile sau intrerupatoarelor automate
ce deconecteaza automat elementul deteriorat si astfel se restabileste regimul normal
de lucru, pentru celelalte elemente ale sistemului.
• 2.Suprasarcina - prin deconectarea temporizata a instalatiilor care lucreaza in
suprasarcina. Se mentin in functiune numai cu semnalizare optica si acustica
electropompele de incendiu si instalatia de guvernare.
• Cerintele de baza ale protectiei sistermelor electroenergetice navale sunt:
• - Serlectivitatea – consta in actiunea protectiei numai pentru elementul detertiorat,
asigurindu-se mentinerea in functionare a celorlalte componente ale sistemului.
• - Actiuinea rapida pentru deconectarea elementului avariat – reduce dimensiunile
avariei, la aparitia arcului electric si fortelor electrodinamice.
176
 10.1. Continuare.

• - Sensibilitatea - care se exprima in coeficientul de sensibilitate. In cazul protectiei

care rectioneaza la curent, raportul dintre marimea curentului de scurtcircuit, din zona
protejata si curentul la care actioneaza protectia defineste sensibilitatea.
• - Siguranta in functiune - protectia trebuie sa fie permanent gata sa actioneze, la
aparitia avariilor.
• Pentru protectia sistemelor energetice la scurtcircuit si suprasarcini, se folosesc
sigurante fuzibile si imntrerupatoare automate. Intrerupatoarele automate sunt
prevazute cu declansatoare maximale, care la valoarea reglata a curentului de
scurcircuit sau de suiprasarcina, dau impulsul de deschidere a contactelor principale,
prevazute cu dispozitive de stingere a arcului.
• Sigurantele fuzibile, la valoarea curentului stabilit, prin topirea fuzibilului, intrerup
circuitul de alimentare a aparatului electric.

177
 10.2. Protectia retelei de distributie a energiei electrice.

In cazul celor doua regimuri anormale scurtcircuit si suprasarcina, cablurile retelei

sunt parcurse de curenti care depasesc valorile nominale pentru care a fost stabilita
sectiunea acestora. Protectia retelei de distributie asa cum se prezinta in fig. 1, se
realizeaza pe sectiuni separate. Protectia la suprasarcina si scurtcircuit pentru
sectiunea de la generatorul G la TPD, este calculata pentru curentul nomina lk debitat
de generator si se asigura cu aparatura de protectie a genertorului. –Protectiile pe
sectiunile de retea intre TPD si consumatori, precum si intre tablourile de distributie
TD, si consumatori, sunt calculate functie de curentii nominali ai consumatorilor.

178
 10.2. Continuare. Protectia retelei de distributie.

• Curentul de scurt circuit, poate apare in orice punct al retelei de distributie . In cazul
in care se produce in punctul K1, Fig.1, curentul de scurtcircuit Isc, parcurge traseul
de la generatorul G, pana la punctul K1, trecand prin toate sectiunile retelei si
intrerupatoarele automate a1, a2, a3.
• Valoarea curentului de scurtcircuit, depaseste de regula valorile curentilor stabiliti
pentru actionarea aparatelor de protectie, si prin urmare, toate primesc impuls de
actionare.
• Pentru a evita decuplarea intregului sistem electric, aparatele de protectie trebuie sa
asigure selectivitatea la decuplarea sectiunilor de retea. In cazul nostru,
deconecteaza numai automatul a3, care este cel mai apropiat de punctul de
scurtcircuit. Selectivitatea se realizeaza prin reglarea curentilor de actionare pentru
aparatele de protectie. Procedeul se aplicva si in cazul protectiei cu sigurante fuzibile.
• In cazul folosirii pentru protectie a intrerupatoarelor automate, selectivitatea protectiei
se realizeaza prin reglarea timpilor de actionare la deconectare, corespunzator cu
carecteristica de timp - curent a intrerupatorului. Selectivitatea se relizeaza prin
micsorarea timpilor de actionare de la consumator spre generator, adica t1>t2>t3,
unde t1, corespunde a1, t2 lui a2, si t3 lui a3.

179
 10.2. Continuare.

• In general timpii de actionare ai intrerupatoarelor automate, pot fi reglati pentru 0,05s,

0,15s, 0,33s sau 1s.
• Timpul de actionare al sigurantelor fuzibile pentru protectia la scurt circuit , este de
0,01 - -0,05s. Protectia la suprasarcina este fectuata de intrerupatorul automat.
• Selectivitatea dupa curent a retelei se asigura prin faptul ca aparatele dispuse in
apropierea scurt circuitului se regleaza pentru un curent de declansare mai mic decat
aparatele dispuse mai departe decat punctul de scurtcircuit. Pentru schema din fig 1,
selectivitatea protectiei dupa curent se asigura daca I2act > Isc1 > I3 act.
• I2act = curentul de actionare a aparatului a2
• Isc1 = curentul de scurtcircuit in punctul K1
• I3 act = curentul de actionare al a3
• La scurt circuit in punctul K2, selectivitatea dupa curent se asigura :
• I1act > Isc2 > I2act
• Pentru realizarea protectiei dupa curent, este necesar sa se efectueze in prealabil
calculul curentilor de scurt circuit in reteaua electrica.

180
 10.3. Izolatia electrica

• Frecvent electrocutarile se produc datorita atingerii omului de elemente conductoare

aflate sub tensiune sau de corpuri metalice (tablouri,carcase de masini electrice) care
in mod normal nu sunt sub tensiune, dar se pot afla, accidental datorita avarierii
izolatiei electrice, sau alte cauze.
• Exploatarea fara pericol a sistemului electroenergetic se face in cazul in care curentul
prin corpul omului nu depaseste urmatoarele limite admise:
• - 30 mA - in curent continuu
• - 6 mA - in curent alternativ la frecventa de 50 Hz
• - 8 mA - incurent alternativ la frecventa de 4oo Hz.
• - Rom = 1000 Ω, rezistenta chimica a corpului omenesc pentru calculele valorilor
curentilor.

181
Schema de trecere a curentului prin corpul uman la atingerea unui echipament electric
fara impamantare. a. Retea de c.a. trifazat. b. Retea de c.c.

182
 10.3.1. Calculul intensitatii curentului care strabate corpul omenesc.

a. Cazul unei retele de c.a. bifazat. b. Cazul unei retele de c.a. triofazat

183
 10.3.1. Continuare.

• Din formulele prezentate rezulta ca la Tensiunea C lim, μF la frecventa

calculul curentilor care trec prin corpul retelei V Hz
omului in cazul curentului alternativ sunt
luate in considerare si valorile capacitatii 50 Hz 400 Hz
retelei fata de corpul navei. Prezentam
aceste valori in tabelele alaturate. 380 0,029 0,0048
c. Tabel cu valorile capacitatii limita
pentru retele trifazate. 220 0,0505 0,0084

127 0,088 0,0147

d. Tabel cu valorile limita pentru retelele Tensiunea C lim, la Hz
monofazate.
Retelei V μF frecventa
La capacitati mai mici ale retelei fata de
corpul navei curentul care trece prin
corpul omenesc este mai mic. 50 Hz 200 Hz 400 Hz

24 1 - 0,.2

36 - 0-,2 -
184
 10.3.1. Continuare. Tabelul e. Valorile minime admise ale rezistentei de izolatie
pentru retelele de curent alternativ.

rmin la frecventa In Hz
admisibila kΩ

Tensiunea retelei 50 Hz 200 Hz 400 Hz

in V
380 100 - 80

220 60 - 45

127 30 - 25

36 - 3 -

24 2 - 1

185
 10.4. Impamantarile de protectie, pentru echipamentele
electrice fixe de la bordul navei

• In tabelul e, sunt date valorile minime ale rezistentei de izolatie pentru retelele de
curent alternativ la diferite tensiuni si frecvente, care in cazul electrocutarii unui om
cu Rom=1000 Ω, curentul care il strabate este sub limita periculozitatii.
• Pentru evitarea elctrocutarii si protectia omului care vine in contact cu echipamente
a caror rezistenta de izolatie fata de corpul navei este sub limita indicata in tabelul e,
toate echipamentele electrice ale navei, sunt “puse la pamant”.
• - “Pamant” in conditiile navale, se considera corpul navei.
• - “Magistrala de impamantare” este legatura de impamantare la nave cu corp metalic
• - “Conductor de impamantare” este conductorul care uneste borna de impamantare
a echipamentului electric cu corpul navei.
• - “Punerea la pamant” se numeste conectarea ocazionala la priza de pamant a
echipamentului electric aflat sub tensiune.
• In sistemle electroenergetice navale, protectia la impamantare este obligatorie, si se
realizeaza pentru:
• a. toate echipamentele electrice care folosesc tensiuni mai mari de 30V in c.a. sau
50V cc.

186
 10.4. Continuare. Impamantarile de protectie.

• - b. toate aparatele electrice portabile cu tensiuni peste 12V in ca, sau 24V in cc.
In cazul echipamentelor electrice montate in compartimente cu pericol de explozie,
impamantarile sunt obligatorii, indiferent de valoarea tensiunii de lucru.
Legarea la pamant se face prin unul din urmatoarele procedee:
a. cu ajutorul conductorilor de impamantare
b. cu ajutorul celui de al treilea conductor (pentru retele bifazate) sau cu ajutorul celui
de al patrulea conductor (pentru retele trifazate), din cablul de alimentare.
c. contact nemijlocit sudat cu postamentul, sudat si acesta la corpul navei.
- Ecranele si armaturile metalice ale cablurilor electrice se leaga la pamant la ambele
capete, astfel:
- cu conductor de cupru cu sectiunea de 2,5 mm² pentru cabluri pana la 25 mm²
- cu conductor de cupru cu sectiunea de 4 mm² pentru cabluri cu sectiuni > 25 mm²
Din constructie echipamentele electrice se prevad cu o borna de impamantare.
De obicei conductorul de legare la pamant se coloreaza alternativ galben-verde.

187
 10.4.1. Fig. 5. Impamantarile de protectie, in cazul alimentarii navei
cu energie electrica de la mal.

• Alimentarea navei cu energie electrica de la mal, se face prin conectarea navei la

reteaua malului, utilizand tablouri special construite si un cablu corespunzator cu
patru conductoare. Cel de al patrulea conductor cu sectiunea de 50%, din cea a unui
conductor de faza, conecteaza corpul navei la reteua de impamantare de la mal.

188
 10.4.2. Sectiunea conductorului de cupru pentru legare la pamant
conform normelor de registru.

Sectiunea conductorului exterior pentru

legaraea la pamant a echipamentului stationar
Sectiunea conductorului din cablu _______________________________________
conectat la consumator Conductor Conductor
unifilar multifilar

pana la 2,5 mm² 2,5 mm² 1,5 mm²

Peste 2,5 mm², pana la 120 mm² Jumatate din sectiunea conductorului de
cablu conectat, dar nu mai putin de 4 mm²

Peste 120 mm² 70 mm²

189
 10.5.Rezistenta de izolatie a echipamentului electric

• Normele rezistentei de izolatie, reprezinta valori, prin care se apreciaza starea de

izolatie a retelei si a echipamentelor. Marimile adoptate pentru normele rezistentei de
izolatie, corespund valorilor minime admisibile in gama de modificari posibile a
rezistentei de izolatie.
• Normele pentru rezistenta de izolatie in cazul retelelor electrice, se stabilesc functie
de ramificarea retelei si numarul consumatorilor conectati la aceeasi retea.
• Aceste norme se calculeaza cu formule stabilite empiric.
• 1. Normele pentru reteaua cablurilor de distributie a energiei electrice inclusiv
tablourile electrice si aparatele de comutare se calculeaza cu formula :
• 3
Riz =---------------------------------- [ MΩ ]
n1 + 0,05 n2 + 0,02n3 + 1
Unde: - n1 = numarul tablourilor legate direct la sursele de alimentare cu energie electrica
- n2 = numarul tablourilor de distributie, cutiilor de distributie si a transformatoartelor
- n3 = numarul intrerupatoarelor si a elementelor de comutatie instalate direct in
circuitele de alimentare a consumatorilor de enrgie electrica.

190
 10.5. Continuare. Rezistenta de izolatie a retelelor electrice.

• 2. Rezistenta de izolatie a retelei de iluminat impreuna cu consumatorii n.

40
• Riz = ------------------[ MΩ ]
• n+5
• 3. Reteaua felinarelor de navigatie si iluminatului exterior si consumatorii

• 30
• Riz = ------------------[ MΩ ]
• n + 10
• 4. Reteaua de semnalizari acustice si consumatorii

• 30
• Riz = ------------------[ MΩ ]
• n1 + n 2
• unde n1 este numarul soneriilor, sirenelor, etc. si n2 numarul transaformatoarelor.

191
 10.5.1. Rezistenta de izolatie a echipamentelor electrice.
Instalatia de paratrasnet.

• Pe tablourile principale de distributie, in sectia de 380 V, si separat in sectia de 220V,

sunt instalata aparate de masurare a rezistentei de izolatie, care la scaderea
acesteea sub o valoare minima prestabilita activeaza o alarma sonora si optica.
• Confom regulilor societatilor de clasificare a navelor, toate navele trebuie sa aiba o
instalatie de paratrasnet, care sa acopere zonele de protejat.
• Instalatia de paratrasnet se compune din: dispozitiv de captare a trasnetelor,
conducte de scurgere si priza de pamant. La navele in constructie metalica, se vor
utiliza ca dispozitive de captare a trasnetului comnstructiile proprii (catarge,
suprastructuri metalice). Pe catargele care sustin echipamente electrice se vor
monta dispozitive de captare a trasnetelor. Dispozitivul se va realiza dintr-o vergea
cu diametrul de minim 12 mm, din cupru, sau otel protejat la coroziune care se va
inalta deasupra catargului cu cel putin 300 mm.
• Conductorul de scurgere se realizeaza din conductor multifilar sau platbanda de
cupru cu aria sectiunii de minim 70 mm², sau din otel, cu sectiunea de 100 mm².
• Ca priza de pamant, se poate utiliza etrava metalica, sau alte cunstructii metalice
aflate in contact direct cu apa. Legaturile se vor realiza prin sudare, sau prinderi
sigure cu cleme si surub.

192
 10.5.2. Norme ale rezistentelor de izolatie ale echipamentelor
electrice conform registrelor de clasificare.

• Tabel cu valori minime a rezistentei de

izolatie a actionarilor electrice [MΩ]
Actionarea electrica La rece [MΩ] La cald [MΩ]

Masini electrice cu turatia pana la 1000 rpm

- Pana la 100 kw 5 3
- De la 100 kw la 1000 kw 3 1

Transformatoare 5 1

Tablouri de distributie 1 -

Aparate de pornire si reglare 5 -

Cabluri de retele de forta si de iluminat 1 -

193
 10. Unitatea de invatare nr. 10.
Cursul 10.a. Curentul de scurtcircuit

10.a.1. Notiuni introductive. Curentul de scurt circuit

10.a.2. Diagrama curentului de scurtcircuit.
10.a.2.1. Curentul de scurtcircuit. Modul de calcul.
10.a.3. Schema monofilara de calcul a curentilor de scurtcircuit.
10.a.4. Necesitatea calculului curentilor de scurt circuit.
10.a.5. Scheme echivalenta de calcul a curentilor de scurtcircuit.
10.a.5.1. Bibliografie.

194
 10.a.1. Notiuni introductive. Curentul de scurtcircuit.

• Curentul de scurtcircuit este curentul dintr-un circuit la care s-a produs un

scurtcircuit , prin atingerea unor conductoare aflate sub tensiuni diferite sau
prin punere la pamant (la corpul navei), rezistenta - respectiv impedanta,
scazand la valori apropiate de zero.
• La producerea unui scurtcircuit, la inceput apare un regim tranzitoriu,
caracterizat, in curent alternativ de suprapunerea a doua componente a
curentului de scurt circuit (c.de.s), aperiodica – iap si periodica ip, dupa
care regimul de scurtcircuit devine stationar (permanent), prin amortizarea
componentei periodice. Amplitudinea maxima a c.de s., se numeste
• curent de şoc. Is.c. = Işoc
• Curentul de şoc apare dupa o perioada (la 50Hz dupa 0,01 s) si determina
solicitarile dinamice ale conductoarelor si infasurarilor masinilor electrice.
• Curentul de s.c. de durata(isc.durata)- periodic – apare in general, dupa
0,2s si determina solicitarile termice.

195
10.a.2. Diagrama curentului de scurtcircuit.

196
 10.a.2. Continuare curentul de scurtcircuit.

• La generatoarele sincrone c. de s. de durata este dependent de curentul de

excitatie. Curentul de soc al generatorului, Işoc, reprezinta cea mai mare
valoare a curentului din infasurarea indusului care apare prin
scurtcircuitarea brusca si simultana a bornelor celor trei faze, la turatia si
excitatia nominala. Cazul cel mai nefavorabil apare cand scurtcircuitul
brusc se produce in momentul cand tensiunea indusa in faza considerata
este zero.
• Deoarece regimul tranzitoriu de scurt circuit brusc este determinat in prima
etapa de parametrii circuitului de amortizare, componenta supratranzitorie a
c. de s. fiind data de reactanta supratranzitorie, Işoc este diferit la
generatoarele cu poli aparenti fata de cele cu poli inecati;
• Işoc = 18In la turbogeneratoare(raectanta supratranzitorie mica)
• Işoc = (5..8)In la hidrogeneratoare (cele prevazute cu infasurare de
amortizare au reactanta supratranzitorie mai mica, deci curent de soc mai
mare.

197
 10.a.2.1. Curentul de scurtcircuit, modul de calcul.

• La retele, calculul c.de s., este necesar pentru dimensionarea si alegerea

echipamentului electric. Scurtcircuitele simetrice (trifazice) produc cele mai
mari solicitari dinamice si termice.
• C. de s. simetric de durata(Ics) este:
Isc = Uf / Z, unde U este tensiunea de faza si Z este impedanta unei faze
pana la locul scurtcircuitului(in care intra impedanta sistemului, a
transformatorului, eventual a reactoarelor de limitare a c. de s., si a liniei)
• Factorul curentului de şoc - kş depinde de raportul R / X, si este cu atat
mai mare cu cat reteaua are un caracter mai inductiv; la sarcini pur
inductive, kş =2. Sigurantele fuzibile de protectie, pot intrerupe c. de s.,
inainte ca acesta sa atinga valoarea maxima (de şoc).

• Pentru calculul curentilor de scurtcircuit in cazul unei CEN, prezentam mai

departe schema monofilara a centralei pentru calculul c. de s. si schema
echivalenta de calcul a curentilor de scurtcircuit.

198
10.a.3. Schema monofilara pentru calculul curentilor de scurtcircuit

199
 10.a.4. Necesitatea calculului curentilor de scurtcircuit.

• Calculele curentilor de scurtcircuit in sistemele electroenergetice navale, isi

propun sa determine valorile maxime ale curentilor de scurt circuit care pot
aparea in retea si pe aceasta baza sa se verifice aparatele de conectare a
caror capacitate de rupere, trebuie sa fie superioara valorilor maxime ale
curentilor de scurt circuit care pot aparea in retea. In cazul barelor, calculul
curentilor de scurt circuit, ajuta la verificarea corecta a dimensionarii
corecte, a sistemelor de fixare si distantelor dintre bare in astfel incat sa se
asigure stabilitatea electrodinamica si termica a acestora la socul curentilor
de scurtcircuit.
• Reprezentarea schematica contine si alegerea punctelor in care se
calculeaza curentii de scurtcircuit. Numarul acestora se alege astfel incat
sa permita verificarea tuturor aparatelor de conectare si protectie,
apartinand sistemului electroenergetic.
• Daca puterile celor trei generatoare sunt egale si intrerupatoarele lor
automate sunt aceleasi, este suficient sa se execute calcule de verificare
numai pentru unul din intrerupatoarele automate. In continuare, pentru
fiecare punct in care se calculeaza curentii de scurtcircuit, se determina in
prealabil impedanta totala de scurt circuit.

200
2.10.a.5. Schema echivalenta de calcul a curentilor de scurt circuit

201
 10.a.5. Explicatii simboluri

• ra – rezistenta de faza a generatorului - Ω (ohmi)

• Rc- rez. Infasurarii rotorului in - Ω (ohmi)
• Xs – reactanta de scapari – Ω
• Xd – reactanta inductiva longitudinala – Ω
• X’d – raectanta inductiva longitudinala tranzitorie – Ω
• X’’d – reactanta inductiva longitudinala supratranzitorie – Ω
• Tdo- constanta de timp la intreruperea inf. statorului - s (secunde)
• T’d, T’’d, Ta - constante de timp ale inf. generatorului-s (secunde)
• K1. k2, k3, k4, k5……kn, - locul scurtcircuitului.

202
 Schema monofazata a centralei electrice

• Schema CEN

203
 10.a.5.1. Bibliografie

• Instalatii Electrice Navale- Prof. Dr. ing. Dumitru Nanu

Exemplu de calcul curenti de scurcircuit, Capitolul 9.

204
 11.Unitataea de invatare nr. 11.
Curs nr. 11. Cabluri electrice navale. Reteaua de cabluri.

11.1. Notiuni introductive. Cerinte generale conform regulilor

Societatilor de Clasificare Nave (SCN).
11.2. Cerinte tehnice pentru cablurile navale.
11.3. Materiale izolante.Invelisuri(mantale).
11.3.1. Acoperiri de protectie.
11.3.2. Marcarea cablurilor. Cabluri de montaj.
11.4. Reteaua de cabluri.
11.5. Alegerea cablurilor si conductoarelor functie de sarcina.
11.5.1. Interpretarea tabelelor de cabluri.
11.6. Alegerea cablurilor functie de caderea de tensiune admisibila.
11.7. Montarea cablurilor.
11.7.1. Montarea cablurilor in tevi si canale.
11.7.2. Conectarea si jonctiunea cablurilor.
11.7.3. Bibliografie.

205
 11.1.Notiuni introductive. Cerinte generale conform regulilor
Societatilor de Clasificare Nave (SCN)

• La nave trebuie sa se utilizeze cabluri rezistente la foc si cabluri care nu

propaga flacarile ( cu intarziere sau intarziere marita la propagare), cu
conductori din cupru, executate in conformitate cu cerintele SCN, sau cu
standardele acceptate. Folosirea altor tipuri de cabluri sau materiale
constituie pentru fiecare caz obiectul unei examinari a SCN.
• Conductoarele cablurilor destinate alimentarii consumatorilor esentiali
trebuie sa fie formate din mai multe fire conform tabel nr. 1.
• Distantele intre imbinarile firelor de-a lungul conductorului (cand trebuie
innadite) , nu trebuie sa fie mai mici de 500 mm.Firele separate ale
conductoarelor multifilare trebuie sa fie bine imbinate intre ele printr-un
procedeu ce nu reduce proprietatile electrice si mecanice ale firului si nu
modifica sectiunea lui si a conductorului in ansamblu.
• Firele separate ale ale conductoarelor de cupru care au o izolatie de
cauciuc, trebuie sa fie acoperite cu un strat de cositor sau alte aliaje
corespunzatoare.

206
 11.2. Cerinte tehnice pentru cablurile navale.
a. Tabel nr.1, Numar fire in conductor. b. Tabel nr.2, Tipuri de invelisuri pt. cabluri si
conductoare. c.Tabel nr. 3, Materiale nemetalice invelisuri cabluri.

• Tabele 1, 2, 3.

207
 11.3. Materiale izolante. Invelisuri (mantale).

• Tipurile de invelis care se pot utiliza pentru izolarea firelor in cabluri si

conductoare, sunt mentionate in tabelul nr.2.
• Invelisurile cabnlurilor si conductoarelor se pot face din urmatoarele:
• 1. Materiale nemetalice mentionate in tabelul nr. 3; 2. Plumb; 3. Cupru.
Folosirea unor mantale(invelisuri) din alte materiale, face obiectul unei
examinari a SCN. Invelisurile trebuie sa fie de aceeasi grosime in limitele
abaterilor admisibile, pe intreaga lungime de exploatare a cablului si trebuie
sa acopere concentric conductorii cablului. Invelisurile trebuie sa formeze o
acoperirfe etansa, care adera strans la conductorii protejati.
• Invelisurile de plumb ale cablurilor vor fi executate din aliaje
corespunzatoare conform standardelor acceptate in vigoare. Invelisurile din
Pb nealiat, se utilizeaza numai cu o acoperire metalica suplimentara.

208
 11.3.1. Acoperiri de protectie.

• Acoperiri de protectie. Ecranul cablului trebuie sa se execute din sarma

de cupru cositorita. Dca se foloseste sarma de Cu d]necositorita, ea trebuie
sa fie protejata cu o manta corespunzatoare. Invelisurile care nu au rol de
ecran, se pot proteja cu sarma de otel galvanizata. Impletitura trebuie sa fie
uniforma si cu o grosime a peretelui, egala cu diametrul sarmei impletiturii.
Armatura metalica se executa din sarma de otel sau banda recoapta ,
zincata, infasurata elicoidal cu un pas corespunzator, aplicata pe invelisul
cablului sau pe o perna suplimentara de invelis, astfel ca sa se formeze un
strat cilindric continuu care sa asigure o protectie corespunzatoare si
flexibilitatea cablului finit. In cazuri speciale armatura poate fi confectionata
prin metoda de mai sus din materiale nemagnetice. Armatura sau tresa
cablurilor confectionate din benzi sau sarma de otel, trebuie sa fie vopsita
cu o substanta de protectie contra coraziunii. Perna de sub armatura se va
confectiona din materiale rezistente la umiditate.

209
 11.3.2. Marcarea cablurilor. Cabluri de montaj.

• Marcarea. Cablurile cu izolatie din cauciuc sau din clorura de vinil, pentru o
temperatura limita pe conductor mai mare de 60 ºC, trebuie sa fie marcate
printr-un procedeu care sa permita recunoasterea lor. Procedeul trebuie sa
asigure o mentinerte suficienta a marcarii. La cablurile multifilare amplasate
in cateva straturi concentrice, se recomanda ca cel putin doi conductori
alaturati din fiecare strat sa fie marcati cu culori diferite.
• Cabluri de montaj. Pentru racordarile interioare la tablourile de distributie
si la instalatiile electrice se pot utiliza cabluri monofilare.(vezi tabelul nr.2).
Conductori neizolati si bare neizolate se vor folosi numai pentru montajul
interior al instalatiilor electrice. Montajul exterior cu conductori sau bare
neizolate, se admit cu conditia ca acestea sa fie protejate cu aparatori
sigure.

210
 11.4. Reteaua de cabluri.

• La nave trebuie sa se utilizeze cabluri rezistente la foc si cabluri care nu

propaga flacarile ( cu intarziere sau intarziere marita la propagare), cu
conductori din cupru, executate in conformitate cu cerintele SCN(societati
de clasificare nave), sau cu standardele acceptate. Nu se utilizeaza cabluri
cu conductori din aluminiu.
• Trebuie sa se utilizeze cabluri si conductoare multifilare avand suprafata
sectiunii transversale astfel:
• 1. -1,0 mm² in circuitele de alimentare, comanda si semnalizare ale
instalatiilor esentiale si in circuitele de alimentare ale celorlalte instalatii.
• 2.- 0,75 mm² in circuitele de comanda si semnalizare.
• 3.- 0,5 mm² cu numarul conductoarelor in cablu nu mai mic de 4, in
circuitele de control, masura si semnaliozari interioare.
• In circuitele de alimentare a consumatorilor mai putin importanti se admite
folosirea cablurilor cu conductori unifilari cu suprafata sectiunii de 1,5 mm²,
sau mai putin.

211
 11.4. Continuare

• In retelele cu sarcini inductive si capacitive mari, trebuie sa se foloseasca

cabluri calculate pentru o tensiune de regim aproximativ egala cu dublul
tensiunii nominale a retelei(o izolatie mai buna a cablurilor).
• Temperatura maxima admisibila pentru izolatia conductorului cablului
instalat trebuie sa fie cu cel putin 10ºC mai mare decat temperatura
previzibila a mediului ambiant.
• In locurile supuse produselor petriliere sau altor medii agresive, trebuie sa
se utilizeze cabluri cu invelis rezistent la actiunea mediului respectiv. Se
admite si folosirea cablurilor care nu satisfac cerinta de mai sus, daca sunt
protejate cu mantale de protectie corespunzatoare.
• In locurile in care cablurile pot suferi deteriorari mecanice, trebuie montate
cabluri cu o armatura corespunzatoare. Cablurile fara astfel de armatura se
protejeaza cu incinte metalice corespunzatoare, sau se monteaza in tevi.

212
 11.4. Reteaua de cabluri. Continuare

• Cablurile carte alimenteaza dispozitivele de actionare electrica a

mecanismelor sprinkler si ale electropompei de incendiu de avarie de la o
sursa de energie de avarie si care sunt montate in puturile
compartimentelor de masini, in bucatarii,uscatorii sau alte incaperi de aces
gen care prezinta pericol de incendiu, trebuie sa fie necombustibie sau
protejate corespunzator impotriva actiunii flacarilor.
• Pe navele de pasageri cablurile de alimentare a pompelor de apa de mare,
a compresoarelor de aer si a valvulelor de control a sistemului automat
sprinkler, trebuie sa se monteze pe trasee care nu trec prin incaperile
indicate mai sus.
• Cabllurile pentru: comunicatii interioare, semnalizarea detectarii
incendiului,semnalizarea preventiva asupra punerii in functiune a sistemelor
de stigere volumetrica a incendiilor, semnalizarea de alarma si
semnalizarea de inchidere a usilor etanse, iluminatul precum si cablurile de
alimentare a instalatiilor esentiale si consumatorilor de avarie nu trebuie sa
treca prin incaperi cu risc de incendiu crescut, incaperile caldarilor, bucatarii
sau sahturile masinilor in afara cazurilor cand aparatele si mecanismele
mentionate sunt montate in aceste incaperi.
•

213
 11.5. Alegerea cablurilor si conductoarelor functie de sarcina.

• Sarcinile admisibile de lunga durata de curent pentru cablurile si

conductoarele cu un conductor cu diferite materiale de izolatie, trebuie sa
corespunda datelor din tabelul nr.4. Valorile sarcinilor pentru curent
mentionate in tabelul nr.4, se refera la urmatoarele cazuri de montare a
cablurilor:
• 1. montarea a maximum 6 cabluri intr-un manunchi sau intr-un rand asezate
compact unul langa altul;
• 2. montarea cablurilor in doua randuri indiferent de numarul cablurilor pe
rand, cu conditia ca intre grupuri sau manunchiuri de 6 cabluri sa existe un
spatiu liber pentru circulatia aerului de racire. In cazul montarii intr-un
manunchi a mai mult de 6 cabluri care pot fi incarcate simultan cu curentul
nominal sau in cazul lipsei spatiului liber pentru circulatia aerului, sarcinile
admisibile din tabel ale curentului pentru sectiunea respectiva trebuie sa fie
micsorate cu 15% (coeficient 85) .

214
11.5. Continuare

215
11.5. Continuare

216
11.5. Continuare

217
 11.5.1. Interpretarea tabelelor de cabluri.

• Valorile sarcinilor de curent admisibile in amperi pentru sectiunile prevazute

in tabelul nr.4, si pentru orice alte sectiuni se calculeaza cu formula din
tabelul nr.5, in care:
α – coeficient corespunzator temperaturii maxime admisibile a
conductorului, care se determina din tabelul nr.5.
δ – sectiunea nominala aconductorului
Sarcinile de curent admisibile pentru cablurile cu 2, 3 si 4 conductori,trebuie
sa fie determinate prin micsorarea sarcinii mentionate in tabelul nr.4 pentru
sectiunea respectiva cu ajutorul urmatorilor coeficienti de corectie: o,85 –
pentru cablurile cu doi conductori; o,7 – penmtru cablurile cu 3 si 4
conductori. Sarcinile de curent mentionate in tabelul nr.4, se refera la
temperatura mediului ambiant de 45ºC.
Valorile coeficientilor de corectie pentru recalcularea sarcinilor admisibile
care sa fie adoptatein functie de temperatura mediului inconjurator sunt
prevazute in tabelul nr. 7.

218
 11.6. Alegerea cablurilor functie de caderea de tensiune admisa.

• Cablurile instalate paralel pentru una si aseeal, si faza sau potrebuie sa fie
de acelasi tip,montate impreuna sa aiba aceeasi sectiune de minimum
10 mm² si aceeasi lungime.
Alegerea cablurilor pe baza caderii admisibile de tensiune
- Caderea de tensiune la cablul care leaga generatorul de TPD nu trebuie
sa fie mai mare de 1%.
- Caderea de tensiune intre barele TPD sau TDA si orice punct al
instalatiei, in conditii normale de lucru, sa nu fi mai mare de 6%.
- La cablurile care alimenteaza electromotoarele de curent alternativ cu
pornire directa, la pornire nu trebuie sa depaseasca 25% din Un, totusi
pentru scurt timp se poate admite o cadere de tensiune mai mare, daca nu
perturba reteaua.

219
 11.7. Montarea cablurilor

• Cablurile trebuie sa fie montate pe cat posibil, pe trasee drepte si

accesibile. Distanta dintre traseele de cabluri si sursele de caldura trebuie
sa fie de minimum 100 mm.
• Niciun fel de cabluri nu trebuie sa fie montate la o distanta mai mica de
50 mm de dublul fund si de tancurile de combustibil si ulei.
• Distanta cablurilor fata de bordajul exterior, peretii si puntile etanse la apa si
gaze si protejate contra incendiilor, trebuie sa fie de minimum 20 mm.
• Cablurile cu invelis metalic exterior pot fi montate pe constructii din metale
usoare numai daca sunt protejate anticoroziv.
• In magaziile inchise ale navelor care transporta marfuri periculoase, nu se
permite de regula montarea cablurilor de trecere.
• Se recomanda sa nu se monteze cabluri sub paiolul compartimentului
masini al navei. Daca o astfel de montare este necesara, cablurile se vor
monta in tuburi metalice sau canale inchise.

220
 11.7. Montarea cablurilor. Continuare

• La cablurile care se monteaza pe imbinarile de dilatatie ale corpului navei,

trebuie sa se prevada bucle(lire) de dilatatie cu diametrul interior de cel
putrin 12 diametre ale cablului. Cablurile cu invelisuri de protectie diferite,
dintre care cele mai putin rezistente pot fi supuse deteriorarii, nu trebuie sa
fie montate intr-o teava sau un jgheab comun, fara a fi fixate.
• Cablurile pentru curentul principal al instalatiilor de propulsie, trebuie sa fie
montate separat de cablurile cu o tensiune mai joasa sau alte cabluri.
• In cazul alimentarii instalatiilor prin doua circuite diferite, acestea se vor
monta pe trasee diferite, pe cat posibil mai departate pe orizontala si
verticala.
• Cablurile montate nu trebuie sa fie ingropate in izolatie fonica sau termica,
daca aceasta este facuta din materiale inflamabile.. Cablurile montate in
compartimente frigorifice, trebuie sa aiba un invelis protector, rezisten la
actiunea agentului frigorific.

221
 11.7. Continuare. Montarea cablurilor

• Fixarea cablurilor. Cablurile trebuie fixate corespunzator, cu ajutorul

scoabelor, elemente executate din metal sau alt material neinflamabil sau
care nu propaga flacara. Suprafata de fixare trebuie sa fie suficient de mare
si sa nu aiba muchii ascutite.Elementele de fixare se aleg astfel incat
cablurile sa fie solid fixate fara ca invelisul de protectie sa fie deteriorat.
• Fixarea cablurilor trebuie sa fie executata astfel, incat eforturile mecanice
care apar in cabluri sa nu se transmita la racordurile si conexiunile lor.
• Traseele de cabluri si cablurile care se monteaza paralel cu bordajul navei,
trebuie sa se fixseze pe osatura.
• Traseele de cabluri trebuie sa contina un numar minim de incrucisari. In
locul de intersectie a cablurilor se vor folosi punti cu cleme. Intre cleme si
traseul de cablu care se intersecteaza trebuie sa ramana un spatiu minim
de aer de 5mm.

222
 11.7. Continuare. Montarea cablurilor

• Trecerea cablurilor prin punti si pereti despartitori.

• Trecerile cablurilor prin punti si pereti de protectie contra incendiului, etansi
la apa si gaze, trebuie sa fie etanse. La trecerea cablurilor prin pereti
neetansi sau elemente de osatura cu o grosime mai mica de 6 mm,in
orificiile pentru trecerea cablurilor se vor monta mansoane sau bucse care
sa protejeze cablul de deteriorari.
• Cablurile care trec prin punte vor fi protejate de deteriorari pana la o
inaltime corespunzatoare deasupra puntii, dar cel putin 200 mm.
• Trecerile cablurilor trebuie umplute cu masa de etansare pentru cablu.
In cazul cablurilor individuale se admit etansari cu pres-garnituri.
• Masa de etansare pentru cabluri si elementele(garnituri) de etansare.
• Pentru umplerea cutiilor de cabluri si pereti despartitori etansi la apa trebuie
sa se foloseasca masa de etansare care sa adere bine la suprafetele
interioare ale cutiilor de cabluri si la invelisurie de cablu.

223
 11.7.1. Montarea cablurilor in tevi si canale.

• Masa de etansare trebuie sa fie ignifuga,rezistenta la actiunea apei de

mare, a produselor petroliere, sa nu se taseze si sa reziste la o exploatare
indelungata.
• Etansarea trecerilor cablurilor prin peretii despartitori de protectie contra
incendiilor trebuie facuta astfel incat sa reziste la incercarile standard de
rezistenta la foc.
• Montarea cablurilor in tevi si canale. Tevile si canalele metalice in care
se monteaza cabluri, trebuie sa fie protejate la coroziune, interior si
exterior.Cablurile cu invelisuri de plumb care nu au o acoperire
suplimentara de protectie nu trebuie montate in tevi si canale.
• Aria totala a sectiunilor transversale a tuturor cablurilor determinata dupa
diametrele lor exterioare nu trebuie sa depaseasca 40% din aria sectiunii
transversale a tevii. Tevile si canalele trebuie sa aiba o buna continuitate
din punct de vedere mecanic si electric si sa aiba o buna legatura la
pamant(corpul navei).

224
 11.7.2. Conectarea si jonctiunea cablurilor.

• Tevile si canalele nu trebuie sa adune apa in ele,si sa aiba orificii de

ventilare si drenare a condensului, cu dop.
• Cablurile montate in tevi si canale pe verticala trebuie fixate astfel, incat sa
nu se deterioreze din cauza greutatii proprii.
• Conectarea si jonctiunea cablurilor.
• Capetele cablurilor cu izolatia de cauciuc, si ale cablurilor cu izolatie
minerala si manta metalica trebuie etansate printr-un procedeu care sa
previna patrunderea umezelei in interiorul cablului.
• Invelisul de protectie al unui cablu, trebuie sa patrunda minimum 10 mm in
interiorul carcaselor.
• Jonctiunea cablurilor in locul de ramificatie, trebuie sa se faca in cutii de
ramificatii cu ajutorul clemelor.
• Daca in timpul montarii cablurilor trebuie sa se execute legaturi
suplimentare , acestea se vor efectua in cutii de legatura(conexiuni).

225
 11.7.2. Continuare.

• Jonctiunile in ansamblu trebuie sa fie protejate impotriva conditiilor

exterioare.
• Toate conductoarele si cablurile electrice utilizate la bordul navelor trebuie
sa fie insotite de un Certificat produs de o autoritate competenta, in care sa
fie consemnate caracteristicile tehnice ale acestora si acceptul de a fi
utilizate la nave.
• S.C.N. impun ca documentatia de proiectare a instalatiilor electrice de la
bordul navelor sa includa un “Jurnal de cabluri”. Acest Jurnal contine
totalitatea cablurilor electrice ce se instaleaza la bordul navei, incluzand
caracteristicile tehnice ale acestora, aria sectiunii, lungimea cablului, traseul
acestora si alte date utile.

• Bibliografie: Registrul Naval Roman.

• Norme pentru constructia si clasificarea navelor maritime, Ed. 1999.
226
 12.Unitatea de invatare nr. 12.
Defecte, cauze, remediere defectiuni la
Centrala electrica de laborator.

• Curs 12. Curs practic, care se va realiza in cadrul Centralei electrice de

laborator a Universitatii Maritime din Constanta.

227
 Bibliografie generala

• 1. D. Caluianu s.a. –”Instalatii electrice la bordul navelor” Ed. Tehnica Bucuresti 1989.
• 2. E.G. Kraal – Advansed electro-technology for engineering. Ed. Thomas Reed
• Publication Ltd. London 1989.
• 3. D. Nanu – “Instalatii electrice navale” Centrul Tehnic Editorial al Armatei, Bucuresti 2009.
• 4. Norme pentru constructia si clasificarea navelor maritime. Registrul Naval Roman Ed.1995
• 5. Reguli pentru constructia si clasificarea navelor maritime. Registrul Naval Ronan Ed. 1999
• 6. Engine Room Simulator, Suport de curs, CERONAV Constanta 2010.
• 7. Documentatie tehnica nave, 2000 – 2015.

228
 Producerea Transportul si Distributia Energiei Electrice

CUPRINS
Prefata………………………………………………………………………………………………….pag. 2.
Obiectivele cursului…………………………………………………………….................................pag. 3.
1. Unitatea de invatare nr.1.
Curs nr.1. Sistemul electroenergetic al navei-SEN. ………………………………………..pag. 4
2. Unitatea de invatare nr.2.
Curs nr.2. Bilantul energetic. Alegerea DG-urilor……………………………………………pag. 27
3. Unitatea de invatare nr. 3.
Curs nr.3…Sisteme de distributie a energiei electrice………………………………………pag. 49
4. Unitatea de invatare nr. 4.
Curs nr.4. Alimentarea navelor cu energie electrica………………………………………..pag. 66
5. Unitatea de invatare nr. 5.
Curs nr. 5. Sisteme de iluminat…………………………………………………………………pag. 81
6. Unitatea de invatare nr.6. Sisteme de reglare automata a tensiunii………………………...pag. 96
Curs nr. 6.1. Repartizarea puterii reactive intre DG-uri……………………………………….pag. 97
Curs nr. 6.2. Studiul regulatorului automat de tensiune – RAT, pt. un generator sincron. pag. 109
7. Unitatea de invatare nr.7
Curs nr.7.1. Sisteme de reglare automata a turatiei si repartizarea puterii active
intre DG-uri………………………………………………………………………………………….pag.122

229
 CUPRINS

• Curs nr. 7.2. Repartizarea manuala si automata a sarcinii intre grupurile DG

• cuplate in paralel…………………………………………………………………………………pag.131
8 . Unitatea de invatare nr. 8
Curs nr. 8. Cuplarea in paralel a generatoarelor sincrone si de curent continuu…………pag. 144
9. Unitatea de invatare nr. 9
Curs nr. 9. Pornirea automata si locala a DG de rezerva si a DG de avarie……………….pag. 161
10. Unitatea de invatare nr. 10.
Curs nr. 10. Protectia sistemelor electroenergetice. Izolatia electrica……………………..pag. 174
Curs 10.a. Curentul de scurtcircuit…………………………………………………………….pag. 194
11. Unitatea de invatare nr. 11.
Curs nr. 11. Cabluri electrice navale. Reteaua de cabluri……………………………………pag. 205
12. Unitatea de invatare nr. 12. Defecte, cauze, remediere defectiuni la
Centrala Electrica de Laborator……………………………………………………………… …pag. 227
13. Bibliografie generala………………………………………………………………………………pag. 228
14. Cuprins………………………………………………………………………………………………pag. 229

230