Unitatea de învăţare nr.

4
Cuplarea și legătura între tabloul principal de distribuție și tablourile auxiliare de distribuție

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 4

4.1 Cuplarea și legătura între tabloul principal de distribuție și tablourile auxiliare de
distribuție
4.1.1 Sistemele de generare și distribuție a energiei electrice la bordul navelor
4.1.2 Sisteme de distribuţie a energiei electrice la bordul navelor
4.2 Tablouri de distribuţie a energiei electrice. Calculul barelor TPD
4.3
4.4.
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 4
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 4

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 4

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 4 sunt:

 Cuplarea și legătura între tabloul principal de distribuție și tablourile

auxiliare de distribuție
 Sistemele de generare și distribuție a energiei electrice la bordul navelor
 Sisteme de distribuţie a energiei electrice la bordul navelor
 Tablouri de distribuţie a energiei electrice. Calculul barelor TPD

4.1.1 Sistemele de generare și distribuție a energiei electrice la bordul navelor

Schemele structurale din compunerea centralelor electrice navale trebuie să prevadă:

1) funcţionarea în paralel a generatoarelor din compunerea centralei electrice;
2) posibilitatea de separare a generatoarelor (grupurilor de generatoare) realizată prin
conectarea acestora la secţii de bare separate;
3) protecţia generatoarelor şi liniilor de transport a energiei electrice în cazul apariţiei unor
regimuri anormale de lucru;
4) posibilitatea primirii alimentării de la mal sau de la alte nave;
5) sisteme de comandă pentru trecerea centralei electrice de la un regim de lucru la altul;
6) efectuarea reviziilor periodice şi reparaţiilor TPD prin scoaterea de sub tensiune pe
porţiuni;
7) posibilitatea de execuţie a TPD pe secţii care se asamblează la bordul navei;
8) reducerea la minimum a gabaritelor şi masei TPD.
Schemele centralelor electrice aflate în exploatare la nave cunosc o gamă largă de diversificare.
Printre ele se pot întâlni: scheme care admit sau care nu admit funcţionarea în paralel a generatoarelor,
scheme cu unul sau mai multe sisteme de bare, scheme care permit comutarea generatoarelor sau a
consumatorilor la două sisteme de bare independente, ş.a.
În momentul actual, de regulă, la proiectarea centralelor electrice se prevede funcţionarea în
paralel a generatoarelor pe un sistem de bare. Sistemul de bare unic este împărţit pe secţii cuplate între
ele cu aparate de conectare (separatoare sau întrerupătoare) astfel încât, în unele cazuri, este posibilă
separarea generatoarelor sau anumitor secţii de consumatori pentru executarea unor lucrări de revizii
periodice.
În figura 1.4. se prezintă schema structurală a unei centrale electrice cu un sistem de bare împărţit în
cinci secţii.
La secţiile I, II, III sunt conectate generatoarele G1, G2, G3 şi o parte din consumatorii mari de energie
electrică. La secţia IV sunt conectaţi consumatorii care funcţionează în regimul de staţionare al navei.
În condiţiile în care nava staţionează în port, aceşti consumatori pot fi alimentaţi de la mal prin tabloul
de legătură cu malul TLM. La secţia V se conectează consumatorii care funcţionează la tensiunea de
220 V: iluminat, semnalizări, aparate de uz gospodăresc (cambuza). Secţiile tabloului pot fi cuplate sau
separate prin intermediul întrerupătoarelor sau separatoarelor de bare. Pentru funcţionarea în paralel a
generatoarelor se înseriază secţiile de bare I, II şi III prin închiderea separatoarelor (întrerupătoarelor)
a1 şi a2, iar pentru funcţionarea individuală se deschid separatoarele şi fiecare generator transmite
energia electrică numai la sistemul lui propriu de bare. Prin manevrarea separatoarelor a1, a2 se pot
stabili şi alte regimuri, astfel: funcţionarea în paralel a generatoarelor G1, G2 şi individuală a
generatorului G3 (se închide a1 şi se deschide a2); funcţionarea în paralel a generatoarelor G2,G3 şi
individuală a generatorului G1(se deschide a1 şi se închide a2)

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

Fig. 1.4 Schema centralei electrice cu un sistem de bare

Pentru funcţionarea în paralel a generatoarelor se înseriază secţiile de bare I, II şi III prin închiderea
separatoarelor (întrerupătoarelor) a1 şi a2, iar pentru funcţionarea individuală se deschid separatoarele
şi fiecare generator transmite energia electrică numai la sistemul lui propriu de bare. Prin manevrarea
separatoarelor a1, a2 se pot stabili şi alte regimuri, astfel: funcţionarea în paralel a generatoarelor G1,
G2 şi individuală a generatorului G3 (se închide a1 şi se deschide a2); funcţionarea în paralel a
generatoarelor G2, G3 şi individuală a generatorului G1 (se deschide a1 şi se închide a2).
În figura 1.5. este prezentată schema structurală a centralei electrice cu două sisteme de bare.

Fig. 1.5 Schema centralei electrice cu două sisteme de bare

Fiecare sistem de bare cu ajutorul separatoarelor a1, a2 poate fi împărţit în două secţii. Consumatorii de
energie electrică sunt împărţiţi egal între cele două sisteme de bare. Schema prezentată asigură înalte
calităţi de manevrabilitate. Dezavantajul constă în dublarea numărului de întrerupătoare automate
pentru generatoare în aşa fel încât să fie posibilă conectare fiecărui generator la oricare din cele două
sisteme de bare. La o asemenea schemă se recurge în cazul în care puterea totală a generatoarelor care
lucrează în paralel depăşeşte puterea de rupere la scurtcircuit a întrerupătoarelor. Distribuţia puterii
totale a centralei pe două sisteme de bare reduce valoarea curenţilor de scurtcircuit la valori admisibile
pentru puterea de rupere a întrerupătoarelor automate de construcţie obişnuită.

Condiţii de exploatare ale centralelor electrice navale

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

 Condiţiile de exploatare sunt definite de totalitatea mărimilor fizice constituite de factorii
externi care acţionează asupra funcţionării sistemului și părţilor lui componente. Condiţiile de
exploatare pentru SEN sunt caracterizate de acţiunea următorilor factori:
- oscilaţii de ruliu şi tangaj;
- vibraţii ale corpului navei produse în principal de funcţionarea elicelor, precum şi a
motoarelor de la bord;
- şocuri create de loviturile valurilor, gheţurilor sau alte obiecte;
- valori înalte ale umidităţii relative şi temperaturii aerului;
- prezenţa vaporilor de produse petroliere;
- stropi de apă, acoperirea cu gheaţă şi radiaţii solare.
Influenţa acestor factori externi trebuie avută în vedere la realizarea SEN şi componentelor sale (maşini
electrice, aparate electrice, cabluri ş.a.). Pentru a lucra în aceste condiţii de exploatare, echipamentele
electrice navale se construiesc special pentru această destinaţie. În toate ţările, construcţiile navale,
tehnica care se montează la bord şi supravegherea exploatării se realizează după regulile unui registru
de clasificare. În România, Registrul Naval Român (RNR) reprezintă organul de stat pentru clasificarea
navelor. În practică se folosesc şi registrele altor ţări. În general, pentru că se referă la nave care sunt
exploatate în aceleaşi condiţii, între registrele de clasificare ale diferitelor ţări nu sunt deosebiri
semnificative.
Conform normelor RNR, instalaţiile, maşinile şi sistemele care compun SEN trebuie să fie astfel
realizate încât să se asigure funcţionarea normală a acestora în următoarele condiţii de exploatare:
- umiditatea relativă a aerului 75% la temperatura de 45C, sau 80% la 40C, sau 95% la
25C;
- bandă permanentă în orice bord până la 15 şi asietă de durată până la 5;
- ruliu până la  22,5 cu perioada 7 – 9 secunde şi tangaj până la  10;
- vibraţii cu frecvenţe de la 2 Hz la 13,2 Hz cu amplitudinea deplasării  1 mm, iar la
frecvenţe de la 13,2 Hz la 80 Hz cu acceleraţia  0,7 g;
- şocuri cu acceleraţia 3 g şi frecvenţe de la 40 la 80 lovituri pe minut;
- schimbarea temperaturii mediului înconjurător, în cazul navigaţiei în raioane nelimitate, de
la -50C la +50C;
- prezenţa sării în apa de mare (până la 4%) şi în aerul maritim (până la 6 mg /m3);
- prezenţa vaporilor de ulei şi alte produse petroliere în încăperile navei, de la 5 la 20 mg /m3.

4.1.2 Sisteme de distribuţie a energiei electrice la bordul navelor

La nave transmiterea energiei electrice de la generatoare la consumatori se realizează prin

sistemul de distribuţie. Acest sistem este destinat pentru conectarea, deconectarea şi protecţia instalaţiei
electrice şi reţelei, reglarea şi controlul parametrilor electrici ai surselor de energie electrică şi de
asemenea pentru semnalizarea stării aparatelor de conectare precum şi a stării circuitelor electrice.
Corespunzător acestor funcţii pe care le îndeplinesc sistemele de distribuţie a energiei electrice,
acestea conţin bare conductoare pentru distribuţie, aparate de conectare, aparate de protecţie, reglare şi
semnalizare, precum şi aparate de măsură.
De regulă, sistemele de distribuţie se clasifică după importanţă, realizare constructivă şi felul
curentului.
După importanţă, sistemele de distribuţie pot fi: tablouri principale de distribuţie, tablouri
secundare de distribuţie, tablouri pentru consumatori individuali, tablouri de control şi tablouri
speciale.
Tablourile principale de distribuţie, TPD, sunt destinate pentru controlul şi comanda
funcţionării generatoarelor electrice şi pentru distribuţia energiei electrice pe navă.

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

 Tablourile de distribuţie, TD, (secundare) primesc alimentarea de la TPD şi o distribuie la un
grup de consumatori concentraţi într-o zonă determinată de pe navă.
Tablourile pentru consumatorii individuali asigură comanda şi controlul funcţionării
consumatorilor cu o schemă relativ complicată (de exemplu vinciul de ancoră).
Tablourile de control sunt destinate pentru controlul de la distanţă a funcţionării generatoarelor,
consumatorilor şi reţelei.
Tablourile speciale (de exemplu tabloul de legătură cu nodul, TLM) sunt folosite pentru scopuri strict
determinate.
După forma constructivă sistemele de distribuţie pot fi în execuţie protejată, protejată la stropi,
protejată la apă sau ermetică. În legătură cu forma constructivă se precizează că în sistemele
electroenergetice navale nu sunt admise sistemele de distribuţie în execuţie deschisă.
După felul curentului sistemele de distribuţie se împart în sisteme de distribuţie în curent
continuu şi în curent alternativ.
Consumatorii de energie electrică pot primi alimentarea direct de la TPD sau de la tablouri de
distribuţie, TD, conectate pe partea de alimentare la TPD.
De regulă, alimentarea directă de la TPD se face pentru consumatorii a căror funcţionare
asigură mişcarea şi comanda navei precum şi a consumatorilor de putere mare.
Sistemul de distribuţie al energiei electrice poate fi: magistral, radial şi mixt. În figura 10.1. sunt
prezentate aceste variante.
În sistemul magistral toţi consumatorii primesc alimentarea pe câteva magistrale. Pe fiecare
magistrală sunt conectate tablouri de distribuţie, TD, sau cutii de conexiuni, CC, de la care se
alimentează consumatorii.

Fig. 10.1 Sisteme de distribuţie a energiei electrice:

a) magistral; b) radial; c) mixt

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

 În sistemul radial de distribuţie a energiei electrice consumatorii importanţi şi de putere mare
primesc alimentarea direct din TPD pe cabluri separate iar ceilalţi consumatori primesc alimentarea de
la tablouri secundare de distribuţie conectate cu cabluri separate la TPD.
Sistemul mixt reprezintă o combinaţie a primelor două. O parte din consumatori sunt alimentaţi
în sistemul radial, iar o altă parte după sistemul magistral.
Alegerea unuia sau altuia din sistemele de distribuţie a energiei electrice se face luând în
considerare siguranţa în alimentarea cu energie electrică şi obţinerea unei mase minime pentru reţeaua
de cabluri.
Sistemul radial realizează o siguranţă sporită în alimentarea consumatorilor cu energie electrică. În
acest sistem ieşirea din funcţiune a unui cablu separat nu întrerupe alimentarea celorlalţi. Dezavantajul
acestui sistem constă în lungimea mare a traseelor de cabluri ceea ce duce la mărirea masei cablurilor şi
a costurilor.
În sistemul magistral se scurtează lungimea traseelor de cabluri şi ca urmare masa de cabluri se
micşorează comparativ cu sistemul radial. În schimb, în cazul acestui sistem, prin deteriorarea unei
magistrale o grupă mare de consumatori rămâne fără alimentare. De asemenea acest sistem exclude
posibilitatea comenzii centralizate a alimentării consumatorilor cu energie electrică.
Sistemul mixt ia în considerare atât avantajele cât şi dezavantajele sistemelor radial şi magistral.
Alegerea unuia sau altuia din sistemele de distribuţie depinde de destinaţia navei, puterea
instalaţiei electroenergetice, numărul şi dispunerea consumatorilor de energie electrică. În practică, la
nave, sistemul radial este folosit frecvent datorită avantajului său privind siguranţa alimentării cu
energie electrică.
Transmiterea energiei electrice la nave se face pe reţele separate cum ar fi:
- reţeaua de forţă alimentează acţionările electrice ale mecanismelor sistemelor navale (guvernare,
ancorare, incendiu, balast, drenaj, instalaţia frigorifică şi de încălzire, s.a.) şi ale mecanismelor auxiliare
care asigură funcţionarea instalaţiei de putere a navei (pompe, ventilatoare, compresoare);
- reţeaua de iluminat normal asigură iluminatul general în toate încăperile având circuite separate
pentru iluminatul interior şi exterior, semnalizări şi lumini distinctive, circuite de prize;
- reţeaua iluminatului de avarie este alcătuită ca şi reţeaua iluminatului normal dar spre deosebire de
aceasta este alimentată de la sursa de avarie şi asigură iluminatul în locurile prevăzute de registrul de
clasificare;
- reţeaua de curenţi slabi cuprinde instalaţiile de telefoane, sonerii, semnalizări incendiu, telegrafie
maşini, axiometre, ş.a.;
- reţeaua staţii radio alimentează aparatura de radiocomunicaţii;
- reţeaua aparatelor electrice de navigaţie alimentează aparatele de navigaţie (sonde, lochuri,
girocompas, radiogoniometru, ş.a.);
- reţeaua pentru aparate şi instalaţii de cambuză (plite electrice, oale sub presiune, cuptoare electrice,
robot de bucătărie, ş.a.)
Numărul reţelelor separate se determină în procesul proiectării şi depinde de tipul şi destinaţia navei.
În figurile 10.2 şi 10.3 se prezintă alcătuirea de principiu a reţelelor de forţă şi iluminat naval.
Pentru realizarea reţelelor electrice se utilizează cabluri electrice special destinate pentru instalarea la
nave. Cablurile navale trebuie să fie rezistente la foc, să împiedice propagarea flăcării, să reziste la
produse petroliere şi în general să respecte prescripţiile registrului de clasificare.
Cablurile navale se execută numai cu conductori multifilari din cupru având suprafaţa secţiunii cel
puţin:
- 1,0mm2 în circuite de comandă şi semnalizări
- 0,5mm2 în circuite de măsură şi semnalizări pentru cabluri cu minim 4 conductoare.
În locurile în care cablurile pot fi supuse deteriorărilor mecanice, se montează cabluri armate cu o tresă
metalică din sârmă de oţel sau cupru.

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

Cablurile navale se execută cu izolaţie din cauciuc sau masă plastică. La început s-au folosit cabluri cu
izolaţia din cauciuc, ulterior, cauciucul natural fiind un produs deficitar, s-a trecut la realizarea
cablurilor cu izolaţie din masă plastică. În tabelul 10.1 se prezintă caracteristicile cablurilor navale cu
izolaţie din masă plastică fabricate la Electromureş – Târgul Mureş, iar în tabelul 10.2 se dau
caracteristicile tehnice pentru conductorii de conexiuni izolaţi cu masă plastică şi utilizaţi la construcţia
tablourilor de distribuţie.

Fig. 10.2 Schema de principiu, unifilară, a unei reţele de forţă

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

Fig. 10.3 Schema de principiu, unifilară, a unei reţele de iluminat normal

Cablul naval foarte flexibil izolat cu PVC

Simbol CNYY-F fără ecran de protecţie
Simbol CNYYEY-F – cu ecran de protecţie sub formă de tresă metalică din sârmă de cupru

Tabelul 10.1
N Diametrul exterior
Masa Kg/Km
conduct Constr. mm
X conduct.
CNYY-
Sec nxd CNYYEY-F CNYY-F CNYYEY-F
F
conduct
1x1 7 x 0,42 7,1 10,3 70,6 193,9
2x1 7 x 0,42 10,2 13,4 128,4 297
3x1 7 x 0,42 10,9 14,0 171,5 350
4x1 7 x 0,42 11,8 15,1 220,2 419
5x1 7 x 0,42 12,7 16,5 237,8 462

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

 N Diametrul exterior
Constr. Masa Kg/Km
conduct mm
conduct.
X CNYY-
nxd CNYYEY-F CNYY-F CNYYEY-F
Sec F
conduct
7x1 7 x 0,42 13,4 17,3 278,8 544
1 x 1,5 7 x 0,52 7,4 10,6 80,4 207
2 x 1,5 7 x 0,52 11,0 14,2 174,6 360
3 x 1,5 7 x 0,52 11,5 14,8 200,9 396
4 x 1,5 7 x 0,52 12,5 16,0 239,7 453
5 x 1,5 7 x 0,52 13,7 17,3 191,2 533
7 x 1,5 7 x 0,52 14,6 18,4 348,1 637
1 x 2,5 7 x 0,67 7,8 10,2 95,8 225
2 x 2,5 7 x 0,67 12,0 15,40 219,7 424
3 x 2,5 7 x 0,67 12,6 16,0 359,5 477
4 x 2,5 7 x 0,67 13,7 17,1 306,5 540
5 x 2,5 7 x 0,67 14,9 18,7 373,3 634
7 x 2,5 7 x 0,67 16,10 19,8 457,4 771
1x4 7 x 0,85 8,6 11,8 123,4 269
2x4 7 x 0,85 13,6 17,0 293,3 524
3x4 7 x 0,85 14,3 17,7 348,9 497
4x4 7 x 0,85 13,5 19,7 426,6 697
1x6 7 x 1,04 9,2 - 154,4 -
2 x 6 7 x 1,04 14,6 18,4 364,8 654
3 x 6 7 x 1,04 15,4 19,2 445,5 769
4x6 7 x 1,04 17,10 20,9 552,4 885
1 x 10 7 x 1,35 10,3 13,6 205,4 400
1 x 16 7 x 1,35 11,7 15,3 290,1 518
1 x 25 7 x 2,14 13,5 17,0 413,0 671
1 x 35 7 x 2,52 14,8 18,6 535,0 823
1 x 50 19 x 1,78 16,3 20,1 696,7 1016
1 x 70 19 x 2,14 18,7 22,6 948,3 1358
1 x 95 19 x 2,52 20,8 24,8 1237,7 1649
1 x 120 37 x 2,03 22,4 25,3 1541,0 1960
Exemplu de notare : CNYY-F 3 x 2,5 mm2

Conducte navale de cupru cu izolaţie din PVC foarte flexibile, până la 1000V
Simbol: MyffN
Tabelul 10.2
Construcţia Rezistenţa Diametr
Secţiune
Diametrul conductorul ul
a N de
minim al ui exterior
Mm2 fire
firului, mm M/Km mm
O,75 24 0,20 24,70 3,20
1 32 0,20 18,5 3,40
1,5 30 0,25 12,7 3,60
2,5 49 0,25 7,60 4,65
4 49 0,32 4,71 5,28
6 49 0,40 3,14 6,0

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

 Construcţia Rezistenţa Diametr
Secţiune
Diametrul conductorul ul
a N de
minim al ui exterior
Mm2 fire
firului, mm M/Km mm
10 84 0,40 1,82 7,70
16 126 0,40 1,16 8,80
25 196 0,40 0,743 10,90
35 266 0,40 0,527 11,90
50 280 0,40 0,368 14,0
Exemplu de rotare: MYffN – 2,5

De reţinut!
De regulă, sistemele de distribuţie se clasifică după importanţă, realizare constructivă şi felul
curentului.
După importanţă, sistemele de distribuţie pot fi: tablouri principale de distribuţie, tablouri
secundare de distribuţie, tablouri pentru consumatori individuali, tablouri de control şi tablouri
speciale.
Tablourile principale de distribuţie, TPD, sunt destinate pentru controlul şi comanda
funcţionării generatoarelor electrice şi pentru distribuţia energiei electrice pe navă.
Tablourile de distribuţie, TD, (secundare) primesc alimentarea de la TPD şi o distribuie la un
grup de consumatori concentraţi într-o zonă determinată de pe navă.
Tablourile pentru consumatorii individuali asigură comanda şi controlul funcţionării
consumatorilor cu o schemă relativ complicată (de exemplu vinciul de ancoră).
Tablourile de control sunt destinate pentru controlul de la distanţă a funcţionării generatoarelor,
consumatorilor şi reţelei.
Tablourile speciale (de exemplu tabloul de legătură cu nodul, TLM) sunt folosite pentru scopuri
strict determinate.
După forma constructivă sistemele de distribuţie pot fi în execuţie protejată, protejată la stropi,
protejată la apă sau ermetică. În legătură cu forma constructivă se precizează că în sistemele
electroenergetice navale nu sunt admise sistemele de distribuţie în execuţie deschisă.
După felul curentului sistemele de distribuţie se împart în sisteme de distribuţie în curent
continuu şi în curent alternativ.
Consumatorii de energie electrică pot primi alimentarea direct de la TPD sau de la tablouri de
distribuţie, TD, conectate pe partea de alimentare la TPD.
De regulă, alimentarea directă de la TPD se face pentru consumatorii a căror funcţionare
asigură mişcarea şi comanda navei precum şi a consumatorilor de putere mare.
Sistemul de distribuţie al energiei electrice poate fi: magistral, radial şi mixt. În figura 10.1. sunt
prezentate aceste variante.
În sistemul magistral toţi consumatorii primesc alimentarea pe câteva magistrale. Pe fiecare
magistrală sunt conectate tablouri de distribuţie, TD, sau cutii de conexiuni, CC, de la care se
alimentează consumatorii.

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

 Fig. 10.1 Sisteme de distribuţie a energiei electrice:
a) magistral; b) radial; c) mixt

În sistemul radial de distribuţie a energiei electrice consumatorii importanţi şi de putere mare

primesc alimentarea direct din TPD pe cabluri separate iar ceilalţi consumatori primesc
alimentarea de la tablouri secundare de distribuţie conectate cu cabluri separate la TPD.
Sistemul mixt reprezintă o combinaţie a primelor două. O parte din consumatori sunt alimentaţi
în sistemul radial, iar o altă parte după sistemul magistral.
Alegerea unuia sau altuia din sistemele de distribuţie a energiei electrice se face luând în
considerare siguranţa în alimentarea cu energie electrică şi obţinerea unei mase minime pentru
reţeaua de cabluri.

4.2 Tablouri de distribuţie a energiei electrice. Calculul barelor TPD

Tablourile de distribuţie a energiei electrice reprezintă construcţii metalice în care se montează aparate
de conectare, reglare, măsură, protecţie şi semnalizare. Corpul tabloului are carcasă şi capac care
asigură protecţia oamenilor la atingerea părţilor conductoare de curent. Execuţia tabloului, în funcţie de
locul în care este amplasat pe navă, poate fi protejată la picături, protejată la stropi sau ermetică.
Aparatele de măsură se montează la înălţimea de 1,5 – 1,8 faţă de nivelul punţii, mânerele
întrerupătoarelor la înălţimea maximă 1,8 m şi minimă 0,3 m de nivelul punţii, secţiunea minimă a
conductoarelor de conexiuni este de 0,5mm2, distanţa între părţile conductoare fără izolaţie trebuie să
fie 6 la 12 mm pentru tensiuni până la 500V.
Tabloul principal de distribuţie, TPD are de regulă o lungime de câţiva metri. Pentru montaj se
realizează pe secţii şi anume: generatoare, distribuţie, comandă, alimentare de la mal.
Numărul secţiilor generatoare este egal cu numărul generatoarelor. Numărul secţiilor de distribuţie este
determinat de numărul întrerupătoarelor automate de alimentare a liniilor conectate direct la TPD. În
compunerea TPD se prevede în unele cazuri, o secţie de comandă şi o secţie de alimentare de la mal.
Secţiile generatoarelor sunt destinate pentru controlul parametrilor electrici, protecţie şi comandă a
distribuţiei energiei electrice de la barele TPD la consumatorii conectaţi direct la TPD sau la tablouri
secundare de distribuţie, TD.

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

Secţia alimentării de la mal este destinată pentru controlul, protecţia şi comanda alimentării cu energie
electrică de la mal. De asemenea, în anumite situaţii, prin aceiaşi secţie se poate transmite energie
electrică de la TPD la consumatori aflaţi la mal.

Fig. 10. 6 Vederea generală a unui TPD

Secţiile generatoare se dispun de regulă la mijlocul TPD. În cazul în care se foloseşte o secţie de
comandă, aceasta se instalează în centru având de o parte şi de cealaltă parte dispuse secţiile
generatoare. Secţiile de distribuţie se află în stânga şi în dreapta generatoarelor. Secţia de alimentare de
la mal ocupă de regulă una din extremităţile TPD. Scheme structurale ale TPD sunt prezentate în
figurile 1.4 şi 1.5. În figura 10.6 se prezintă o vedere generală a unui TPD.
Pe secţiile generatoarelor se montează aparate de măsură pentru controlul curentului, tensiunii,
frecvenţei şi puterii obţinute de la generator, întrerupătorul automat de cuplare a generatorului la bare,
aparate care asigură protecţia generatorului (scurtcircuit, suprasarcină, putere inversă, protecţie

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

diferenţială la scurtcircuite interioare.) De asemenea se montează comutatoare pentru reglarea
frecvenţei şi pentru alimentarea excitaţiei generatorului de la o sursă de curent continuu, aparatul
pentru sincronizare automată şi lămpile de sincronizare menţinute ca rezervă pentru sincronizarea
manuală.
Ampermetrele generatoarelor se conectează prin comutator care asigură măsurarea curenţilor pe cele
trei faze. Voltmetrele cu comutator de asemenea permit măsurarea tensiunilor de linie şi de fază.
Uneori pe secţiile generatoarelor se montează şi câteva întrerupătoare automate pentru alimentare unor
consumatori de putere mare.
Pe secţia alimentării de la mal se montează întrerupătorul automat pentru cuplarea alimentării, aparate
pentru controlul sarcinii, tensiunii şi frecvenţei. De asemenea se montează un aparat pentru controlul
succesiunii fazelor astfel încât la cuplare succesiunea fazelor alimentării de la mal să fie aceeaşi cu cea
a centralei electrice a navei.
Secţiile de distribuţie sunt echipate de regulă cu siguranţe cu mare putere de rupere , MPR, şi
întrerupătoare automate care asigură cuplarea la TPD a alimentării consumatorilor individuali sau a
tablourilor secundare de distribuţie, TD. Întrerupătoarele automate sunt acţionate manual şi presupune
intervenţia operatorului pentru cuplarea şi decuplarea consumatorilor.
O altă variantă de echipare a plecărilor din TPD este realizată sub forma unor blocuri pentru fiecare
circuit de plecare echipate fiecare cu siguranţe, contactor, relee termice, butoane de comandă şi lămpi
de semnalizare. Acest sistem ocupă mai mult spaţiu în TPD dar prezintă avantajul că permite
conectarea şi deconectarea consumatorilor atât local, de la TPD, cât şi de la distanţă.
Pentru iluminare, în afara iluminării generale din compartiment, se prevede iluminatul local de la
barele TPD.
Tablouri de distribuţie
Pentru a reduce numărul plecărilor din TPD şi pentru scurtarea traseelor de cabluri se utilizează
tablouri de distribuţie care primesc alimentarea de la TPD şi care la rândul lor alimentează un grup de
consumatori. De regulă consumatorii conectaţi la un tablou de distribuţie sunt în apropierea acestuia.
Pe navele cu mulţi consumatori, tablourile de distribuţie sunt astfel organizate încât asigură alimentarea
consumatorilor de acelaşi fel (tablou ventilaţie, tablou pompe ş.a.).
În sistemele electroenergetice navale se folosesc tablouri de distribuţie în care plecările spre
consumatori pot fi echipate cu: siguranţe; siguranţe şi întrerupătoare; întrerupătoare automate;
siguranţe, contactoare şi relee termice. În figura 10.7 se prezintă schemele de principiu ale acestor
variante.

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

Fig. 10.7 Scheme de principiu ale tablourilor de distribuţie:
a) cu siguranţe; b) cu siguranţe și întrerupătoare; c) cu întrerupătoare automate;
d) cu siguranţe, contactoare și relee termice

La alegerea tipului de tablouri de distribuţie se au în vedere condiţiile concrete ale sistemului

electroenergetic: selectivitatea protecţiei, posibilitatea de deconectare a aparatelor, împărţirea reţelei,
necesitatea centralizării comenzii, depărtarea tablourilor de distribuţie de consumatorii de energie
electrică, preţ de cost, gabarite, masă, ş.a.
Tablourile de distribuţie se împart de asemenea în monofazate, trifazate, de curent continuu şi de curent
alternativ pentru diferite tensiuni. Construcţia tablourilor cunoaşte o largă diversificare. În prezent,
pentru tablouri de distribuţie s-a realizat o gamă largă de cutii tipizate care permit aranjarea oricărui
tablou pentru orice gabarit şi configuraţie.
Alegerea aparatelor electrice
Siguranţa funcţionării sistemelor electroenergetice navale depinde de alegerea corectă a aparatelor
electrice din compunerea sistemului.
Aparatele electrice, în funcţie de schema adoptată pentru sistemul energetic, se aleg din cataloagele
firmelor furnizoare. Având în vedere condiţiile specifice existente la bordul navelor este obligatoriu ca
pentru toate echipamentele electrice alese să existe precizarea că sunt în execuţie navală, adică
construcţia şi încercările la care au fost supuse sunt avizate de registrul de clasificarea navelor şi
îndeplinesc condiţiile privind: temperatura mediului, umiditate, înclinare de lungă durată şi de scurtă
durată, vibraţii, ş.a.
Tipul constructiv al aparatului se alege în funcţie de locul de instalare pe navă. Dacă aparatul se
montează în tablou, pupitru, ş.a.m.d. atunci el poate fi în execuţie deschisă iar, dacă se instalează
individual, atunci aparatul trebuie să aibă un înveliş exterior (corp) în dependenţă de locul de instalare
pe navă.
Alegerea aparatelor se face în funcţie de caracteristicile lor tehnice de bază: felul curentului, frecvenţa,
tensiunea şi curentul nominal. Pentru alegerea oricărui aparat este necesar să se îndeplinească două
condiţii:
U n  U serv
(10.15)
I n I serv
(10.16)
unde: U n , I n - corespund tensiunii şi curentului nominal.
U serv. , I serv
- tensiunea şi curentul de serviciu (de lucru) al
aparatului în schema de conectare dată.

Prima condiţie este necesară pentru a evita deteriorarea izolaţiei electrice a aparatului, iar a doua
condiţie este necesară pentru a evita încălzirea aparatului peste limitele admise.
Tensiunea şi curentul de serviciu (de lucru) se determină pe baza calculului schemei electrice în care
este montat aparatul electric.
Tensiunea şi curentul nominal sunt caracteristici tehnice ale aparatelor şi sunt date în catalogul firmei
furnizoare.
La alegerea aparatelor electrice, în afara condiţiilor general valabile, (relaţiile 10.15 şi 10.16); este
necesar să se aibă în vedere şi datele specifice de lucru ale fiecărui aparat.
La alegerea siguranţelor se începe cu alegerea curentului nominal al fuzibilului. În cazul folosirii
siguranţelor pentru protecţia reţelelor de iluminat, încălzit, ş.a. fuzibilul se alege din condiţia:
I fuzibil I serv.
(10.17)

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

Atunci când siguranţele sunt folosite pe circuitul de alimentare a unui motor electric, alegerea
fuzibilului se face după condiţia:
I fuzibil KI serv.
(10.18)
Dacă circuitul protejat cu siguranţe este folosit pentru alimentarea a n motoare electrice, relaţia 10.18
devine:
n 1
I fuzibil K 0  I i.  KI serv.
i 1 (10.19)
n 1
K 0  Ii
unde: i 1 - suma curenţilor de serviciu ai motoarelor electrice (fără unul care are
curentul cel mai mare) cu luarea în calcul a coeficientului de simultaneitate , K0.
Iserv - curentul de serviciu (de lucru) al motorului electric care se porneşte.
K - factor care ia în considerare regimul de pornire al motorului electric .

Valoarea factorului K pentru motoare electrice de curent continuu şi motoare asincrone fazice care
folosesc reostat de pornire este:
- K=1 pentru puteri mici şi medii
- K=1,5 pentru puteri mari.
Pentru motoarele asincrone cu rotor în scurtcircuit cu pornire directă, pentru factorul K se adoptă
următoarele valori:
- K=2,5 pentru motoare cu porniri rare şi durata acceleraţiei 5-10s
- K=3 pentru motoare cu porniri dese şi durata acceleraţiei până la 40s.
După alegerea fuzibilului se alege tipul constructiv de siguranţă şi după aceea se verifică capacitatea de
rupere în situaţia producerii unui scurtcircuit. Tipurile constructive de siguranţe se deosebesc între ele
în funcţie de valoarea maximă a curentului pentru fuzibil şi capacitatea de rupere.
Verificarea siguranţei la capacitatea de rupere în cazul producerii unui scurtcircuit se face din condiţia:
i şoc.calc. i şoc.admis (10.20)
unde: işoc. calc. - este valoarea calculată a curentului de şoc la scurtcircuit.
işoc admis - valoarea admisă a curentului de scurtcircuit pentru tipul de siguranţă aleasă (se
obţine din catalog).

Alegerea întrerupătoarelor automate se face asemănător cu alegerea siguranţelor.

La început se alege curentul nominal. De exemplu tipul de întrerupător automat USOL 100 este realizat
pentru o gamă a curenţilor nominali de la câţiva amperi până la 100A. Alegerea curentului nominal se
face cu respectarea condiţiei :
I n I serv
(10.21)
în care: In – curentul nominal al aparatului
Iserv – curentul de serviciu determinat din schema calculată

După alegerea curentului nominal se stabileşte valoarea corespunzătoare pentru curentul de declanşare
în zona scurtcircuitului astfel încât să se excludă declanşarea falsă a întrerupătorului automat la şocul
curentului de pornire, după condiţia:
I decl.s.c. 1,2I p.motor
(10.22)
unde: Idecl.s.c. – curentul de deconectare la scurtcircuit
Ip.motor – curentul de pornire al motorului electric.

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

Pentru protecţia la suprasarcină este necesar să se regleze caracteristica timp-curent a întrerupătorului
automat pentru un timp care depăşeşte de 2 – 3 ori timpul de pornire al motorului electric (de regulă
durata acestuia se consideră 2s).
În continuare se verifică capacitatea de rupere a întrerupătorului automat, după relaţia:
i soc.calc. i soc.admis (10.23)
I .calc. I .admis
(10.24)
unde: işoc.calc. - curentul de şoc la scurtcircuit (rezultat din calculul reţelei)
işoc.admis - valoarea admisă a curenţilor de şoc (după catalog)
Icalc - valoarea efectivă de calcul a curentului de scurtcircuit
Iadmis - valoarea efectivă admisă de aparat în momentul apariţiei arcului electric.

Contactoarele, ca aparate de comandă de la distanţă pentru conectarea şi deconectarea circuitelor

electrice, sunt folosite, de asemenea, frecvent în sistemele electroenergetice navale. La alegerea
contactoarelor, pe lângă alte criterii, se are în vedere numărul contactelor normal închise şi normal
deschise, principale şi auxiliare, necesare pentru schema dată. În funcţie de valoarea curentului de
rupere sunt contactoare cu şi fără dispozitive de stingere a arcului. În primul caz contactorii pot asigura
ruperea curenţilor a căror valoare poate depăşi de 10 ori valoarea nominală.
Pornitorii magnetici sunt de asemenea folosiţi pe scară largă la nave pentru pornirea, oprirea, protecţia
la suprasarcină şi scurtcircuite a motoarelor electrice asincrone în scurtcircuit. Alegerea tipului şi
mărimii pornitorului magnetic este în dependenţă de tensiunea şi puterea motorului electric.
La alegerea aparatelor de măsură trebuie să se aibă în vedere poziţia de lucru (orizontală sau verticală),
clasă de precizie, destinaţia, execuţia constructivă şi domeniul de măsură. Scala ampermetrelor,
waltmetrelor, trebuie să depăşească valoarea nominală măsurată cu 120 – 150% iar pentru voltmetre cu
120%. Împreună cu aparatul de măsură se aleg şunturile sau transformatoarele de măsură.
Toate aparatele de măsură sunt realizate pentru a suporta suprasarcini mari de scurtă durată; de
exemplu ampermetrele suportă un şoc de 10 ori valoarea nominală a curentului timp de 5 secunde. De
aceea, pentru aparatele de măsură, nu reprezintă un pericol curenţii de pornire sau de scurtcircuit.
Calculul barelor
Barele din TPD sunt folosite ca sistem pentru distribuţia energiei electrice. Sistemul barelor poate fi
folosit ca sistem de distribuţie şi în alte tablouri de distribuţie secundare instalate pe navă. Pentru
sistemele electroenergetice navale, barele sunt executate din cupru, care comparativ cu aluminiu este
superior atât din punct de vedere al conductibilităţii electrice cât şi al rezistenţei mecanice.
Ordinea de calcul a barelor conductoare este:
- se determină curentul de lucru de lungă durată care trece prin bare şi în funcţie de valoarea acestuia se
stabileşte secţiunea barei
- se verifică stabilitatea dinamică şi termică la curentul de scurtcircuit.
Pentru alegerea secţiunii barei se determină în prealabil curentul de lucru considerând că prin bare se
transmite energia electrică tuturor consumatorilor alimentaţi de la tablou. La calculul puterii transmise
se ia în considerare coeficientul de simultaneitate în funcţionarea consumatorilor. Într-o altă variantă de
calcul se consideră că prin barele TPD se transmite jumătate din puterea generatoarelor centralei
electrice.
În funcţie de valoarea curentului de lucru se alege secţiunea barelor. În tabelul 10.5 se dau valorile
încărcărilor admisibile în funcţie de secţiune pentru barele din cupru.

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

Tabelul 10.5 Valorile încărcărilor admisibile pentru bare de cupru
Lăţi- Intensitatea curentului, A, pentru grosimea barei în mm
mea
barei
1 2 3 4 5 6 8 10 12 15 20
în
mm
10 80 118 150 180 205 235 - - - - -
15 118 171 214 255 290 330 395 460 - - -
587 633
20 157 225 281 332 377 420 500 575 647
- -
600 709 798
25 194 278 348 408 460 515 610 697 782
932 -
610 725 830 930 1070 1030
30 231 333 410 485 545 603 713 815 900 1025 1250
721 799 942 1070 1200 1380 1660
40 307 439 540 635 713 788 923 1040 1170 1325 1590
789 890 976 1155 1310 1465 1675 2000
50 382 548 675 780 877 956 1125 170 1400 1590 1890
779 880 1020 1123 1327 1500 1660 1900 2220
60 460 630 770 867 993 1084 1273 1425 1560 1775 2080
827 1021 1186 1333 1472 1720 1940 2150 2440 2830
80 580 820 1005 1164 1293 1413 1630 1825 1970 2200 2510
1034 1273 1476 1660 1826 2130 2400 2650 3000 3550
100 725 1023 1247 1442 1594 1727 2000 2240 2400 2675 3140

Notă: - la întocmirea tabelului 10.5 s-a luat în calcul temperatura mediului ambiant de 45oC;
- cifrele date sub formă de fracţii reprezintă: la numărător încărcarea corespunzătoare în curent
continuu iar la numitor încărcarea pentru curent alternativ;
- pentru temperaturi ale mediului diferite de 45oC se recalculează încărcarea admisibilă a barei
folosind relaţia:
t  t
I n I 45 2 x
t2  45
(10.25)
unde: In - curentul de sarcină al barei la temperatura mediului, tx
I45 - curentul de sarcină al barei la temperatura mediului 45oC;
o
t - limita admisă a temperaturii de încălzire a barei ( t 2 90 ) .
2

După alegerea secţiunii barelor, în funcţie de curentul de lucru şi încărcarea admisibilă, se trece la
verificarea barelor la stabilitatea electrodinamică. În acest caz se calculează rezistenţa mecanică a barei
la curentul de scurtcircuit. Se consideră că bara aleasă iniţial în funcţie de încărcare corespunde la
stabilitatea electrodinamică dacă efortul unitar în bară la producerea curentului de scurtcircuit nu
depăşeşte tensiunea admisibilă.
Forţa care acţionează între bare la trecerea curentului de scurtcircuit se calculează cu relaţia:
l
F K K f i 2max 10 7[N]
a (10.26)
unde K=1,76 - pentru scurtcircuite trifazate în sistemele
: electroenergetice de curent alternativ
K=2,04 - pentru scurtcircuite monofazate şi în curent
continuu
Kf - coeficientul de formă care în considerare forma
secţiunii barei (se determină după graficul din

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

 figura 10.8)
l - distanţa dintre două puncte de sprijin;
a - distanţa dintre axe.

Figura 10.8 Graficul pentru determinarea coeficientului de formă al barelor, Kf

Forţa fiind uniform repartizată, rezultă că forţa pentru unitatea de lungime este:
1 7
f K K f i 2max 10 [ N / cm]
a (10.27)
Fiecare bară se consideră ca o grindă sprijinită. Momentul maxim de încărcare al unei grinzi cu
distribuţia egală a sarcinii se determină astfel:
- pentru unul şi două reazeme alăturate:
f l 2 10 2
M
8 (10.28)
- pentru mai mult de două reazeme:
M f l 2 (10.29)
Valoarea maximă de calcul a tensiunii în bară se calculează cu relaţia:
M
 calc  [N / cm2 ]
J (10.30)
3
unde: J cm  este momentul de inerţie al barei relativ la axul perpendicular pe direcţia forţelor.

Momentul de inerţie pentru bare cu secţiunea dreptunghiulară se calculează cu relaţia:

- pentru dispunerea barei pe muchie:
b2h
J
6 (10.31)
- pentru dispunerea barei pe lat:
bh 2
J
6 (10.32)

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

unde: b, h, - sunt dimensiunile barei în cm.

Condiţia de verificare la stabilitatea mecanică este îndeplinită dacă tensiunea calculată în bară nu
depăşeşte tensiunea admisibilă, adică:
 calc  adm.
(10.33)
Pentru cupru  adm = 14.000 N/cm2, iar pentru aluminiu  adm = 7000 N/cm2.
În cazul în care nu se realizează condiţia (10.33) este necesar să se reducă distanţa dintre punctele de
sprijin şi se efectueze din nou calculele. Pentru a elimina repetarea calculelor se poate determina de la
început cea mai mare distanţă admisă între punctele de reazem, astfel:
- pentru unul sau două reazeme:
8M 8 adm J
l max  
10f 10f (10.34)
- pentru mai mult de două reazeme:
M  J
l max   adm
f f (10.35)
În continuare, după verificarea la stabilitatea dinamică se efectuează verificarea stabilităţii termice.
Stabilitatea termică este asigurată dacă temperatura de încălzire produsă de curentul de scurtcircuit,
 s .c .
, este mai mică sau cel mult egală cu temperatura maxim admisă pentru bare.
 s.c.  max .adm.
(10.36)
 300 o C
Valoarea maximă admisibilă, de scurtă durată, pentru bare din cupru este max .adm. .
Valoarea temperaturii de încălzire a conductoarelor din cupru la scurtcircuite, în curent alternativ, se
A s.c.
determină din graficul prezentat în figura 10.9 în funcţie de mărimea care se calculează cu
formula:
I 2
A  s.c. A  nom.  2 tf
s (10.37)
unde: A nom. - mărime determinată din graficul prezentat în figura 10.9 în funcţie de
temperatura nominală de încălzire a conductorului de cupru la producerea scurtcircuitului
I - curentul în regim stabil de scurtcircuit
s - secţiunea conductorului
tf - timpul fictiv, echivalent duratei curentului de scurtcircuit.

Fig. 10.9 Dependenţa temperaturii barei și cablului de valoarea mărimii A  :

1 - pentru aluminiu; 2 – pentru cupru

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

Pentru determinarea mărimii A nom din graficul prezentat în figura 10.9 se consideră că temperatura
o
nominală până la producerea scurtcircuitului pentru bare de cupru este  nom 90 C iar pentru cabluri
o
cu izolaţie din cauciuc este  nom 65 C .
Timpul fictiv, tf, echivalent duratei curentului de scurtcircuit este timpul în care menţinând constantă
valoarea curentului de regim stabil la scurtcircuit, I  , se produce o cantitate de căldură echivalentă cu
cea produsă de curentul real de scurtcircuit.

Fig. 10.10 Graficul pentru determinarea timpului fictiv

În figura 10.10 se prezintă variaţia curentului de scurtcircuit în funcţie de timp şi determinarea timpului
fictiv.
I2 t
Cantitatea de căldură proporţională cu pătratul curentului de scurtcircuit s.c . în timpul s.c. este
proporţională cu suprafaţa de sub curba OABC. Rezultatul calculului cantităţii de căldură nu se
schimbă dacă suprafaţa OABC se înlocuieşte cu o suprafaţă echivalentă ODEF corespunzătoare
2
t
pătratului curentului stabil de scurtcircuit I  în timpul fictiv f . .

În sistemele electroenergetice de curent alternativ valoarea timpului fictiv se determină separat pentru
componenta periodică şi aperiodică a curentului de scurtcircuit.
t
Valoarea timpului fictiv pentru componenta periodică a curentului de scurtcircuit, f .p. , se determină
din graficul prezentat în figura 10.11 în funcţie de raportului :
I
 0
I (10.38)
unde: I0 este valoarea iniţială a curentului de scurtcircuit (pentru t 0 ).
Valoarea timpului fictiv pentru componenta aperiodică a curentului de scurtcircuit se calculează cu
relaţia:
t fa  2
(10.39)
x

unde r (r, x – rezistenţa şi reactanţa scurtcircuitului)

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

Fig. 10.11 Graficul pentru determinarea timpului fictiv al componentei periodice a curentului de
scurtcircuit în funcţie de valoarea 

Valoarea totală a timpului fictiv este:

t f  t fp  t fa
(10.40)
În sistemele electroenergetice de curent continuu timpul fictiv este timpul efectiv al scurtcircuitului,
t f  t s .c .
.În acest caz suprafaţa OABC se înlocuieşte cu suprafaţa echivalentă a dreptunghiului OGHC.
Valoarea medie a curentului se alege:
I med. 0,7 I max
(10.41)
unde: Imax este valoarea maximă a curentului de scurtcircuit.

Valoarea reală a temperaturii de încălzire a conductorului la scurtcircuit în curent continuu se

A s.c.
determină după graficul din fig. 10.9 în funcţie de mărimea a cărei valoare se calculează cu
relaţia:
I 2med
A s.c. A nom  2 t s.c
s (10.42)
De menţionat că stabilitatea dinamică a barelor se verifică în toate cazurile. Verificarea la încălzire se
face numai în cazul în care deconectarea, în situaţia apariţiei scurtcircuitului, se face cu o întârziere mai
mare de 0,5 0,7s .

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

În continuare se prezintă un exemplu de calcul al stabilităţii dinamice pentru bare aşezate pe muchie şi
susţinute în două puncte de sprijin:
Date cunoscute:
h 5cm; a 7,6cm; b 0,6cm; l 61cm; i max 18000A
În funcţie de datele cunoscute, după graficul
din figura 10.8 se determină coeficientul de formă al barei Kf.
a  b 7,6  0,6
 1,25 rezulta K f 0,95
- pentru: h  b 5  0,6 .
Folosind relaţia (10.27) se calculează forţa pe unitatea de lungime:
1 1
f K K f i 2max 10  7 1,76 0,95 180002  7,14 N / cm
a 7,6
Se calculează momentul de încovoiere (relaţia 10.28):
f l 2 10 2 7,14 61210 2
M  3.320 N / cm
8 8
Se determină momentul de inerţie al barei (relaţia 10.31):
b2h 0,62 5
J  0,3cm3
6 6
Se calculează valoarea maximă a tensiunii în bară (relaţia 10 .30):
M 3320
 calc   11000 N / cm2
J 0,3
Se verifică condiţia de stabilitate dinamică:
 calc   adm
adică:
11.000 < 14.000 N/cm2.
În continuare se prezintă un exemplu de calcul de stabilitate termică la scurtcircuit pentru un sistem
electroenergetic de curent continuu la care se cunosc:
Se rescrie sub forma:
2 
- secţiunea barei, 20 5 100mm ; t s.c 0,7s; I max 19000A;  nom 90 C
După graficul din fig. 10.9 pentru temperatura de încălzire a barei până la producerea scurtcircuitului,
 nom 90  C se determină A nom 1,7 10 4.
Valoarea medie a curentului de scurtcircuit este:
I med 0,7 I max 0,7 19000 13 300A

Se determină factorul A s.c. (relaţia 10.42):

I 2med 4
 13.300 2  4
A s.c. A nom      
s2
t s .c . 1,7 10  100  0,7 2,94 10
 
Corespunzător valorii A s.c. după graficul din figura 10.9 se găseşte temperatura de încălzire la
o
scurtcircuit  s.c. 180 C.
Se verifică îndeplinirea condiţiei de stabilitate termică:
 s.c. 180 o C   max 300 o C

4.4

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

 Test de autoevaluare 4

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 4

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

-

Recapitulare

Concluzii

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii

 1.Kraal E.G.R., Basic electrotechnology for engineers, 3rd Edition, Thomas
Reed Publications Ltd.1985
2. Sherman E., Powerboater's Guide to electrical systems: maintenance,
troubleshooting, and improvements, International Marine 2000
3. Zaharia, I. Sisteme de acţionări electrice la bordul navelor maritime. Atelierul
de multiplicare I.M.C. Constanţa. 1997.
4. Zaharia, I. Conducerea automată a sistemelor electromecanice navale. Ed.
Andrei Şaguna Constanţa. 1997.
5. Zaharia, I. Instalatii Electrice Navale ED. Ex-Ponto Constanta 2001
6. Zaharia, I. Masini electrice navale. Ed. Ex-Ponto Constanta 2001
7. Al. Fransua și R. Măgureanu, Mașini și acţionări electrice – Elemente de
execuţie, Editura Tehnică, București, 1986;
8. I. Omocea, Note de curs
9. .........Documentatia de la bordul navelor

Sisteme electromecanice– Curs şi aplicaţii