Curs Sen

Ministerul Apărării Naţionale
Academia Navală „Mircea cel Bătrân” Constanţa

Facultatea de Marină Civilă
Catedra Electrotehnică, Comunicaţii şi Armament Naval
PRODUCEREA ŞI DISTRIBUŢIA ENERGIEI ELECTRICE

Note de curs
TUDOR AURELIAN TRAIAN
2013
1
CUPRINS
INTRODUCERE
Obiectivele cursului
Concepţia curriculară
Scopul unităţilor de învăţare
Tematica unităţilor de învăţare
Bilbliografie
1. Unitatea de învăţare nr. 1
SISTEMUL ELECTROENERGETIC NAVAL
1.1. Clasificarea, structura, condiţiile şi cerinţele de calitate pentru sistemul
electroenergetic naval.
1.2. Clasificarea consumatorilor de energie electrică. Alegerea numărului şi puterii
generatoarelor electrice.
CENTRALE ELECTRICE NAVALE
2.1. Sisteme de excitaţie şi stingere a câmpului pentru generatoare sincrone.
2.2. Caracteristicile şi clasificarea sistemelor de reglare automată a tensiunii.
Sisteme de compoundare a generatoarelor sincrone. Distribuţia sarcinii
reactive la funcţionarea în paralel a generatoarelor.
2.3. Scheme de reglare automată a tensiunii şi puterii reactive. Generator autoexcitat
cu compoundare fazică. Generator autoexcitat cu compoundare fazică şi
corector de tensiune.
2.4. Echipament static de excitaţie naval (ESEN) cu tiristoare.
2.5. Principiile reglării automate a frecvenţei şi puterii active.Distribuţia sarcinii
active la funcţionarea în paralel a generatoarelor.
2.6. Reglarea automată a vitezei de rotaţie pentru motoarele termice: după deviaţia
mărimii reglate (turaţia), după deviaţia mărimii reglate şi sarcina activă, după
deviaţia parametrilor electrici ai generatoarelor.
2.7. Funcţionarea în paralel a generatoarelor; sincronizarea manuală şi automată a
generatoarelor.
DISTRIBUŢIA ENERGIEI ELECTRICE LA NAVE
3.1. sisteme de distribuţie a energiei. Calculul reţelelor electrice. Tablouri de
distribuţie a energiei electrice.
PROTECŢIA SISTEMELOR ELECTROENERGETICE NAVALE
4.1. Protecţia reţelelor de distribuţie şi a generatoarelor electrice.
4.2. Relee electronice pentru protecţia generatoarelor. Schema electrică de conectare
a generatorului sincron la tabloul principal de distribuţie.
2
AUTOMATIZAREA SISTEMELOR ELECTROENERGETICE NAVALE
5.1. Sisteme automate de conectare a rezervei şi de protecţie la suprasarcină.
Sisteme automate pentru controlul parametrilor sistemelor electroenergetice.
MĂSURI DE EVITARE A PERICOLULUI ELECTROCUTĂRII ŞI A
INCENDIILOR PROVOCATE DE CURENTUL ELECTRIC
6.1. Pericolul electrocutării în reţelele electrice navale. Împământările de protecţie
pentru aparatura fixă, mobilă şi portabilă. Norme pentru rezistenţa de izolaţie.
INTRODUCERE
OBIECTIVELE CURSULUI
Rolul cursului de Instalaţii Electrice Navale este acela de a studia în mod
ştiinţific, aprofundat şi riguros instalaţiile electrice montate la bordul navelor,
instalaţii de producere şi de utilizare a energiei electrice, precum şi instalaţiile de
automatizare aferente lor.
Obiectivele generale urmărite sunt:
1. Descrierea specificului instalaţiilor electrice navale în comparaţie cu cele
terestre.
2. Identificarea categoriilor de instalaţii electrice navale.
3. Explicarea principiului de funcţionare a diferitelor instalaţii electrice navale.
4. Descrierea părţilor componenete ale instalaţiilor electrice navale şi a
procedurilor de pregătire pentru pornirea lor.
5. Analiza procedurilor de pornire a instalaţiilor la funcţionarea în regim
manual şi automat.
6. Dezvoltarea aptitudinilor de a opera cu generatoarele electrice şi acţionările
electrice de la bordul navelor.
CONCEPŢIA CURRICULARĂ
Lucrarea de faţă îşi propune să completeze pregătirea de specialitate a viitorului

ofiţer maritim-inginer privind instalaţiile electrice navale, ţinând cont de condiţiile
specifice domeniului naval şi de cerinţele prevăzute de regulile registrelor de
clasificare a navelor.
Parcurgerea, înţelegerea şi însuşirea unităţilor de învăţare se bazează pe
cunoştinţele dobândite în cadrul disciplinelor fundamentale: analiză matematică,
matematici speciale, geometrie descriptivă, fizică, bazele electrotehnicii, materiale
3
electrotehnice, maşini electrice, acţionări electrice, măsurări electrice şi electronice,
dispozitive şi circuite electronice, etc.
Parcurgerea acestei discipline de către studenţi este necesară pentru o mai uşoară
încadrare a viitorului ofiţer în echipajul unei nave şi pentru scurtarea perioadei de
adaptare pe postul de electrician naval. Unităţile de învăţare tratează instalaţii reale
care sunt montate la bordul navelor.
După parcurgerea acestei discipline, studenţii trebuie să fie în măsură să
identifice părţile componenete ale instalaţiilor electrice de bord, să descrie modul lor
de funcţionare, modul de pregătire pentru pornire, să le pornească, să interpreteze
semnalizările care apar, să ia măsurile care se impun şi să remedieze defecţiunile
care apar.
SCOPUL UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE

Unităţile de învăţare au fost stabilite astfel încât să ajute cursanţii să identifice
locul şi rolul unor instalaţii concrete care sunt montate la bordul navelor, să
acumuleze cunoştinţe noi şi să-şi formeze deprinderile necesare în vederea
exploatării şi întreţinerii instalaţiilor electrice navale.
Acest curs vine să aprofundeze algoritmi de calcul al iluminatului la nave, să
ofere noţiuni noi care pot fi asimilate, evidenţiate şi puse în valoare în rezolvarea
situaţiilor practice pe care le poate întâlni ăn efectuarea serviciului la bordul navei.
Ca disciplină de învăţământ, „Instalaţiile electrice de bord” sunt prezente în toate
planurile de învăţământ ale Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, ceeace denotă
importanţa disciplinei în pregătirea viitorilor ofiţeri de marină.
TEMATICA UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE
Unitatea de învăţare nr.1

Sistemul electroenergetic naval
Centrale electrice navale
Distribuţia energiei electrice la nave
Protecţia sistemelor electroenergetice navale
Automatizarea sistemelor electroenergetice navale
Măsuri de evitare a pericolului electrocutării şi a incendiilor provocate de
curentul electric
4
BIBLIOGRAFIE
1. NANU D. Sisteme electroenergetice Navale, Editura Muntenia,

Constanţa, 2004.
2. MEŞCIANICOV Automatizarea sistemelor electroenergetice navale,
Editura Sudostroenie, 1970.
3. NANU D. Automatizări electrice navale, Editura Muntenia,
Constanţa,2001
4. CĂLUEANU D, Instalaţii electrice la bordul navelor, Editura tehnică,
STAN ST. Bucureşti, 1981.
5
CUPRINS
1.1 Clasificarea, structura, condiţiile şi cerinţele de calitate pentru sistemul

1.2 Clasificarea consumatorilor de energie electrică. Alegerea numărului şi puterii
OBIECTIVE
- de a explica rolul şi importanţa sistemului electroenergetic de pe o navă
precum şi specificitatea lui în comparaţie cu sistemul energetic naţional;
- de a defini structurile diferitelor tipuri de sisteme electroenergetice navale;
- de a descrie regimurile de funcţionare a generatoarelor şi a consumatorilor de
energie electrică;
- de a rezuma modul de calcul privind alegerea numărului şi puterii
generatoarelor electrice instalate pe o navă.
1.1 Structura şi clasificarea SEN
Sistemul electroenergetic naval (SEN) cuprinde totalitatea instalaţiilor şi

echipamentelor electrice de la bordul navei destinate pentru producerea,
transformarea şi distribuţia energiei electrice destinată alimentării consumatorilor de
energie electrică de la bordul navei.
Structura SEN conţine: surse de energie electrică, linii de transport a energiei
electrice, tablouri de distribuţie şi convertizori de energie electrică.
Consumatorii de energie electrică nu fac parte din SEN, aceştia au particularităţi
specifice şi sunt trataţi separat.
Pe nave, în calitatea de surse de energie electrică, se folosesc generatoarele de
curent continuu şi curent alternativ acţionate de motoare diesel sau turbine precum şi
bateriile de acumulatoare. Liniile de transport a energiei electrice se realizează cu
cabluri electrice sau cu bare conductoare. Tablourile de distribuţie reprezintă
construcţii destinate pentru conectarea liniilor de transport a energiei electrice în
vederea distribuirii acesteia la mai mulţi consumatori. În calitatea de convertizori se
folosesc transformatoarele, redresoarele ş.a.
Tabloul de distribuţie la care sunt cuplate sursele de energie electrică şi reţelele
electrice de putere, se numeşte tabloul principal de distribuţie, TPD.
6
Sursele de energie electrică împreună cu tabloul principal de distribuţie formează
centrala electrică a navei.
Liniile de transport a energiei electrice împreună cu tablourile de distribuţie
constituie reţeaua electrică a navei.
Clasificarea SEN se face, în general, după trei criterii:
1) după numărul centralelor electrice care compun SEN;
2) în funcţie de legătura dintre SEN şi sistemul energetic de putere
destinat pentru propulsia navei;
3) în funcţie de sistemul de distribuţie al energiei electrice.
După primul criteriu SEN pot fi: cu una, două, trei şi mai multe centrale
electrice; după al doilea, pot fi: autonome, cu preluarea parţială a puterii de la
sistemul energetic principal şi unitare cu sistemul energetic principal; după al treilea,
sistemul de distribuţie poate fi: radial, magistral şi mixt.
SEN autonome sunt independente de sistemul energetic al navei şi dispun de
surse separate de energie electrică, diesel generatoare sau turbogeneratoare, tablou
principal de distribuţie, tablouri de distribuţie, transformatoare, redresoare, tablou de
legătură cu malul şi linii de distribuţie a energiei electrice. După primul criteriu de
clasificare SEN autonome pot fi cu una, două, trei şi mai multe centrale electrice. În
figura 1.1. se prezintă trei variante.
SEN cu o singură centrală electrică de bază se foloseşte, de regulă, pe nave mici
de transport care navigă pe ape interioare sau în apropierea coastei.
Pe nave mari de transport, de pasageri, spărgătoare de gheaţă sau nave militare,
se foloseşte SEN cu două centrale electrice de bază dispuse în compartimente
separate. O asemenea variantă, prezentată în figura 1.1.b, răspunde mai bine
cerinţelor de vitalitate ale navei prin mărirea siguranţei în alimentarea cu energie
electrică a consumatorilor. Cele două centrale electrice de bază sunt interconectate
prin linii de transmisie a energiei electrice, existând posibilitatea transmiterii
acesteia în ambele sensuri. În acest fel, în cazul unui consum redus, este posibil ca
acesta să fie asigurat de funcţionarea unei singure centrale.
Varianta cu două centrale electrice de bază este mai complicată şi mai
scumpă. Această variantă este justificată pentru nave mari la care puterea
electrică necesară alimentării consumatorilor este mare şi pentru acoperirea
acesteia sunt necesare mai multe grupuri diesel generatoare. Repartizarea puterii
electrice totale pe două centrale conduce la micşorarea valorii curenţilor de
scurtcircuit sub valorile admise de puterea de rupere a întrerupătoarelor
automate. De exemplu, pentru o centrală electrică cu puterea 3000 KW şi
tensiunea 400 V, intensităţile curenţilor de scurtcircuit pot ajunge la valori 100 –
200 kA, ceea ce corespunde limitei maxime a puterii de rupere pentru
întrerupătoarele automate folosite în prezent. În astfel de cazuri, rezolvarea constă
7
în împărţirea puterii totale pe două centrale electrice de bază sau folosirea a două
rânduri de bare pe care se repartizează egal grupurile diesel generatoare.
Fig. 1.1 Schema electrică structurală a SEN autonome

a – cu o singură centrală electrică de bază; b – cu două centrale
electrice de bază;
c – cu o centrală electrică de bază şi cu o centrală electrică de
avarie.
T /D – turbină sau diesel;G1G6 – generatoare; TPD, TPD1,
TPD2 – tablouri principale de distribuţie; TD1TD4 – tablouri
de distribuţie; TLM – tablou de legătură cu malul; TDA – tablou
de distribuţie de avarie; GA – generator de avarie; C –
consumatori de energie electrică.
8
SEN este complet autonom, dacă în compunerea sa intră numai diesel
generatoare. În cazul în care se folosesc turbogeneratoare este necesar ca împreună
cu acestea să se instaleze şi diesel generatoare folosite ca rezervă sau pentru
regimul de staţionare, întrucât turbogeneratoarele cu turbină cu abur pot funcţiona
numai în marş, atunci când este în funcţiune caldarina. În acelaşi timp,
turbogeneratoarele necesită mai mult timp de pregătire pentru intrarea în funcţiune
şi încărcarea în sarcină, comparativ cu diesel generatoarele.
Indiferent de numărul centralelor electrice de bază, conform regulilor registrului
de clasificare pe nave mari de transport şi ale flotei tehnice trebuie să existe şi o
centrală electrică de avarie (figura 1.1.c). Centrala electrică de avarie este conectată cu
una din centralele electrice de bază şi în regimul normal energia electrică se transmite
de la centrala electrică de bază la tabloul de distribuţie de avarie TDA al centralei
electrice de avarie. La dispariţia tensiunii de la barele centralei electrice de bază se dă
semnalul pentru pornirea automată a diesel generatorului de avarie şi se conectează
această sursă la barele tabloului TDA. În acest fel, se asigură alimentarea neîntreruptă
a consumatorilor conectaţi la centrala electrică de avarie, care sunt importanţi pentru
siguranţa navei. Centrala electrică de avarie se dispune pe navă în afara zonei
inundabile, adică deasupra punţii principale.
De asemenea, SEN conţine, în toate cazurile, un tablou de legătură cu malul,
TLM, prin intermediul căruia se realizează primirea energiei electrice de la mal atunci
când nava staţionează în port, la dană. În unele situaţii, prin acelaşi tablou se poate
transmite energie electrică de la bordul navei la reţeaua electrică de la mal sau la o altă
navă.
SEN cu preluarea parţială a puterii de la sistemul energetic de putere foloseşte
o parte din puterea turbinelor sau dieselelor care aparţin sistemului energetic
principal de propulsie al navei pentru antrenarea unuia sau mai multor generatoare
electrice. Preluarea parţială a puterii de la sistemul energetic se poate realiza în două
variante prezentate în figura 1.2., astfel
a) folosirea generatoarelor de ax, Gax, antrenate printr-un mecanism de
transmisie de axul portelice;
b) utilizarea căldurii gazelor de evacuare de la motorul principal, MP,

pentru funcţionarea unei caldarine recuperatoare, CR, care asigură aburul
necesar funcţionării unui turbogenerator de recuperare.
Prima variantă se poate folosi atât la nave cu propulsie diesel, cât şi la cele cu
propulsie cu turbină cu abur; cea de-a doua variantă se poate aplica numai la nave cu
propulsie diesel.
9
Fig. 1.2 Schemele electrice structurale ale SEN
cu preluarea parţială a puterii de la sistemul energetic
a – cu generator de ax; b – cu utilizarea turbogeneratorului.
D – diesel;Gax – generator de ax; MP – motor principal; T – turbină;

CR – caldarină recuperatoare; C – consumatori de energie electrică
Aplicarea sistemelor prezentate este oportună la nave care navigă timp

îndelungat cu viteză constantă sau cu variaţii mici ale vitezei (în limitele de la
„toată viteza” la „jumătate”). În astfel de cazuri, folosirea generatoarelor de ax
sau turbogeneratoarelor de recuperare oferă posibilitatea scurtării duratei de
funcţionare a surselor autonome de energie electrică (diesel generatoare sau
turbogeneratoare) şi micşorează costul energiei electrice. De asemenea, folosirea
generatoarelor de ax permite reducerea numărului surselor autonome şi
micşorează preţul de cost al centralei electrice. Utilizarea turbogeneratoarelor de
recuperare necesită instalaţii costisitoare care se amortizează în timp îndelungat
(în decurs de câţiva ani) pe seama reducerii cheltuielilor de exploatare.
Principalul neajuns al sistemului cu preluarea parţială a puterii îl constituie
dependenţa acestuia de vitezele navei. La folosirea generatorului de ax,
schimbarea vitezei navei, adică schimbarea vitezei de rotaţie a arborelui
portelice, înseamnă schimbarea vitezei de rotaţie a generatorului şi are ca rezultat
modificarea parametrilor tensiune şi frecvenţă ai generatorului de ax care se
micşorează de la valoarea nominală corespunzătoare mersului cu „toată viteza”
până la anulare la punerea motorului principal în poziţia „stop”.
Acest regim de funcţionare al generatorului de ax face, pe de o parte,
imposibilă funcţionarea acestuia în paralel cu generatoarele autonome, iar pe de
altă parte, atunci când motorul principal se pune în poziţia „stop” este necesar să
se asigure conectarea rapidă a sursei de energie electrică de rezervă.
Stabilizarea parametrilor de ieşire ai generatorului de ax şi crearea condiţiilor
de funcţionare în paralel se poate obţine prin folosirea unor convertizori speciali
10
de energie electrică sau instalaţii care să asigure turaţia constantă a
generatoarelor atunci când turaţia arborelui portelice se modifică.
Utilizarea turbogeneratoarelor de recuperare asigură menţinerea stabilă a
parametrilor de ieşire ai generatorului şi deci permite funcţionarea în paralel cu
generatoarele autonome. Stabilitatea parametrilor de ieşire este dată de inerţia
sistemului termic şi de posibilitatea reglării consumului de abur. După punerea
maşinii în poziţia „stop” sistemul poate continua să funcţioneze circa 5–20
minute.
În prezent, SEN cu generatoare de ax cunosc o largă răspândire la nave care
folosesc pentru propulsie elici cu pale orientabile şi ca urmare turaţia motoarelor
principale se menţine constantă pentru toate regimurile de marş. Din această
categorie fac parte unele nave fluviale, câteva nave de transport şi nave tehnice.
SEN unitar cuprinde totalitatea surselor de energie electrică, tablourile de
distribuţie a energiei electrice şi, de asemenea, motoarele electrice de acţionare a
axelor portelice împreună cu aparatele de pornire şi comandă ale acestora.
Structura unui asemenea sistem este prezentată în figura 1.3.
Fig. 1.3 Schema electrică structurală a SEN unitar

PC – post de comanda pornirii şi reglării turaţiei (convertizori);
M1, M2 – motoare electrice pentru acţionarea axelor portelice.
SEN unitar se foloseşte la macaralele plutitoare, drăgi cu cupe pentru săpat pe

fundul mării şi alte nave ale flotei tehnice la care în perioada de staţionare puterea
surselor de energie este folosită în principal pentru asigurarea acţionării utilajelor
tehnologice, iar pentru deplasare se foloseşte o parte din această putere. SEN
unitar se utilizează, de asemenea, la unele nave spărgătoare de gheaţă, industriale
şi alte tipuri de nave la care există compatibilitate între cerinţele corespunzătoare
propulsiei electrice şi SEN autonome. În acest sens propulsia cu elice cu pas
reglabil oferă condiţii favorabile, întrucât motoarele electrice de propulsie
funcţionează cu turaţie constantă şi ca urmare se pot menţine constanţi parametrii
11
tensiune, frecvenţă ai surselor de energie electrică, ceea ce permite alimentarea
concomitentă şi a celorlalţi consumatori de energie electrică de la bordul navei.
1.1.2 Scheme structurale ale centralelor electrice din SEN
Schemele structurale ale centralelor electrice din compunerea SEN trebuie să

prevadă:
1) funcţionarea în paralel a generatoarelor din compunerea centralei
electrice;
2) posibilitatea de separare a generatoarelor (grupurilor de generatoare)
realizată prin conectarea acestora la secţii de bare separate;
3) protecţia generatoarelor şi liniilor de transport a energiei electrice în cazul
apariţiei unor regimuri anormale de lucru;
4) posibilitatea primirii alimentării de la mal sau de la alte nave;
5) sisteme de comandă pentru trecerea centralei electrice de la un regim de
lucru la altul;
6) efectuarea reviziilor periodice şi reparaţiilor TPD prin scoaterea de sub
tensiune pe porţiuni;
7) posibilitatea de execuţie a TPD pe secţii care se asamblează la bordul
navei;
8) reducerea la minimum a gabaritelor şi masei TPD.
În momentul actual, de regulă, la proiectarea centralelor electrice se prevede

funcţionarea în paralel a generatoarelor pe un sistem de bare. Sistemul de bare unic
este împărţit pe secţii cuplate între ele cu aparate de conectare (separatoare sau
întrerupătoare) astfel încât, în unele cazuri, este posibilă separarea generatoarelor
sau anumitor secţii de consumatori pentru executarea unor lucrări de revizii
periodice.
În figura 1.4. se prezintă schema structurală a unei centrale electrice cu un sistem
de bare împărţit în cinci secţii.
La secţiile I, II, III sunt conectate generatoarele G1, G2, G3 şi o parte din
consumatorii mari de energie electrică. La secţia IV sunt conectaţi consumatorii
care funcţionează în regimul de staţionare al navei. În condiţiile în care nava
staţionează în port, aceşti consumatori pot fi alimentaţi de la mal prin tabloul de
legătură cu malul TLM. La secţia V se conectează consumatorii care
funcţionează la tensiunea de 220 V: iluminat, semnalizări, aparate de uz
gospodăresc (cambuza). Secţiile tabloului pot fi cuplate sau separate prin
intermediul întrerupătoarelor sau separatoarelor de bare. Pentru funcţionarea în
paralel a generatoarelor se înseriază secţiile de bare I, II şi III prin închiderea
separatoarelor (întrerupătoarelor) a1 şi a2, iar pentru funcţionarea individuală se
12
deschid separatoarele şi fiecare generator transmite energia electrică numai la
sistemul lui propriu de bare. Prin manevrarea separatoarelor a1, a2 se pot stabili şi
alte regimuri, astfel: funcţionarea în paralel a generatoarelor G1, G2 şi individuală a
generatorului G3 (se închide a1 şi se deschide a2); funcţionarea în paralel a
generatoarelor G2,G3 şi individuală a generatorului G1(se deschide a1 şi se închide
a2)
Fig. 1.4 Schema structurală a centralei electrice cu un sistem de bare
Pentru funcţionarea în paralel a generatoarelor se înseriază secţiile de bare I,

II şi III prin închiderea separatoarelor (întrerupătoarelor) a1 şi a2, iar pentru
funcţionarea individuală se deschid separatoarele şi fiecare generator transmite
energia electrică numai la sistemul lui propriu de bare. Prin manevrarea
separatoarelor a1, a2 se pot stabili şi alte regimuri, astfel: funcţionarea în paralel a
generatoarelor G1, G2 şi individuală a generatorului G3 (se închide a1 şi se deschide
a2); funcţionarea în paralel a generatoarelor G2, G3 şi individuală a generatorului
G1 (se deschide a1 şi se închide a2).
În figura 1.5. este prezentată schema structurală a centralei electrice cu două
sisteme de bare.
13
Fig. 1.5 Schema structurală a centralei electrice cu două sisteme de bare
Fiecare sistem de bare cu ajutorul separatoarelor a1, a2 poate fi împărţit în două

secţii. Consumatorii de energie electrică sunt împărţiţi egal între cele două sisteme
de bare. Schema prezentată asigură înalte calităţi de manevrabilitate. Dezavantajul
constă în dublarea numărului de întrerupătoare automate pentru generatoare în aşa
fel încât să fie posibilă conectare fiecărui generator la oricare din cele două sisteme
de bare. La o asemenea schemă se recurge în cazul în care puterea totală a
generatoarelor care lucrează în paralel depăşeşte puterea de rupere la scurtcircuit a
întrerupătoarelor. Distribuţia puterii totale a centralei pe două sisteme de bare reduce
valoarea curenţilor de scurtcircuit la valori admisibile pentru puterea de rupere a
întrerupătoarelor automate de construcţie obişnuită.
1.1.3 Condiţii de exploatare a SEN
Condiţiile de exploatare sunt definite de totalitatea mărimilor fizice

constituite de factorii externi care acţionează asupra funcţionării sistemului şi
părţilor lui componente. Condiţiile de exploatare pentru SEN sunt caracterizate
de acţiunea următorilor factori:
- oscilaţii de ruliu şi tangaj;
- vibraţii ale corpului navei produse în principal de funcţionarea elicelor,
precum şi a motoarelor de la bord;
- şocuri create de loviturile valurilor, gheţurilor sau alte obiecte;
- valori înalte ale umidităţii relative şi temperaturii aerului;
- prezenţa vaporilor de produse petroliere;
- stropi de apă, acoperirea cu gheaţă şi radiaţii solare.
14
Influenţa acestor factori externi trebuie avută în vedere la realizarea SEN şi
componentelor sale (maşini electrice, aparate electrice, cabluri ş.a.). Pentru a lucra în
aceste condiţii de exploatare, echipamentele electrice navale se construiesc special
pentru această destinaţie. În toate ţările, construcţiile navale, tehnica care se
montează la bord şi supravegherea exploatării se realizează după regulile unui
registru de clasificare. În România, Registrul Naval Român (RNR) reprezintă
organul de stat pentru clasificarea navelor. În practică se folosesc şi registrele altor
ţări. În general, pentru că se referă la nave care sunt exploatate în aceleaşi condiţii,
între registrele de clasificare ale diferitelor ţări nu sunt deosebiri semnificative.
Conform normelor RNR, instalaţiile, maşinile şi sistemele care compun SEN
trebuie să fie astfel realizate încât să se asigure funcţionarea normală a acestora în
următoarele condiţii de exploatare:
- umiditatea relativă a aerului 75% la temperatura de 45C, sau 80% la
40C, sau 95% la 25C;
- bandă permanentă în orice bord până la 15 şi asietă de durată până la 5;
- ruliu până la  22,5 cu perioada 7 – 9 secunde şi tangaj până la  10;
- vibraţii cu frecvenţe de la 2 Hz la 13,2 Hz cu amplitudinea deplasării  1
mm, iar la frecvenţe de la 13,2 Hz la 80 Hz cu acceleraţia  0,7 g;
- şocuri cu acceleraţia 3 g şi frecvenţe de la 40 la 80 lovituri pe minut;
- schimbarea temperaturii mediului înconjurător, în cazul navigaţiei în
raioane nelimitate, de la -50C la +50C;
- prezenţa sării în apa de mare (până la 4%) şi în aerul maritim (până la 6
mg /m3);
- prezenţa vaporilor de ulei şi alte produse petroliere în încăperile navei, de
la 5 la 20 mg /m3.
1.1.4 Cerinţe privind calitatea energiei electrice produsă de SEN
Indicatorii după care se apreciază calitatea energiei electrice furnizată de SEN

sunt:
1. Abaterea permanentă a tensiunii faţă de valoarea normală, U p . Se exprimă
ca diferenţă între tensiunea reală furnizată, U , şi valoarea ei nominală, U n ,
raportată la tensiunea nominală şi exprimată în procente.
U  Un
U p   100% (1.1)
Un
15
2. Abaterea permanentă a frecvenţei, fp , faţă de valoarea nominală. Se
calculează ca diferenţă între frecvenţa real furnizată, f , şi valoarea ei nominală, fn ,
raportată la frecvenţa nominală şi exprimată în procente.
f  fn
fn   100% (1.2)
fn
3. Coeficientul de nesimetrie al tensiunii pentru frecvenţa de bază în curent
alternativ trifazat. Exprimă în procente diferenţa dintre valoarea maximă, U max , şi
minimă, U min , a tensiunii raportată la valoarea nominală, U n .
U max  U min
k nesim U   100% (1.3)
Un
4. Factorul de distorsiune, exprimă abaterea de la unda sinusoidală a tensiunii şi
se defineşte ca fiind raportul, exprimat în procente, dintre reziduul deformant
(valoarea efectivă corespunzătoare armonicelor superioare) şi valoarea efectivă a
fundamentatei.

U
2
2

k nes. sin   100% (1.4)

U1
5. Abaterea de scurtă durată a tensiunii, U sd , definită ca diferenţa între
valoarea minimă, U min , sau maximă, U max , şi valoarea nominală a tensiunii, U n , în
regim tranzitoriu, raportate la tensiunea nominală şi exprimate în procente.
U min  U n
 U sd   100%
Un (1.5)
U max  U n
 U sd   100%
Un (1.6)
6. Abaterea de scurtă durată a frecvenţei în curent alternativ, fsd , definită ca
diferenţa între valorile minimă sau maximă ale frecvenţei în regim tranzitoriu
raportate la frecvenţa nominală şi exprimate în procente.
fmin  fn
 fsd   100%
fn (1.7)
16
fmax  fn
 fsd   100%
fn (1.8)
7. Coeficientul de pulsaţie al tensiunii redresate definit ca:
a) raportul între amplitudinile armonicelor joase ale componentelor de curent
alternativ, U  , şi valoarea medie a tensiunii redresate, U med .
U
k pulsatie   100% (1.9)
U med
b) raportul între diferenţa valorilor instantanee maximă şi minimă ale
tensiunii redresate pe o semiperioadă şi valoarea medie a tensiunii redresate,
exprimat în procente.
U max  U min
k ' pulsatie   100% (1.10)
U med
c) raportul între valoarea efectivă a componentelor de curent alternativ (se iau
în calcul toate componentele armonici), U ~ d , şi valoarea medie a tensiunii
redresate.
U~d
k 'pulsatie
'
  100% (1.11)
U med
d) raportul între diferenţa valorilor instantanee maximă şi minimă ale
tensiunii redresate şi suma acestora calculat pe o semiperioadă şi exprimat în
procente.
U max  U min
k '''pulsatie   100% (1.12)
U max  U min
Dintre indicatorii de calitate ai energiei electrice, prezintă importanţă practică
mai deosebită, următorii: abaterea tensiunii şi frecvenţei, nesimetria tensiunilor şi
abaterea de la forma sinusoidală.
Abaterea tensiunii şi frecvenţei în raport cu valorile nominale poate fi pozitivă
sau negativă. În regimul permanent sau de scurtă durată al SEN, semnul abaterii
frecvenţei poate fi diferit de cel al tensiunii. La stabilirea regimului permanent
abaterea frecvenţei este aceeaşi pentru toţi consumatorii alimentaţi de SEN. În
acelaşi timp, abaterea tensiunii pentru consumatorii din apropierea tabloului
principal de distribuţie, TPD, este cu semnul plus, iar pentru cei mai îndepărtaţi cu
semnul minus.
17
Scăderea tensiunii la bornele maşinilor electrice conduce la micşorarea
momentelor de rotaţie şi pentru o sarcină constantă creşte valoarea curentului care
poate ajunge la valori pentru care, sub acţiunea protecţiei de suprasarcină, motorul
este deconectat. De asemenea, la scăderea tensiunii se micşorează iluminatul
lămpilor, iar la creşterea tensiunii se reduce durata de funcţionare a acestora.
Scăderea frecvenţei tensiunii de alimentare a motoarelor asincrone duce la
reducerea turaţiei şi, ca urmare, a productivităţii mecanismelor antrenate de acestea.
La micşorarea frecvenţei cresc valorile curenţilor spre consumatori pe seama măririi
curenţilor de magnetizare ai transformatoarelor şi micşorării reactanţelor inductive
în circuitele interioare din compunerea acestora.
Pentru obţinerea unei calităţi corespunzătoare a energiei electrice, conform
registrului de clasificare RNR, limitele maxime admise ale abaterilor tensiunii şi
frecvenţei sunt:
- abaterea permanentă şi de scurtă durată a tensiunii
 20% timp de 1,5 secunde
U p  10%; U sd  (1.13)
- 30 % timp de 5 secunde
- abaterea permanentă şi de scurtă durată a frecvenţei
fp  5%; fsd  10% timp de 5 secunde (1.14)
Nesimetria tensiunilor în sistemele trifazate este cauzată în principal de
conectarea la SEN a consumatorilor monofazaţi şi apare ca urmare a valorilor
inegale a curenţilor pe cele trei faze. Consumatorii trifazaţi simetrici, care constituie
majoritatea la bordul navei, contribuie la reducerea nesimetriei tensiunilor.
Forma nesimetrică a tensiunilor conduce la apariţia în SEN şi la consumatori a
componentelor armonice cu frecvenţe mai mari de 50 Hz a căror prezenţă măreşte
pierderile de putere şi duce la încălzirea suplimentară a cablurilor, motoarelor şi
Indicele de calitate corespunzător pentru nesimetria tensiunilor se obţine din
condiţia Registrului de clasificare care admite nesimetria curenţilor de sarcină ai
generatoarelor de maximum 10%. Corespunzător acestei valori coeficientul de
nesimetrie al tensiunii, k nesim. U , este aproximativ 3%.
Abaterea de la forma sinusoidală poate fi generată de factori interni, care aparţin
generatoarelor, sau externi produşi de consumatorii de energie electrică. De regulă,
influenţa factorilor interni este redusă şi nesimetria tensiunilor datorată acestora nu
depăşeşte 25%. În acelaşi timp, în anumite situaţii, la funcţionarea generatoarelor
cu încărcarea nominală se poate ajunge la o valoare a nesimetriei tensiunilor până la
20%, generată în principal de sarcinile neliniare care constituie factorii externi.
Atunci când la bornele unui generator de tensiune sinusoidală sunt conectate
rezistenţe neliniare, curentul consumat este de formă nesinusoidală şi căderile de
18
tensiune ale armonicelor superioare ale curentului schimbă forma curbei tensiunii în
sistem.
Dintre consumatorii de la bordul navei, convertoarele statice de energie electrică
solicită din reţea curenţi nesinusoidali şi constituie principala sarcină neliniară a
reţelei. Denaturarea tensiunii produsă de convertoarele statice de energie depinde de
schema folosită, de adâncimea reglării, de caracterul sarcinii, de parametrii surselor
de energie electrică de pe navă şi, de asemenea, de raportul dintre puterea surselor
navei şi puterea convertoarelor statice din sistem.
Abaterea de la forma sinusoidală mai mare de 10% poate produce încălzirea
suplimentară a generatoarelor şi electromotoarelor şi, ca urmare, este necesară
scăderea puterii şi a sarcinii. De asemenea, denaturarea tensiunilor micşorează
precizia în funcţionare a sistemelor automate de reglare şi comandă a generatoarelor
ceea ce poate duce la perturbarea funcţionării acestora.
Din aceste considerente, conform normelor registrului de clasificare, abaterea de
la forma sinusoidală nu trebuia să depăşească 5% din valoarea de vârf a
fundamentalei.
Normele de calitate a energiei electrice stabilite de Registrul naval prevăd
cerinţe atât pentru sursele de energie electrică cât şi pentru consumatorii de energie
electrică. Aceste norme determină pe de o parte condiţiile în care consumatorii
trebuie să funcţioneze normal, iar pe de altă parte cerinţe pentru SEN ca sistem de
producere a energiei electrice capabil să asigure alimentarea consumatorilor în toate
regimurile de exploatare ale navei.
a) Cerinţe pentru generatoare:
- asigurarea calităţii normale a energiei electrice în regim de mers în gol şi în
regim stabil de durată cu sarcină simetrică constantă şi la factorul de putere
nominal;
- acţiunea rapidă a sistemelor de reglare automată pentru a restabili în timp
scurt parametrii energiei electrice în limitele stabilite de norme atunci când
apare variaţii de sarcină, nesimetrii, abateri de la forma sinusoidală şi
pulsaţii ale curentului de sarcină.
b) Cerinţe pentru consumatori:
- funcţionarea normală a acestora în condiţiile în care parametrii energiei
electrice aplicată la borne sunt în limitele normelor de calitate;
- micşorarea influenţei consumatorilor la deteriorarea calităţii energiei
electrice, reducerea nesimetriei, reducerea abaterilor de la forma
sinusoidală şi a pulsaţiilor curenţilor consumaţi.
19
1.2 Clasificarea consumatorilor de energie electrică şi regimurile de
lucru în procesul de exploatare a navei
Consumatorii de energie electrică de la bordul navei se pot clasifica după

destinaţie, grad de importanţă şi regim de lucru.
a) După destinaţie se împart în:
- mecanisme de punte (vinciuri, cabestane, macarale, instalaţia de
guvernare);
- mecanisme auxiliare pentru instalaţia energetică principală de propulsie a
navei (pompe, separatoare, ventilatoare, compresoare ş.a.);
- mecanisme pentru sisteme navale (pompe de santină, balast, pompe de
incendiu, pompe de combustibil ş.a.);
- mijloace radiotehnice, aparate de navigaţie şi mijloace de legături
interioare;
- mijloace pentru asigurarea condiţiilor de trai ale echipajului (cambuza,
instalaţia de climatizare, instalaţia de ventilaţie ş.a.);
- iluminatul electric.
b) După gradul de importanţă se împart în trei grupe.
Prima grupă conţine consumatorii importanţi care necesită alimentarea continuă.
Întreruperea alimentării consumatorilor din această grupă poate duce la pierderea
navei sau pierderi de vieţi omeneşti. Astfel de consumatori sunt: comanda drumului
navei, aparatura de navigaţie, mijloacele de radiocomunicaţii, pompele de incendiu
de avarie şi alţi consumatori.
Alimentarea consumatorilor din această grupă se realizează de la două surse
diferite: centrala electrică de bază şi centrala electrică de avarie. Întreruperea
alimentării consumatorilor din prima grupă este permisă numai pe durata intrării
automate în funcţiune a centralei de avarie, adică cel mult 10 secunde.
A doua grupă este constituită din consumatorii care asigură deservirea
instalaţiilor energetice principale de propulsie, precum şi mecanismele şi instalaţiile
care asigură păstrarea încărcăturii navei. De asemenea, din această grupă mai pot
face parte pompele de incendiu şi drenaj, vinciul de ancoră, ş.a.
Pentru consumatorii din grupa a doua se admite întreruperea alimentării cu
energie electrică pentru o durată limitată necesară, în caz de suprasarcină, pentru
cuplarea unui generator suplimentar la barele centralei electrice.
A treia grupă este reprezentată de consumatorii de mică importanţă pentru
vitalitatea navei, cum ar fi consumatorii care asigură condiţiile de trai şi necesităţile
echipajului.
20
Pentru consumatorii din această grupă, pe durata suprasarcinii centralei electrice
sau în situaţia de avarie, este posibilă o pauză însemnată în alimentarea cu energie
electrică.
c) După regimul de lucru consumatorii de energie electrică se împart:
- acţionări electrice care lucrează în regim de durată cu sarcină constantă
sau variabilă (pompe, ventilatoare). În acest regim, pe toată durata de
funcţionare, încălzirea motorului este la valoarea nominală.
- acţionări electrice care lucrează în regim interminent (vinciuri, macarale).
Caracteristic acestui regim este că perioadele de funcţionare alternează
cu perioade de pauză. În timpul funcţionării, încălzirea motorului nu
ajunge până la valoarea nominală şi urmează o pauză în care nu se
răceşte până la temperatura mediului după care urmează un nou ciclu de
funcţionare.
- acţionări electrice care lucrează în regim de scurtă durată (vinciul de ancoră, cabestanul de
manevră, pompe de santină, pompe de transvazarea combustibilului ş.a.). Specific acestui
regim este durata mică de funcţionare în care motorul electric nu se încălzeşte până la
valoarea nominală şi urmează o pauză suficientă ca motorul să se răcească până la
temperatura mediului ambiant.
Caracteristic pentru funcţionarea centralei electrice a navei este variaţia în limite
mari a energiei electrice solicitată de consumatori. Puterea centralei electrice la un
moment dat este determinată de consumatorii care lucrează în acel moment.
Numărul consumatorilor care lucrează la un moment dat şi gradul lor de încărcare
depind de regimurile şi particularităţile de exploatare ale navei (raionul de navigaţie,
starea mării şi a condiţiilor de climă, forma şi masa încărcăturii, viteza navei,
caracterul lucrărilor în timpul staţionării ş.a.).
Din cele prezentate rezultă că încărcarea cu sarcină a generatoarelor centralei
electrice este un proces aleator. Un calcul precis al consumului de energie electrică
trebuie să aibă în vedere atât consumatorii care lucrează în regimul dat, cât şi faptul
că pentru fiecare consumator graficul de sarcină este variabil şi dependent de mulţi
factori. Un asemenea calcul poate fi efectuat folosind metode specifice de calculul
probabilităţilor şi statistici matematice, ceea ce presupune un volum mare de calcule
complicate şi necesitatea cunoaşterii a multor date experimentale.
În practica inginerească, până în momentul actual, pentru calculul sarcinii
centralei electrice şi alegerea generatoarelor electrice se utilizează o metodă mai
simplă bazată pe întocmirea bilanţului energetic sau a tabelului de sarcină, cu
rezultate suficient de bune pentru nevoile practice. De asemenea, pentru calculul
aproximativ al puterii centralei electrice, necesar la întocmirea proiectului preliminar
al navei, se pot folosi metode analitice.
Pentru întocmirea bilanţului energetic (tabelul de sarcină), procesul de
exploatare al navei se împarte într-un număr de regimuri caracteristice, urmând ca
pentru fiecare dintre ele să se stabilească puterea electrică solicitată de la centrala
21
electrică a navei. Calculele se organizează sub forma unui tabel care poartă
denumirea de bilanţul energetic sau tabelul de sarcină al navei.
Regimurile de funcţionare ale navei, care intră în componenţa tabelului de
sarcină, includ obligatoriu regimurile care corespund celei mai mici şi celei mai mari
sarcini cerută de la centrala electrică şi între acestea câteva regimuri intermediare.
În funcţie de destinaţia navei, procesul de exploatare poate cuprinde următoarele
regimuri:
a) pentru nave de transport mărfuri generale: staţionare fără lucrări de
încărcare, staţionare cu lucrări de încărcare, ridicarea ancorei, navigaţie
pe mare (marş) şi de avarie;
b) pentru nave de pasageri: staţionare fără pasageri, staţionare cu pasageri,
ridicarea ancorei, navigaţie pe mare şi de avarie;
c) pentru navele flotei tehnice: staţionare fără lucrări, staţionare cu lucrări
tehnologice, navigaţie pe mare şi de avarie;
d) pentru spărgătoarele de gheaţă: staţionare, ridicarea ancorei, navigaţie în
mare liberă, navigaţie printre gheţuri, avarie;
e) pentru navele de pescuit: staţionare, ridicarea ancorei, prinderea şi
prelucrarea peştelui şi de avarie.
Regimul de avarie se consideră că are locul în timpul marşului la producerea
unor incendii sau inundarea unor compartimente, fără scoaterea din funcţiune a
centralei electrice. În astfel de cazuri, se solicită suplimentar energie electrică pentru
lupta contra incendiilor şi nescufundabilităţii navei.
1.2.1 Alegerea numărului şi puterii generatoarelor electrice. Metoda

bilanţului energetic (tabelul de sarcină)
Această metodă este cea mai utilizată la proiectarea sistemului electroenergetic al

navei şi constituie procedeul de bază pentru determinarea puterii centralei electrice.
Tabelul bilanţului energetic (tabelul de sarcină) are aceeaşi formă pentru toate tipurile de
nave şi se deosebeşte numai în ceea ce priveşte definirea regimurilor de lucru care depind
de destinaţia navei. Câteva schimbări privind conţinutul bilanţului energetic se introduc în
funcţie de natura curentului agregatelor generatoare.
În tabelul 3.1. se prezintă un model simplificat de bilanţ energetic pentru o navă
electrificată în curent alternativ. Pentru simplificare, în tabel sunt cuprinse numai
trei regimuri care sunt generale pentru toate tipurile de nave: regim de staţionare,
regim de marş şi regim de avarie.
La întocmirea bilanţului energetic trebuie în prealabil să se cunoască toţi
consumatorii de energie electrică aflaţi la bordul navei: acţionările electrice ale
tuturor mecanismelor şi instalaţiilor, iluminatul tuturor încăperilor şi punţilor, utilaje
22
pentru cambuză, încălzirea electrică, aparatura de legături radio şi legături interioare,
aparatura de navigaţie, ş.a.m.d.
În coloana 1 se trec toţi consumatorii de energie electrică instalaţi la bordul
navei. Pentru a avea o anumită ordine în scrierea consumatorilor, aceştia sunt
constituiţi pe grupe alcătuite conform clasificării după destinaţie.
În coloanele 2-5 se trec datele nominale ale consumatorilor: numărul
consumatorilor de acelaşi fel (col.2), puterea nominală a motorului electric (col.3),
randamentul (col.4), factorul de putere la sarcina nominală, cos  n (col.5). Pentru
motoarele electrice aceste date sunt scrise pe eticheta motorului.
La motoarele electrice, puterea nominală reprezintă puterea disponibilă la ax,
pentru aflarea puterii instalate consumate din reţea se utilizează relaţia:
Pn
Pinst.  (1.15)

Rezultatele calculelor efectuate cu relaţia (3.1.) se trec în coloana 6.
În coloana 7 se trece puterea total instalată pentru fiecare mecanism.
Pinst.tot.  n c  Pinst. (1.16)
în care: Pinst. tot. - puterea totală instalată

n c - numărul consumatorilor de acelaşi fel.
Pentru alţi consumatori, care nu sunt motoare electrice, cum ar fi iluminatul,
încălzirea electrică, se calculează puterea electrică instalată totală şi se trece direct în
coloana 7.
În continuare, se stabileşte pentru fiecare consumator coeficientul de sarcină şi
coeficientul de simultaneitate, corespunzător regimurilor de exploatare a navei.
Coeficientul de sarcină sau de încărcare al consumatorului reprezintă raportul
între puterea efectiv consumată în regimul considerat şi puterea instalată.
Bilanţul energetic pentru generatoarele sistemului electroenergetic

de curent alternativ
Randamentul, 
Puterea
Factorul de putere,
Regim de staţionare
Puterea nominală,
instalată, kw
consumatorilor
Numărul
Coeficient
Factor de
simultaneitate
Coeficient de
de sarcină, ks
putere, cos
unitară
cosn
totală
kw
Consumatori de energie electrică

k0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
I. Mecanisme de punte
instalaţia de guvernare 2 6 0,8 0,81 7,5 15 - - -
instalaţia de ancorare 1 8 0,86 0,83 9,3 9,3 (1) (0,7) (0,8)
23
Randamentul, 
Puterea
Factorul de putere,
Regim de staţionare
Puterea nominală,
instalată, kw
consumatorilor
Numărul
Coeficient
Factor de
simultaneitate
Coeficient de
de sarcină, ks
putere, cos
unitară
cosn
totală
kw
Consumatori de energie electrică
k0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
------------------------------
II. Mecanisme auxiliare pentru
instalaţia energetică
compresor 1 8 0,85 0,83 9,4 9,4 (1) (0,9) (0,82)
pompa de combustibil 1 2,5 0,8 0,8 3,1 3,1 - - -
------------------------------
III. Mecanisme pentru
sisteme navale:
pompa de incendiu 2 10 0,82 0,81 12,2 24,4 (0,5) (0,8) (0,8)
ventilaţia - - - - - 10 0,4 1 0,7
------------------------------
IV. Iluminatul - - - - - 30 0,3 1 1
------------------------------
Puterea consumată totală (  Pc ,  Q c ): - cu consumatorii de scurtă durată
- fără consumatorii de scurtă durată
Coeficientul general de simultaneitate, k OG
Puterea calculată Pcalc. , Qcalc.  : - cu consumatorii de scurtă durată

- fără consumatorii de scurtă durată
Factorul mediu de putere, cos med
Numărul şi puterea generatoarelor - în funcţiune

- rezervă
Tabelul 1.1
Regim de marş Regim de avarie
Coeficient de
Puterea Puterea Puterea

simultaneitate, k0
simultaneitate, k0
Factor de putere,
consumată
Coeficient de
Coeficient de
Coeficient de
consumată consumată
putere, cos
sarcină, ks
sarcină, ks
Factor de
cos
k var.
k var.
reactiă,
reactivă,
kw
k var.
activă,
activă,
reactivă,
kw
activă,
kw
11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 23
- - 0,5 0,6 0,75 4,5 4,0 0,5 0,8 0,8 6,0 5,0
(6,5) (6) - - - - - - - - - -
24
Regim de marş Regim de avarie
Coeficient de
Puterea Puterea Puterea
simultaneitate, k0
simultaneitate, k0
Factor de putere,
consumată
Coeficient de
Coeficient de
Coeficient de
consumată consumată
putere, cos
sarcină, ks
sarcină, ks
Factor de
cos
k var.
k var.
reactiă,
reactivă,
kw
k var.
activă,
activă,
reactivă,
kw
activă,
kw
11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 23
(8,5) (6,0) (1) (0,9) (0,82) (8,5) (6,0) - - - - -

- - 1 1 0,8 3,1 2,5 1 1 0,8 3,1 2,5
(9,6) (8,0) - - - - - 1 0,9 0,8 22 19

4 4 0,9 1 0,7 9 9 - - - - -
9 - 0,9 1 1 27 - 0,5 1 1 15 -
87 52 196 132 158 112

78 47 175 120 147 103
0,7 0,8 0,9
61 36 157 105 142 100

55 33 140 95 133 93
0,86 0,83 0,82
1 x 75 2 x 75 2 x 75
3 x 75 2 x 75 2 x 75
Pefect .
ks  (1.17)
Pinst.
Coeficientul de simultaneitate pentru consumatorii de acelaşi fel exprimă
raportul între consumatorii care lucrează în regimul dat şi numărul total al
consumatorilor instalaţi.
n c funt.
k0  (1.18)
n c inst.
25
Coeficienţii de sarcină şi simultaneitate se stabilesc pe baza analizei funcţionării
consumatorilor. La această analiză se iau în considerare caracterul operaţiilor
îndeplinite de navă, regimul de funcţionare a instalaţiilor energetice principale de
putere, raionul şi condiţiile climatice, starea mării ş.a.
Alegerea corectă a coeficienţilor de sarcină şi de simultaneitate depinde în mare
măsură de experienţa proiectantului în aprecierea corectă a încărcării consumatorilor
în diferite regimuri ale navei. În continuare, se prezintă câteva criterii orientative
privind alegerea acestor coeficienţi.
Experienţa arată că pentru cei mai mulţi consumatori, în toate regimurile de
lucru, coeficientul de sarcină are valoarea apropiată de unitate. Pentru câteva
mecanisme, valorile acestuia sunt subunitare, cum ar fi: instalaţia de guvernare,
vinciul de ancoră, macarale ş.a.
Sarcina pentru instalaţia de guvernare depinde de starea mării, vitezei navei,
viteza de bandare a cârmei, unghiul de deplasare a cârmei. Puterea consumată de
acţionarea electrică a cârmei se stabileşte astfel încât să corespundă regimului cel
mai greu şi, ca urmare, coeficientul de sarcină pentru instalaţia de guvernare se alege
în limitele 0,5  0,8.
Încărcarea vinciului de ancoră depinde de adâncimea de ancorare, starea mării şi
forţa vântului. Pentru regimul cel mai greu se apreciază valoarea coeficientului de
sarcină în limitele 0,7  0,9.
Sarcina pentru macarale depinde de forma încărcăturii şi masa acesteia care, de
obicei, este mai mică decât sarcina nominală. Coeficientul de sarcină se alege pentru
regimurile cele mai grele în limitele 0,8  0,9.
Pentru vinciul de remorcaj sarcina depinde de starea mării, forma obiectului
remorcat şi viteza de remorcare. Coeficientul de sarcină pentru asemenea vinciuri se
alege în limitele 0,6  0,8.
Puterea consumată de utilajele electrice ale cambuzei (plite, cuptoare, vase sub
presiune) depinde de numărul pasagerilor şi echipajului navei. Acest număr se
schimbă în staţionare comparativ cu celelalte regimuri.
Pentru consumatorii care lucrează în regim de avarie (pompe de incendiu, pompe
de drenaj), coeficienţii de sarcină au valori apropiate de unitate. În cazul în care
aceste mijloace sunt utilizate şi în alte regimuri, coeficienţii de sarcină au valori în
limitele 0,6  0,9. O asemenea situaţie se poate întâlni la ridicarea ancorei când se
porneşte pompa de incendiu pentru spălarea lanţului de ancoră pe măsura virării
acestuia la bord.
Determinarea coeficientului de simultaneitate pentru consumatorii de acelaşi fel
nu prezintă dificultăţi deosebite. De regulă, pe navă se instalează mai mulţi
consumatori de acelaşi fel la mecanisme importante pentru siguranţa navei. De
exemplu, instalaţia de guvernare electrohidraulică are instalate două electropompe
26
din care: una asigură funcţionarea instalaţiei de guvernare, cealaltă fiind de rezervă.
Coeficientul de simultaneitate, în acest caz, este k 0  0,5 .
După stabilirea coeficienţilor de sarcină şi de simultaneitate se calculează
puterea consumată pentru fiecare din consumatorii care lucrează în regimurile
considerate, astfel:
Pc  Pinst.  k 0  k s (1.19)
unde: Pc - puterea activă consumată

Pinst. - puterea totală instalată
k 0 , k s - coeficienţii de simultaneitate şi de sarcină.
Valorile obţinute se trec în coloanele 11, 16 şi 21.

După stabilirea puterii active consumate în fiecare regim se determină
factorul de putere corespunzător şi se completează coloanele 10, 15, 20. Calculul
factorului de putere se face pe baza cunoaşterii factorului de putere nominal
(col.5) şi a sarcinii consumatorului în regimul considerat.
În continuare se calculează puterile reactive ale consumatorilor pentru fiecare
regim şi se completează coloanele 12, 17 şi 22. Calculele se fac cu formula:
Q c  Pc  tg (1.20)
unde: Q c - puterea reactivă consumată

Pc - puterea activă consumată
tg - se determină pe baza cunoaşterii factorului
de putere, cos  (col.10, 15, 20).
La stabilirea puterii centralei electrice în diferite regimuri de exploatare a
navei sunt luaţi în considerare numai consumatorii care lucrează în regim de
durată cu sarcină constantă sau variabilă şi consumatorii care lucrează în regim
interminent. Consumatorii care lucrează în regim de scurtă durată nu sunt luaţi în
calcul şi de aceea puterile corespunzătoare acestora se trec între paranteze. De
aceşti consumatori se va ţine seama la verificarea capacităţii de suprasarcină a
În bilanţul energetic (tabelul de sarcină), în fiecare regim, sunt trecute
puterile numai pentru consumatorii care lucrează în regimul considerat.
La stabilirea consumatorilor care lucrează într-un anumit regim, precum şi la
alegerea coeficientului de sarcină, trebuie să se aibă în vedere problemele
specifice exploatării navei.
În regim de staţionare fără operaţiuni de încărcare (fără pasageri) pe navă se
află o mică parte din echipaj care se ocupă cu lucrări de întreţinere şi
27
supraveghere. De aceea, în acest regim, numărul consumatorilor care lucrează
este redus. Funcţionează parţial iluminatul, utilajele cambuzei, mijloace de
legături, sisteme navale de utilizări generale. De obicei, în acest regim nu
lucrează mecanismele care deservesc instalaţia energetică de putere a navei.
În regimul de staţionare cu efectuarea lucrărilor de manipularea mărfurilor se
află pe navă tot echipajul pentru care trebuie create toate condiţiile de trai, lucrează
mijloacele de încărcare-descărcare (macarale, vinciuri de încărcare, pompe de
marfă).
Regimul de ridicare a ancorei se desfăşoară concomitent cu pregătirea navei
pentru marş. În acest regim funcţionează cu putere redusă instalaţia energetică
principală, sunt în funcţiune vinciul de ancoră şi pompa de incendiu pentru
spălarea lanţului, este prezent la bord tot echipajul.
În regim de marş funcţionează cea mai mare parte a consumatorilor de
energie electrică. Consumatorii care nu funcţionează în acest regim sunt:
pompele de incendiu şi drenaj, mecanismele de rezervă, vinciul de ancoră,
macarale şi alte mijloace cu destinaţie specială. În cazul navelor de pescuit în
acest regim lucrează traulerul şi câteva macarale.
Funcţionarea consumatorilor în regimul de marş asigură confortul deplin al
echipajului şi pasagerilor, funcţionarea mecanismelor care asigură marşul navei,
funcţionarea aparatelor de navigaţie şi a mijloacelor de legături radio.
În regimul de avarie, în cazul în care este necesar, se poate renunţa la
funcţionarea consumatorilor care asigură confortul echipajului şi pasagerilor
(cambuza, ventilaţia generală, încălzirea electrică ş.a.). În acest regim rămân
obligatoriu în funcţiune consumatorii care asigură marşul navei, legăturile
interioare şi exterioare, mijloacele de navigaţie. La acestea se adaugă mijloacele
de luptă împotriva incendiilor, scoaterea apei din compartimentele inundate şi
alte mijloace de salvare.
Cea mai mare sarcină a centralei electrice poate fi, în funcţie de destinaţia
navei, în unul din regimurile de marş, de pescuit, de ridicarea ancorei sau de
staţionare cu efectuarea lucrărilor de manipulare a mărfurilor.
La întocmirea bilanţului energetic se iau în considerare condiţiile cele mai
grele de exploatare a navelor: ceaţă, temperaturi scăzute, temperaturi ridicate,
încărcarea completă a navei, viteza maximă de marş ş.a.m.d.
După completarea tuturor liniilor şi coloanelor tabelului de sarcină se
calculează puterea totală activă şi reactivă,  Pc si  Q c , consumată în fiecare
regim. Calculul se face prin însumarea aritmetică a cifrelor de pe coloanele 11,
12, 16, 17, 21 şi 22 care reprezintă puterile consumate de fiecare consumator
care lucrează în regimul considerat. Pentru fiecare însumare de pe o coloană
rezultă două valori: una corespunde însumării cu luarea în considerare a
consumatorilor cu funcţionare în regim de scurtă durată (cifrele dintre paranteze)
28
şi a doua fără luarea în considerare a consumatorilor cu funcţionare de scurtă
durată.
În continuare, se alege coeficientul general de simultaneitate, k OG , pe
regimuri de exploatare a navei. Acest coeficient ia în considerare faptul că nu toţi
consumatorii, prevăzuţi să funcţioneze într-un anumit regim, lucrează simultan şi
la încărcarea maximă. De exemplu, regimul de marş poate fi de ordinul zilelo r,
săptămânilor sau lunilor şi în această perioadă lungă se pot schimba condiţiile de
navigaţie şi, ca urmare, consumatorii consideraţi în acest regim cu funcţionare
continuă pot fi pentru perioade scurte deconectaţi. În aceste condiţii puterea
efectiv consumată în regimul de marş este mai mică decât cea rezultată din
însumarea aritmetică a puterilor consumate.
De regulă, pentru calculele practice, valorile coeficientului de simultaneitate
general, k OG , pe regimuri, se alege astfel:
- pentru regimul de staţionare la ancoră: k OG  0,7  0,75
- pentru regimul staţionare cu lucrări de încărcare-descărcare: k OG  0,8
- pentru regimul de ridicare a ancorei: k OG  0,75  0,8
- pentru regimul de marş: k OG  0,8  0,9
- pentru regimul de avarie: k OG  0,9  0,95 .
În afara coeficientului general de simultaneitate pentru determinarea puterii
calculate pe regimuri de exploatare trebuie să se ia în considerare şi pierderile de
energie în reţeaua de distribuţie. Aceste pierderi se apreciază ca fiind 3-5% din puterea
consumată. Cu aceste precizări, puterea calculată pentru fiecare regim se determină
astfel:
Pcalc.  1,03  1,05k OG   Pc (1.21)
Q calc.  1,03  1,05k OG   Q c (1.22)
Puterea aparentă se calculează cu expresia:
Scalc.  Pcalc
2
 Q 2calc. (1.23)
Valoarea medie a factorului de putere calculat pentru fiecare regim este:

Pcalc.
cos  med  1.24)
Scalc.
Valorile puterilor de calcul, Pcalc. , Q calc. , Scalc. ,obţinute ca rezultat al bilanţului
energetic permit să se treacă la alegerea numărului şi puterii generatoarelor electrice
principale şi de rezervă pentru sistemul electroenergetic al navei. Alegerea se face
29
luând în considerare puterile calculate fără luarea în considerare a consumatorilor
care lucrează în regim de scurtă durată. După cum se vede şi din exemplul prezentat
în tabelul 3.1, între valorile puterilor calculate cu luarea în considerare şi fără luarea
în considerare a consumatorilor cu regim de funcţionare de scurtă durată nu sunt
deosebiri semnificative. Existenţa consumatorilor cu funcţionare de scurtă durată se
are în vedere la verificarea capacităţii de suprasarcină a generatoarelor care în
condiţii normale trebuie să asigure alimentarea acestor consumatori. De regulă,
generatoarele navale admit suprasarcină de 10% în decurs de 2 ore, 25% timp de 30
minute şi 50% timp de 5 minute. În cazul în care sarcina consumatorilor de scurtă
durată depăşeşte capacitatea de suprasarcină se recurge la conectarea unui generator
suplimentar.
Pentru calculul puterii centralei electrice se alege regimul cu cea mai mare
putere consumată. În cele mai multe cazuri, acesta este regimul de marş. De
asemenea, la proiectarea sistemului electroenergetic este necesar să se prevadă şi o
rezervă de 15-20% faţă de puterea consumată cea mai mare.
Alegerea numărului şi puterii generatoarelor electrice reprezintă o sarcină
dificilă întrucât trebuie să se aibă în vedere mai mulţi factori tehnici, economici şi de
exploatare, adesea contrari unul altuia. Trebuie stabilit un compromis care asigură
regimurile cele mai favorabile pentru funcţionarea centralei electrice. La alegerea
numărului şi puterii generatoarelor electrice trebuie să se aibă în vederea
îndeplinirea următoarelor cerinţe:
1) Generatoarele trebuie să fie încărcate în toate regimurile aproape de sarcina
nominală (de regulă minim 75-80% din puterea nominală).
2) Generatoarele alese să fie de acelaşi tip şi putere. În acest caz se asigură o
funcţionare stabilă la cuplarea în paralel şi se reduce cantitatea necesară de
piese de rezervă.
3) Puterea generatorului de rezervă trebuie să fie aceeaşi cu a generatorului de
bază. Este evident că cea mai bună alegere este aceea în care toate
generatoarele de bază şi de rezervă sunt de acelaşi tip şi putere.
Din punct de vedere al încărcării fiecărui generator aproape de sarcina
nominală, această cerinţă se realizează în cazul folosirii unui număr mare de
generatoare cu posibilitatea de cuplare în paralel a acestora. În acelaşi timp, un
număr mare de agregate generatoare este limitat pe de o parte de posibilităţile de
montare la navă, iar pe de altă parte de greutăţi legate de funcţionarea în paralel a
acestora. De aceea, de regulă, acest număr se limitează la 2-4 agregate
generatoare.
Un exemplu de alegerea numărului şi puterii generatoarelor este prezentat
în tabelul 1.1. Pentru acoperirea consumului de energie electrică în toate
regimurile şi asigurarea unei rezerve sunt posibile trei variante: prima –
alegerea a două generatoare cu puteri de 150 kw fiecare; a doua – alegerea a
30
trei generatoare cu puteri de 100 kw fiecare; a treia – alegerea a patru
generatoare cu puteri de 75 kw fiecare.
După prima variantă în toate regimurile lucrează un generator de bază cu puterea
de 150 kw, al doilea fiind rezervă. În acest caz, sunt evidente două neajunsuri:
încărcare mică a generatorului în regimul de staţionare (sub 40%) şi posibilitatea de
a efectua lucrări de revizii sau reparaţii numai în regimul de staţionare.
A doua variantă asigură funcţionarea a două generatoare de 100 kw în
regimurile de marş şi de avarie, al treilea fiind de rezervă. În regim de staţionare
lucrează un generator, două fiind de rezervă. În această variantă, în toate
regimurile, sarcina generatoarelor este de circa 60-70%, ceea ce se poate
considera mulţumitor. Lucrările de revizii şi reparaţii sunt posibile numai în
regimul de staţionare.
A treia variantă asigură funcţionarea a două generatoare de 75 kw pentru
regimurile de marş şi de avarie, celelalte două fiind de rezervă, în regimul de
staţionare lucrează un generator de 75 kw şi trei sunt de rezervă. În această variantă
se asigură încărcarea optimă a generatoarelor care lucrează (circa 80-90%), lucrările
de întreţinere şi revizii se pot efectua atât în regimul de staţionare cât şi în regimurile
de marş şi de avarie.
Din această analiză rezultă că varianta a treia este cea mai bună cu condiţia ca în
compartimentul prevăzut pentru centrala electrică să se permită montarea a patru
agregate generatoare. În caz contrar, din motive constructive se optează pentru
varianta a doua cu trei agregate generatoare.
Alegerea generatoarelor se face după puterea activă de calcul în cazul în care
valoarea factorului de putere mediu este egală cu 0,8 sau mai mare. Dacă factorul de
putere mediu are valoarea mai mică de 0,8, atunci alegerea generatoarelor se face
după puterea aparentă.
Metoda bilanţului energetic (tabelul de sarcină) se poate aplica şi pentru
determinarea puterii diesel-generatorului centralei electrice de avarie. Diesel-
generatorul de avarie intră în funcţiune la scoaterea de sub tensiune a centralei
electrice de bază şi puterea acestuia trebuie să fie suficientă pentru a asigura
obligatoriu alimentarea următorilor consumatori:
- iluminatul de avarie;
- acţionarea electrică de avarie a cârmei;
- acţionarea electrică a pompei de incendiu de avarie;
- legături de comunicaţii interioare şi exterioare;
- lumini de navigaţie şi semnalizare;
- vinciurile bărcilor şi şalupelor de salvare;
- alte instalaţii pentru siguranţa vieţii echipajului.
Experienţa arată că pentru majoritatea navelor puterea diesel-generatorului de
avarie este în limitele 50-200 kw.
31
În cazul sistemelor electroenergetice de curent continuu, metoda bilanţului energetic
pentru determinarea numărului şi puterii generatoarelor electrice este aceeaşi cu
deosebirea că dispar coloanele 5, 10, 12, 15, 20 şi 22 care corespund factorilor de putere şi
puterilor reactive.
1.2.2 Metoda analitică de determinare a puterii centralei electrice
Această metodă permite determinarea puterii centralei electrice fără o analiză de

detaliu a funcţionării tuturor consumatorilor de energie electrică.
Metoda analitică de determinare a puterii agregatelor generatoare presupune
existenţa unei corelaţii între puterea centralei electrice, puterea instalaţiei energetice
de propulsie a navei în anumite regimuri şi deplasamentul navei.
De exemplu, în regim de marş cea mai mare parte a consumatorilor cu
funcţionare constantă o constituie mecanismele care deservesc instalaţia energetică
de putere. Ca urmare, puterea centralei electrice pentru regimul de marş este în
corelaţie cu puterea motoarelor principale. La staţionarea navei fără operaţiuni de
încărcare puterea centralei electrice este dată de consumatorii care asigură condiţiile
de trai ale echipajului şi este în corelaţie cu deplasamentul navei.
Rezultatele analizei unui volum mare de date statistice au permis obţinerea unor
formule experimentale de calcul a puterii centralei electrice. Pentru exemplificare se
prezintă calculul puterii centralei electrice pentru o navă de transport mărfuri
generale cu motoare principale lente.
Regim de marş
Puterea centralei electrice în acest regim poate fi determinată cu una din
expresiile:
Pmars  18  0,028N   Ps.d. max . (1.25)
sau
Pmars  18  0,028N   Pc.nivel trai (1.26)
unde: N - puterea motoarelor principale

Ps.d. max . - puterea cea mai mare la conectarea unui consumator cu regim de
scurtă durată (pompa de incendiu sau pompa de drenaj)
Pc. nivel trai - puterea consumatorilor care asigură nivelul de trai al
echipajului.
Pc.niveltrai  PK  PV  Pclim kw (1.27)
în care: PK - puterea utilajelor cambuzei
32
PV - puterea ventilaţiei generale
Pclim. - puterea instalaţiei de climatizare.
Dacă Ps.d. max . > Pc. nivel trai se foloseşte relaţia (3.11), iar dacă Ps.d. max . < Pc. nivel trai se
foloseşte relaţia (3.12).
Staţionare fără operaţiuni de încărcare
Puterea centralei electrice se determină cu una din expresiile:
Pst.  11  0,002D  Ps.d. max . (1.28)
Pst.  11  0,002D  Pc.nivel trai (1.29)
unde: D - deplasamentul navei în tdw.

Ps.d. max . , Pc. nivel trai - au aceeaşi semnificaţie ca în formulele (1.25) şi (1.26).
Staţionare cu operaţii de încărcare

În acest regim, puterea centralei electrice se compune din puterea determinată în
regimul de staţionare fără operaţiuni de încărcare la care se adaugă puterea necesară
pentru funcţionarea instalaţiilor de încărcare (vinciuri sau macarale).
 1,05  n
Pst.inc.  Pst.   0,53   0,15G n  v n (1.30)
 n 1
unde: G n - sarcina nominală, t
v n - viteza nominală de ridicare a încărcăturii, m/min.
n - numărul vinciurilor sau macaralelor de pe navă.
Regim de manevră
În acest regim aproximarea puterii se face cu formula:
Pman .  Pmars  0,8Pancora  Pcomp.  (1.31)
unde: Pancora - puterea vinciului de ancoră, kw

Pcomp. - puterea compresorului pentru aerul de pornire, kw.
În acest regim, spre deosebire de regimul de marş, pot fi conectate: vinciul de
ancoră, pompă de incendiu (pentru spălarea lanţului de ancoră) şi compresorul
pentru aerul de pornire. În acelaşi timp trebuie avut în vedere că, pe de o parte
posibilitatea de conectare concomitentă este redusă, iar pe de altă parte, aceşti
consumatori lucrează în regim de scurtă durată.
33
Regim de avarie
În regimul de avarie, sarcina centralei electrice o constituie consumatorii care
asigură marşul navei, stingerea incendiului, scoaterea apei din compartimentele
inundate. În acest regim sunt deconectaţi consumatorii de mică importanţă pentru
vitalitatea navei cum ar fi: cambuza, ventilaţia, climatizarea ş.a. În caz de necesitate
poate fi introdus în funcţiune: generatorul de rezervă. Luând în considerare aceste
posibilităţi, puterea centralei electrice în regim de avarie, de obicei, nu depăşeşte
puterea în regim de marş.
Metoda analitică de determinare a puterii centralei electrice permite aproximarea
acesteia, suficientă pentru proiectul preliminar al navei. Un calcul mai precis rezultă
din aplicarea metodei bilanţului energetic.
TEST DE AUTOEVALUARE
1. Centrala electrică a navei este formată din:
a) surse de energie electrică;
b) surse de energie electrică împreună cu tabloul de distribuţie;
c) surse de energie electrică, tabloul principal de distribuţie şi tablourile secundare
de distribuţie;
d)sursele şi reţeaua electrică a navei.
2. Schema electrică de structură din figura de mai jos corespunde:
a) unor SEN autonome;

b) unor SEN cu preluarea parţială a puterii de la sistemul energetic;
c) unor SEN unitare;
d) unor SEN mixte.
LUCRARE DE VERIFICARE
Explicaţi modul de completare a tabelelor de sarcină (bilanţul energetic)
RĂSPUNS LA TESTUL DE AUTOEVALUARE

1:b; 2:c.
34
Unitatea de învăţre nr.2
CENTRALE ELECTRICE NAVALE
CUPRINS
Sisteme de excitaţie şi de stingere a câmpului la generatoarele sincrone.
Principiile reglării automate a tensiunii şi puterii reactive.
Sisteme de compoundare a generatoarelor sincrone şi de reglare automată a
excitaţiei.
Sistemul ESEN de excitaţie cu tiristoare pentru generatoare sincrone. Distribuţia
sarcinii reactive între generatoarele sincrone care funcţionează în paralel.
Principiile reglării automate a frecvenţei şi puterii active.Regulatoare de turaţie cu
două impulsuri, sisteme de reglare a frecvenţei în funcţie de parametrii
generatorului.
Distribuţia sarcinii active îmtre generatoarele care funcţionează în paralel. Procedee
de cuplare în paralel a generatoarelor. Metode de sincronizare.
Sincronizarea automată a generatoarelor sincrone: cu unghi constant de anticipare şi
cu timp constant de anticipare.
OBIECTIVE
- enunţarea şi explicarea sitemelor de excitaţie utilizate în domeniul naval;

- definirea principiilor reglării automate a tensiunii şi distribuirii uniforme a
puterii reactive;
- descrierea sistemului de excitaţie cu tiristoare de tipul ESEN;
- definirea principiilor reglării automate a frecvenţei şi distribuirii uniforme a
puterii active;
- descrierea metodelor de cuplare în paralel a generatoarelor sincrone navale.
2. Sisteme de excitaţie a generatoarelor

electrice
2.1 Generatoare de curent continuu
Sistemul de excitaţie reprezintă unul din elementele importante ale generatoarelor

electrice. Indicatorul de bază al calităţii energiei electrice produsă de centrala
electrică este menţinerea constantă a tensiunii la barele tabloului principal de
distribuţie, cu precizia dată, atunci când se schimbă mărimea şi caracterul sarcinii
generatoarelor. De acest indicator depinde în mare măsură funcţionarea normală a
tuturor consumatorilor de energie electrică de pe navă.
35
Generatorul de curent continuu cu excitaţie derivaţie este prezentat în figura 2.1.
Fig. 2.1 Schema generatorului de curent continuu cu excitaţie derivaţie
Tensiunea la borne este:

U  E  Ra Ia (2.1)
unde: E - tensiunea electromotoare a rotorului
R a I a - căderea de tensiune pe înfăşurarea rotorului.
La rândul ei tensiunea electromotoare depinde de:
E  ken   (2.2)
unde: k e - coeficient care depinde de datele constructive ale înfăşurării rotorului
n - turaţia, rot./min.
 - fluxul magnetic de excitaţie, wb
Din analiza relaţiilor (2.1), (2.2) şi a schemei generatorului se stabilesc

următoarele cauze care conduc la reducerea tensiunii U la bornele generatorului,
atunci când se schimbă curentul de sarcină Ia:
1) La creşterea curentului de sarcină se măreşte căderea de tensiune internă
pe rezistenţa rotorului, R a I a .
2) Micşorarea fluxului rezultant în maşină la mersul în sarcină, datorită
apariţiei fluxului de reacţie a indusului.
În cazul funcţionării în gol (I = 0), înfăşurarea de excitaţie dispusă pe polii inductori,
produce fluxul inductor principal,  0 , a cărui axă coincide cu axa polilor. Atunci când
36
generatorul debitează un curent, I  0, apare un flux creat de acest curent denumit fluxul
de reacţie al indusului şi care se suprapune fluxului inductor principal (figura 2.2).
Fig. 2.2 Reprezentarea fluxului de reacţie a indusului la maşina de curent continuu
În cazul maşinii de curent continuu, fluxul de reacţie al indusului, notat cu  a în

figura 2.2, este orientat perpendicular pe axa polilor inductori şi de aceea se mai numeşte
flux de reacţie transversal. La mersul în sarcină al generatorului va exista un flux
rezultant,  , obţinut din compunerea fluxului inductor principal cu fluxul de reacţie al
indusului.
Din figura 2.2 se observă că, la marginea de ieşire sau de fugă a polului, fluxul
de reacţie are acelaşi sens cu fluxul inductor, iar la marginea de intrare sau de atac
sunt de sensuri contrare. Influenţa fluxului de reacţie transversal se manifestă printr-
o distorsionare a fluxului rezultant şi o micşorare a acestuia în raport cu valoarea
fluxului inductor de la mersul în gol. Micşorarea fluxului rezultant se explică prin
faptul că maşina funcţionează la saturaţie şi partea care se scade este mai mare decât
partea care se adaugă.
3) La mărirea sarcinii generatorului creşte în acelaşi timp şi încărcarea
motorului primar de antrenare a generatorului şi, ca urmare, scade într-o
oarecare măsură turaţia acestuia conducând la micşorarea tensiunii
electromotoare E şi a tensiunii la borne U.
4) Scăderea tensiunii la bornele generatorului din considerentele prezentate
mai sus, atrage după sine scăderea curentului de excitaţie a cărui valoare
este direct proporţională cu tensiunea.
U
ie 
re  R c
(2.3)
în care: re - rezistenţa înfăşurării de excitaţie
37
R c - rezistenţa reastatului de câmp.
Dependenţa tensiunii generatorului de curentul de sarcină, U  f I  , reprezintă
caracteristica externă a generatorului. În figura 2.3, curba 1 reprezintă caracteristica
externă a generatorului cu excitaţie derivaţie. Curba 2 reprezintă caracteristica externă a
generatorului cu excitaţie mixtă.
Fig. 2.3 Caracteristicile externe ale generatorului

1 – cu excitaţie derivaţie; 2 – cu excitaţie mixtă sau compound.
Pentru eliminarea influenţei curentului de sarcină asupra stabilităţii tensiunii la

bornele generatorului se foloseşte metoda compoundării. Compensarea reducerii
fluxului generatorului datorită fluxului de reacţie al indusului şi a căderii de tensiune pe
circuitul rotorului se realizează prin dispunerea pe polii principali ai generatorului a unei
înfăşurări de compoundare conectată în serie cu circuitul rotorului şi realizată astfel
încât fluxul creat de această înfăşurare serie să fie orientat în aceeaşi direcţie cu fluxul
inductor principal dat de înfăşurarea de excitaţie derivaţie.
38
Fig. 2.4 Schema generatorului de curent continuu cu excitaţie mixtă
Tensiunea magnetomotoare a înfăşurării de excitaţie serie de compoundare se
calculează astfel încât să compenseze acţiunea reacţiei indusului şi căderea de
tensiune internă din circuitul rotorului pe tot domeniul de variaţie a sarcinii.
Generatorul de curent continuu cu excitaţie mixtă sau compound este
prezentat în figura 2.4
Metoda compoundării constituie cel mai simplu şi cel mai utilizat procedeu de
stabilizare a tensiunii generatoarelor de curent continuu şi asigură menţinerea
tensiunii cu precizie de 5-6%.
La generatoarele de curent continuu cu variaţii mari ale turaţiei motorului primar
sau în cazul în care se impun cerinţe superioare privind precizia de menţinere
constantă a tensiunii, la sistemul de compoundare se adaugă un corector de tensiune
sau regulator automat care acţionează la abaterea tensiunii de la valoarea nominală
stabilită. Realizarea regulatorului automat de tensiune poate fi făcută cu rezistenţă
comandată, elemente magnetice sau tiristoare.
Până în ultimul timp, pe nave, pentru stabilizarea automată a tensiunii
generatoarelor de curent continuu s-a folosit regulatorul automat cu coloană de
cărbune. Schema de principiu a acestui tip de regulator este prezentată în figura 2.5.
Coloana C este formată din rondele de cărbune comprimate de acţiunea unui
resort A. Rezistenţa coloanei de cărbune, R c , este înseriată în circuitul excitaţiei
derivaţie a generatorului şi valoarea ei este variabilă în funcţie de forţa de apăsare
care se exercită pe coloana de cărbune. Rezistenţa scade la creşterea apăsării şi se
măreşte la micşorarea apăsării pe coloană.
Fig. 2.5 Schema regulatorului automat de tensiune cu coloană de cărbune
39
Electromagnetul EM este alimentat de tensiunea de la bornele generatorului şi
forţa lui de atragere, a armăturii mobile, este dependentă de tensiunea generatorului.
Asupra armăturii mobile a electromagnetului acţionează două forţe care creează
momente de sensuri contrare: o forţă este dată de resortul A, iar cea de a doua este
forţa de atracţie a electromagnetului alimentat de la tensiunea generatorului. La
echilibru, care corespunde tensiunii nominale a generatorului, se stabileşte o anumită
presiune pe coloana de cărbune. La scăderea tensiunii sub valoarea nominală, scade
forţa de atracţie a electromagnetului şi sub acţiunea resortului A se măreşte
presiunea pe coloana de cărbune. Ca urmare scade valoarea rezistenţei R c şi pe
această cale se măreşte curentul în circuitul de excitaţie, având ca rezultat
restabilirea valorii nominale a tensiunii generatorului.
Autoexcitarea generatorului de curent continuu, reprezintă procesul prin care se
stabileşte tensiunea de mers în gol la bornele generatorului.
În figura 2.6 sunt reprezentate caracteristica de mers în gol a generatorului,
E 0  f i e  sau U  f i e  şi caracteristica circuitului de excitaţie, U  R e i e , pentru
I  0 şi n  n n  cons tan t .
Curentul de excitaţie:
E0 E U
ie   0  sau U  R e i e (2.4)
re  R c R e R e
în care: E 0  U - tensiunea electromotoare a generatorului la mersul în gol
re - rezistenţa înfăşurării de excitaţie
R c - rezistenţa variabilă a reastatului de câmp
R e  re  R c - rezistenţa totală a circuitului excitaţiei
Dreapta OA a cărei ecuaţie este U  R e I e are coeficientul unghiular tg  R e şi
se numeşte caracteristica excitaţiei.
Pentru ca generatorul să se autoexcite, condiţia este ca de la ultima funcţionare
să existe, în generator, un magnetism remanent. La rotirea cu viteză nominală, în
prezenţa magnetismului remanent, apare la bornele generatorului tensiunea
electromotoare remanentă, E rem . Această tensiune de valoare mică, de ordinul a
câţiva volţi, se aplică circuitului de excitaţie şi rezultă curentul i e1 , care creează un
flux suplimentar faţă de fluxul remanent. Tensiunea la bornele generatorului se
măreşte până la valoarea E 1 . Mărirea tensiunii la bornele generatorului atrage după
sine creşterea curentului în circuitul de excitaţie ş.a.m.d., generatorul se autoexcită
până în punctul A corespunzător tensiunii de mers în gol.
40
Fig. 2.6 Autoexcitarea generatorului de curent continuu
Pentru ca să se producă procesul de autoexcitaţie trebuie ca fluxul suplimentar

creat din primele momente de curentul de excitaţie să fie adiţional fluxului remanent
al generatorului. În caz contrar autoexcitarea nu este posibilă.
După o perioadă îndelungată de scoatere din funcţiune a generatorului sau în
cazul în care a fost supus la vibraţii sau şocuri, este posibil ca generatorul să-şi
piardă magnetismul remanent şi procesul de autoexcitaţie nu se mai aplică. În astfel
de cazuri se alimentează excitaţia generatorului de la o sursă exterioară (baterie de
acumulatoare). Durata alimentării este scurtă. După întreruperea alimentării,
generatorul rămâne cu magnetism remanent şi procesul de autoexcitare se poate
desfăşura normal.
2.2 Generatoare sincrone
Sistemul de excitaţie al generatoarelor sincrone, ca şi în cazul generatoarelor de

curent continuu, este un element important al maşinii sincrone.
Pentru o funcţionare sigură a generatoarelor sincrone, cât şi pentru stabilitatea
sistemului electroenergetic, sistemul de excitaţie trebuie să îndeplinească
următoarele cerinţe de bază: să fie direct, independent de reţeaua electrică
exterioară; să asigure forţarea excitaţiei până la valoarea maximă în timp minim; să
aibă viteză mare de creştere a excitaţiei; să fie sigur în funcţionare.
În sistemele electroenergetice navale se folosesc următoarele sisteme de excitaţie
a generatoarelor sincrone:
1) cu excitatrice de curent continuu
41
2) cu autoexcitaţie
3) cu excitatrice de curent alternativ (sistemul de excitaţie fără perii).
Sistemul de excitaţie cu excitatrice de curent continuu realizează alimentarea în

curent continuu a excitaţiei generatorului sincron de la un generator de curent
continuu cuplat cu axul generatorului sincron şi antrenat de acelaşi motor primar.
Acest generator de curent continuu se numeşte excitatrice şi a reprezentat primul
sistem folosit pentru alimentarea excitaţiei generatoarelor sincrone. Puterea
excitatrice reprezintă 1,5-2% din puterea excitatricei generatorului sincron.
Tensiunea nominală a excitatricei pentru generatoare cu puteri până la 200 kw este
28V, 25V, 55V, iar pentru puteri mai mari 25-65V.
În figura 2.7 se prezintă schema de excitaţie a generatorului sincron de la
excitatricea de curent continuu.
Fig. 2.7 Schema de principiu a alimentării excitaţiei

generatorului sincron de la excitatrice
La pornire se produce autoexcitarea excitatricei ca generator de curent continuu

şi tensiunea de la bornele acesteia alimentează excitaţia generatorului sincron.
Pentru realizarea autoexcitaţiei excitatricei este necesar ca fluxul remanent al
acesteia să fie:
 rem  2  5% 0 (2.5)
în care:  0 - fluxul la mers în gol, corespunzător tensiunii maxime .

Prin rotirea generatorului şi excitatricei cu viteza nominală la bornele excitaţiei se
creează o tensiune de (2-5)% din valoarea nominală. Circuitul de excitaţie al
excitatricei fiind închis, în el apare un curent, i e ex , care creează un flux suplimentar şi
câmpul rezultant va fi:
 rez .   rem .   supl. (2.6)
Autoexcitarea este posibilă numai atunci când sensurile celor două fluxuri coincid,
adică se obţine creşterea fluxului rezultant având ca rezultat creşterea tensiunii
electromotoare, ş.a.m.d.
42
Prezenţa excitatricei, care este o maşină de curent continuu cu colector şi perii,
scade siguranţa în exploatare a generatorului sincron. Experienţa exploatării
agregatelor generatoare arată că cele mai multe avarii ale generatoarelor se produc
din cauza defecţiunilor care apar la excitatrice. De asemenea, excitatricea măreşte
gabaritul (îndeosebi lungimea) şi greutatea agregatului generator. Pentru
generatoarele navale care au putere relativ mică în comparaţie cu generatoarele
centralelor electrice staţionare, gabaritul şi preţul de cost sunt mari pentru
generatoarele sincrone cu excitatrice de curent continuu.
Dezvoltarea semiconductoarelor şi amplificatoarelor magnetice a permis
realizarea generatoarelor sincrone autoexcitate, care în locul excitatricei folosesc un
sistem static de excitaţie fără elemente în mişcare.
În momentul actual nu se mai instalează la nave generatoare sincrone cu
excitatrice de curent continuu. Acest tip de generator poate fi întâlnit doar la nave
construite în anii interiori.
Autoexcitarea generatoarelor sincrone constă în alimentarea înfăşurării de
excitaţie, prin redresor, de la circuitul de curent alternativ al statorului.
În acest caz nu mai este necesară o sursă separată de energie. Procesul de
autoexcitare se desfăşoară analog cu autoexcitaţia generatorului de curent continuu.
În figura 2.8 se prezintă schema simplificată a generatorului sincron cu
autoexcitaţie.
Fig. 2.8 Schema de principiu a generatorului sincron autoexcitat
Transformatorul intermediar, Ti , are trei înfăşurări: înfăşurarea de tensiune,

înfăşurarea de curent şi înfăşurarea secundară, care însumează semnalele din primele
două înfăşurări. Tensiunea de linie a generatorului se aplică transformatorului, Ti ,
prin draselul D. Semnalul de tensiune de la bornele înfăşurării secundare este
redresat şi alimentează în curent continuu înfăşurarea de excitaţie a generatorului
sincron.
Sistemul de autoexcitaţie este realizat astfel încât realizează însumarea fazorială
a doi curenţi din care unul este proporţional cu tensiunea, iar cel de-al doilea este
proporţional cu curentul de sarcină din stator. Între cei doi curenţi, pentru
43
funcţionarea corectă a sistemului, trebuie să fie un defazaj de 90. Defazajul se
obţine prin amplasarea draselului D în circuitul de tensiune sau se poate folosi un
condensator în acelaşi scop. De asemenea, pentru obţinerea defazajului, în unele
scheme în loc de drosel sau condensator se montează un şunt magnetic cu rolul de a
mări reluctanţa înfăşurării de tensiune pentru a obţine pe această cale defazarea
semnalelor de tensiune şi de curent.
Procesul de autoexcitare al generatorului sincron este determinat, ca şi în cazul
generatorului de curent continuu, de existenţa magnetismului remanent. La rotirea
rotorului generatorului sincron la bornele lui apare tensiunea electromotoare
remanentă care produce un curent de excitaţie. Trecerea curentului redresat prin
înfăşurarea de excitaţie a generatorului duce la mărirea câmpului generatorului, ceea
ce are ca urmare, creşterea tensiunii electromotoare şi a curentului de excitaţie.
Procesul de creştere continuă până când tensiunea generatorului ajunge la valoarea
U 0 , corespunzătoare mersului în gol al generatorului.
În figura 2.9 se prezintă caracteristica de mers în gol a generatorului şi
caracteristica circuitului de excitaţie.
Fig. 2.9 Caracteristica de mers în gol a generatorului şi a circuitului de excitaţie
Valoarea tensiunii, U 0 , corespunde punctului k3 de intersecţie între

caracteristica de mers în gol a generatorului 1 şi caracteristica circuitului de excitaţie
2.
Spre deosebire de generatorul de curent continuu, caracteristica circuitului de
excitaţie a generatorului sincron nu este o dreaptă. Circuitul excitaţiei generatorului
44
format din droselul D, transformatorul intermediar Ti , redresorul R d şi înfăşurarea
de excitaţie EG este neliniar având impedanţa dependentă de mărimea curentului de
excitaţie şi de frecvenţă.
Din figura 2.9 se observă că cele două caracteristici se intersectează în mai multe
puncte: k1, k2 şi k3. În acest caz, sub influenţa magnetismului remanent, tensiunea
poate creşte până la valoarea U1, corespunzătoare punctului k1, după care se
întrerupe creşterea în continuare. Această dispunere a celor două caracteristici nu
este favorabilă procesului de autoexcitaţie, întrucât tensiunea remanentă este mică,
2-5% Un, iar impedanţa circuitului de excitaţie are valori mari.
Pentru ca tensiunea generatorului să ajungă la valoarea U0, corespunzătoare
mersului în gol este necesar să se adopte măsuri speciale care să permită ridicarea
tensiunii generatorului peste tensiunea critică, Ucr, corespunzător ie > ie cr.
În schemele de excitare a generatoarelor sincrone autoexcitate se folosesc diferite
procedee care asigură iniţierea autoexcitării, cum ar fi:
- mărirea magnetismului remanent al generatorului care se poate realiza prin
montarea unor magneţi permanenţi între poli şi rotor. Procedeul asigură
modificarea caracteristicii de mers în gol a generatorului cu consecinţe
favorabile procesului de autoexcitare. Dezavantajul constă în complicarea
construcţiei generatorului, mărirea dimensiunilor şi înrăutăţirea
caracteristicilor de funcţionare ale generatorului.
- micşorarea impedanţei circuitului de excitaţie în perioada de autoexcitare.
Aceasta se poate obţine pe mai multe căi: şuntarea dreselului D, în perioada de
pornire, cu ajutorul unui buton; conectarea în scurtcircuit a bornelor statorului
generatorului, obţinându-se pe această cale contribuţia înfăşurării de curent la
sporirea tensiunii în înfăşurarea secundară a transformatorului intermediar;
formarea unui circuit rezonant cu elementele circuitului de excitaţie: (drosel,
condensator, înfăşurările transformatorului intermediar). În ceea ce priveşte
ultimul procedeu, rezonanţa circuitului se stabileşte pentru o frecvenţă de 60-
90% din frecvenţa nominală. La pornire apare tensiunea remanentă şi la turaţia
60-90% din turaţia nominală se obţine rezonanţa circuitului de excitaţie, se
reduce la minim impedanţa acestuia şi creşte curentul de excitaţie la o valoare
suficientă pentru autoexcitarea generatorului.
- alimentarea excitaţiei generatorului, în perioada de pornire, de la surse
independente: baterie de acumulatori, generator de excitaţie iniţială. Puterea
acestor surse este mică, câţiva volţiamperi şi asigură în perioada iniţială
autoexcitarea generatorului. În cazul folosirii generatorului de excitaţie iniţială
acesta este înglobat în construcţia generatorului sincron, este de tipul
generatorului sincron cu magneţi permanenţi pentru excitaţie şi alimentează
excitaţia generatorului sincron în perioada iniţială printr-o punte redresoare.
45
La generatoarele sincrone autoexcitate pentru alimentarea înfăşurării de excitaţie
dispusă pe rotorul maşinii se folosesc inele şi perii.
Sistemul de excitaţie cu excitatrice de curent alternativ elimină necesitatea
inelelor şi periilor, de aceea acest sistem se mai numeşte sistem de excitaţie fără
perii. Excitatricea în acest caz este un generator sincron înglobat în construcţia
generatorului de bază. Excitatricea are înfăşurarea indusă trifazată de curent
alternativ dispusă pe rotorul maşinii iar înfăşurarea inductoare, alimentată în curent
continuu, este amplasată pe statorul generatorului de bază.
În figura 2.10 se prezintă schema de principiu a sistemului de excitaţie cu
excitatrice de curent alternativ.
Fig. 2.10 Schema de principiu a sistemului de excitaţie cu excitatrice de curent alternativ
Înfăşurarea de excitaţie a generatorului de bază, EG, este alimentată de la

înfăşurarea rotorului excitatricei printr-un grup de redresoare montate pe axul
rotorului. Această soluţie constructivă a permis eliminarea inelelor şi periilor,
întrucât toate elementele sunt montate pe rotorul aflat în mişcare de rotaţie.
Înfăşurarea de excitaţie a excitatricei este alimentată în curent continuu prin
redresorul Rd2 de la statorul generatorului sincron printr-un transformator
intermediar, soluţie asemănătoare cu cea prezentată în cazul generatorului sincron
autoexcitat.
Autoexcitarea generatorului se face pe baza tensiunii remanente creată de
existenţa magnetismului remanent al polilor excitatricei şi generatorului. Reglarea
excitaţiei se face de către regulatorul automat de tensiune, RAU, conectat la circuitul
statorului şi care conţine elemente similare cu cazul generatorului sincron autoexcitat.
Sistemul cu excitatrice de curent alternativ este superior comparativ cu celelalte
sisteme excluzând contactele alunecătoare: colector, inele de contact şi perii.
Dintre sistemele de excitaţie prezentate, cele mai utilizate la nave sunt sistemul
cu autoexcitaţie şi sistemul cu excitatrice de curent alternativ.
46
Reacţia indusului generatorului sincron
Transformatorul intermediar, folosit în sistemul cu autoexcitaţie şi în sistemul
excitatricei de curent alternativ, are două înfăşurări primare: de tensiune şi de curent.
Înfăşurarea de tensiune asigură autoexcitarea generatorului la mers în gol (curentul
de sarcină, I  0 ) şi menţine alimentarea excitaţiei pe timpul funcţionării
generatorului sincron. Înfăşurarea de curent are rolul de a compensa căderea de
tensiune care apare la mersul în sarcină al generatorului.
Asemănător cu generatorul de curent continuu şi în cazul generatorului sincron, la
mersul în sarcină, curentul debitat de generator produce o cădere de tensiune pe
impedanţa înfăşurării induse a generatorului şi, de asemenea, produce un flux de
reacţie al indusului care se compune cu fluxul inductor principal şi creează fluxul
rezultant la mersul în sarcină al generatorului. Înfăşurarea de curent a
transformatorului intermediar are un rol similar cu excitaţia serie a generatorului de
curent continuu întrucât compensează căderea de tensiune şi influenţa reacţiei
indusului produse de curentul de sarcină.
La mersul în gol al generatorului sincron ( I  0 ), înfăşurarea de excitaţie dispusă
pe polii inductori de pe rotor produce fluxul inductor principal,  0 , a cărui axă
coincide cu axa polilor. Atunci când generatorul funcţionează în sarcină şi debitează
un curent, I  0 , acest curent creează un flux propriu denumit fluxul de reacţie al
indusului. În cazul generatorului sincron curentul de sarcină, I, este defazat faţă de
tensiune şi se consideră că are două componente: o componentă activă în fază cu
tensiunea şi o componentă reactivă defazată cu  / 2 faţă de tensiune.
Fenomenul reacţiei indusului depinde, în cazul generatorului sincron, de
defazajul  , care există între tensiunea electromotoare, E0, de mers în gol şi
curentul de sarcină, I. În figura 2.11 se prezintă fluxul inductor principal şi fluxul de
reacţie pentru trei cazuri limită: sarcină activă, sarcină pur inductivă şi sarcină pur
capacitivă.
Fig. 2.11 Fluxurile în generatorul sincron la mers în sarcină

 
a) activă,   0 ; b) inductivă,   ; c) capacitivă,    .
2 2
47
Din reprezentarea fluxurilor se observă că pentru sarcina activă (figura 2.11.a),
fluxul de reacţie este perpendicular pe axa polilor inductori şi se numeşte flux de
reacţie transversal,  aq (cazul este similar cu cel al generatorului de curent
continuu). Pentru sarcina inductivă (figura 2.11.b), fluxul de reacţie este orientat de-
a lungul axei polilor, în sens contrar fluxului inductor principal şi se numeşte flux de
reacţie longitudinal demagnetizant,  ad . Dacă sarcina este capacitivă (figura 2.11.c),
fluxul de reacţie este orientat de-a lungul axei, în sensul fluxului inductor principal
şi se numeşte flux de reacţie longitudinal magnetizant.

Pentru cazul general,   , în figura 2.12 se prezintă componentele curentului
2
de sarcină.
Fig. 2.12 Componentele curentului de sarcină

a) caracter inductiv; b) caracter capacitiv.
În cazul general, curentul de sarcină prin componentele sale produce un flux de

reacţie care este format din:
- un flux de reacţie transversal,  aq , creat de componenta activă a curentului
de sarcină, Ia;
- un flux de reacţie longitudinal,  ad , creat de componenta reactivă a
curentului şi care poate fi demagnetizant în cazul unei componente reactive
inductive sau magnetizant dacă componenta reactivă este capacitivă.
Pentru sistemul electroenergetic naval, principali consumatori fiind motoarele
electrice, se solicită de la centrală putere reactivă inductivă necesară în funcţionarea
motoarelor electrice şi, ca urmare, în toate regimurile de funcţionare, componenta
longitudinală a fluxului de reacţie este demagnetizantă.
48
Din cele prezentate rezultă că în cazul generatorului sincron acţiunea fluxului de
reacţie al indusului de micşorare a fluxului rezultant, de la mersul în gol la mersul în
sarcină, este dată în principal de componenta inductivă a curentului de sarcină.
2.3 Stingerea câmpului magnetic
Generatoarele sincrone sunt prevăzute cu un dispozitiv automat de stingerea

câmpului, ASC, care asigură, la decuplarea generatorului, micşorarea rapidă a
tensiunii electromotoare şi a curentului debitat de generator.
Întrerupătorul automat al generatorului asigură protecţia la scurtcircuite, care pot
apărea pe barele tabloului principal de distribuţie, TPD, şi pe reţeaua de distribuţie a
energiei electrice. În cazul unui scurtcircuit în interiorul generatorului sau în cabluri
pe porţiunea de la generator la TPD, protecţia întrerupătorului automat nu
acţionează. Apariţia unui scurtcircuit în interiorul generatorului, în condiţiile în care
generatorul se roteşte şi excitaţia generatorului menţine curentul de scurtcircuit,
reprezintă un pericol grav atât pentru înfăşurările generatorului, cât şi pentru corpul
de oţel. Poate apare în aceste condiţii aşa zisul „incendiu” în fier, adică topirea
oţelului datorită menţinerii arcului electric.
În condiţiile în care se menţine turaţia motorului primar de antrenare a
generatorului, scurtcircuitele care pot apărea pe porţiunea neprotejată de
întrerupătorul automat pot fi întrerupte numai prin stingerea câmpului magnetic care
constă în scăderea câmpului magnetic de excitaţie până la o mărime aproape de
anulare.
În funcţionarea normală a generatoarelor sincrone, la decuplarea întrerupătorului
automat, apar supratensiuni periculoase datorită reactanţelor mari ale înfăşurărilor.
În cazul în care rezistenţa de izolaţie este slăbită, aceste supratensiuni pot duce la
apariţia scurtcircuitelor interioare sau pe porţiunea de la generator până la TPD.
Pentru a evita o asemenea posibilitate de defecţiune, la decuplarea normală a
întrerupătorului automat trebuie să se realizeze în acelaşi timp şi stingerea câmpului
magnetic cu ajutorul automatului de stingere a câmpului ASC.
Stingerea câmpului magnetic se realizează suficient de repede şi este singurul
procedeu care permite limitarea avariei maşinilor electrice la scurtcircuitele
interioare. De asemenea, stingerea câmpului magnetic este necesară la decuplarea
întrerupătoarelor automate, în condiţii normale de exploatare, pentru a evita apariţia
supratensiunilor periculoase.
Procedeul de stingere a câmpului magnetic este relativ simplu şi constă în
deconectarea înfăşurării de excitaţie. În acelaşi timp trebuie avut în vedere că din
cauza valorilor mari ale inductanţei circuitului de excitaţie, la întreruperea acestuia
apar supratensiuni mari care pot duce la străpungerea izolaţiei. De aceea, automatul
49
de stingere a câmpului cu acţiunea rapidă trebuie să ofere posibilitatea limitării
supratensiunilor care apar la bornele înfăşurării de excitaţie.
În practică se folosesc următoarele procedee de stingere a câmpului: închiderea
înfăşurării de excitaţie pe o rezistenţă constantă; închiderea înfăşurării de excitaţie în
scurtcircuit; conectarea în circuitul de excitaţie a unei rezistenţe suplimentare;
conectarea în circuitul de excitaţie a unei camere de stingere a arcului.
Stingerea câmpului prin conectarea unei rezistenţe pentru un generator sincron
cu excitaţia alimentată de la o excitatrice de curent continuu este prezentată în
schema din figura 2.13.
Fig. 2.13 Stingerea câmpului magnetic pentru un generator sincron cu

excitatrice de curent continuu
Stingerea câmpului se realizează pe calea închiderii înfăşurării de excitaţie, după

deconectare, pe o rezistenţă de stingere.
În funcţionare normală excitaţia generatorului, EG, este alimentată de la
excitatrice prin contactul 1 normal închis al automatului de stingere a câmpului
ASC, iar rezistenţa rs este deconectată.
La deconectarea generatorului, automatul de stingere a câmpului realizează la
început închiderea contactului 2 prin care rezistenţa de stingere a câmpului, rs, este
conectată în paralel cu excitaţia, EG, a generatorului, după care, cu o oarecare
întârziere, se deschide contactul 1 prin care se deconectează alimentarea de la
excitatrice. Conectarea înfăşurării de excitaţie, fără pauză, pe rezistenţa de stingere
previne apariţia supratensiunilor în circuitul de excitaţie şi astfel se înlătură pericolul
de străpungere a izolaţiei înfăşurării.
Închiderea înfăşurării de excitaţie a generatorului pe rezistenţa de stingere duce
la scăderea rapidă a tensiunii electromotoare până la valoarea tensiunii remanente
prin micşorarea rapidă a câmpului magnetic. Curentul de excitaţie nu scade
instantaneu la valoarea zero. Se menţine o perioadă scurtă de timp în care energia
electromagnetică acumulată în excitaţia generatorului se descarcă pe conturul închis
format din rezistenţa rs şi excitaţia generatorului EG, transformându-se în căldură.
Cu cât este mai mare rezistenţa rs, cu atât mai intensă este absorbţia energiei
electromagnetice şi cu atât mai rapidă va fi stingerea curentului de excitaţie.
Pentru circuitul de excitaţie se poate scrie:
50
 i e re  rs   0
di e
Le (2.7)
dt
unde: L e - inductanţa circuitului de excitaţie al generatorului
i e - valoarea instantanee a curentului de excitaţie
re - rezistenţa înfăşurării de excitaţie
rs - rezistenţa de stingere.
Soluţia ecuaţiei diferenţiale (2.7) este:

re  rs t
U  t 
i e  e0  e Le
 I e0 e Tsc
(2.8)
re
în care: U e 0 - valoarea iniţială a tensiunii de excitaţie
I e 0 - valoarea iniţială a curentului de excitaţie
Le
Tsc  - constanta de timp a circuitului de stingere a câmpului.
re  rs
Curentul în circuitul de stingere, dat de relaţia (2.8) se anulează după legea

exponenţială. În figura 2.12 se prezintă variaţia curentului de stingere în funcţie de
timp.
Fig. 2.12 Caracteristicile de stingere a câmpului cu ajutorul rezistenţei de stingere
51
Creşterea vitezei de stingere se obţine prin mărirea valorii rezistenţei de stingere.
În acelaşi timp, creşterea rezistenţei de stingere este limitată de valoarea tensiunii
maxime care apare în primul moment la bornele înfăşurării de excitaţie.
U max  rs  I e0 (2.9)
Valoarea maxim admisă a tensiunii se determină cu o relaţie stabilită pe baze

experimentale în funcţie de tensiunea de încercare la străpungere a înfăşurării de
excitaţie, astfel:
U max  0,7U incercare (2.10)
După alegerea valorii tensiunii maxime, se determină valoarea rezistenţei de
stingere din condiţia:
U max
I e 0 rs  U max ; rs  (2.11)
I e0
În timpul procesului tranzitoriu de stingere a câmpului tensiunea la bornele
înfăşurării de excitaţie este:
di e
ue  L  i e re   rs i e (2.12)
dt
Din relaţia (2.12) se observă că în perioada de stingere tensiunea pe înfăşurarea
de excitaţie îşi schimbă semnul şi se anulează după legea exponenţială.
t

u e  U max e T
(2.13)
În figura 2.12 se prezintă forma de variaţie a tensiunii la stingerea câmpului.
Valoarea cea mai mare a tensiunii apare în primul moment al stingerii câmpului,
deoarece inversarea câmpului bobinei induce o tensiune electromotoare mare de
autoinducţie.
Viteza de stingere a câmpului şi, totodată viteza de scădere a tensiunii
electromotoare a generatorului, este caracterizată de constanta de timp, Tsc, a cărei
mărime depinde de valoarea rezistenţei de stingere. În practică rezistenţa de stingere
se alege de 2-5 ori mai mare decât rezistenţa înfăşurării de excitaţie şi se calculează
pentru o funcţionare de durată corespunzătoare cu 5% din curentul nominal de
excitaţie. Pentru aceste valori viteza de stingere a câmpului se consideră suficientă şi
durata în care tensiunea generatorului scade de la valoarea nominală până la
valoarea tensiunii remanente este de circa 0,3-0,6 s.
52
Stingerea câmpului generatoarelor sincrone autoexcitate prin
scurtcircuitarea înfăşurării de excitaţie sau şuntarea înfăşurării secundare a
transformatorului intermediar este prezentată în figura 2.15.
Fig. 2.15 Scheme de stingere a câmpului generatoarelor sincrone autoexcitate

a) prin scurcircuitarea înfăşurării de excitaţie;
b) prin şuntarea înfăşurării secundare a transformatorului intermediar.
La generatorul cu autoexcitaţie procesul de stingere a câmpului se desfăşoară
altfel decât pentru generatorul cu excitatrice de curent continuu. Deosebirea se
explică prin faptul că transformatorul cu trei înfăşurări lucrează în regim de
transformator de curent şi la întreruperea înfăşurării de excitaţie apare o tensiune
mare pe redresor care depăşeşte de 2,5-2 ori valoarea tensiunii nominale.
Pentru stingerea câmpului generatoarelor sincrone cu autoexcitaţie se folosesc
două tipuri de scheme prezentate în figura 2.15: a) scurcircuitarea înfăşurării de
excitaţie şi b) şuntarea înfăşurării secundare a transformatorului cu trei înfăşurări.
Stingerea câmpului cu rezistenţe de stingere pentru generatoare sincrone
autoexcitate, prezentate în figura 2.16, permit creşterea vitezei de stingere
comparativ cu schemele de stingere prin scurcircuitare.
Fig. 2.16 Schemele de stingere a câmpului cu rezistenţe de stingere pentru generatoarele

sincrone autoexcitate
53
Variantele prezentate în figura 2.16 permit: a) închiderea excitaţiei pe rezistenţă
de stingere rs; b) introducerea în serie cu înfăşurarea de excitaţie a rezistenţei de
stingere rs; c) şuntarea cu rezistenţele rs a înfăşurării secundare aparţinând
transformatorului cu trei înfăşurări.
Curentul în circuitul de stingere şi în aceste cazuri variază după legea
exponenţială.
t

i e  I e0 e Tsc
, (2.14)
iar valoarea rezistenţei de stingere se alege din condiţia ca tensiunea maximă să nu
depăşească o anumită valoare.
U max
rs  (2.15)
I e0
În varianta b) din figura 2.16, valoarea rezistenţei, rs, care se introduce în serie
cu înfăşurarea de excitaţie trebuie să depăşească valoarea rezistenţei critice. În
procesul de autoexcitare al generatorului sincron punctul de funcţionare se stabileşte
la intersecţia caracteristicii de mers în gol cu caracteristica circuitului de excitaţie.
La introducerea în serie cu circuitul de excitaţie a unei rezistenţe se schimbă
înclinarea caracteristicii circuitului de excitaţie şi pentru o anumită valoare a
rezistenţei introdusă în circuit, denumită valoare critică, caracteristica de excitaţie
devine tangentă la caracteristica de mers în gol. Pentru valori mai mari decât
rezistenţa critică, autoexcitarea nu mai este posibilă.
2.4.Principiile reglării automate a tensiunii şi puterii reactive
2.4.1 Generalităţi
În funcţionarea normală a sistemelor electroenergetice navale se produce continuu

schimbarea sarcinii consumatorilor şi, ca urmare, schimbarea puterii cerută de la
generatoare. Aceste schimbări, în cazul în care lipseşte reglarea automată, produc
oscilaţii ale tensiunii şi frecvenţei sistemului faţă de valorile nominale şi înrăutăţesc
calitatea energiei electrice produsă de generatoare. Oscilaţiile tensiunii produc
schimbarea parametrilor de funcţionare ai consumatorilor, iar oscilaţiile violente, create
de scurtcircuite în reţea sau de pornirea unor motoare asincrone de putere comparabilă
cu a generatoarelor, pot duce la deteriorarea stabilităţii sistemului şi scoaterea
generatoarelor din sincronism.
54
Micşorarea frecvenţei duce la reducerea vitezei de rotaţie a motoarelor
electrice şi, ca urmare, se micşorează productivitatea unor mecanisme (pompe,
ventilatoare) sau, în cazul mecanismelor de acţionare a vinciurilor şi macaralelor, se
măreşte durata operaţiunilor. De asemenea, ridicarea frecvenţei duce la creşterea
puterii electromotoarelor, mărirea pierderilor şi a încălzirii acestora.
Siguranţa sistemelor electroenergetice navale are o importanţă deosebită
pentru funcţionarea fără întrerupere a consumatorilor de energie electrică. În
exploatare, calitatea energiei electrice este asigurată în principal de doi parametrii:
tensiunea şi frecvenţa.
Pentru menţinerea constantă a tensiunii generatoarelor sincrone şi distribuţia
echilibrată a sarcinii reactive se acţionează asupra excitaţiei generatorului. În
sistemele de reglare automată a tensiunii, influenţa exterioară principală care
determină fluctuaţiile tensiunii, este curentul reactiv sau puterea reactivă.
Componenta inductivă a curentului de sarcină este cea care creează fluxul de reacţie
longitudinal demagnetizant care produce scăderea fluxului rezultant şi a tensiunii
generatorului.
Pentru menţinerea constantă a frecvenţei şi distribuţia echilibrată a puterii
active se acţionează asupra regulatoarelor de turaţie ale motoarelor primare de
antrenare a generatoarelor. În sistemele de reglare automată a frecvenţei curentului
generatorului sincron, influenţa exterioară principală, care determină oscilaţiile
frecvenţei, este sarcina aplicată la axul motorului primar, adică puterea activă sau
curentul activ produse de generator.
Sistemele de reglare automată a tensiunii şi distribuţiei echilibrată a sarcinii
reactive şi sistemele de reglare automată a frecvenţei şi distribuţiei echilibrată a
sarcinii active, sunt distincte în schema generală a generatorului sincron. De
exemplu, dacă se acţionează asupra excitaţiei, care face parte din primul sistem, nu
se poate obţine modificarea parametrilor celui de-al doilea sistem: frecvenţa şi
puterea activă. De aceea, aceste sisteme se tratează separat.
2.4.2 Caracteristicile şi clasificarea sistemelor de reglare automată a

tensiunii (RAT)
Pentru restabilirea tensiunii în sistem, după scăderea ei în regimurile normale

sau de avarie, este necesar să se acţioneze asupra excitaţiei generatorului sincron.
Comparativ cu sistemele industriale, în sistemele electroenergetice navale,
reglarea automată a tensiunii trebuie să îndeplinească cerinţe superioare privind
calitatea energiei electrice. Aceasta se explică prin graficul diurn care, în cazul
sistemelor electroenergetice navale, are mari fluctuaţii de sarcini active şi reactive.
De asemenea, pentru sistemul electroenergetic naval sunt caracteristice căderi mari
de tensiune produse de curenţii de scurtcircuit sau de curenţii de pornire a
55
motoarelor asincrone cu rotorul în scurtcircuit de putere comparabilă cu puterea
generatoarelor. În acelaşi timp, cerinţa de menţinere constantă a tensiunii la variaţia
sarcinii este o condiţie de bază pentru funcţionarea unor instalaţii de la bordul navei
(sisteme automate, aparatura de radio, iluminat).
Sistemele de reglare automată a tensiunii şi distribuţia echilibrată a sarcinii
reactive la funcţionarea în paralel a generatoarelor îndeplinesc următoarele funcţii:
1) Menţinerea nivelului dat al tensiunii în sistem şi distribuţia proporţională
a sarcinii reactive între generatoarele care lucrează în paralel, în
condiţiile schimbării sarcinii de la zero până la valoarea nominală.
2) Creşterea (forţarea) excitaţiei generatoarelor peste valoarea nominală, în
cazul curenţilor de scurtcircuit sau altor avarii care produc scăderea
tensiunii, pentru asigurarea stabilităţii dinamice a sistemului de reglare.
Forţarea excitaţiei până la valoarea maximă se produce chiar de la
scăderea tensiunii generatorului cu 10-12.4% faţă de valoarea nominală.
3) Asigură restabilirea în timp scurt a tensiunii după deconectarea
scurtcircuitelor. Scurtcircuitele care se produc în reţea sunt însoţite de
căderi de tensiune şi din această cauză motoarele asincrone îşi
micşorează cuplul motor şi viteza, în condiţiile menţinerii constante a
cuplului rezistent. Regulatorul automat de tensiune măreşte din primul
moment tensiunea, iar după deconectarea scurtcircuitelor restabileşte
valoarea nominală a acesteia şi asigură accelerarea motoarelor asincrone
pentru refacerea turaţiei nominale.
4) Uşurează pornirea motoarelor asincrone în scurtcircuit de putere mare,
comparabilă cu puterea generatoarelor. La pornirea acestor motoare,
valoarea mare a curentului de pornire reactiv produce prin fluxul de
reacţie al indusului demagnetizarea generatorului urmată de micşorarea
tensiunii şi prelungirea duratei de pornire a motorului. În aceste condiţii
regulatorul automat de tensiune (RAT) asigură forţarea excitaţiei,
restabilirea tensiunii şi scurtarea însemnată a duratei de pornire a
motorului asincron de putere mare.
5) Îmbunătăţirea condiţiilor de sincronizare a generatoarelor.
Menţinerea constantă a tensiunii generatoarelor sincrone, atât în regim
permanent, cât şi în regim tranzitoriu, este posibilă numai prin folosirea
regulatorului automat de tensiune. Obţinerea aceluiaşi scop prin comandă manuală,
cu ajutorul unui reostat, nu este posibilă din cauza întârzierii procesului de reglare
efectuat de operator.
Experienţa arată că stabilitatea funcţionării în paralel a generatoarelor este
asigurată de posibilitatea forţării rapide a excitaţiei generatoarelor până la valoarea
maximă, capabilă să asigure restabilirea în timp scurt a tensiunii după decuplarea
scurtcircuitelor şi să menţină în funcţiune motoarele asincrone.
56
Pentru asigurarea stabilităţii funcţionării în paralel a generatoarelor, regulatorul
automat de tensiune trebuie să acţioneze suficient de repede pentru a creşte în timp
scurt tensiunea şi curentul în înfăşurarea de excitaţie a generatorului sincron. Din acest
punct de vedere, la generatoarele sincrone cu excitatrice, creşterea excitaţiei se face
mai încet decât la generatoarele cu autoexcitaţie din cauza întârzierilor produse de
inductivitatea mare a înfăşurării de excitaţie a excitatricei.
Curba de creştere a tensiunii la bornele înfăşurării de excitaţie a generatorului
sincron este prezentată în figura 2.4.1.
Fig. 2.4.1 Graficul de determinare a vitezei medii de creştere a tensiunii de excitaţie
Viteza de creştere a tensiunii este apreciată prin viteza medie de variaţie a

 dU 
tensiunii  e  pe o durată de 0,2.4 s, faţă de tensiunea nominală a sistemului de
 dt  med .
excitaţie.
În figura 2.4.1 curba de creştere a tensiunii este aproximată printr-o dreaptă
trasată astfel încât suprafaţa de sub curba a, d, e, f, c să fie egală cu suprafaţa
 dU 
triunghiului abc. Mărimea  e  reprezintă tangenta unghiului de înclinare a
 dt  med .
dreptei ab. Pentru generatoare navale cu excitatrice, viteza medie de creştere a
tensiunii este 108-232.4 v/s. Generatoarele autoexcitate asigură o viteză medie de
creştere a tensiunii mai mare, în limitele 22.40-300 V/s.
Sistemul de excitaţie este caracterizat, de asemenea, de gradul de multiplicare a
tensiunii la forţarea excitaţiei. Acest grad este caracterizat de raportul între tensiunea
limită maximă şi tensiunea nominală.
57
U e lim.max
kp  (2.4.1)
U en
Pentru generatoare sincrone cu excitatrice, gradul de multiplicare la forţarea excitaţiei
este k p  2,5 , iar pentru generatoare autoexcitate k p  3  4 .
Caracteristicile statice ale sistemului de reglare a tensiunii generatorului
sincron reprezintă dependenţa tensiunii generatorului funcţie de componenta
reactivă a curentului de sarcină şi sunt prezentate în figura 2.4.2.
Fig. 2.4.2 Caracteristicile sistemului de reglare:

1 – caracteristica astatică; 2, 3 – caracteristici statice.
Atunci când generatorul trece de la un regim stabil de funcţionare, caracterizat

de o anumită valoare a componentei reactive a curentului de sarcină, la alt regim
stabil de funcţionare pentru care componenta reactivă a curentului de sarcină are altă
valoare, sistemul de reglare automată a tensiunii poate acţiona în două feluri: să
menţină constantă valoarea tensiunii pentru ambele regimuri stabile şi, în acest caz,
îi corespunde caracteristica astatică de reglare (dreapta 1 din figura 2.4.2) sau
tensiunea în al doilea regim stabil să fie diferită de primul şi, în acest caz, sistemul
de reglare are caracteristică statică de reglare (dreapta 2 sau 3 din figura 2.4.2).
La reglarea după caracteristica astatică, în diferite regimuri de funcţionare,
tensiunea rămâne constantă indiferent de valoarea sarcinii.
La reglarea după caracteristica statică, tensiunea generatorului se schimbă în
funcţie de mărimea sarcinii. Gradul de schimbare a tensiunii la modificarea sarcinii
este determinat de înclinarea caracteristicii de reglare, care este caracterizată de
coeficientul de statism.
Ecuaţia caracteristicii statice 2 din figura 2.4.2 este:
U  U0  k sI r (2.4.2)
58
în care: U - tensiunea la bornele generatorului pentru o valoare
determinată a curentului de sarcină reactiv I r
U 0 - tensiunea de mers în gol
k s - coeficientul de statism al caracteristicii de reglare.
Aprecierea caracteristicii statice de reglare se face prin mai mulţi indicatori şi

anume:
- abaterea erorii mărimii reglate faţă de valoarea iniţială:
U  U 0  U (2.4.3)
- abaterea relativă a mărimii reglate sau eroarea statică:

U 0  U U
U    (2.4.4)
Un Un
în care: U n - tensiunea nominală a generatorului
- statismul (corespunzător tensiunii nominale):

U0  Un
S (2.4.2.4)
Un
- coeficientul de statism.
U0  Un
ks   tg (2.4.6)
I rn
în care: I rn - curentul reactiv de sarcină nominal.
Din punct de vedere al coeficientului de statism, acesta poate fi pozitiv atunci
când tensiunea scade la creşterea curentului, U n  U 0 (dreapta 2 din figura 2.4.2)
sau negativ atunci când tensiunea creşte la creşterea curentului de sarcină, U n  U 0
(dreapta 3 din figura 2.4.2).
În practică, caracteristicile statice nu sunt linii drepte, regulatorul de tensiune
în funcţionare prezintă un domeniu de abateri. Valoarea acestora se apreciază prin
coeficientul:
u
 (2.4.7)
Un
59
unde Δu reprezintă lărgimea domeniului abaterilor de la mărimea reglată. În
zona corespunzătoare a abaterilor, mărimea reglată (tensiunea) poate avea orice
valoare. Coeficientul:

  100% (2.4.8)
2
reprezintă precizia de menţinere a mărimii reglate (tensiunea) pentru
caracteristica dată.
Caracteristica statică a regulatorului automat de tensiune arată în ce măsură
valoarea tensiunii generatorului, la instalarea unui nou regim stabil de funcţionare,
este diferită de valoarea din regimul stabil anterior. Această deosebire este exprimată
de eroarea statică u şi de coeficientul de statism k s .
După principiile de funcţionare, sistemele de reglare automată a tensiunii se
împart în trei categorii:
1) Sisteme care acţionează la abaterea tensiunii generatorului de la valoarea
impusă (regulator automat de tensiune).
2) Sisteme care acţionează în funcţie de variaţia curentului de sarcină
(compoundare fazică).
3) Sisteme cu reglare combinată care acţionează atât la variaţia curentului
de sarcină, cât şi la abaterea tensiunii generatorului (compoundare fazică
cu corector de tensiune).
Toate sistemele prezentate, pentru menţinerea constantă a tensiunii, acţionează
asupra excitaţiei generatoarelor. Acţiunea constă în introducerea unui curent
suplimentar în înfăşurarea de excitaţie a generatoarelor autoexcitate sau în
înfăşurarea de excitaţie a excitatricei, în cazul generatoarelor cu excitatrice,
dependent de abaterea mărimii reglate.
2.4.3 Sisteme de compoundare a generatoarelor sincrone
Compoundarea după curent

Principiul compoundării excitaţiei de la curentul de sarcină folosit la
generatorul de curent continuu cu excitaţie compound (mixtă) este folosit şi pentru
generatorul de curent alternativ.
Compoundarea după curent realizează schimbarea excitaţiei în dependenţă de
mărimea curentului de sarcină. În figura 2.4.3 se prezintă schema compoundării
curentului generatorului sincron.
Curentul de sarcină al generatorului trece prin înfăşurarea primară a
transformatorului de curent TC. Din secundarul transformatorului, curentul IK
proporţional cu curentul de sarcină IG este redresat şi se aplică înfăşurării de
excitaţie a excitatricei. Curentul suplimentar iK introdus în înfăşurarea de excitaţie
60
compensează variaţia tensiunii determinată de curentul de sarcină. Mărimea
necesară a curentului iK se asigură prin alegerea corespunzătoare a elementelor din
circuitul de compensare.
Fig. 2.4.3 Schema de principiu a compoundării curentului generatorului sincron
Sistemul compoundării după curent este realizat simplu şi reglează neîntrerupt

excitaţia, fără zone de insensibilitate.
Reglarea excitaţiei în schema de compoundare după curent se face după legea:
E de  E de0  k i I G (2.4.9)
unde: E de - tensiunea electromotoare a generatorului

proporţională cu tensiunea excitatricei;
E de0 - tensiunea electromotoare a generatorului proporţională cu
tensiunea excitatricei, în absenţa alimentării suplimentare de la
sistemul de compoundare ( I G  0 );
k i - coeficient de compoundare;
I G - curentul de sarcină al generatorului.
La scurtcircuite şi mărirea bruscă a sarcinii în sistemul electroenergetic, se
produce scăderea rapidă a tensiunii la bornele generatorului. Curentul de
compoundare, iK, determinat de creşterea curentului generatorului, IG, produce
forţarea excitaţiei până la valoarea maximă şi restabilirea tensiunii generatorului.
În acelaşi timp, trebuie menţionat, că principiul compoundării prezentat în
figura 2.4.3 nu rezolvă complet problema reglării excitaţiei, întrucât curentul de
compoundare, iK, este proporţional cu valoarea totală a curentului de sarcină şi nu
sesizează modificarea factorului de putere. În cazul generatorului sincron, spre
deosebire de generatorul de curent continuu, curentul de sarcină este defazat cu un
unghi,  , faţă de tensiunea generatorului şi are două componente: o componentă
61
activă, Ia, în fază cu tensiunea generatorului şi o componentă reactivă, Ir, în urmă cu

(pentru sarcina inductivă) faţă de tensiunea generatorului (figura 2.4.4).
2
Fig. 2.4.4 Componentele curentului de sarcină
Din analiza fenomenului reacţiei indusului, componenta reactivă inductivă

creează un flux de reacţie longitudinal demagnetizant, constituind cauza principală a
micşorării fluxului rezultant la mărirea sarcinii şi pe această bază, a reducerii tensiunii
la bornele generatorului. În figura 2.4.4 se vede că în condiţiile menţinerii constante a
valorii totale a curentului de sarcină, la creşterea defazajului de la 1 la  2 se măreşte
valoarea componentei reactive, creşte efectul de demagnetizare şi reducere a tensiunii
generatorului. Sistemul de compoundare fiind dependent de valoarea totală a
curentului de sarcină, nu reacţionează la modificarea defazajului  şi, ca urmare,
precizia reglării este insuficientă şi reprezintă 2.4-10% din tensiunea nominală.
În schemele folosite în aplicaţiile practice, pentru ridicarea preciziei reglării se
utilizează compoundarea fazică care permite efectuarea reglării, atât în funcţie de
mărimea curentului de sarcină, cât şi în funcţie de defazajul  dintre curent şi
tensiune.
Compoundare fazică. Sistemul de compoundare fazică, reprezentat în figura
2.4.5 se bazează pe principiul reglării combinate şi asigură menţinerea constantă a
tensiunii atât la schimbarea curentului, cât şi a factorului de putere al sarcinii.
62
Fig. 2.4.5 Schema de principiu a compoundării fazice de curent
Pentru explicarea principiului de funcţionare al compoundării fazice, în figura

2.4.6 se prezintă diagramele fazoriale ale tensiunii şi curentului construite pentru
diferite valori ale factorului de putere.
Legea reglării excitaţiei în cazul compoundării fazice este exprimată de relaţia:
E de  E de0  k u U G  jk i I G (2.4.10)
unde: U G - tensiunea generatorului

I G - curentul generatorului
k u - coeficient de compoundare după tensiune
k i - coeficient de compoundare după curent.
Fig. 2.4.6 Diagrama fazorială a tensiunii şi curentului în cazul legării în paralel

a înfăşurărilor secundare ale transformatoarelor de curent şi tensiune pentru  k  90 
63
Curentul în înfăşurarea de excitaţie, I e, este determinat de suma vectorială
a două componente: o componentă I K proporţională cu valoarea curentului de
sarcină şi o componentă I U proporţională cu tensiunea generatorului. Pentru
obţinerea unui reglaj corect, componenta de tensiune I U trebuie să fie decalată
cu unghiul  k  90  faţă de tensiunea generatorului. În acest caz, pentru un
curent de sarcină constant, la schimbarea defazajului  dintre tensiune şi
curent de la   0 la   90  , curentul de excitaţie al generatorului are valoarea
minimă la   0 şi maximă la   90  , ceea ce corespunde reglajului, întrucât
la creşterea defazajului se măreşte componenta reactivă a curentului, creşte
efectul de demagnetizare care este compensat de creşterea corespunzătoare a
curentului de excitaţie. În caz contrar, pentru I U în fază cu tensiunea
generatorului,  k  0 , curentul de excitaţie maxim ar fi pentru   0 şi minim
la   90  , adică invers faţă de necesităţile reglajului.
Defazajul dintre tensiunea generatorului UG şi componenta curentului de
excitaţie IU, proporţională cu tensiunea generatorului, în schema din figura 2.4.5, se
obţine prin conectarea în circuit a impedanţei ZK de valoare foarte mare.
În schemele de compoundare fazică, înfăşurările secundare ale
transformatoarelor de tensiune şi de curent pot fi conectate în paralel sau în serie. În
figura 2.4.7 se prezintă varianta de conectare în paralel.
Fig. 2.4.7. Schema de compoundare fazică cu conectarea în paralel a secundarelor

transformatoarelor de curent şi tensiune
a) schema de principiu; b) schema echivalentă
Neglijând fluxurile de dispersie, rezistenţele se şterge înfăşurărilor, curentul de

magnetizare şi pierderile active în circuitul magnetic, se obţine schema echivalentă
simplificată prezentată în figura 2.4.7.b. Conform schemei echivalente rezultă:
Ie  IU  IK (2.4.11)
k u UG  Ue  ZK I U (2.4.12)
64
în care: I e - curentul de excitaţie al generatorului.
IK  k i IG (2.4.13)
este componenta curentului proporţională cu intensitatea curentului

generatorului IG.
Ue  e  e (2.4.14)
în care: U e - tensiunea la bornele înfăşurării de excitaţie

 e - impedanţa înfăşurării de excitaţie
Din relaţiile (2.4.11), (2.4.12), (2.4.13), după efectuarea calculelor
corespunzătoare, se determină curentul de excitaţie.
e 
1
k i    G  k u U G  (2.4.12.4)
ZK  Ze
Din relaţia (2.4.12.4) se observă că valoarea curentului de excitaţie obţinut

prin însumarea vectorială a componentelor proporţionale cu tensiunea şi curentul
generatorului depinde de valoarea reactanţei elementului de compoundare,  k .
Dacă se anulează impedanţa de compoundare,  k  0 , curentul de excitaţie este
determinat numai de componenta de tensiune şi funcţionarea normală a sistemului
nu este posibilă.
Valoarea curentului de excitaţie,  e , depinde, de asemenea, de raportul între
rezistenţa şi reactanţa impedanţei  k . Dacă rΚ  0 , atunci unghiul de deviere între
tensiunea generatorului, U G , şi componenta curentului de excitaţie,  U , este
 K  90 0 . În acest caz, pentru o sarcină inductivă a generatorului,   90 0 ,
componentele curentului de excitaţie  K ,  U se însumează algebric obţinându-se
valoarea maximă a curentului de excitaţie, care corespunde întru totul necesităţii
reglajului (vezi figura 2.4.6.).
Dacă r  0 şi reactanţa elementului de compoundare x   0 , atunci unghiul
dintre tensiunea generatorului şi componenţa  u este zero,  K  0 . În acest caz
pentru sarcina activă a generatorului,   0 , componentele   ,  u se însumează
algebric obţinându-se valoarea maximă a curentului de excitaţie iar la micşorarea
 
factorului de putere până la anulare   90 , curentul de excitaţie se reduce până
0
la valoarea minimă, cea ce nu corespunde necesităţilor de reglaj şi ca atare sistemul

nu funcţionează normal.
65
În concluzie, pentru funcţionarea normală a schemei din figura 2.4.7,
elementul de compoundare are reactanţa foarte mare comparativ cu rezistenţa care
este neglijabilă. De asemenea în unele scheme de compoundare fazică pentru
obţinerea defazajului,   90 , între tensiunea generatorului şi componenta Ι u a
0
curentului de excitaţie, în locul droselului se foloseşte un condensator, efectul fiind

acelaşi.
Schema prezentată în figura 2.4.8 corespunde cazului în care înfăşurările secundare
ale transformatoarelor de tensiune şi de curent sunt conectate în serie.
În această schemă, spre deosebire de cazul anterior, în loc de însumarea curenţilor se
face însumarea tensiunilor electromotoare ale surselor. Pentru realizarea schemei
compoundării fazice este necesar ca între punctele 1 şi 2 să existe o caracteristică moale a
sursei de curent. De aceea se introduce o impedanţă suplimentară   , de valoare mică, în
paralel cu înfăşurarea secundară a transformatorului de curent.
Fig. 2.4.8 Schema de compoundare fazică cu conectarea în serie a înfăşurărilor

secundare ale transformatoarelor de tensiune şi de curent:
a – schema de principiu, b – schema echivalentă
Suma tensiunilor electromotoare, conform schemei echivalente, este:
U e   e  e  U     k i  G   e  (2.4.16)
unde
Ue  e  e : U  k u UG (2.4.17)
Din relaţiile (2.4.16), (2.4.17), după efectuarea calculelor corespunzătoare, se obţine
valoarea curentului în înfăşurarea de excitaţie.
e 
1
  k i  G  k u U G  (2.4.18)
  e  
Din relaţia (2.4.18) rezultă că valoarea curentului de excitaţie depinde de valoarea
impedanţei   . Dacă   lipseşte, atunci alimentarea de la sursa de tensiune nu influenţează
curentul de excitaţie, această fiind dependent numai de curentul generatorului. Este evident că în
66
cazul şuntării înfăşurării secundare a transformatorului de curent,    0 , componenţa de
curent nu influenţează curentul de excitaţie.
În ecuaţia (2.4.18) se însumează vectorial căderea de tensiune pe impedanţa   şi
componenta proporţională cu tensiunea generatorului U  .
În schemele de compoundare fazică însumarea semnalelor proporţionale cu tensiunea
şi curentul generatorului se face pe cale electrică sau electromagnetică. În ultimul caz se
foloseşte un transformator de construcţie normală cu trei înfăşurării şi trei coloane
reprezentat în figura 2.4.9, în două variante.
În acest caz, în locul legăturilor electrice între înfăşurările secundare ale
transformatoarelor de curent şi de tensiune, însumarea se face pe baza fluxului magnetic
rezultant care induce în a treia înfăşurare a tensiune proporţională cu suma semnalelor din
înfăşurările de curent şi de tensiune.
Fig. 2.4.9 Transformatorul cu trei înfăşurării şi trei coloane
În transformatorul cu trei înfăşurării tensiunea magnetomotoare rezultantă în

înfăşurarea de ieşire spre redresor reprezintă suma tensiunilor magnetomotoare create de
înfăşurările de curent şi de tensiune, cea ce echivalează cu însumarea curenţilor în cazul
schemei cu înfăşurările secundare de curent şi de tensiune conectate în paralel.
Pentru a obţine defazarea semnalului de tensiune cu unghiul    90 0 faţă de tensiunea
generatorului, necesară funcţionării corecte a sistemului de reglare prin compoundare fazică,
elementul de compoundare, după cum a fost prezentat, poate fi un drosel sau un condensator.
Acelaşi efect se poate obţine şi prin realizarea unei construcţii speciale pentru miezul magnetic al
transformatorului de compoundare care permite folosirea şuntului magnetic sau întrefierului. Prin
această construcţie se înlocuieşte droselul sau condensatorul de impedanţă   .
Şuntul magnetic se dispune între coloane, între înfăşurările de tensiune şi de curent.
Prezenţa şuntului măreşte impedanţa de dispersie a fluxului înfăşurării de tensiune cea ce
echivalează cu introducerea în serie în circuitul înfăşurării de tensiune a elementului de
compoundare    .
67
Introducerea întrefierului, realizat practic prin introducerea unor plăcuţe din material
nemagnetic în circuitul magnetic al transformatorului de curent, este echivalent cu şuntarea
înfăşurării secundare a acestuia cu o impedanţă   prin care se realizează înmuierea
caracteristicii externe a transformatorului de curent.
În practică se întâlneşte o diversitate mare de scheme de compoundare fazică a
generatoarelor sincrone, având în comun acelaş principiu de funcţionare.
Analiza sistemului de compoundare fazică a fost făcută, pentru simplificare, pe o fază,
fenomenele analizate fiind similare şi pe celelalte faze ale generatorului sincron. În practică
transformatorul de compoundare fazică este un transformator trifazat având pe fiecare fază
cele trei înfăşurări de curent, de tensiune şi de ieşire. Primele două pot fi considerate
înfăşurări primare iar ce-a de-a treia înfăşurare secundară. În figura 2.4.10 se prezintă mai
multe variante de compoundare fazică pentru generatorul sincron.
În figura 2.4.10 a este prezentată schema compoundării fazice cu element de
compoundare inductiv. Elementele schemei sunt: transformatorul de compoundare fazică TCF,
droselul D şi redresorul Rd.
Transformatorul de compoundare este un transformator trifazat cu trei coloane având
dispuse trei înfăşurări trifazate: de curent W1 , de tensiune W2 şi de ieşire W3 . Elementul
de compoundare este droselul D.
Autoexcitarea generatorului se face pe seama tensiunii electromotoare remanente.
Sistemul menţine tensiunea cu precizie de  5% . Schimbarea nivelului tensiunii de lucru se
face cu rezistenţa de reglaj R r în limitele  5% .
Schema din figura 2.4.10b foloseşte ca element de compoundare un condensator şi se
compune din: transformatorul de compoundare fazică, TCF, bateria de condensatori, C,
redresor trifazat în punte, R d . Curentul din înfăşurarea de ieşire W3 reprezintă suma
vectorială a curenţilor din înfăşurarea de curent W1 şi înfăşurarea de tensiune W2 .
Înfăşurarea de excitaţie a generatorului sincron este alimentată de la înfăşurarea de ieşire
prin redresorul R d . Prezenţa capacităţii în circuitul înfăşurării de tensiune W2 produce
deviaţia semnalului de tensiune cu 90 0 faţă de tensiunea generatorului, necesară pentru
compensarea influenţei factorului de putere. În afară de acesta, impedanţa capacitivă
micşorează impedanţa totală a circuitului de excitaţie favorizând procesul de autoxicitare. În
cazul acestui sistem statismul reglării nu depăşeşte  3% la schimbarea sarcinii de la zero
la 100% şi a factorului de putere, cos , de la 1,0 la 0,4 .
În figura 2.4.10.c se prezintă varianta sistemului de compoundare fazică fără element
exterior de compoundare. În acest caz, construcţia specială a transformatorului de
compoundare constă în plasarea unui şunt magnetic între coloane, între înfăşurările de
curent şi de tensiune, care are rolul elementului de compoundare. Elementele schemei sunt:
transformatorul de compoundare fazică cu şunt magnetic, TCF şi redresorul trifazat în punte
R d . În această variantă schema se simplifică prin absenţa elementului exterior de
compoundare. Prezenţa şuntului magnetic produce dispersia fluxului magnetic din
înfăşurarea de tensiune echivalentă cu introducerea în serie a unei inductanţe.
68
Fig. 2.4.10 Scheme de compoundare fazică pentru generatoare sincrone autoexcitate:
a – cu element de compoundare inductiv (drosel);
b – cu element de compoundare capacitiv; c – cu şunt magnetic
Compoundarea fazică cu corector de tensiune.

Compoundarea fazică realizată pentru generatoare sincrone asigură menţinerea
tensiunii generatorului cu statism 3  5% .
La nave cu grad înalt de automatizare această precizie de menţinerea tensiunii nu este
suficientă. În condiţiile actuale, pentru astfel de nave, se cere ca precizia reglării tensiunii să
nu fie mai mică de  1% la schimbarea sarcinii de la zero la 125% , a factorului de putere
de la 1 la 0,4 şi a frecvenţei în limitele  2,5% .
Pentru realizarea cerinţelor sporite de ridicarea a preciziei reglării tensiunii, pe lângă
compensarea căderii de tensiune pe impedanţa statorului şi a influenţei fluxului de reacţie al
indusului, realizată de sistemul de compoundare fazică, trebuie avute în vedere şi celelalte
influenţe asupra stabilităţii tensiunii, cum ar fi: saturaţia circuitelor magnetice ale
generatorului, histerezisul, schimbarea rezistenţelor înfăşurărilor cu temperatura.
69
În scopul ridicării preciziei reglării tensiunii, în sistemele de compoundare fazică se
folosesc corectoare de tensiune. Corectorul de tensiune lucrează pe principiul abaterii
mărimii reglate (tensiunea) faţă de o mărime de referinţă sau de comparare şi se compune,
în principiu, din blocul de măsură, blocul de comparare şi amplificare şi elementul de
execuţie.
În practică se folosesc diferite scheme de realizare a corectoarelor de tensiune construite cu
amplificatoare magnetice sau cu elemente semiconductoare. În funcţie de sistemul de excitaţie al
generatorului, corectorul de tensiune se conectează: pe înfăşurarea de excitaţie, pe o înfăşurare de
comandă a transformatorului de compoundare, pe înfăşurarea de comandă a unui drosel cu
reactanţa reglabilă, ş.a.
Principiile reglării automate a tensiunii generatoarelor sincrone navale sunt
examplificate prin prezentarea unor scheme practice realizate de diferite firme constructoare
şi prezentate în subcapitolul 2.4.5.
2.4.4 Distribuţia sarcinii reactive între generatoarele care funcţionează

în paralel
La funcţionarea în paralel a generatoarelor sincrone, spre deosebire de generatoarele

de curent continuu, proporţional cu puterea nominală a generatorului trebuie să se distribuie
atât puterea activă cât şi puterea reactivă.
În cazul generatoarelor sincrone reactanţa inductivă a înfăşurării statorului este mult
mai mare decât rezistenţa înfăşurării şi la apariţia unei diferenţe între tensiunile
electromotoare ale generatoarelor cuplate în paralel, E , apare curentul de egalizare
defazat cu 90 0 faţă de tensiunea E . Curentul de egalizare este pur reactiv şi practic nu
influenţează asupra puterii active dezvoltată de motoarele primare. Acest curent creează
numai sarcină reactivă.
Prin reglarea excitaţiilor generatoarelor se modifică tensiunile electromotoare şi se
produce schimbarea distribuţiei sarcinii reactive între generatoare. Dacă la unul din
generatoare se măreşte excitaţia iar la celălalt se micşorează atunci, în condiţiile menţinerii
constante a tensiunii la barele centralei, primul se încarcă cu sarcină reactivă iar al doilea
restituie sarcina reactivă.
Prin reglarea curenţilor de excitaţie ai generatoarelor, manual sau automat, se
realizează distribuţia echilibrată a sarcinilor reactive între generatoarele care funcţionează în
paralel. Să urmărim funcţionarea a trei generatoare, cu reglare automată a tensiunii,
conectate în paralel la aceleaşi bare. În figura 2.4.11 se prezintă caracteristicile statice de
reglare pentru cele trei generatoare cu statisme diferite: 1 ,  2 ,  3 .
Pentru regimul stabil 1 tensiunea la bare este U 1 şi curenţii de sarcină reactivi sunt
 Gr1 ,  Gr 2 ,  Gr 3 .
La creşterea sarcinii reactive, solicitată de la barele centralei, se micşorează tensiunea
la bare, sistemele de reglare automată intră în funcţiune şi se măresc curenţii de excitaţie ai
generatoarelor. În noul regim stabil 2 de funcţionare, tensiunea la bare este U 2 iar valorile
curenţilor de sarcină reactivă se modifică, având valorile:  ' Gr1 ,  ' Gr 2 ,  ' Gr 3 .
70
Scriind pentru fiecare generator ecuaţia caracteristicii statice de reglare (relaţia 2.4.2)
pentru regimurile stabile 1 şi 2 , scăzând cele două ecuaţii (membrii din stânga şi membrii
din dreapta) se obţine o nouă formă pentru caracteristicile de reglare.
U  k s1 Gr1  0 

U  k s 2  Gr 2  0 (2.4.19)
U  k s3  Gr 3  0 
în care: U  U1  U 2
k s1 , k s2 , k s3 - coeficienţii de statism ai
caracteristicilor de reglare.
În figura 2.4.11, din triunghiurile I, II şi II rezultă:
U U 
  Gr1   
tg 1 k s1 
U U 
  Gr 2    (2.4.20)
tg 2 k s 2 
U U 
  Gr 3   
tg 3 k s 2 
Fig. 2.4.11 Distribuţia sarcinii reactive la funcţionarea în paralel a generatoarelor cu

statisme diferite
Adunând membrii din partea dreaptă şi membrii din partea stângă se obţine:
71
3
 1 1 1 
  Gri  U    (2.4.21)
1  k s1 k s2 k s3 
Din ecuaţia (2.4.21) se determină U şi se înlocuieşte în relaţiile (2.4.20). După
efectuarea calculelor, rezultă:
3 
  Gri 

 Gr1  1
 1 1 1 
k s1     
 k s1 k s 2 k s3  
3 
1 Gri
 

 Gr 2   (2.4.22)
 1 1 1 
k s 2    
 k s1 k s 2 k s3  
3

1  Gri 
 Gr 3  
 1 1 1 
k s3     
 k s1 k s 2 k s3  
Analog se poate obţine variaţia curentului pentru n generatoare care funcţionează în
paralel.
n
  Gri
 Grn  i 1
(2.4.23)
 1 1 1 
k sn    ...... 
 s1
k k s2 k sn 
şi variaţia de tensiune:
n
  Gri
U  i 1
(2.4.24)
1 1 1
  ....
k s1 k s 2 k sn
Din expresia (2.4.23) rezultă că, pentru generatoarele cu coeficienţi de statism diferiţi
ai caracteristicilor de reglare, sarcina reactivă se distribuie proporţional cu coeficienţii de
statism. În exemplul prezentat în figura 2.4.11 generatorului 3 cu cel mai mic grad de
statism îi corespunde încărcarea cea mai mare.
72
La funcţionarea în paralel a generatoarelor de aceeaşi putere, distribuţia egală a sarcini
reactive se obţine în cazul în care coincid caracteristicile de reglare (au acelaşi grad de
statism). În cazul în care generatoarele care lucrează în paralel au puteri diferite, sistemul
automat de reglare a tensiunii trebuie să asigure distribuţia puterii reactive între generatoare
proporţional cu puterile nominale ale acestora.
Fig.2.4.12 Schema de principiu de stabilizare a curentului

Funcţionarea în paralel a generatoarelor care au caracteristică astatică de reglare nu
asigură stabilitate în distribuţia sarcini reactive.
Pentru funcţionarea în paralel, regulatoarele automate de tensiune ale generatoarelor trebuie să
aibă caracteristică statică de reglare şi pentru a realiza distribuţia echilibrată a sarcinii reactive între ele,
sistemele de reglare trebuie să permită reglarea statismului. În figura 2.4.12 se prezintă schema de
principiu a sistemului de reglare a statismului.
Principiul de funcţionare constă în aplicarea unui semnal de tensiune, proporţional cu
curentul de sarcină, la intrarea regulatorului automat de tensiune. Acest semnal se adaugă la
semnalul de intrare proporţional cu tensiunea generatorului şi în acest fel, la creşterea
curentului de sarcină, se măreşte artificial tensiunea aplicată elementului de măsură al
regulatorului. Regulatorul automat de tensiune sesizează creşterea tensiunii şi comandă
scăderea tensiunii generatorului până la realizarea echilibrului între valoarea măsurată şi
valoarea impusă (de referinţă). În acest mod se obţine micşorarea tensiunii generatorului la
creşterea curentului de sarcină şi deci un anumit grad de statism al caracteristici de reglare.
Pentru schema din figura 2.4.12 tensiunea care se aplică elementului de măsură este:
U r  U G   c Rr   r Rr (2.4.25)
73
în care: U r - tensiunea care se aplică regulatorului
I c - curentul în înfăşurarea secundară de curent
 r - curentul de lucru al regulatorului
R r - rezistenţă de reglaj
Deoarece curentul  r   c se poate neglija căderea de tensiune  r Rr şi relaţia
(2.4.22.4) devine:
U r  U G   c Rr (2.4.26)
În figura 2.4.13 se prezintă diagramele fazoriale ale tensiunilor regulatorului cu curent
de stabilizare.
Din diagramele fazoriale ale tensiunilor rezultă că tensiunea de reglare este influenţată
în principal de componenta reactivă a curentului generatorului (figura 2.4.13b). Influenţa
componentei active asupra mărimii tensiunii de reglare, U r , este nesemnificativă (figura
2.4.13a).
Curentul din secundarul transformatorului este proporţional cu curentul generatorului
 c   Gr şi ecuaţia (2.4.26) poate fi scrisă sub forma:
U G  U r   Gr Rr (2.4.27)
Modificarea statismului se obţine prin reglarea rezistenţei R r care modifică tensiunea

suplimentară introdusă de curentul reactiv la intrarea regulatorului automat de tensiune.
Fig. 2.4.13 Diagramele fazoriale ale tensiunilor regulatorului cu curent de stabilizare: a - pentru
sarcină activă cos  1; b – pentru sarcină reactivă cos  0
Pentru distribuţia echilibrată a sarcinii reactive între generatoarele care funcţionează
în paralel se folosesc diferite soluţii de realizare a blocului de stabilizare a curentului, toate
având în comun acelaşi principiu de funcţionare.
74
În afara blocului de stabilizare a curentului se folosesc şi legături de egalizare. Prin
trecerea curenţilor de egalizare se micşorează tensiunea electromotoare a generatorului cu
curent reactiv mai mare şi se măreşte tensiunea electromotoare a generatorului cu valoarea
curentului reactiv mai mică, realizându-se echilibrarea distribuţiei sarcini reactive.
2.4.5 Scheme de reglare automată a tensiunii şi puterii reactive pentru

generatoarele sincrone
2.4.5.1 Sistemul de autoexcitaţie şi reglare automată a tensiunii generatoarelor

sincrone produs de firma „Elma”(Germania)
Date tehnice principale. Sistemul menţine tensiunea generatorului cu precizia de

 2,5% în condiţiile schimbării sarcinii de la zero la 100% şi a factorului de putere de la
0,9 la 0,4.
Sistemul lucrează după principiul compoundării fazice cu însumarea electrică a
semnalelor de tensiune şi de curent, fără corector de tensiune.
La aplicarea unor şocuri de sarcină, sistemul de reglare reacţionează rapid. Pentru un
şoc de sarcină de 100% , timpul de restabilire a tensiunii este de 0,2s.
Schema de principiu şi elementele componente sunt prezentate în figura 2.4.14.
Elementele de bază ale schemei sunt: 1 – transformator de compoundare de curent; 2
– reactor; 3 – redresor de putere; 4 – rezistenţă de reglare a tensiunii; 2.4 – excitaţia
generatorului sincron.
Funcţionarea sistemului. După realizarea turaţiei nominale generatorul se autoexcită pe
baza magnetismului remanent. Tensiunea electromotoare dată de magnetismul remanent, care
apare în înfăşurarea statorului, se aplică înfăşurării de excitaţie a generatorului 2.4 prin
reactorul 2, redresorul 3 şi produce autoxcitarea generatorului. Valoarea curentului de excitaţie
şi tensiunea de mers în gol a generatorului sunt dependente de valoarea curentului  U care
trece prin înfăşurările reactorului. Acest curent este proporţional cu tensiunea generatorului şi
defazat cu 90 0 faţă de aceasta, prin prezenţa reactorului.
La funcţionarea generatorului în sarcină apare curentul de sarcină  G , în înfăşurarea
statorului, care produce fluxul de reacţie al indusului şi căderea de tensiune pe impedanţa
statorului. Pentru compensarea influenţei curentului de sarcină, prin transformatorul de
curent 1 şi redresorul 3 se aplică un curent suplimentar   în înfăşurarea de excitaţie a
generatorului, realizându-se compoundarea după curent. Creşterea curentului de excitaţie
compensează micşorarea tensiunii provocată de curentul de sarcină.
75
Fig. 2.4.14 Schema de principiu a generatorului sincron autoexcitat produs de firma „Elmo” seria
SSED
La funcţionarea în sarcină a generatorului, pe partea de curent alternativ se însumează

vectorial doi curenţi: curentul  U proporţional cu tensiunea generatorului şi defazat cu 90 0
faţă de aceasta şi curentul   proporţional cu valoarea curentului de sarcină al generatorului,
G .
Curentul generatorului,  G , este defazat faţă de tensiunea generatorului, U G , cu unghiul
 determinat de factorul de putere al sarcinii. În figura 2.4.12.4 se prezintă diagrama fazorială
de însumare electrică a componentelor curentului de excitaţie.
76
Fig. 2.4.15 Diagrama fazorială a curenţilor de excitaţie pentru
diferiţi factori de putere, cos  , ai sarcinii
Din diagramele fazoriale se observă că valoarea curentului de excitaţie,  e , se modifică la
schimbarea factorului de putere. Pentru acelaş curent de sarcină, curentul de excitaţie creşte la
mărirea unghiului  (micşorarea factorului de putere cos  ) şi se micşorează la scăderea
unghiului  (mărirea factorului de putere cos  ) ceea corespunde necesităţii reglajului tensiunii
generatorului după principiul compoundării fazice.
Parametrii schemei de reglare se calculează astfel încât să se asigure compensarea
reacţiei indusului şi menţinerea constantă a tensiunii generatorului la schimbarea sarcinii şi
a factorului de putere.
Pentru distribuţia echilibrată a sarcinii reactive între generatoarele care funcţionează
în paralel, se prevăd două conductoare pe partea de curent continuu care asigură punerea
în paralel a înfăşurărilor de excitaţie ale generatoarelor. Schema de conectare pentru două
generatoare de aceeaşi putere este prezentată în figura 2.4.16.
Dacă generatoarele au puteri diferite, atunci în serie cu înfăşurarea de excitaţie a
generatorului cu puterea mai mică se introduce a rezistenţă de egalizare, de mărime
corespunzătoare.
Generatoarele din seria SSED asigură funcţionarea stabilă la mersul în paralel. La

mersul în gol nu se conectează în paralel generatoarele, deoarece poate apărea fenomenul de
oscilaţii ale tensiunilor. Ordinea de conectare este: mai întâi se conectează legăturile de
egalizare la bare, care leagă între ele polarităţile de acelaşi fel ale înfăşurărilor de excitaţie,
după care se cuplează generatorul la bare. Distribuţia echilibrată a sarcinii reactive între
generatoarele care lucrează în paralel este asigurată, pentru acest sistem de reglare, prin
barele de egalizare .
Distribuţia sarcinii active nu depinde de sistemul de reglare automată a tensiunii
generatorului şi se realizează numai pe baza modificării puterii cedate de motorul primar.
Pentru aceasta este necesar să se acţioneze asupra regulatorului de turaţie de pe motorul
diesel sau asupra regulatorului de distribuţie a aburului în cazul turbinelor.
77
Fig. 2.4.16 Schema legăturilor de egalizare pe partea de curent continuu la funcţionarea în paralel
a generatoarelor sincrone
2.4.5.2 Sistemul de autoexcitaţie şi reglare automată a tensiunii pentru generatoarele

sincrone MCC (fabricate în Rusia)
Date tehnice principale. Sistemul este construit pe principiul compoundării fazice cu

însumarea electromagnetică a semnalelor de tensiune şi curent, fără corector de tensiune.
Sistemul asigură menţinerea tensiunii generatorului, în regim permanent, cu precizia
de  2,5% din valoarea tensiunii nominale, în condiţiile modificării sarcinii de la zero la
100% , a factorului de putere de la 0,95 la 0,7 şi a abaterii frecvenţei în limitele  2% .
Timpul de restabilire a tensiunii la pornirea în gol a unui motor asincron de putere
30% din puterea generatorului, nu depăşeşte 0,8.s.
Elementele componente ale schemei sunt: generatorul sincron, GS, cu înfăşurarea de
excitaţie, EG; generatorul de excitaţie iniţială, GEx.in; transformatorul de compoundare
fazică, TCF; redresorul de putere, R d1 ; drosel cu reactanţă de sarcină reglabilă, D; redresor
pentru excitaţia iniţială, R d 2 ; redresor pentru circuitul de comandă, R d 3 ; rezistor cu
rezistenţă reglabilă pentru fixarea tensiunii la bare R 4 ; rezistoare pentru reglarea
statismului R 1 şi R 2 ; rezistor pentru compensare termică R 3 ; întrerupător a 2 .
78
Fig. 2.4.17 Schema de principiu a generatorului sincron autoexcitat din seria MCC
Droselul cu reactanţă reglabilă, D, realizează comanda manuală a tensiunii

generatorului la bare şi asigură distribuţia echilibrată a sarcinii reactive la funcţionarea în
paralel a generatoarelor din seria MCC cu alte tipuri de generatoare.
Transformatorul de compoundare fazică, TCF, are două înfăşurări primare: o
înfăşurare serie de curent, W1 ; o înfăşurare derivaţie de tensiune, W2 , şi o înfăşurare
secundară W3 . Înfăşurarea de curent este conectată în serie cu sarcina generatorului iar
înfăşurarea derivaţie este conectată la tensiunea generatorului .
Înfăşurarea secundară, de ieşire, W3 , a transformatorul de compoundare este
conectată la blocul redresor şi în paralel cu aceasta la înfăşurarea de sarcină, Ws , a
droselului cu reactanţa comandată. Din curentul înfăşurării secundare, W3 , o parte este
redresată de redresorul R d1 şi se aplică la înfăşurarea de excitaţie iar cealaltă parte este
preluată de înfăşurarea de sarcină, Ws , a droselului cu reactanţa comandată. Prin
schimbarea reactanţei droselului se schimbă raportul dintre aceşti curenţi şi în final se
modifică curentul prin excitaţia generatorului.
Stabilirea tensiunii la bornele de ieşire ale generatorului se realizează prin reglarea
reactanţei droselului care schimbă valoarea curentului în înfăşurarea de sarcină. Reglarea
reactanţei droselului se face prin modificarea stării de premagnetizare a circuitului
magnetic realizată de curentul continuu care trece prin înfăşurarea de comandă C .
Circuitul de alimentare al înfăşurării de comandă, C , este format din: înfăşurarea
W4 montată pe transformatorul de compoundare, TCF, de la care se culege o tensiune
79
proporţională cu tensiunea de linie a generatorului; redresorul R d 3 şi rezistenţele conectate
în serie R1 , R 2 , R 3 , R 4 . Reglarea curentului de comandă se face cu rezistenţa R 4 .
Funcţionarea sistemului. Pentru a asigura iniţierea excitării generatorului, pe axul
rotorului este montat un generator monofazat cu magneţi permanenţi conectat prin redresorul
Rd 2 la înfăşurarea de excitaţie a generatorului. Acest generator de excitaţie iniţială, GEx.in,
de putere mică, circa 80VA , realizează în siguranţă începutul excitării. Pe măsură ce creşte
tensiunea generatorului intră în funcţiune şi sistemul de autoexcitaţie propriu-zis al
generatorului şi spre finalul procesului de excitare, tensiunea dată de redresorul de putere,
R d1 , depăşeşte tensiunea redresorului de excitaţie iniţială. Redresorul R d 2 este blocat de
tensiunea mai mare a redresorului de putere R d1 care preia în continuare, alimentarea
înfăşurării de excitaţie.
Pentru stingerea câmpului magnetic în schemă este prevăzut un contact al automatului
de stingere ASC la închiderea căruia se scurcircuitează înfăşurarea de excitaţie în momentul
decuplării generatorului de la bare.
La transformatorul de compoundare fazică, TCF, curentul în înfăşurarea secundară,
W3 , este determinat de tensiunea magnetomotoare rezultantă obţinută prin însumarea
vectorială a tensiuni magnetomotoare produsă de înfăşurarea serie de curent, W1 şi de
înfăşurarea de tensiune W2 conectată la tensiunea generatorului. Semnalul înfăşurării W2
este defazat cu 90 0 faţă de tensiunea generatorului. Defazarea se realizează prin montarea
unui şunt magnetic între înfăşurările de tensiune şi curent care constituie, în acest caz,
elementul de compoundare.
Curentul de la ieşirea transformatorului de compoundare alimentează redresorul de
putere şi în paralel cu acesta, înfăşurările de sarcină ale droselului cu reactanţa reglabilă.
Schema prezentată nu are corector de tensiune. Parametrii transformatorului de
compoundare se aleg astfel încât tensiunea magnetomotoare rezultantă să asigure curentul
necesar în înfăşurarea W3 . De la înfăşurarea de ieşire, W3 , se alimentează înfăşurarea de
excitaţie şi înfăşurarea de sarcină a droselului. Curentul în înfăşurarea de excitaţie trebuie să
fie suficient pentru menţinerea constantă a tensiunii generatorului.
Pentru menţinerea constantă a tensiunii generatorului atunci când se modifică turaţia
motorului primar, parametrii transformatorului de compoundare se aleg astfel încât să
realizeze o caracteristică de reglare cu statism negativ. Corespunzător acestei caracteristici
de reglare, pentru turaţie constantă, la modificarea curentului de sarcină de la zero la
100% , tensiunea generatorului creşte la mărirea curentului de sarcină.
Având o caracteristică de reglare cu statism negativ, în condiţiile în care creşterea
sarcinii generatorului produce scăderea turaţiei motorului primar, se reduce statismul
negativ spre zero şi chiar poate trece în domeniu pozitiv asigurând practic menţinerea
constantă a tensiunii generatorului. Prin aceasta familia de caracteristici externe ale
generatorului asigură menţinerea constantă a tensiunii cu precizia de  2,5% din valoarea
nominală.
80
Fixarea nivelului tensiunii generatorului pentru regimul stabil de funcţionare, se
realizează cu rezistenţa reglabilă R 4 conectată în circuitul înfăşurării de comandă a droselului.
La mărirea rezistenţei R 4 se micşorează curentul în înfăşurarea de comandă  C , scade
nivelul de premagnetizare al droselului, creşte reactanţa înfăşurărilor de sarcină şi se
micşorează curentul prin aceste înfăşurări. Micşorarea curentului prin înfăşurările de sarcină,
Ws , duce la creşterea curentului prin înfăşurarea de excitaţie a generatorului, EG şi la mărirea
tensiunii de la bornele generatorului. Rezistorul R 4 permite reglarea tensiunii generatorului
de la  2% la  7% din valoarea nominală.
Distribuţia echilibrată a sarcinii reactive la funcţionarea în paralel a generatoarelor din
seria MCC cu generatoare de alt tip se realizează prin reglarea corespunzătoare a statismului
caracteristicii externe. Pentru reglarea statismului, circuitul de ajustare este format din:
transformatorul de curent Tr C montat pe faza A, înfăşurare W4 a transformatorului de
compoundare de la care se obţine un semnal proporţional cu tensiunea de linie dintre fazele B, C
şi rezistenţa reglabilă R 1 .
La funcţionarea autonomă a generatorului, secundarul transformatorului de
curent Tr C este scurcircuitat prin închiderea contactului a 2 căruia îi corespunde
poziţia „Funcţionare autonomă”. Corespunzător acestei situaţii schema de ajustare a
statismului nu funcţionează.
Pentru funcţionarea în paralel, contactul a 2 este deschis şi îi corespunde poziţia
„Funcţionare în paralel”. Înfăşurarea secundară a transformatorului de curent este
conectată pe rezistenţa reglabilă R 1 . Semnalul proporţional cu curentul de sarcină
de la rezistenţa R 1 se adaugă semnalului proporţional cu tensiunea de linie obţinut
de la înfăşurarea W4 . În acest fel, tensiunea care se aplică prin redresorul R d 3
înfăşurării de comandă a droserului D, reprezintă suma vectorială între tensiunea
proporţională cu tensiunea de linie, U BC , a generatorului şi tensiunea de pe
rezistenţa R 1 proporţională cu curentul de sarcină al generatorului, pe faza A. În
figura 2.4.18 se prezintă diagrama fazorială de însumare a tensiunilor care
alimentează înfăşurarea de comandă a droselului, D.
Fig. 2.4.18 Diagrama fazorială a tensiunilor blocului de ajustare a statismului
81
Din diagrama rezultă că tensiunea de comandă a droselului reprezintă suma
vectorială dintre tensiunea de linie, U BC şi tensiunea suplimentară (de adaus) de pe
rezistenţa R 1 .
U r  U BC  U R1 (2.4.28)
Pentru cos  1 tensiunea pe rezistenţa R 1 este decalată cu 90 0 faţă de

tensiunea de linie, iar pentru cos  0 coincide ca faza cu tensiunea de linie. Astfel
că, la creşterea sarcinii reactive (scăderea factorului de putere) se obţine: mărirea
tensiunii şi a curentului de comandă, reducerea reactanţei droselului, creşterea
curentului prin înfăşurările de sarcină Ws , reducerea curentului de excitaţie şi
scăderea tensiunii la bornele generatorului.
Reducerea excitaţiei şi a tensiunii generatorului micşorează puterea reactivă
debitată de generator, menţinând-o la un nivel corespunzător.
Reglarea statismului caracteristicii de reglare U G  f  r  se realizează cu
rezistenţa R 1 „Reglare statism”. La modificarea rezistenţei R 1 se obţine mărirea sau
micşorarea influenţei sarcinii reactive asupra tensiunii generatorului. Distribuţia
optimă a sarcinii reactive între generatoarele care lucrează în paralel se obţine atunci
când caracteristicile de reglare au acelaşi statism.
2.4.5.3 Generator autoexcitat cu sistem de compoundare fazică combinat cu

corector de tensiune tranzistorizat
Principalele date tehnice . Sistemul de reglare automată a tensiunii este

realizat după principiul compoundării fazice cu însumarea electromagnetică a
semnalelor de tensiune şi curent. Schema reprezintă o variantă îmbunătăţită a
generatorului MCC prin adăugarea corectorului de tensiune pentru mărirea preciziei
reglării.
Sistemul asigură stabilizarea tensiunii cu precizie de  1% la schimbarea
sarcinii de la 0 la 100% , a factorului de putere de la 1 la 0 şi a frecvenţei în
limitele  2,5% .
Principalele elemente ale schemei sunt: transformatorul de compoundare fazică,

TCF, droselul cu reactanţa comandată, D, redresorul R d1 pentru alimentarea înfăşurării de
excitaţie a generatorului, corectorul de tensiune, CT, redresorul R d 2 de alimentare a
82
corectorului de tensiune, blocul pentru funcţionarea în paralel, BP şi generatorul de excitaţie
iniţială, GEx.in.
Transformatorul de compoundare fazică, TCF, are patru înfăşurării trifazate:
înfăşurarea de curent, W1 ; înfăşurarea de tensiune, W2 ; înfăşurarea de ieşire, W3 ,
care alimentează în paralel înfăşurările de sarcină Ws de droselul D şi redresorul
R d1 la care este conectată înfăşurarea de excitaţie a generatorului; înfăşurarea W4
care alimentează corectorul de tensiune.
Fig. 2.4.19 Schema generatorului autoxicitat cu transformator de compoundare şi

corector de tensiune
83
Droselul cu reactanţa comandată are trei coloane, pe coloana din mijloc este
dispusă înfăşurarea de comandă, C .
Funcţionarea. Pentru iniţierea excitării generatorului se foloseşte un generator
de excitaţie iniţială GEx.in. Generatorul de excitaţie iniţială este conectat prin
redresor la înfăşurarea de excitaţie a generatorului. După atingere unui anumit nivel
al tensiunii la bornele generatorului intră în funcţiune sistemul de bază şi excitarea
continuă prin acţiunea transformatorului de compoundare fazică şi a redresorului
R d1 .
Corectorul de tensiune alimentează înfăşurarea de comandă a droselului cu
reactanţa reglabilă D. În absenţa premagnetizării droselului (curentul în înfăşurarea
de comandă, IC, este zero) caracteristica de reglare a sistemului are statism negativ
şi permită obţinerea tensiunii la bornele generatorului mai mare decât tensiunea
nominală pentru toate regimurile de sarcină. La sarcina nominală tensiunea la borne
este 107  110% din tensiunea nominală. Prin intervenţia corectorului de tensiune se
reduce tensiunea la bornele generatorului până la valoarea nominală. Reglarea
tensiunii se realizează prin alimentarea de la corectorul de tensiune a înfăşurării de
comandă a droselului . La creşterea curentului de comandă se măreşte
premagnetizarea droselului, se reduce reactanţa înfăşurărilor de sarcină Ws şi ca
urmare se schimbă repartiţia între curenţi care trec prin înfăşurarea de excitaţie şi
prin înfăşurările de sarcină ale droselului. Se măreşte curentul în înfăşurările de
sarcină Ws datorită reducerii reactanţei şi se micşorează curentul prin excitaţia
generatorului. Tensiunea generatorului se reduce, ca urmare a micşorării excitaţiei,
până la valoarea nominală.
În figura 2.4.20 se prezintă schema simplificată a corectorului de tensiune,
pentru înţelegerea principiului de funcţionare.
Semnalul de tensiune, proporţional cu tensiunea generatorului, se aplică la
intrarea corectorului. Acest semnal este redresat, netezit cu filtrul format din
condensatorul C şi rezistenţa R. Tensiunea u C de la bornele condensatorului are
forma prezentată în figura 2.4.20b. Tensiunea u C se compară cu tensiunea inversă a
diodei stabilizatoare Z. Valoarea tensiunii de deschidere a diodei zener, U,
reprezintă tensiunea de referinţă, considerată fixă, cu care se compară semnalul de
tensiune proporţional cu tensiunea generatorului. La depăşirea tensiunii de referinţă
se deschide dioda şi semnalul proporţional cu diferenţa între tensiunea generatorului
şi tensiunea de referinţă se aplică la intrarea amplificatorului cu semiconductoare.
De la ieşirea amplificatorului se obţin impulsuri dreptunghiulare cu amplitudinea
constantă, u com. , şi frecvenţa 100Hz (figura 2.4.20c) care alimentează înfăşurarea de
comandă, IC a droselului D.
84
Fig. 2.4.20 Schema simplificată a corectorului de tensiune
Lăţimea impulsurilor şi deci valoarea medie a curentului şi tensiunii de ieşire

este variabilă funcţie de nivelul tensiunii generatorului faţă de valoarea tensiunii de
referinţă.
În figura 2.4.21 se prezintă schema electronică a corectorului de tensiune.
Fig. 2.4.21 Schema corectorului de tensiune cu semiconductori
85
Pe înfăşurarea primară a transformatorului de măsură Tr M se aplică tensiunea
de linie, U AC , însumată cu tensiunea din secundarul transformatorului Tr P care
aparţine blocului de funcţionare în paralel. Semnalul care obţine din secundarul
transformatorului Tr P stabileşte mărimea statismului caracteristicii externe a
generatorului, necesar la funcţionarea în paralel a generatoarelor pentru distribuţia
echilibrată a sarcinii reactive.
Din secundarul transformatorului de măsură, Tr M , se culege un semnal
proporţional cu tensiunea generatorului care este redresat de puntea n 1 şi se aplică
pe rezistenţele R 1 , R 2.
În continuare semnalul este filtrat cu filtrul format din condensatorul C 1 ,
rezistenţa R 8 şi se aplică la dioda stabilizatoare n 2 . Pragul de deschidere al diodei
n 2 reprezintă nivelul tensiunii de referinţă şi este o valoare fixă. Când tensiunea
generatorului depăşeşte tensiunea de referinţă, dioda zener n 2 se deschide şi aplică
impulsul pe baza tranzitatorului T1 n  p  n  . În perioada în care tensiunea
generatorului este mai mică decât tensiunea de referinţă, dioda zener este blocată şi
nu se aplică semnal pe baza tranzistorului T1 .
În acest fel, blocul de măsură al corectorului realizează: măsurarea tensiunii
generatorului, compararea acesteia cu o mărime de referinţă şi transformarea
creşterii tensiunii generatorului, faţă de tensiunea de referinţă, în impulsuri de
amplitudine şi frecvenţă constantă, a căror lăţime este dependentă de nivelul creşterii
tensiunii generatorului faţă de tensiunea de referinţă.
Semnalul de tensiune, care se aplică pe baza tranzistorului T1 , deschide acest
tranzistor şi curentul din circuitul lui colector încarcă condensatorul C 3 şi în continuare se
aplică blocului de amplificare format din tranzitorii: T2 n  p  n , T3 º i T4 p  n  p ;
diodele n 3 , n 4 ; condensatorul C 3 ; divizorul de tensiune R 4 , R 12 , rezistenţa R 10 .
În absenţa semnalului de la blocul de măsură, la trecerea emitor-bază a
tranzistorului T2 se aplică tensiune de polaritate directă şi tranzistorul T2 va fi
deschis. Curentul din colectorul tranzistorului T2 are o asemenea valoare încât
deschide tranzistorul T3 până la saturaţie. În această situaţie pe baza tranzistorului
T4 se aplică un potenţial pozitiv faţă de emitor care va duce la închiderea
tranzistorului T4 .
La apariţia semnalului de la blocul de măsură, impulsul de curent deschide
tranzistorul T1 şi curentul din circuitul colectorului încarcă condensatorul C 3 care
după aceea se descarcă pe rezistenţa R 10 . În timpul încărcării condensatorului C 3 ,
86
tensiunea U C 3 este mai mare decât tensiunea de pe rezistenţa R 12 , U R12 , iar la
descărcarea condensatorului pe rezistenţa R 10 devine mai mică. Cât timp tensiunea
U C 3 este mai mare ca U R12 tranzistorul T2 este închis. O asemenea stare durează
până în momentul în care tensiunea U C 3 devine egală cu U R12 . În perioada în care
T2 este închis şi tranzistorul T3 va fi de asemenea închis. Curentul care parcurge
rezistenţa R 11 nu se mai închide prin circuitul colector al tranzistorului T3 şi se va
închide pe circuitul bază-emitor al tranzistorului T4 care în acest fel se deschide
până la saturaţie. La deschiderea totală a tranzistorului T4 , toată tensiunea sursei de
alimentare se aplică pe rezistenţa de sarcină (înfăşurarea de comandă a droselului
D).
Pentru impulsuri mari de curent ale blocului de măsură, condensatorul C 3 se
încarcă cu tensiune mai mare şi corespunzător se măreşte durata în care U C3  U R12 .
Pe această durată tranzistorii T2 , T3 , vor fi închişi iar tranzistorul T4 deschis total şi
curentul trece prin înfăşurarea de comandă. În acest fel, la impulsuri mari ale
curentului blocului de măsură se măreşte durata de deschidere a tranzistorului T4 şi
ca urmare se măreşte durata de aplicare a sursei de alimentare la bornele înfăşurării
de comandă.
Parametrii elementelor schemei corectorului de tensiune se aleg astfel încât
trecerea de la o stare la alta se face instantaneu şi de aceea tensiunea pe sarcina
amplificatorului are forma, unor impulsuri dreptunghiulare.
La creşterea tensiunii generatorului, lăţimea impulsurilor se măreşte şi ca
urmare creşte valoarea medie a tensiunii aplicată pe înfăşurarea de comandă.
Rezistenţa variabilă de fixare a tensiunii pentru regimul stabil de
funcţionare, Rr 2 (fig. 2.4.19) permite reglarea tensiunii de la  5% la  10% din U n .
În circuitul de sarcină al punţii redresoare n1 este conectată rezistenţa R 2 . Prin
modificarea valorii rezistenţei R 2 se poate schimba domeniul de variaţie al
rezistenţei R r 2 (fig.2.4.19).
Prin rezistenţele R 3 , R 4 se aplică legătura inversă pozitivă de la tensiunea de
ieşire a colectorului tranzistorului T4 . Reglarea parametrilor legăturii inverse
pozitive permite corelarea sensibilităţii corectorului cu parametrii generatorului.
Pentru asigurarea sensibilităţii necesare corectorului de tensiune, în circuitul
diodei zener, n 2 , este conectată o rezistenţă de valoare circa 2,5K . Sensibilitatea
diodei zener nu depinde de schimbarea frecvenţei. În acest caz schimbarea
frecvenţei este recepţionată ca schimbare corespunzătoare a tensiunii generatorului
şi de aceea în această schemă lipseşte compensarea de frecvenţă.
87
Pentru eliminarea autooscilaţiilor care pot apare la reglarea tensiunii, se aplică
corectorului legătura inversă negativă de la tensiunea înfăşurării de excitaţie a
generatorului GS, prin circuitul C 2  R 5 . La schimbarea tensiunii înfăşurării de
excitaţie se produce încărcarea sau descărcarea condensatorului C 2 în funcţie de
semnul schimbării (mărirea sau micşorarea tensiunii de la bornele înfăşurării de
excitaţie). Curentul de încărcare sau de descărcare al condensatorului C 2 , face să
apară la bornele de ieşire ale blocului de măsurare a tensiunii un semnal care se opune
schimbării tensiunii înfăşurării de excitaţie, astfel încât se asigură stabilizarea
sistemului de reglare.
Pentru compensarea influenţei termice care produce modificarea rezistenţelor,
în schema blocului de măsură s-a introdus termorezistenţa R 7 împreună cu
rezistenţa R 6 .
În funcţionare, în înfăşurarea de comandă a droselului se induc tensiunii
electromotoare ale armonicelor superioare. Aceste tensiuni electromotoare însumate
cu tensiunea sursei de alimentare pot pune în pericol tranzistorul T4 prin apariţia
supratensiunilor în circuitul lui colector. De regulă, pentru micşorarea până la
anulare a pericolului tensiunilor electromotoare induse, în construcţia droselului se
prevăd spire în scurtcircuit dispuse pe coloane, care amortizează armonicele
superioare ale câmpului magnetic. În afară de aceasta în schemă se prevăd diodele
de protecţie n 5 , n 6 (figura 2.4.19) montate în paralel cu joncţiunea emitor-colector a
tranzistorului T4 şi cu înfăşurarea de comandă, astfel încât tensiunea pe tranzistorul
T4 să nu poată depăşi tensiunea sursei de alimentare.
Dacă tensiunea pe înfăşurarea de comandă are o asemenea valoare încât
însumată cu tensiunea sursei de alimentare depăşeşte tensiunea negativă pe colector,
atunci se deschide dioda n 5 şi se scurcircuitează înfăşurarea de comandă. În sensul
contrar al tensiunilor electromotoare dioda n 6 închide în scurcircuit tranzistorul
T4 şi în acest fel îl protejează.
Pentru distribuţia echilibrată a sarcinii reactive la funcţionarea în paralel a
generatoarelor, în schemă este prevăzut blocul de funcţionare în paralel, B.P. (figura
2.4.19). Acest bloc se compune din: transformatorul de curent Tr C , transformatorul
de tensiune cu priză mediană Tr P şi rezistenţele de acord R 12 , R 10 .
La funcţionarea separată a generatoarelor curentul din înfăşurarea secundară
a transformatorului de curent, TC , se împarte în două părţi egale,  / 2 , în punctul
median al înfăşurării primare a transformatorului Tr P . Prin aceasta tensiunile
magnetomotoare create de curenţii  / 2 în cele două jumătăţi de înfăşurării
primare ale transformatorului Tr P sunt egale şi în sensuri contrare. În secundarul
88
transformatorului Tr P tensiunea este nulă şi de asemenea este nulă influenţa asupra
tensiunii de linie U AC culeasă de la bornele generatorului.
Prin schimbarea raportului între rezistenţele R 12 şi R 10 se realizează
modificarea curenţilor în cele două jumătăţi ale înfăşurării primare a
transformatorului Tr P . Din înfăşurarea secundară a acestuia se culege o tensiune
care se însumează cu tensiunea generatorului şi împreună se aplică blocului de
măsurare a tensiunii, obţinându-se în acest fel modificarea statismului caracteristicii
externe a generatorului, U G  f I Gr  .
La funcţionarea în paralel, dacă puterea reactivă este distribuită egal între
generatoare, atunci căderile de tensiune pe rezistenţele R 12 şi R 10 sunt egale şi prin
conductoarele de egalizare nu trece curent.
Distribuţia inegală a sarcinii reactive între generatoare produce căderi de
tensiune inegale pe rezistenţele R 12 şi R 10 şi prin legăturile de egalizare va trece un
curent de egalizare care produce dezechilibrul tensiunilor în cele două jumătăţi
primare ale transformatoarelor divizoare. În înfăşurarea secundară a
transformatorului Tr P apare o tensiune care modifică semnalul aplicat la intrarea
blocului de măsură. La generatorul cu sarcină reactivă mai mare, se măreşte
tensiunea aplicată blocului de măsură iar la generatorul cu sarcină reactivă mai mică
se micşorează tensiunea aplicată blocului de măsură. Corectoarele de tensiune
percep aceste schimbări de tensiune şi dau semnale de micşorare a curentului de
excitaţie pentru generatorul cu sarcină reactivă mai mare şi de mărire a curentului
de excitaţie pentru generatorul cu sarcină reactivă mai mică. Ca urmare a acţiunii
reglării automate se produce egalizarea puterilor reactive, curentul de egalizare se
anulează şi se întrerupe balansul tensiunilor magnetomotoare în înfăşurările primare
ale transformatorului Tr P . Astfel, transformatorul de curent conectat pe o fază
împreună cu elementul liniar al circuitului de măsură conectat între celelalte două
faze, reprezintă sistemul de măsură care reacţionează la schimbarea sarcini reactive.
La funcţionarea în paralel a generatoarelor de acelaşi tip sistemul asigură
distribuţia echilibrată a sarcinii reactive cu precizia de  10% din puterea reactivă
nominală.
În cazul funcţionării autonome a generatorului prin ajustarea rezistenţelor R 12
şi R 10 se obţine statismul pozitiv al caracteristicii de reglare a cărui valoare poate fi
mărită până la 3% în cazul scurcircuitării rezistenţei R 10 .
Distribuţia echilibrată a sarcinii reactive la funcţionarea în paralel a
generatoarelor de tipuri diferite se poate obţine prin egalizarea gradelor de statism
ale caracteristicilor externe. În acest scop schema fiecărui generator trebuie să
89
dispună de posibilitatea reglării statismului. Pentru generatorul prezentat reglarea se
face cu rezistenţele R 12 şi R 10 ale blocului de funcţionare în paralel.
În figura 2.4.22 se prezintă schema legăturilor de egalizare pentru
generatoarele sincrone care funcţionează în paralel.
Schema din figura 2.4.22 se foloseşte şi pentru conectarea în paralel a
generatoarelor cu corector de tensiune tranzistorizat prezentată în fig. 2.4.19 al cărui
bloc de funcţionare în paralel, BP, este identic cu cel folosit la generatoarele
sincrone tip MCK.
Fig. 2.4.22 Schema legăturilor de egalizare la conectarea paralel a generatoarelor

din seria MCK
Elementele componente ale schemei din figura 2.4.24 sunt: G1 , G 2 -

generatoare sincrone; blocul sistemului de autoexcitaţie; Tr P - transformator divizor
pentru funcţionarea în paralel; Tr C - transformator curent; R r - rezistenţă de
reglarea tensiunii pentru regimul stabil de funcţionare; R 1 , R 2 - rezistenţe în
90
circuitele legăturilor de egalizare; a 1 , a 2 - întrerupătoare automate pentru cuplarea
generatoarelor la bare; a 3 - întrerupător automat pentru conectarea secţiilor de bare;
BE - bare de egalizare.
2.4.5.4. Echipament static de excitaţie naval (ESEN) pentru generatoare

sincrone produse de IPA – Bucureşti
Principalele date tehnice. Echipamentul static de excitaţie naval asigură

excitarea şi reglarea automată a tensiunii generatorului.
Sistemul este realizat cu semiconductoare şi are ca element final un redresor
monofazat semicomandat care alimentează înfăşurarea de excitaţie a generatorului.
Reglarea automată a tensiunii se execută funcţie de abaterile tensiunii
generatorului faţă de valoarea nominală stabilită pentru regimul permanent. În
schema generatorului nu se foloseşte compoundarea fazică.
Precizia de reglare a tensiunii este de  1% din valoarea nominală, la variaţia
sarcinii de la 0 la 100% .
Timpul de restabilire a tensiunii la o variaţie bruscă a sarcinii, este sub 0,3s .
Domeniul de reglare a tensiunii pentru regimul stabil permanent este  5% din
valoarea tensiunii nominale.
Gradul de statism poate fi reglat în limitele 0.....10% .
Echipamentul static de excitaţie este realizat sub forma unui cadru metalic pe
care sunt fixate plăcile cu elemente semiconductoare, are gradul de protecţie IPOO
şi este destinat pentru montarea în secţiile tabloului principal de distribuţie al navei.
Schema bloc şi elementele componente sunt prezentate în figura 2.4.23
Echipamentul static de excitaţie şi reglare automată a tensiunii generatorului se
compune din următoarele unităţi:
1. Unitatea de comandă electronică, formată din:
a) traductorul de tensiune şi frecvenţă, TTF.
b) regulatorul automat R care conţine blocul de comparare şi
amplificare.
c) dispozitivul de comandă pe grilă, DCG.
d) amplificatorul de impuls, AI.
2. Unitatea de forţă, compusă din:
a) puntea semicomandată
b) partea de autoamorsare
c) partea de amorsare
3. Unitatea de supraveghere şi protecţie, care asigură:
- supravegherea arderii siguranţelor ultrarapide
- supravegherea apariţiei supratensiunilor
91
- protecţie la apariţia suprasarcinilor
4. Unitatea de reglare a valorilor impuse, care realizează:
- stabilirea valorii impuse a tensiunii pentru regimul permanent
- modificarea statismului caracteristicii de reglare.
Autoexcitarea generatorului se face automat în cazul în care tensiunea

electromotoare remanentă a generatorului are valoarea minimă 3 V între fază şi nul
sau poate fi efectuată manual, în cazul în care tensiunea remanentă este mai mică
de 3 V , prin alimentarea de la o sursă exterioară la apăsarea pe butonul de amorsare,
BR.
Fig. 2.4.23 Schema bloc a sistemului ESEN
Cu potenţiometrul de valoare impusă a tensiunii, U , se poate regla tensiunea

la bornele generatorului în limitele  5% U n , iar cu potenţiometrul de statism,
92
folosit numai la funcţionarea în paralel a generatoarelor, se poate modifica gradul de
statism în limitele 0.....10% . La funcţionarea independentă a generatorului
potenţiometrul de statism se fixează pe poziţia zero.
La funcţionarea în paralel a două generatoare autoexcitate cu sistem ESEN,
repartiţia echilibrată a sarcinii reactive se realizează prin modificarea statismului
caracteristicii externe, U G  f  Gr  , astfel încât să se obţină acelaşi grad de statism
pentru cele două generatoare. În figura 2.4.24 se prezintă schema bloc de conectare
în paralel a generatoarelor autoexcitate cu sistem ESEN.
În acest caz nu se folosesc legături de egalizare. Prin obţinerea aceluiaşi
statism al caracteristicilor de reglare, se realizează automat distribuţia echilibrată a
sarcinii reactive între generatoarele care lucrează în paralel.
Pentru oprirea voită a generatorului se apasă pe butonul b02 „Oprire”.
Repunerea în funcţiune după o oprire voită se poate face numai după apăsarea, în
prealabil, pe butonul b01 „Revenire”.De regulă, oprirea voită se face când se
intenţionează oprirea grupului şi în acest caz precede oprirea motorului diesel.
În caz de avarie (suprasarcină, supratensiune, arderea unei siguranţe
ultrarapide de protecţie) schema de protecţie comandă încetarea funcţionării.
Repunerea în funcţiune, după înlăturarea cauzei care a determinat acţiunea
protecţiei, se poate face numai după apăsarea butonului „Revenire”.
Figura 2.4.24 Legarea în paralel a generatoarelor autoexcitate cu sistem ESEN
93
În continuare se prezintă detailat funcţionarea sistemului pe unităţi şi blocuri
constitutive urmărindu-se schema bloc din figura 2.4.23.
1. Funcţionarea unităţii de comandă electronică
a) Traductorul de tensiune şi frecvenţă, TTF, îndeplineşte rolul de element de
măsurare a mărimii reglate (tensiunea) şi în acelaşi timp de protecţie a
echipamentului static de excitaţie în cazul micşorării turaţiei motorului diesel.
În figura 2.4.25 se prezintă schema şi elementele acestui bloc.
Blocul TTF este realizat din două punţi redresoare: una monofazată pentru
ramura de măsurare a tensiunii şi alta trifazată pentru ramura de protecţie la
scăderea frecvenţei.
Alimentarea punţii trifazate p1 ....p 6  se face de la secundarele 0 2  100 V 
ale transformatoarelor m 1 şi m 2 prin intermediul reactanţelor k  3 , k  4 , k  5 .
Tensiunea de alimentare a punţii cât şi valorile reactanţelor au fost astfel alese încât,
în domeniul de frecvenţe 25....42,5 z , tensiunea pe potenţiometrul r3 rămâne
practic constantă (în cazul în care tensiunea la bornele generatorului scade
proporţional cu frecvenţa).
Alimentarea punţii monofazate p 8 .......p12  se face din secundarul
01  30 V al transformatorului m 1 . La ieşirea punţii, pe potenţiometrul r4 se
obţine o tensiune proporţională cu tensiunea generatorului.
Fig. 2.4.25 Schema blocului TTF
94
La frecvenţa de 42,5z , tensiunile pe anozii p13 şi p14 sunt egale. Dacă
frecvenţa scade sub 42,5z potenţialul diodei p13 este mai mare decât al diodei p14
şi funcţionează numai ramura de protecţie, ramura de măsurare a tensiunii fiind
blocată. La creşterea frecvenţei peste 42,5z , potenţialul diodei p14 devine mai
mare, intră în funcţiune ramura de măsurare a tensiunii iar ramura de protecţie este
blocată. Prin intrarea în funcţiune a ramuri de măsurare a tensiunii se asigură
menţinerea constantă a tensiunii generatorului care a fost excitat până la tensiunea
nominală. În figura 2.4.26 se prezintă variaţia tensiunii la bornele generatorului
funcţie de frecvenţă.
Fig. 2.4.26 Variaţia tensiunii generatorului funcţie de frecvenţă
În perioada în care semnalul de ieşire este dat de ramura de protecţie

(domeniul frecvenţelor 25......42,5z ) tensiunea generatorului creşte aproximativ
liniar cu frecvenţa. De la frecvenţa de 42,5z intră în funcţiune ramura de măsurare
a tensiunii şi tensiunea se păstrează constantă la variaţii ale frecvenţei în apropierea
frecvenţei nominale, în gama 42,5.....55z .
b) Regulatorul automat R este elementul care comparară două mărimi de
intrare, determină automat eroarea, prelucrează dinamic semnalul de eroare şi
corespunzător amplifică mărimea de comandă.
Mărimile de intrare sunt: tensiunea proporţională cu tensiunea de la bornele
generatorului şi o tensiune de referinţă, de valoare constantă. Diferenţa dintre cele
două mărimi reprezintă eroarea care este prelucrată iar la ieşirea regulatorului R se
obţine semnalul de comandă care se aplică lanţului de elemente ale schemei de reglare
95
pentru restabilirea valorii nominale a tensiunii generatorului. În figura 2.4.27 se
prezintă schema Regulatorului automat.
Fig. 2.4.27 Schema regulatorului automat R
Regulatorul automat este realizat cu un amplificator operaţional integrat A . El

este prevăzut cu un circuit de reacţie realizat cu elemente pasive (rezistenţele r4 ....r9 ,
condensatoare k 3 ....k 5 ). Montajul realizat permite obţinerea unui factor de
amplificare în gama 10 : 1 . Reglarea factorului de amplificare se face cu rezistenţa r12
şi potenţiometrul r11 .
În cazul când contactul d, din circuitul de reacţie al regulatorului este deschis,
regulatorul de tip PI, iar când contactul d se închide se obţine un algoritm de comandă
PID. Componenta D contribuie la forţarea excitaţiei, aspect necesar la pornire.
Blocul regulatorului conţine şi sursa de alimentare realizată cu puntea redresoare
monofazată p 6 . Tensiunea redresată este stabilizată cu diodele zener p1 , p 2 şi filtrată cu
condensatorii k 1 , k 2 . Sursa este folosită pentru alimentarea circuitului integrat A ,
realizarea tensiunii de referinţă care se aplică pe una din intrările amplificatorului
operaţional şi alimentarea releului d care aparţine schemei de protecţie a generatorului.
96
Pe intrările amplificatorului A se aplică: tensiunea de referinţă de valoare fixă
şi tensiunea proporţională cu tensiunea de la bornele generatorului. Regulatorul
compară cele două mărimi de intrare realizează algoritmul de comandă şi amplifică
semnalul de comandă. Semnalul obţinut la ieşirea Regulatorului constituie tensiunea
de comandă, U com , pentru dispozitivul de comandă pe grilă, DCG.
c) Dispozitivul de comandă pe grilă, DCG, are rolul de a furniza impulsuri
sincronizate cu reţeaua. Aceste impulsuri, după amplificare, sunt folosite la
amorsarea tiristoarelor de putere din puntea semicomandată care alimentează
înfăşurarea de excitaţie a generatorului.
DCGul reprezentat în figura 2.4.28, este de fapt un oscilator de relaxare cu
tranzistor unijoncţiune p16 , sincronizat cu reţeaua.
Fig. 2.4.28 Dispozitivul de comandă pe grilă
Pentru înţelegerea funcţionării blocului DCG, schema acestuia se urmăreşte

împreună cu reprezentarea formelor de unde ale tensiunilor din figura 2.4.29.
Alimentarea blocului DCG se face de la puntea redresoare p18 care furnizează
tensiunea continuă, de sincronizare, U d .Dioda zener p17 stabilizează tensiunea
pulsatorie la nivelul U a care corespunde pragului de deschidere a diodei p17 .
Joncţiunea EB1 a tranzistorului unijoncţiune p16 se deschide atunci când
potenţialul emitorului U  reprezintă o fracţiune  din tensiunea aplicată între baze
U BB . În emitorul acestui tranzistor se află condensatorul k 4 care se încarcă de la
tensiunea de comandă, U com , obţinută de la ieşirea blocului TTF. Atunci când
97
tensiunea la bornele condensatorului k 4 ajunge la valoarea U    U BB , se deschide
joncţiunea 1 . Condensatorul se descarcă pe această joncţiune şi prin înfăşurarea
primară a transformatorului de impuls, m şi în secundarul transformatorului apare un
impuls. În acest mod, pe condensator se aplică o tensiune în dinte de fierăstrău, U b ,
iar în secundarul transformatorului se obţin impulsuri, U C , a căror frecvenţă va fi mai
mare cu cât tensiunea de comandă, U com , este mai mare.
Fig. 2.4.29Formele de variaţie a tensiunilor din schema DCG
98
Tensiunea de sincronizare, U a , aplicată între baze fiind periodică, rezultă
trenuri de impulsuri. Frecvenţa trenurilor de impulsuri este dată de frecvenţa de
sincronizare, U a , iar frecvenţa impulsurilor în cadrul unui tren, este dată de
mărimea tensiunii de comandă.
În figura 2.4.29 s-a notat cu  unghiul la care apare primul impuls. Se
observă că, la creşterea tensiunii de comandă, unghiul  se micşorează. Pentru
U com.min. corespunde  max , iar pentru U com.max. corespunde  min. .
În funcţionarea normală a generatorului, releul d 2 din schema de protecţie
este alimentat şi prin închiderea contactului său, din schema TTF prezentată în
figura 2.4.27, este alimentat releul d . Se deschide contactul d din schema DCG şi
permite funcţionarea acestui bloc.
Fig. 2.4.30. Schema amplificatorului de impuls, AI
Acţiunea protecţiei la producerea unei avarii constă în întreruperea

alimentării releului d 2 din schema de protecţie. Prin aceasta se întrerupe
alimentarea releului d din schema TTF şi se închide contactul d din schema DCG
care blochează funcţionarea acestuia prin punerea la masă a tensiunii de comandă.
d) Amplificatorul de impuls are rolul de a asigura tiristoarelor din puntea
semicomandată un impuls de amorsare suficient ca putere şi durată. În figura
99
2.4.30 se prezintă schema electrică a amplificatorului, principiul de funcţionare
este dat în figura 2.4.31 iar în figura 2.4.32 se prezintă formele de variaţie ale
tensiunilor şi impulsurilor obţinute de la amplificatorul de impuls.
Fig. 2.4.31 Principiul de funcţionare al amplificatorului de impuls
Fig. 2.4.32 Formele de variaţie a tensiunilor şi impulsurilor în amplificatorul de impuls
Amplificatorul de impuls permite obţinerea unui impuls de putere, de formă

dreptunghiulară, având o durată egală cu durata de conducţie a tiristorului.
Amplificatorul de impuls are un sistem de sincronizare care permite apariţia
100
impulsului numai atunci când anodul tiristorului devine pozitiv faţă de catod. De
aceea în schema bloc a sistemului ESEN din figura 2.4.23 se prevăd două
amplificarea de impuls, fiecare lucrând pe o semiperioadă a tensiunii.
Sursa de alimentare a amplificatorului de impuls este puntea de diode
p1  p 4  şi bateria de condensatoare k 1 ....k 4  .
Principiul de funcţionare prezentat în figura 2.4.31, constă în folosirea a două
întrerupătoare înseriate:
- unul realizat cu tranzistorul p12 care se închide numai atunci când se
aplică semiperioada pozitivă a tensiunii de alimentare, obţinută de la
transformatorul m 3 ;
- al doilea realizat cu tiristorul p13 care se închide atunci când pe grila lui
apar impulsuri de la DCG.
Al doilea întrerupător după închidere nu se mai deschide decât la întreruperea
curentului prin el. Această întrerupere se realizează de primul întrerupător la
terminarea semiperioadei pozitive.
Rezistenţa de sarcină rs este sub tensiune numai atunci când ambele
întrerupătoare sunt închise. Lucrând în acest fel, schema realizează la ieşirea
amplificatorului de impuls, un impuls cu durata egală cu perioada de conducţie,
   , a tiristoarelor de putere din puntea semicomandată.
Schema din figura 2.4.30 mai conţine: dispozitivul de închidere şi deschidere a
tranzistorului p12 format din divizorul r1 , r2 , alimentat de înfăşurarea de
sincronizare a transformatorului m 3 , prin dioda p11 ; dispozitivul de închidere –
deschidere a tiristorului p13 format din dioda p10 , filtrul r5 , k 6 şi protecţia junctiunii
grilă catod cu diodele p 5  p 9 .
Ieşirea amplificatorului de impuls constituie semnalul aplicat pe grila
tiristorului de putere din puntea semicomandată care alimentează înfăşurarea de
excitaţie a generatorului.
2. Funcţionarea unităţii de forţă.

Unitatea de forţă a sistemului ESEN asigură următoarele funcţii:
- autoamorsarea generatorului, atunci când tensiunea electromotoare
remanentă este cel puţin 3 V ;
- amorsarea generatorului de la bateria de acumulatori de 24 V în cazul în
care tensiunea electromotoare remanentă este mai mică de 3 V ;
- alimentarea înfăşurării de excitaţie şi reglarea curentului de excitaţie
pentru menţinerea constantă a tensiunii la bornele generatorului.
101
a) Puntea semicomandată. În figura 2.4.33 se prezintă schema electrică a
punţii semicomandate iar în figura 2.4.34 se prezintă formele de variaţie ale
impulsurilor de tensiune şi curenţi aplicate înfăşurării de excitaţie a generatorului
Fig. 2.4.33 Schema electrică a punţii semicomandate de putere
Puntea semicomandată, P1  P4 , realizează alimentarea înfăşurării de excitaţie

a generatorului conectată la bornele de ieşire K ,  şi reglarea automată a curentului
de excitaţie pentru menţinerea constantă a tensiunii generatorului.
Puntea semicomandată conţine: 2 tiristoare, P1 , P2 , cu protecţiile lor, r1 , k 1 şi
r2 , k 2 ; 2 diode de putere, P3 , P4 , cu protecţiile lor, r3 , k 3 şi r4 , k 4 ; protecţia
împotriva supratensiunilor din spre bornele generatorului, r5 , r6 şi k 11 . De asemenea
pe ramura cu tiristoare se prevăd siguranţele ultrarapide e 1 , e 2 , cu
microîntrerupătoarele, b 1 , b 2 , pentru supraveghere şi rezistenţele r1 , r2 montate în
paralel pe joncţiunea grilă-catod a tiristoarelor.
102
Fig. 2.4.34 Formele de variaţie ale impulsurilor de tensiune şi curenţi aplicate
înfăşurării de excitaţie a generatorului
Alimentarea punţii se face de la bornele generatorului, între o fază R  şi nul

O  prin intermediul bobinelor de reactanţă k l1 şi k l 2 . Pe partea de curent
continuu, puntea este protejată împotriva supratensiunilor dinspre înfăşurarea de
excitaţie, de către limitatorul de supratensiune, cu seleniu, P13 .
103
În explicarea principiului de funcţionare se consideră următoarele ipoteze
simplificatoare, care sunt apropiate de realitate şi anume:
- inductanţa înfăşurării de excitaţie a generatorului, conectară la bornele de
ieşire, K,  , ale punţii semicomandate, este foarte mare şi ca urmare
curentul se menţine constant în timpul funcţionării:
- căderea de tensiune pe elementele semiconductoare este nulă;
- unghiul de comutare,  , practic nul.
Explicarea funcţionării se face urmărind reprezentările din figurile 2.4.35 şi 2.4.36.
În prima semiperioadă a tensiunii de alimentare, de la amplificatorului de impuls
AI1 se primeşte impulsul de comandă care se aplică pe tiristorul P1 la unghiul    t 0 .
Intră în conducţie tiristorul P1 şi se închide circuitul prin P1 , înfăşurarea de excitaţie a
generatorului conectată la bornele K,  şi dioda P 4 , stabilindu-se curentul  d (fig. 2.4.36
c şi d) . În momentul în care tensiunea anod – catod aplicată tiristorului P1 devine negativă,
acesta se stinge. Din acest moment curentul prin excitaţia generatorului este preluat de
diodele P3 , P4 şi datorită inducţiei mari a înfăşurării el îşi menţine valoare  d în timp ce
tensiunea la bornele K,  , este nulă.
La momentul    se dă comanda de aprindere a tiristorului P2 prin aplicarea
impulsului de comandă de la al doilea amplificator de impuls, A  2 , care lucrează în
semiperioada negativă a tensiunii de alimentare. Se închide din nou circuitul punţii prin:
tiristorul P2 , înfăşurarea de excitaţie a generatorului şi dioda P3 . Pe înfăşurarea de excitaţie
se aplică din nou tensiunea de alimentare. În momentul când tensiunea anodică pe tiristorul
P2 devine negativă acesta se stinge. Din acest moment curentul prin excitaţia generatorului
este preluat de diodele P3 , P4 . Tensiunea pe înfăşurarea de excitaţie se anulează până la
primirea comenzii de aprindere a tiristorului P1 , iar curentul în circuit, datorită inductanţei
mari a înfăşurării de excitaţie, îşi menţine constantă valoarea  d .
Pentru schema de redresare în punte monofazată, valoarea tensiunii medii redresate
pentru unghiul α de deschidere a tiristoarelor este:
1  cos 
U d  0,9U s (2.4.29)
2
iar pentru:   0
U do  0,9U s (2.4.30)
în care U s este valoarea efectivă a tensiunii de fază de la bornele generatorului.

Introducând (2.4.30) în relaţia (2.4.29) rezultă:
1  cos 
U d  U d 0 (2.4.31)
2
104
În figura 2.4.35 se prezintă variaţia tensiunii medii redresate în funcţie de unghiul  .
Fig. 2.4.35 Variaţia tensiunii medii redresate în funcţie de unghiul 
Sistemul automat de reglare menţine constantă tensiunea generatorului prin

schimbarea unghiului de deschidere,  , atunci când tensiunea se abate de la valoarea
nominală.
La creşterea curentului de sarcină scade tensiunea la bornele generatorului.
Această scădere este sesizată de blocul regulator R care măreşte valoarea tensiunii
de comandă de la ieşirea sa. Creşterea tensiunii de comandă produce în blocul DCG
micşorarea unghiului  care comandă prin amplificatorul de impuls aprinderea
tiristoarelor.
Tiristoarele sunt în conducţie în perioada    şi la micşorarea unghiului 
se măreşte durata în care tiristoarele sunt în conducţie. De asemenea, conform
relaţiilor (2.4.29, 2.4.31) la scăderea unghiului  se măreşte valoarea tensiunii
medii redresate, U d . Mărirea tensiunii medii duce la creşterea curentului prin
înfăşurarea de excitaţie şi tensiunea generatorului revine la valoarea nominală.
La scăderea încărcării generatorului, creşte tensiunea la borne, intervine
reglarea automată şi procesele se desfăşoară invers. În acest caz, reglarea automată
va acţiona pentru creşterea unghiului  . Scade perioada de conducţie    , se
micşorează tensiunea medie redresată şi curentul de excitaţie, scade tensiunea
generatorului şi se restabileşte valoarea nominală.
105
b) Partea de autoamorse. Elementele schemei de autoamorsare sunt
prezentate în figura 2.4.36.
Fig. 2.4.36 Schema de autoamorsare a generatorului
Pentru autoamorsare, tensiunea de la bornele generatorului se aplică prin

puntea redresoare formată din ramura de autoamorsare care conţine diodele p 5 , p 6
completată cu diodele p 3 , p 4 din puntea de putere semicomandată, la înfăşurarea de
excitaţie a generatorului (bornele ,  ). Ramura de autoamorsare, în afara diodelor
p 5 , p 6 , mai conţine siguranţele e 3 , e 4 , contactele normal deschise
C1 A  R , C1 T  C ale contactatorului C 1 precum şi partea de relee prin care se
scoate din funcţiune autoamorsarea atunci când tensiunea generatorului a ajuns la
valoarea 0,5U n , suficientă pentru ca în continuare autoexcitarea să fie preluată de
puntea semicomandată de putere.
La rotirea generatorului cu turaţia nominală, între bornele 0  R apare
tensiunea electromotoare remanentă  3 V . La această valoare, contactorul C 2 nu
acţionează şi contactul C 2 din circuitul contactului C 1 este închis. De asemenea
pentru această valoare a tensiunii releul de tensiune minimă şi maximă RTN nu
106
alimentează releul d 3 şi contactul d 3 din circuitul contactorului C 1 este închis.
Contactul d 1 care aparţine schemei de supraveghere şi protecţie, în situaţie normală,
este de asemenea închis.În condiţiile în care toate contactele din circuitul bobinei
contactorului C1 sunt închise, aceasta este alimentat iniţial de la bateria de
acumulatori de 24 V , exterioară echipamentului.
Contactorul închide contactele C1 A  R , C1 T  C şi permite efectuarea
autoamorsării. Valoarea tensiunii remanente de minim 3 V depăşeşte căderile de
tensiune pe diodele p 3  p 6 sau p 4  p 5 şi alimentează înfăşurarea de excitaţie a
generatorului. Curentul din înfăşurarea de excitaţie duce la mărirea tensiunii
generatorului şi astfel procesul de autoexcitare este iniţiat şi se produce în avalanşa
până când tensiunea generatorului ajunge la 0,5U n . La aceasta valoare a tensiunii
acţionează releul d 3 din blocul RTN şi prin deschiderea contactului d 3 întrerupe
alimentarea contactului C 1 . Se deschid contactele din circuitul punţii şi funcţionarea
autoamorsării încetează. Din acest moment intră în fracţiune comanda electronică care
prin puntea semicomandată de putere asigură în continuare creşterea tensiunii
generatorului până la valoarea nominală.
Când tensiunea generatorului ajunge la valoarea nominală, acţionează şi
contactorul C 2 care deschide său din circuitul contactului C 1 . La scăderea
tensiunii generatorului sub 0,5U n se închid contactele d 3 , C 2 şi se realizează
condiţiile pentru o nouă funcţionare a autoamorsării.
Contactorul C 1 este alimentat iniţial de la bateria de acumulatorii iar după
amorsarea generatorului va fi alimentat de la transformatorul m 4 şi puntea p 8  p10 .
Fig. 2.4.37 Variaţia tensiunii generatorului în timpul autoamorsării
107
În figura 2.4.37 se prezintă variaţia tensiunii generatorului în perioada de
autoamorsare.
c) Partea de amorsare este utilizată pentru iniţierea procesului de
autoexcitaţie în cazul în care tensiunea remanentă a generatorului este mai mică de
3 V . Schema de amorsare este prezentată în figura 2.4.38.
Fig. 2.4.38 Schema de amorsare a generatorului de la sursă exterioară
Elementele schemei de amorsare sunt: o baterie de acumulatori, 24 V , o

rezistenţă reglabilă de 10 , 50W , un buton b şi a diodă p12 .
La apăsarea pe butonul b este alimentată înfăşurarea de excitaţie a
generatorului de la bateria de acumulatori. Curentul din înfăşurarea de excitaţie
produce un flux magnetic inductor care ridică tensiunea generatorului peste valoarea
de 0,5U n de la care intră în funcţiune schema electronică cu puntea semicomandată
şi se asigură autoexcitarea generatorului până la valoarea tensiunii nominale.
3. Unitatea de supraveghere şi protecţie.
Are rolul de a supraveghea funcţionarea corectă a echipamentului static de
excitaţie şi de protecţie în cazul producerii unor avarii. În figura 2.4.39 se prezintă
schema electrică de supraveghere şi protecţie .
Această unitate acţionează la producerea următoarelor avarii:
- arderea siguranţelor ultrarapide
- apariţia unor supratensiunii
- apariţia unor suprasarcini
Schema este alimentată de la bateria de 24 V curent continuu şi în paralel de la
puntea redresoare p 8  p10 (prezentată în figura 2.4.36).
108
Pentru toate situaţiile de avarie acţiunea protecţiei se face prin releul d 1 .
Elementele care dau informaţii releului d 1 sunt:
- contactul normal deschis d 3 al releului de tensiune maximă din blocul RTN
în serie cu contactul normal deschis al contactorului C 2 . La tensiunea
nominală se închide contactul C 2 şi la depăşirea tensiune maxime, care
corespunde pentru 1,2U n , se închide şi contactul d 3 stabilindu-se
alimentarea releului d 1 ;
- contactul normal deschis al releului de suprasarcină montat în întrerupătorul
automat de cuplare a generatorului la bare. În cazul apariţiei unei
suprasarcini, releul acţionează, se închide contactul său normal deschis şi
este alimentat releul d 1 ;
- la arderea uneia din siguranţele ultrarapide se închid contactele b 1 sau b 2 şi se
stabileşte circuitul de alimentare a releului d 1 .
Fig. 2.4.39 Schema electrică de supraveghere şi protecţie
În cazul producerii uneia sau mai multe din situaţiile de avarie prezentate, este
alimentat releul d 1 care memorează avaria prin închiderea contactului d 1 de
automenţinere a alimentării şi deschide contactul d 1 din circuitul releului d 2
întrerupând alimentarea acestuia. Prin întreruperea alimentării releului d 2 se
realizează;
- se întrerupe alimentarea releului d sin schema Regulatorului (figura
2.4.27), se închide contactul d din schema DCG (figura 2.4.28), sunt
109
blocate impulsurile de comandă şi puntea semicomandată îşi întrerupe
funcţionarea;
- se deschide contactul normal închis al releului d 1 şi se realizează
deconectarea întrerupătorului automat al generatorului.
Oprirea voită a generatorului se realizează folosind schema de protecţie. Prin
apăsarea pe butonul b02 „OPRIRE” este alimentat releul d 1 şi schema acţionează ca
şi în cazul producerii unei avarii efectuând blocarea sistemului electronic şi
decontarea generatorului de la bare.
Pentru deblocare, în vederea reluării funcţionării, este necesar să se apese mai
întâi pe butonul b01 „Revenire”. Prin apăsarea pe acest buton se întrerupe
automenţinerea alimentării releului d 1 şi la încetarea apăsării, releul d 1 nu mai este
alimentat, iar schema revine la situaţia iniţială.
4. Unitatea de reglare a valorilor impuse realizează tensiunea de referinţă
funcţie de care sistemul efectuează reglarea automată a tensiunii generatorului,
precum şi modificarea gradului de statism al caracteristicii de reglare.
Tensiunea de referinţă, sub forma unei tensiunii de curent continuu stabilizat
se obţine de pe rezistenţele r2 , r3 din schema Regulatorului (figura 2.4.27). Această
tensiune, de referinţă se aplică printr-un potenţiometru la una din intrările
amplificatorului A. Cu potenţiometru se poate regla valoarea tensiunii de referinţă
„Reglare valoare impusă tensiune”, astfel încât să se permită fixarea tensiunii la
bornele generatorului în limitele 95%....105%U n .
Pentru reglarea statismului caracteristicii externe, necesar la funcţionarea în
paralel a generatorului, pe rezistenţa rs din schema TTF (figura 2.4.25) se aplică un
al doilea semnal de tensiune obţinut din secundarul unui transformator de curent
montat în circuitul principal al generatorului şi care nu este reprezentat în scheme.
Tensiunea din secundarul transformatorului de curent, proporţională cu
valoarea curentului de sarcină,  Gr , se adaugă la tensiunea măsurată, proporţională
cu tensiunea generatorului.
În acest fel tensiunea furnizată de traductorul de tensiune se măreşte în mod
artificial la creşterea curentului de sarcină. Regulatorul sesizând creşterea tensiunii,
comandă scăderea până la realizarea echilibrului între valoarea măsurată şi valoarea
impusă (de referinţă). În urma acestui reglaj se obţine scăderea tensiunii
generatorului la creşterea sarcinii şi deci un anumit grad de statism al caracteristicii
externe, U G  f  Gr  . În general pentru acest tip de generatoare, gradul de statism
este de 3...4% .
110
2.5. Reglarea automată a frecvenţei şi puterii active
2.5.1 Principiile reglării automate a frecvenţei
În sistemele electroenergetice de curent alternativ frecvenţa este dependentă de

viteza de rotaţie a motoarelor primare care antrenează generatoarele sincrone.
Agregatele generatoare, care alimentează motoarele electrice de acţionare precum şi
alţi consumatori de energie de la bordul navei, sunt prevăzute cu regulatoare pentru
stabilizarea frecvenţei curentului alternativ. Menţinerea constantă a frecvenţei în
sistemele electroenergetice constituie una din condiţiile de bază pentru funcţionarea
normală a consumatorilor de energie electrică.
Spre deosebire de reglarea tensiunii, reglarea frecvenţei trebuie să asigure o
singură frecvenţă pentru tot sistemul, independent de distribuţia sarcinii active între
agregatele generatoare.
Reglarea frecvenţei este strâns legată de distribuţia puterii active între
agregatele generatoare, întrucât restabilirea frecvenţei în sistemul electroenergetic se
obţine pe seama schimbării puterii active între agregatele generatoare. Scopul
reglării automate a frecvenţei şi distribuţiei puterii active între generatoare este
obţinerea eficienţei economice şi siguranţă ridicată în funcţionare, atât în regimuri
normale cât şi în regim de avarie.
Ecuaţia de echilibru a puterilor agregatului generator de energie electrică este:
d
MP  G  J i  pierderi (2.5.1)
dt
unde: MP - puterea dezvoltată de motorul primar
G - puterea dezvoltată de generator
J i - momentul de inerţie al elementelor în mişcare de
rotaţie de la motor şi generator
 - viteza unghiulară de rotaţie
pierderi - pierderi mecanice şi electrice.
Puterea, G , dată de momentul de frânare al generatorului este determinată

de sarcina lui şi depinde de viteza unghiulară de rotaţie,  . Valoarea puterii MP
a motorului primar depinde de regulatorul de turaţie şi viteza unghiulară de
rotaţie.
Cauza modificării frecvenţei în sistemul electroenergetic constă în
dezechilibrul dintre suma puterilor dezvoltate de generatoare, G şi suma
puterilor cerută de consumatori, C . Modificarea echilibrului se produce atât ca
111
urmare a schimbării G cât şi a C care atrage după sine schimbarea vitezei
de rotaţie a agregatelor şi a frecvenţei în sistem.
Întrucât frecvenţa curentului alternativ este dată de viteza de rotaţie a
motorului primar de antrenare a generatorului, stabilizarea frecvenţei se obţine
acţionându-se asupra sistemului de alimentare cu combustibil sau abur a
motorului primar. Reglarea frecvenţei se face cu regulatoarele mecanice de
turaţie ale motoarelor primare şi cu regulatoarele de frecvenţă. Primul
reacţionează nemijlocit la schimbarea vitezei de rotaţie a motorului primar iar cel
de al doilea la schimbarea parametrilor electrice ai generatorului produsă de
modificarea frecvenţei. În ambele cazuri se acţionează asupra aceluiaşi element
final de execuţie care modifică alimentarea cu combustibil sau abur (în cazul
turbinelor cu abur) a motorului primar.
La un dezechilibru între puterea produsă, G şi puterea consumată, C ,
corespunzător unui anumit regim stabil de funcţionare, intră în funcţiune
regulatorul de turaţie sau de frecvenţă care acţionează conform caracteristicilor
lor statice de reglare.
Pentru reglarea vitezei şi frecvenţei, precum şi pentru distribuţia sarcinii active
între generatoarele care funcţionează în paralel, se folosesc regulatoare de viteză şi
frecvenţă cu caracteristici de reglare astatice 1 sau statice 2 prezentate în figura 2.5.1.
Fig. 2.5.1 Caracteristicile regulatoarelor de frecvenţă
Statismul caracteristicilor de reglare este:

0   n
S 100% (2.5.2)
n
112
sau
f0  f n
S 100% (2.5.3)
fn
unde: 0 , f0 - viteza unghiulară de rotaţie şi frecvenţa la mersul în gol ideal
n , fn - viteza unghiulară de rotaţie şi frecvenţa la sarcina nominală a
generatorului.
De asemenea regulatoarele de viteză se mai caracterizează şi prin gradul de

uniformitate reprezentat de coeficientul:
n0  nn
 (2.5.4)
n med.
unde: n 0 - viteza de rotaţie la mersul în gol ideal
n n - viteza de rotaţie la sarcina nominală
n med - viteza de rotaţie pentru jumătate din sarcina nominală.
Coeficientul de statism al caracteristicilor de reglare este:

0   n
ks   tg (2.5.5)
n
sau
f0  f n
ks   tg (2.5.2.5)
n
Din figura 2.5.1 rezultă:
n  0  n  n tg  k s Pn (2.5.7)
fn  f0  fn  n tg  k s Pn (2.5.8)
Pentru caracteristica statică de reglare, coeficientul de statism k s îşi păstrează

valoarea constantă la schimbarea puterii generatorului şi ca urmare la mărirea
puterii, frecvenţa se reduce iar la micşorarea puterii frecvenţa creşte.
Ecuaţiile (2.5.7) şi (2.5.8) reprezintă ecuaţiile de reglare după caracteristici
statice şi pot fi scrise sub forma generală:
113
  k s   0
 (2.5.9)
f  k s   0 
Schemele de reglare automată a frecvenţei generatoarelor cunosc o mare
diversificare constructivă dată de firmele care le execută. Toate aceste scheme
folosesc în esenţă următoarele principii de bază pentru reglarea frecvenţei:
a) după abaterea mărimii reglate (turaţia)
b) după abaterea turaţiei şi variaţia sarcinii active
c) după variaţia parametrilor electrici ai generatoarelor (sarcina activă şi
frecvenţa)
După primul principiu lucrează regulatorul mecanic centrifugal care până în
prezent este folosit pe scară largă în instalaţiile navale. Pe baza celui de al doilea
principiu sunt construite regulatoarele electromecanice cu două impulsuri: un impuls
de la regulatorul mecanic centrifugal şi al doilea în funcţie de sarcina activă a
generatorului. Al treilea principiu foloseşte traductoare de frecvenţă şi de putere
activă prin care se urmăresc parametrii electrici ai generatorului şi în funcţie de acest
valori se execută reglarea .
Pentru toate sistemele de reglare elementul final de execuţie acţionează asupra
consumului de combustibil sau abur pentru modificarea turaţiei.
Reglarea automată şi menţinerea constantă a frecvenţei în sistem trebuie să fie
extinsă în tot domeniul puterilor agregatelor. Variaţia sarcinii cerută de consumatori
şi necesitatea existenţei unei rezerve de putere se asigura, de regulă, prin folosirea
mai multor agregate care lucrează în sistem. În legătură cu aceasta apare necesitatea
distribuirii sarcinii active între agregate. Reglarea automată a frecvenţei trebuie să
asigure în acelaşi timp şi distribuţia echilibrată a sarcinii active între generatoarele
care lucrează în paralel asigurând astfel funcţionarea sistemului eficientă, cu consum
minim de combustibil.
2.5.2 Distribuţia sarcinii active la funcţionarea în paralel a generatoarelor
O problemă importantă a reglării frecvenţei în sistemele electroenergetice este

asigurarea distribuţiei echilibrată a sarcinii active între generatoarele care lucrează în
paralel. În continuarea se prezintă metodele de bază folosite în sistemele
electroenergetice pentru distribuţia sarcinii active.
Metoda caracteristicilor statice. În figura 2.5.2 se prezintă caracteristicile
statice de reglare a turaţiei a motoarelor primare pentru trei generatoare.
114
Fig. 2.5.2 Distribuţia sarcinii active între generatoare cu caracteristici statice de reglare
La funcţionarea în paralel a generatoarelor de aceeaşi putere având

caracteristici statice de reglare cu coeficienţi de statism diferiţi, pentru viteza
nominală 1 puterea dată de generatorul 1 este 1 iar puterile date de al doilea şi al
treilea generator sunt 2 respectiv 3 . După cum se observă sarcinile active de
generatoarelor sunt diferite întrucât caracteristicile de reglare au statisme diferite.
La scăderea vitezei de rotaţie cu   1  2 sarcinile generatoarelor se
schimbă corespunzător şi capătă valorile: 1, , 2, , 3, . Din triunghiurile:
a b c, a' b' c' , a bc , rezultă:
f f 
1   
tg 1 k s1 
f f 
2    (2.5.10)
tg 2 k s2 
f f 
3   
tg 3 k s3 
şi analog, pentru generalizare, se obţin relaţiile pentru n generatoare care

lucrează în paralel. Pentru generatorul de ordinul i relaţia este:
f f
i   (2.5.11)
tgi k si
Adunând întrei ei termenii din dreapta şi termenii din stânga egalităţilor

(2.5.10), se obţine:
115
 1 1 1 
1  2  ....  n  f    ...  (2.5.12)
 ks k sn 
 1 k s2
sau
n n
1
 
i 1
i  f 
i 1 k si
(2.5.13)
Rezolvând ecuaţia (2.5.12) în raport cu f şi înlocuind această valoarea în

ecuaţiile (2.5.10), rezultă:
n

  i 
1  i 1

 1 1 1  
k s1    ....  
 ks k sn  
 1 k s2
n 
  i


P2  i 1
 1 
k s2  
1
 .... 
1 
 ks k k 
 1 s2 sn 

n

 i 
P3  i 1

 1 1 1 
k s3    ....  
 ks k k 
 1 s2 sn  
             

n

 i 
Pn  i 1

 1 1 1  (2.5.14)
k sn    ....  
 ks k k 
 1 s 2 sn 
116
Din cele prezentate rezultă că în cazul generatoarelor de aceeaşi putere care au
caracteristici de reglare cu coeficienţi de statism diferiţi, sarcina nu este distribuită
egal în regimuri stabile de funcţionare. Distribuţia sarcinii se face invers
proporţional cu coeficienţii de statism. În cazul prezentat în figura 2.5.2, generatorul
3 având cel mai mic statism este încărcat cu sarcina cea mai mare. De asemenea la
scăderea frecvenţei creşterile de putere nu sunt egale la cele trei generatoare. Aceste
creşteri se distribuie, după cum rezultă din relaţiile (2.5.14) invers proporţional cu
coeficienţii de statism ai caracteristicilor de reglare.
Distribuţia egală a sarcinilor între generatoarele de aceeaşi putere se poate
obţine numai în cazul în care caracteristicile de reglare ale acestora coincid. Pentru a
obţine această coincidenţă, agregatele generatoare care lucrează în paralel se aleg de
acelaşi tip, fapt care asigură din construcţie caracteristici identice.
Pentru situaţiile în care, deşi generatoarele sunt de acelaşi tip, caracteristicile lor
de reglare diferă într-o oarecare măsură sau în cazul în care sunt de tipuri diferite, se
prevede posibilitatea intervenţiei manuale a operatorului pentru modificarea
statismului astfel încât să se obţină acelaşi coeficient de statism pentru generatoarele
care lucrează în paralel. Corectarea coeficientului de statism se obţine prin acţiunea
unui senvomotor electric asupra cremalierei pompelor de injecţie în sensul de mărire a
consumului pentru agregatele mai puţin încărcate cu sarcină activă şi reducerea
consumului de combustibil pentru cele cu încărcare mai mare, astfel încât frecvenţa
sistemului să rămână constantă. Întrerupătorul cu care se pune în funcţiune
senvomotorul electric aflat pe pompa de injecţie, este amplasat pe panoul fiecărui
generator conectat la tabloul principal de distribuţie. Întrerupătorul are două poziţii:
stânga şi dreapta cu revenire în poziţia zero la încetarea acţionării. Prin conectări
scurte pe o poziţie sau cealaltă se obţine rotirea senvomotorului de execuţie într-un
sens sau în celălalt pentru mărirea respectiv reducerea consumului de combustibil.
Metoda caracteristicilor statice este folosită pe scară largă în centralele electrice
navale deoarece nu necesită dispozitive sau instalaţii complicate şi oferă rezultate
mulţumitoare în distribuţia echilibrată a sarcinii active între generatoarele care
funcţionează în paralel.
Metoda generatorului pilot este folosită pentru menţinerea constantă a
frecvenţei şi distribuţia dată a sarcinii activei între generatoare. Această metodă
constă în folosirea unui pilot cu rol de generator pilot iar celelalte ca generatoare de
bază. Generatorul pilot, are caracteristica de reglare astatică iar generatoarele de
bază au caracteristici de reglare statice. În figura 2.5.3. se prezintă caracteristicile de
reglare a trei generatoare.
117
Fig. 2.5.3 Principiul distribuţiei sarcinii active după metoda generatorului principal
Procesul schimbării frecvenţei este caracterizat de durata de timp t care poate

fi împărţită în două perioade: t 1 şi t 2 . Pe durata t 1 , în care se măreşte sarcina
sistemului, frecvenţa se abate de la valoarea nominală şi sarcina suplimentară se
distribuie între generatoare invers proporţional cu coeficienţii de statism ai
caracteristicilor de reglare. Pe durata t 2 se restabileşte frecvenţa în sistem şi se
produce redistribuirea sarcinii suplimentare.
În figura 2.5.3 este prezentat cazul unui sistem energetic care conţine trei
generatoare: G1 , G 2 , G 3 . Generatorul G 1 este generator pilot, iar celelalte, G 2 , G 3 ,
sunt generatoare de bază.
La frecvenţa nominală, fn , generatoarele lucrează cu sarcinile active 1 , 2 , 3 .
Considerăm că se produce un şoc de sarcină şi legat de acesta frecvenţa scade de la
fn la f1 .
Pe durata t 1 sarcina suplimentară se distribuie între generatoare invers
proporţional cu coeficienţii de statism ai caracteristicilor de reglare şi parametrii de
funcţionare se deplasează pe caracteristicile de reglare din punctele 1 în punctele 2.
Pentru frecvenţa f1  fn generatoarele, G1 , G 2 , G 3 , se încarcă cu sarcinile
suplimentare, 1 , 2 , 3 şi puterile debitate de generatoare sunt: 1, 2 , 3 .
Pe durata t 2 , întrucât generatorul G 1 are caracteristică astatică, intră în
funcţiune regulatorul acestuia care acţionează pentru mărirea consumului de
combustibil al motorului primar. În urma acestei acţiuni se restabileşte frecvenţa în
sistem la valoarea nominală şi generatorul G 1 preia asupra sa toată sarcina
suplimentară. Punctul de funcţionare al generatorului G 1 se mută din 2 în 3, iar la
generatoarele de bază G 2 , G 3 , punctele de funcţionare revin din punctele 2 în
punctele 1.
118
Procesul reglării se încheie când frecvenţa a revenit la valoarea nominală,
generatoarele de bază funcţionează cu sarcina iniţială 2 , 3 iar sarcina generatorului
principal este:
1  1  1  2  3  (2.5.15)
În cazul în care nivelul sarcinilor suplimentare care apar în exploatarea unui

sistem electroenergetic depăşesc posibilităţile de încărcare a unui generator, în
calitatea de generator pilot pot fi două generatoare. În acest caz surplusul de sarcină
va fi distribuit egal între cele două generatoare pilot sau în alt raport determinat de
sistemul de distribuţie a sarcinii active.
Metoda statismului virtual. După această metodă reglarea la abaterea
frecvenţei şi schimbarea echilibrului între puterea dată şi puterea consumată, se
efectuează de către fiecare generator din sistem. Prin această reglare se obţine
păstrarea constantă a frecvenţei în sistem şi distribuţia sarcinii după caracteristicile
statice ale căror coeficienţii de statism se modifică prin reglare astfel încât să se
obţină o distribuţie echilibrată a sarcinii.
Aplicând legea generală a reglării statice (relaţia 2.5.9) pentru cele n
generatoare, rezultă:
 n
 
f  k s1  1   1  i   0 
 n 1  
 n
 
f  k s2  2   2  i   0 
 n 1   (2.5.16)
.

 n
 
f  k sn  n   n  i   0
 n 1  
unde: P1 , P2 .....Pn - sunt puterile dezvoltate de fiecare generator
n
P
n 1
i - suma sarcinilor celor n generatoare
1 ,  2 ..... n - coeficienţii parţiali de distribuţie a sarcinii

totale pe generatoare.
Suma coeficienţilor parţiali este egală cu unitatea, 1   2  .... n  1 , sau în

procente reprezintă 100%.
Din ecuaţiile (2.5.14) rezultă că procesul reglării celor n generatoare se termină
când frecvenţa se restabileşte la valoarea nominală, f  0 şi sarcina se distribuie
119
între generatoare corespunzător coeficienţilor parţiali de încărcare, adică
n
Pk   k  Pi .
n 1
O asemenea reglare este astatică relativ la frecvenţă şi statică relativ la
distribuţia sarcinii active între generatoare.
Sistemul asigură stabilitate în distribuţia sarcinii active între generatoare
corespunzător coeficienţilor parţiali de încărcare.
În folosirea acestei metode, pentru compensarea erorii statice produsă de
neliniaritatea caracteristicilor de reglare sau alte cauze, se combină cu metoda
generatorului pilot. În acest caz unul din generatoare se foloseşte ca generator pilot
şi are caracteristica de reglare astatică.
Metoda statismului virtual are o largă utilizare în sistemele electroenergetice
şi în ultimul timp şi-a găsit utilizarea şi în sistemele electroenergetice navale. O
asemenea aplicaţie este prezentată în schema din figura 2.5.3.
2.5.3 Regulatoare automate a vitezei de rotaţie pentru motoarele

termice
2.5.3.1 Regulatoare mecanice centrifugale
La agregatele generatoare, până în momentul actual, regulatoarele

centrifugale au cea mai largă utilizare. Aceste regulatoare funcţionează, conform
principiului reglării după abaterea mărimii reglate (turaţia). Regulatoarele
centrifugale pot fi cu acţiune directă, pentru puteri până la 100CP şi cu acţiune
indirectă, pentru puteri mai mari. La turbinele navale cu abur sau cu gaze şi de
asemenea pentru motoarele diesel se folosesc, de regulă, regulatoare centrifugale cu
acţiune indirectă.
La regulatoarele cu acţiune directă, elementul centrifugal acţionează direct
asupra elementului de execuţie care poate fi: cremaliera pompelor de injecţie pentru
motoarele diesel sau elementul de distribuţie a aburului pentru turbine.
În cazul regulatoarelor cu acţiune indirectă, elementul centrifugal acţionează
asupra elementului de execuţie prin intermediul unui amplificator hidraulic.
Regulatoarele cu acţiune indirectă pot fi cu legătură inversă rigidă sau
elastică. De asemenea caracteristica de reglare a regulatoarelor de viteză centrifugale
poate fi statică sau astatică.
În figura 2.5.4.a se prezintă schema simplificată a regulatorului centrifugal
cu acţiune indirectă, cu legătură inversă rigidă şi cu caracteristica de reglare statică.
120
Fig. 2.5.4 Schema simplificată a regulatorului centrifugal
a – cu caracteristică de reglare statică; b – cu caracteristica de reglare astatică
Elementul de bază al regulatorului centrifugal este elementul de măsură 1

compus din greutăţi sferice şi un sistem de pârghii.
Acţiunea elementului de măsură asupra tijei AB este echilibrată de resortul 3.
Axul vertical 2 al regulatorului este cuplat cu axul motorului printr-un reductor şi
este rotit cu o viteză proporţională cu turaţia motorului iar greutăţile sferice
acţionează printr-un sistem de pârghii asupra mufei 4.
Capătul A al tijei AB este legat cu pistonul servomotorului 7 iar capătul B cu
pistonul sertarului distribuitor 5. La viteza normală de rotaţie a agregatului pistonul
sertarului distribuitor ocupă poziţia în care orificiile a şi b sunt închise. Pistonul
servomotorului 7 fiind sub presiuni egale în părţile superioară şi inferioară, rămâne
în poziţia fixă.
Dacă sarcina generatorului se modifică şi nu mai corespunde puterii
dezvoltată de motor, se schimbă viteza de rotaţie a agregatului.
Să urmărim în continuare funcţionarea regulatorului la schimbarea sarcinii.
La funcţionarea motorului cu puterea P1 viteza de rotaţie este 1 . Corespunzător
acestei viteze, greutăţile sferice se rotesc cu viteza
  k 11 (2.5.17)
unde: k 1 - este raportul de transmisie al vitezei de la axul

motorului la regulator şi dezvoltă forţa centrifugă.
121
G
Fcf  2k 2 ρ 2 (2.5.18)
g
unde: G – greutatea sferelor şi elementelor în mişcare de

rotaţie
 - raza de rotaţie a sferelor
g - acceleraţia gravitaţională
k 2 - factor de proporţionalitate.
În poziţia fixă a mufei forţele care acţionează asupra ei sunt în echilibru,
F1  F3 , în care:
F1  Fcf . tg (2.5.19)
F3  Fr  2 G  G n (2.5.20)
unde: Fr - forţa resortului comprimat

G - greutatea sferelor
G n - greutatea mufei 4.
La creşterea sarcinii generatorului, viteza de rotaţie se micşurează de la 1 la
 2 şi forţele F1 şi F3 nu mai sunt în echilibru, întrucât se micşorează forţa F1 iar
forţa F3 rămâne constantă. Sub acţiunea diferenţei, F  F3  F1 , mufa 4 se
deplasează în jos. În primul moment punctul A rămâne nemişcat iar punctul B se
deplasează în jos şi ocupă poziţia B . Pistonul sertarului distribuitor 5 deschide
orificiile conductelor de ulei sub presiune a şi b. Uleiul, sub presiune, prin orificiul a
pătrunde în partea superioară a cilindrului servomotorului 7 deplasând în jos pistonul
(punctul A ocupă poziţia A  ). Prin deplasarea pistonului se împinge pârghia glisantă
2.5 şi se măreşte consumul de combustibil sau abur al motorului primar.
Deplasarea pistonului în jos produce revenirea punctului B spre poziţia iniţială şi
când ajunge în poziţia iniţială închide orificiile a şi b ale conductelor de ulei. Pistonul
servomotorului se va afla în noua poziţie A  iar punctul B în poziţia iniţială. După
câteva oscilaţii între puterea cerută şi puterea dezvoltată, procesul tranzitoriu se
amortizează şi se stabileşte echilibrul pentru noua valoare a vitezei  2 şi puterea 2 .
La micşorarea sarcinii generatorului, viteza de rotaţie creşte cea ce conduce la
o acţiune în sens contrar a regulatorului.
În acest fel regulatorul asigură reglarea vitezei de rotaţie funcţie de sarcină
după o caracteristică de reglare statică. La deplasarea mufei în sus sau în jos se
schimbă poziţia clapetei 2.5 care modifică consumul de combustibil sau abur al
motorului primar.
122
În figura 2.5.4.b. este prezentată schema simplificată a regulatorului
centrifugal cu acţiune indirectă, cu legătură inversă elastică şi caracteristică de
reglare astatică.
Amortizorul de ulei 9, resortul 10 şi tija AB formează legătura inversă elastică.
Partea superioară şi inferioară a amortizorului 9 este umplută cu ulei. Cele două părţi
comunică între ele prin orificii tubulare a căror secţiune poate fi modificată cu
ventilul 8.
Iniţial procesul se desfăşoară ca şi în cazul reglării statice. La creşterea
sarcinii viteza agregatului se micşorează şi sub acţiunea diferenţei forţelor, F ,
mufa 4 se deplasează în jos. Punctul B se deplasează în jos, se deschide orificiile a, b
ale sertarului distribuitor şi uleiul, sub presiune, deplasează în jos pistonul
servomotorului mărind consumul de combustibil sau abur în motorul primar.
Capătul A al traversei se deplasează în A  şi tensionează resortul 10. Spre
deosebire de cazul anterior procesul reglării nu se încheie în acest moment, şi
continuă sub acţiunea resortului 10 care tinde să aducă punctul A  în poziţia iniţială.
Mişcarea de readucere a tijei AB în poziţia iniţială este amortizată de mişcarea
pistonului amortizorului 9 care devine posibilă pe măsura trecerii uleiului prin
orificiile tubulare din partea superioară în partea inferioară a pistonului. Deplasarea
punctului A spre poziţia iniţială produce o deplasare suplimentară a punctului B şi
din nou pistonul sertarului distribuitor deschide orificiile a şi b. Sub presiunea
uleiului pistonul servomotorului 7 se deplasează de câteva ori în jos mărind debitul
de combustibil şi obţinându-se astfel creşterea vitezei agregatului. Procesul
continuă până când se termină acţiunea resortului 10 prin revenirea lui în starea
iniţială. La terminarea reglării tija AB şi mufa 4 ocupă poziţiile iniţiale, orificiile a
şi b ale sertarului distribuitor sunt închise şi viteza de rotaţie a agregatului
corespunde cu viteza iniţială.
Regulatoarele centrifugale ale vitezei de rotaţie menţin turaţia cu precizie de
 2,5% în regimuri stabile de funcţionare şi cu precizie de  5  6% la şocuri de
sarcină, cea ce pentru cerinţele actuale, nu este suficient. De asemenea, după cum
rezultă din experienţa exploatării, aceste regulatoare nu asigură o înaltă precizie în
distribuirea sarcinii active între agregatele generatoare care lucrează în paralel.
Acţiunea regulatoarelor este dependentă, de asemenea, de factorii ca: frecarea,
vâscozitatea uleiului ş.a., care pot conduce la modificarea caracteristicilor statice de
reglare şi distribuţiei inegale a sarcinii.
Precizia reglării turaţiei şi distribuţia echilibrată a sarcinii active pot fi
îmbunătăţite prin aplicarea asupra regulatorului a unui al doilea impuls, funcţie de
sarcină activă a generatorului. În ultimul timp s-au realizat regulatoare de turaţie
combinate cu două şi trei impulsuri electromecanice şi electrice, construite după
principii diferite. În continuare se prezintă sistemul combinat de regulator cu două
impulsuri.
123
2.5.3.2 Regulatoare de turaţie electromecanice cu două impulsuri
Regulatorul de viteză cu două impulsuri foloseşte: un impuls al regulatorului

centrifugal creat după viteza de rotaţie (situaţie similară cu a regulatoarelor
mecanice centrifugale) şi un al doilea impuls de la un traductor de curent activ şi un
amplificator cu electromagnet, obţinut după valoarea sarcinii active debitată de
generator.
Schema funcţională de principiu a regulatorului electromecanic cu două
impulsuri este prezentată în figura 2.5.5.
Elementele de bază ale schemei funcţionale din figura 2.5.5 sunt:
 regulatorul centrifugal care constituie elementul de măsură după deviaţia
vitezei unghiulare
 traductorul de curent activ de la care se obţine un semnal proporţional cu
sarcina activă a generatorului
 amplificator magnetic sau cu semiconductori
 amplificator electrohidraulic, AEH , compus din electromagneţii
EM1 , EM 2 şi amplificatorul hidraulic AH1
 amplificatorul hidraulic AH 2
 elementul de execuţie care este cremaliera pompelor de injecţie pentru
motoarele diesel (sau clapeta de reglare a aburului pentru turbine)
 motorul primar diesel, D
 generatorul electric, G .
Fig. 2.5.5 Schema electrică funcţională a regulatorului cu două impulsuri
În regulatorul de turaţie cu două impulsuri blocul de măsurare conţine

elementul centrifugal a cărui funcţionare este identică cu cea prezentată la
regulatoarele mecanice şi elementul traductor de curent activ a cărui prezentare se va
124
face în continuare. În figura 2.5.6. se prezintă schema electrică de principiu a
traductorului de curent activ.
Fig. 2.5.6 Schema de principiu a traductorului de curent activ

a – schema electrică; b – diagrama fazorială a tensiunilor
Schema de principiu pentru măsurarea curentului activ sesizează deviaţia după fază
între curentul şi tensiunea generatorului.
Înfăşurările secundare ale transformatorului de tensiune Tr T , înfăşurările
primare şi secundare ale transformatoarelor intermediare Tr  1 şi Tr  2 sunt realizate
cu acelaşi număr de spire.
În regim de mers în gol tensiunile U 1 şi U 2 sunt egale, iar tensiunea U 3 pe
rezistenţa r3 este nulă. În această situaţie tensiunile U 4 şi U 5 sunt egale iar
tensiunea la ieşirea traductorului este nulă, U iesire  0 .
Pentru sarcina activă a generatorului cos   1 tensiunea U 3 aplicată pe
rezistenţa r3 coincide ca fază, de exemplu cu tensiunea U 2 şi este opusă ca fază faţă
de tensiunea U 1 . Ca urmare tensiunea aplicată transformatorului intermediar Tr  2
creşte, iar cea aplicată transformatorului intermediar Tr  1 scade în aceeaşi măsură.
Corespunzător acestei diferenţe la ieşire, U ie;ire  0 .
În cazul sarcinii pur reactive cos   0 tensiunea U 3 pe rezistenţa r3 este
defazată cu 90 0 faţă de tensiunile U 1 şi U 2 . Pentru acest unghi de defazare
tensiunile U 4 şi U 5 se măresc în aceeaşi măsură şi rămân egale în valoare absolută.
Diferenţa dintre aceste tensiuni fiind nulă, tensiunea la ieşirea traductorului de
curent activ va fi de asemenea nulă, U iesire  0 .
125

Pentru o sarcină oarecare, curentul defazat faţă de tensiune cu un unghi  
2
sau 0 , diagrama fazorială a tensiunilor este prezentată în figura 2.5.6.b.
Întrucât tensiunea U 3 este mică în comparaţie cu tensiunile U 4 şi U 5 , se
poate aproxima că segmentul AD  U 5 iar segmentul CD  U 4 . Cu această
aproximaţie rezultă:
U 5  U 2  U 3 cos  (2.5.21)
U 4  U1  U 3 cos  (2.5.22)
Având în vedere că U 1  U 2 , valoarea tensiunii de ieşire, pe partea de curent

alternativ, este:
U iesire  U 5  U 4  2U 3 cos   k  cos   k  a (2.5.23)
în care:  a - componenta activă a curentului generatorului

k - factor de proporţionalitate.
Din cele prezentate rezultă că tensiunea la ieşirea traductorului de curent activ
este direct proporţională cu componenta activă a curentului de sarcină. După
redresare raportul între tensiunea de ieşire pe partea de curent alternativ şi pe partea
de curent continuu se menţine constant. Funcţionarea corectă a traductorului de
curent activ depinde de raportul între valorile tensiunilor secundare alte
transformatorului de tensiune Tr T şi valoarile tensiunii U 3 . Funcţionarea optimă se
obţine atunci când acest raport este valoarea în limitele 3  5 .
În figura 2.5.7 se prezintă schema electrică a regulatorului electromecanic de
turaţie cu două impulsuri.
Semnalele de la ieşirea traductorului de curent activ se aplică pe înfăşurările
electromagneţilor EM 1 şi EM 2 care aparţin amplificatorului electrohidraulic AEH .
Amplificatorul electrohidraulic este format din electromagnetul diferenţial 1 cu
armătura mobilă tip clapetă 2 şi amplificatorul hidraulic AH1 format la rândul său
din sertarul distribuitor 5 şi pistonul 4 .
În continuare se prezintă funcţionarea regulatorului electromecanic cu două

impulsuri.
La mersul în gol al generatorului, tensiunile U 4 şi U 5 sunt egale ca mărime şi
armătura mobilă a electromagnetului se află în echilibru, în poziţia orizontală.
126
Fig. 2.5.7 Schema electrică a regulatorului electromecanic de turaţie, cu două impulsuri
La aplicarea sarcinii şi apariţia semnalului de comandă, tensiunile U 4 şi U 5

care se aplică înfăşurărilor electromagnetului sunt diferite. Armătura mobilă este
atrasă de miezul electromagnetului pe a cărei înfăşurare se aplică tensiunea mai
mare. Mişcarea armăturii mobile modifică corespunzător poziţia sertarului
distribuitor 5 al amplificatorului hidraulic AH1 şi acesta comandă deplasarea
pistonului 4 . Acţiunea pistonului 4 se transmite sertarului distribuitor al
amplificatorului hidraulic AH 2 aparţinând regulatorului mecanic cu acţiune
indirectă, prezentat în figura 2.5.4, în paralel cu acţiunea asupra acestuia a
elementului său centrifugal.
Mişcarea pistonului 4 acţionează asupra resortului 3 aparţinând legăturii
inverse şi se produce până la echilibrarea forţelor care acţionează asupra armăturii
mobile a electromagnetului. În momentul când se obţine echilibrul forţelor care
acţionează asupra armăturii mobile, aceasta ocupă poziţia iniţială, orizontală,
sertarul distribuitor 5 revine în poziţia iniţială iar pistonul cu tija 4 ocupă noua
poziţie.
Folosirea electromagnetului diferenţial cu armătura mobilă tip clapetă oferă
posibilitatea obţinerii unei amplificării mari a forţei de tracţiune, realizată cu o
construcţie de gabarite reduse.
Caracteristica de reglare a electromagnetului şi amplificatorului hidraulic este
practic liniară. Tija 4 a amplificatorului hidraulic AH1 , care transmite semnalul
proporţional cu sarcină activă, este cuplată la o bucşă mobilă specială care
însumează acest semnal cu semnalul provenit de la elementul de măsură centrifugal
127
şi împreună acţionează asupra amplificatorului hidraulic AH 2 . Această soluţie
constructivă permite folosirea unui singur amplificator hidraulic de putere pentru
acţionarea cremalierei pompelor de injecţie care constituie elementul de execuţie al
sistemului de reglare.
Exploatarea regulatoarelor de turaţie cu două impulsuri arată că la schimbări
rapide ale sarcinii active până la 100% , abaterea maximă a turaţiei nu depăşeşte
1,6% faţă de valoarea nominală, iar durata procesului tranzitoriu de restabilire a
turaţiei nu depăşeşte 1 s. Această precizie este considerată suficientă pentru
necesităţile consumatorilor de energie de la bordul navei.
Statismul caracteristicii de reglare poate fi modificat în limitele 0  7% .
Principiul de funcţionare prezentat pentru regulatorul electromecanic cu două
impulsuri este aplicat la realizarea regulatorului Woodword care reprezintă un
sistem universal de reglare a frecvenţei şi distribuţie a sarcinii active, folosit pe scară
largă în centralele electric navale.
În funcţionarea normală, întrucât viteza de reacţie a traductorului de curent
activ este mai mare comparativ cu reacţia elementului de măsură centrifugal, pentru
reglarea turaţiei acţionează numai blocul electric. Dacă însă blocul electric nu
funcţionează sau se defectează pe timpul funcţionării atunci intră în funcţiune
automat blocul centrifugal care menţine valoarea prescrisă a turaţiei.
2.5.3.3 Regulatoare de turaţie după abaterea parametrilor electrici ai

generatoarelor
În acest sistem de reglare, elementul de măsură mecanic centrifugal este înlocuit cu un

traductor de frecvenţă care urmăreşte turaţia motorului primar indirect prin măsurarea
frecvenţei generatorului. În figura 2.5.8 se prezintă schema electrică de principiu a
traductorului de frecvenţă realizat cu două circuite sensibile la frecvenţă.
Elementul de măsură este realizat din două circuite sensibile la frecvenţă: un
circuit de frecvenţă format de inductanţa L , redresorul R d1 şi rezistenţa de balast R b1
iar al doilea circuit de frecvenţă este format de condensatorul C , redresorul R d 2 şi
rezistenţa de balast R b 2 . Elementul de măsură este alimentat de la tensiunea
generatorului şi reacţionează la devierea frecvenţei. La ieşirea acestui element se
obţine o tensiune continuă proporţională cu deviaţia frecvenţei.
Pentru frecvenţa nominală şi alegerea corespunzătoare a inductanţei L şi a
capacităţii C , astfel încât impedanţele la frecvenţa nominală, să fie egale, curenţi
prin circuite sensibile la frecvenţă creează tensiuni egale şi de sensuri contrare pe
rezistenţele R b1 , R b 2 . În acest caz, tensiunea la ieşirea elementului de măsură este
nulă, U iesire  0 . În figura 2.5.8b pentru frecvenţa f  fn , căderile de tensiune pe
rezistenţele de balast sunt egale, U Rb1  U Rb2 .
128
Fig. 2.5.8 Traductor de frecvenţă cu două circuite sensibile la frecvenţă
a – schema electrică; b – variaţia tensiunilor pe rezistenţele de balast;
c – variaţia tensiunii de ieşire funcţie de variaţia frecvenţei
Devierea frecvenţei tensiunii generatorului de la valoarea nominală modifică

valorile impedanţelor celor două circuite. În unul din circuite curentul creşte iar în
celălalt se micşorează. Corespunzător, căderile de tensiune pe rezistenţele R b1 , R b 2
au valori diferite şi la ieşirea elementului de măsură se obţine o tensiune, U iesire  0 .
Polaritatea acestei tensiuni depinde de scăderea sau creşterea frecvenţei în raport cu
valoarea nominală. Variaţia tensiunii de ieşire în funcţie de variaţia frecvenţei este
prezentată în figura 2.5.8.c.
Tensiunea de ieşire a elementului de măsură constituie tensiunea de comandă
pentru un amplificator magnetic sau cu semiconductori. De la amplificator este
alimentat un servomotor electric care acţionează asupra sistemului de alimentare cu
combustibil sau cu abur, mărind sau micşorând consumul în funcţie de deviaţia
frecvenţei. La restabilirea turaţiei nominale, frecvenţa revine la valoarea nominală,
129
tensiunea de la ieşirea elementului de măsură se anulează şi se întrerupe
funcţionarea servomotorului.
Într-o altă variantă, traductorul de frecvenţă poate fi realizat folosind un filtru
bandă de frecvenţă. Această variantă este prezentată în figura 2.5.9.
Fig. 2.5.9 Schema de principiu a traductorului de frecvenţă cu filtru bandă

a – schema traductorului; b – schema filtrului
Filtru bandă de frecvenţă reacţionează la abaterea frecvenţei. Tensiunea de la

ieşirea filtrului, U F , se aplică în diagonala punţii sensibile la fază.
Schema filtrului, prezentată în figura 2.5.9b, este realizată cu inductanţele
L 1 , L 1 , L 2 şi condensatorii C1 , C1 . Filtrul este calculat astfel încât la frecvenţa
nominală, f n , tensiunea de ieşire U F este defazată în raport cu tensiunea de intrare
cu un unghi   90 0 . Tensiunile U 1 şi U 2 se aleg egale ca mărime şi pentru acest
unghi de defazare tensiunile U 3 şi U 4 de la intrarea redresoarelor R d1 , R d 2 sunt de
asemenea egale. În figura 2.5.10 se prezintă diagramele fazoriale ale tensiunilor .
Din figura 2.5.10a se observă că pentru   90 0 tensiunile U 3 şi U 4 sunt

egale.
Tensiunea de ieşire a elementului de măsură este:
U iesire  U  U 4  U 3
Pentru frecvenţa nominală, U 3  U 4 şi U iesire  0 .
130
Fig. 2.5.10 Diagramele fazoriale de tensiunilor elementului de măsură cu filtru bandă
a -   90 0 ; b -   90 0 ; c -   90 0
La abaterea frecvenţei faţă de valoarea nominală, filtrul bandă modifică

unghiul  dintre tensiunea U F şi tensiunile U1 , U 2 . Acest unghi se micşorează la
scăderea frecvenţei şi se măreşte la creşterea frecvenţei faţă de valoarea nominală.
Din reprezentarea diagramelor fazoriale în figura 2.5.10 b şi c se observă că la
scăderea sau creşterea frecvenţei şi modificarea unghiului de defazaj  , tensiunile la
intrarea redresoarelor se modifică, U 3  U 4 şi ca urmare U iesire  U  U 4  U 3  0 .
Din reprezentarea diagramei fazorială se deduce:
U 3  U12  U 2F  2U1 U F cos   (2.5.24)
U 4  U 22  U 2F  2U 2 U F cos  (2.5.25)
Pentru condiţii optime de lucru tensiunile U1 , U 2 , U F se stabilesc egale ca
mărime, U1  U 2  U F  U . Atunci:
1  cos  
U3  2 U (2.5.26)
2
1  cos 
U4  2 U (2.5.27)
2
În relaţiile (2.5.22.5), (2.5.27) aplicând formulele trigonometrice ale jumătăţilor de
unghiuri şi efectuând diferenţa se obţine:
  
U  U 4  U 3  2 U sin  sin  (2.5.28)
 2 2 
131
Din relaţia (2.5.28) se observă că la schimbarea frecvenţei şi modificarea
unghiului  de la 0 la  , tensiunea U variază de la  2 U la  2 U .
Elementul de măsură cu filtru bandă de frecvenţă are randament înalt şi inerţie
nesemnificativă. Banda de trecere de la o frecvenţă f1 la o frecvenţă f2 determină
zona dată de reglare iar valorile inductanţelor şi capacităţilor se stabilesc prin
calcule.
În schema regulatoarelor de turaţie după abaterea parametrilor electrici ai
generatorului, traductoarele de frecvenţă şi traductoarele de curent activ constituie
elementele de măsură. Semnalele de tensiune obţinute de la ieşirea traductoarelor,
proporţionale cu abaterea frecvenţei sau modificarea sarcinii active sunt amplificate
în putere şi se aplică la elementul de execuţie care modifică consumul de
combustibil sau abur în funcţie de sensul şi valoarea abaterii. De regulă elementul de
execuţie este un servomotor electric care acţionează cremaliera pompelor de injecţie,
în cazul motoarelor diesel, sau acţionează asupra distribuţiei aburului, în cazul
turbinelor cu abur.
În figura 2.5.11 se prezintă o variantă de amplificator de putere realizat cu
amplificatoare magnetice.
Amplificatorul este realizat din două etaje. Primul etaj este formată din
amplificatoarele AM1 , AM2 cu ieşirile conectate la al doilea etaj formată din
amplificatoarele AM3 , AM4 cu acţiune rapidă, fără înfăşurării de comandă,
conectate în punte diferenţială cu ieşire pe una din înfăşurările servomotorului de
execuţie bifazat.
Amplificatoarele se alimentează de la tensiunea generatorului prin
transformatorul intermediar Tr  .
Tensiunea de ieşire a amplificatoarelor AM1 , AM2 se aplică pe rezistenţele
r1 , r2 constituind semnalul de comandă pentru amplificatoarele AM3 , AM4 .
Înfăşurările de comandă , WC , alimentate de la tensiunea de ieşire a
traductorului de curent activ şi înfăşurările de comandă, WC , alimentate de la
tensiunea de ieşire a traductorului de frecvenţă, sunt conectate în serie şi bobinate
astfel încât produc fluxuri de sensuri contrare în amplificatoarele magnetice AM1 şi
AM2 .
Înfăşurările de polarizare, Wp , sunt folosite pentru stabilirea punctului de
lucru al amplificatoarelor magnetice. Aceste înfăşurări sunt conectate în paralel şi
alimentate cu tensiune constantă de la redresorul R d 3 . Fluxurile create de
înfãşurările de polarizare au acelaşi sens în cele două amplificatoare magnetice
AM1 , AM2 .
132
În absenţa curentului de comandă, tensiunile magnetomotoare produse de
înfăşurările de polarizare sunt egale şi ca urmare tensiunile de ieşire pe rezistenţele
r1 şi r2 sunt de asemenea egale.
Amplificatoarele AM3 , AM4 sunt cu reacţie internă pozitivă realizată de
diodele n 1 , n 2 şi n 3 , n 4 . Fiecare jumătate a înfăşurării de sarcină este în serie cu o
diodă şi curentul trece numai într-o semiperioadă printr-o jumătate de înfăşurare,
iar în cealaltă semiperioadă trece prin cealaltă jumătate. Această formă de undă
descompusă în armonici are o componentă de curent continuu care constituie reacţia
internă pozitivă.
Sarcina amplificatoarelor AM3 , AM4 , conectate în punte diferenţială este
impedanţa  care reprezintă una din înfăşurările servomotorului electric bifazat, de
execuţie. Ce-a de-a doua înfăşurare a servomotorului este alimentată de la o sursă de
tensiune alternativă de aceeaşi frecvenţă.
Impedanţa  din diagonala punţii este străbătută de curenţii de ieşire  1 ,  2 ai
amplificatoarelor AM3 şi AM 4 care sunt în opoziţie de fază.
Dacă 1   2 , curentul prin impedanţa  este nul şi servomotorul este în
repaus. Atunci când 1   2 prin impedanţa  trece curentul   1   2 având faza
curentului celui mai mare,  1 , şi servomotorul se roteşte într-un sens determinat. În
cazul în care  2  1 , curentul care trece prin impedanţa  este   1   2 şi având
faza curentului  2 fiind opus ca fază în raport cu situaţia anterioară. Prin inversarea
fazei, servomotorul electric se va roti în sens contrar faţă de cazul anterior.
În absenţa semnalului de comandă tensiunile pe rezistenţele r1 , r2 sunt egale,
curenţii de ieşire din al doilea etaj de amplificare sunt egali, 1   2 , şi fiind opuşi ca
fază curentul, prin impedanţa  este nul. În această situaţie servomotorul electric
este în repaus.
La apariţia curentului de comandă, cu o polaritate determinată, în una din ramurile
primului etaj (de exemplu AM1 ) fluxul de comandă coincide cu fluxul înfăşurării de
polarizare şi ca urmare se măreşte tensiunea magnetomotoare de premagnetizare a miezului,
iar în cealaltă ramură AM2  fluxul înfăşurării de comandă este opus fluxului de polarizare
şi scade tensiunea magnetomotoare de premagnetizare a miezului. În acest caz se măreşte
tensiunea continuă la bornele rezistenţei r1 şi scade tensiunea la ei bornele rezistenţ r2 . Ca
urmare creşte premagnetizarea amplificatorului AM3 , se reduce impedanţa înfăşurărilor de
lucru şi creşte curentul  1 iar premagnetizarea amplificatorului AM 4 se reduce, creşte
impedanţa înfăşurărilor de lucru şi scade curentul  2 .
133
Fig. 2.5.11 Schema de principiu a amplificatorului
Pentru 1   2 impedanţa  este parcursă de curentul   1   2 . Se pune în

funcţiune servomotorul de execuţie care realizează creşterea sau micşorarea (în funcţie de
sensul de rotaţie) a consumului de combustibil (sau abur) pentru motorul primar, obţinându-
se astfel restabilirea vitezei de rotaţie şi a parametrilor generatorului. După restabilirea
parametrilor generatorului semnalele de la traductorul de frecvenţă sau de la traductorul de
putere activă se anulează şi servomotorul bifazat al elementului de execuţie se opreşte.
În cazul schimbării polarităţii semnalului de comandă procesul se repetă în sens
contrar şi servomotorul bifazat îşi schimbă sensul de rotaţie. Dependenţa curentului de ieşire
(curentul prin impedanţa  ) de curentul de comandă este prezentată în figura 2.5.12.
134
Fig. 2.5.12 Variaţia curentului de ieşire în funcţie de curentul de comandă
Schema din figura 2.5.11 este prevăzută cu intrării de la ambele traductoare: de curent
activ şi de frecvenţă. În aplicaţii practice se foloseşte o singură intrare. Alegerea uneia sau a
alteia se face în funcţie de rolul care revine schemei de reglare. De exemplu, dacă
generatoarele sunt conectate în paralel şi se foloseşte metoda generatorului pilotl, atunci la
generatorul pilot se conectează traductorul de frecvenţă pentru comanda servomotorului iar la
celelalte generatoare considerate de bază se conectează traductoarele de curent activ.
Traductorul de curent activ al generatorul pilot care nu se foloseşte pentru comanda
servomotorului propriu, este conectat după schema diferenţială cu traductoarele de curent
activ de la celelalte generatoare.
2.5.3.4 Reglarea automată a frecvenţei şi distribuţia sarcinii active
Schema de principiu a sistemului de reglare automată a frecvenţei şi distribuţie a

sarcinii active este prezentată în figura 2.5.13.
Acest sistem este destinată pentru a menţine frecvenţa constantă în sistem şi realizarea
distribuţiei sarcinii active în regimurile stabile corespunzător coeficienţilor de statism ai
caracteristicilor de reglare.
În calitatea de generator pilot este folosit primul agregat generator prevăzut cu
traductor de frecvenţă, care menţine frecvenţa în sistem cu precizia necesară.
135
Fig. 2.5.13 Schema de principiu pentru reglarea automată a frecvenţei şi distribuţiei sarcinii active
G – generator; MP – motor primar; RT – regulator de turaţie; SM – servmotor bifazat; a1 – a3 o

întrerupătoare automată; a4 - a5 – separatoare; TrC – transformator de curent; TrT – transformator de
tensiune; TCA – traductor de curent activ; TF – traductor de frecvenţă;
AM – amplificatoare magnetice
Traductoarele de curent activ sesizează permanent schimbările componentelor active

ale curenţilor de sarcină, efectuează compararea sarcinilor active şi în cazul în care sunt
diferite, curenţii de ieşire trec prin înfăşurările de comandă ale amplificatoarelor magnetice
(cu excepţia amplificatorului generatorului pilot care nu este conectat la traductorul de
curent activ). Ieşirile amplificatoarelor magnetice comandă funcţionarea servomotoarelor
elementelor de execuţie şi se restabileşte echilibrul în distribuţia sarcinilor active.
136
Principiul de funcţionare a sistemului de distribuţie a sarcinii active între
generatoarele care funcţionează în paralel, rezultă din schema echivalentă prezentată în
figura 2.5.14.
Fig. 2.5.14 Schema echivalentă pentru explicarea principiului distribuţiei sarcinii active
În figura 2.5.14 se folosesc notaţiile:
U T1 , U T 2 ,...U Tn tensiunile la ieşirea traductoarelor de curent activ

i C1 , i C2 ,...i Cn curenţii în înfăşurările de comandă ale
amplificatoarelor magnetice
rC1 , rC2 ,...rcn rezistenţele înfăşurărilor de comandă
g1 , g 2 ,...g n  1 
conductanţele înfăşurărilor de comandă  g  
 rC 
În schema echivalentă, tensiunea între punctele 1 şi 2 este:

n
U g  U T 2 g 2  ...  U Tn g n U Ti gi
U 12  T1 1  n 1
(2.5.29)
g1  g 2  ....  g n n
g
n 1
i
unde:
1 1 1
g1  ; g2  ....g n  (2.5.30)
rC1 rC 2 rCn
Pentru:
rC1  rC2  ...  rCn (2.5.31)
rezultă:
137
n
U Ti
U 12  n 1
(2.5.32)
n
Dacă componentele active ale curenţilor de sarcină sunt egale, atunci tensiunile de la
ieşirea traductoarelor de curent activ vor fi de asemenea egale.
U T1  TT 2  ....  U Tn (2.5.33)
Pentru această situaţie curenţii de comandă ai amplificatoarelor magnetice,
i C1 , i C2 ,...i Cn sunt nuli şi servomotoarele elementelor de execuţie sunt în repaus.
La devierea tensiunilor U T1 , U T 2 ,...U Tn în raport cu tensiunea U 12 , sub acţiunea
diferenţelor de tensiune U , prin rezistenţele înfăşurărilor de comandă,
rC1  rC2  ...  rCn , trec curenţii de comandă i C1 , i C2 ,...i Cn . În fiecare circuit curenţii sunt
proporţionali cu abaterea de tensiune U şi valoarea curentului pentru un circuit oarecare
k , este:
 n 
  U Ti 
1  n 1
i ck   U Tk  (2.5.34)
rck  n 
 
 
în care:
i Ck curentul de comandă în înfăşurarea k

U Tk tensiunea de ieşire a traductorului de ordinul k
n
U
n 1
Ti tensiunea echivalentă între punctele 1 şi 2
n numărul generatoarelor care lucrează în paralel

rCk rezistenţa înfăşurării de comandă a amplificatorului
magnetic de ordinul k .
În cazul în care valorile componentelor active ale curenţilor de sarcină ai

generatoarelor nu sunt egale, apar curenţi în înfăşurările de comandă ale
amplificatoarelor magnetice. Curenţii de la ieşirea amplificatoarelor pun în funcţiune
servomotoarele elementelor de execuţie şi în funcţie de sensul abaterii se măreşte sau se
micşorează consumul de combustibil sau abur până se obţine restabilirea echilibrului şi
egalitatea componentelor active ale curenţilor de sarcină.
138
În figura 2.5.15 se prezintă caracteristicile de reglare pentru cazul unui sistem format
din trei generatoare.
Pentru sarcina 1 a sistemului caracteristicile de reglare se intersectează în punctul a .
Dacă sarcina în sistem creşte de la 1 la P2 întrucât caracteristicile generatoarelor au
coeficienţi de statism diferiţi, încărcările generatoarelor vor fi diferite. Ca rezultat, prin
înfăşurările de egalizare şi prin înfăşurările de comandă ale amplificatoarelor trec
curenţii. Servomotoarele elementelor de execuţie intră în funcţiune şi modifică
statismele caracteristicilor de reglare ale agregatelor care funcţionează în paralel până
când se obţine egalitatea curenţilor activi (fig. 2.5.15a).
Dacă traducătorul de curent activ al generatorului pilot nu este conectat prin
amplificator la servomotorul de execuţie, caracteristica de reglare a acestui generator este
locul geometric al punctelor de intersecţie al caracteristicilor 2 şi 3 (figura 2.5.15b).
Fig. 2.5.15 Graficul distribuţiei sarcinii active între generatoarele care lucrează în paralel
1 – caracteristica generatorului pilot; 2 ,3 – caracteristicile de reglare ale generatoarelor de
bază
Pentru păstrarea constantă a frecvenţei în sistem la intrarea amplificatorului

generatorului pilot este conectat traductorul de frecvenţă. Servomotorul elementului de
execuţie al generatorului pilot acţionează pentru modificarea statismului caracteristicii de
reglare 1 astfel încât la modificarea sarcinii, frecvenţa să rămână constant. În cazul P2  P1
pentru revenirea frecvenţei la valoarea iniţială, generatorul 1 preia asupra sa o sarcină mai
mare. Creşterea sarcinii pe generatorul 1 este sesizată de traductorul de curent activ al
generatorului 1 şi prin legăturile de egalizare este transmisă traductoarelor de curent activ
ale generatoarelor 2 şi 3. Sistemul de distribuţie a sarcinii active intră în funcţiune şi se
139
acţionează asupra servomotoarelor elementelor de execuţie de la generatoarele 2 şi 3 până la
restabilirea echilibrului. La restabilirea echilibrului curenţii activi sunt egali şi
caracteristicile se intersectează în punctul b care corespunde frecvenţei iniţiale f1
(fig.2.5.15c).
Sistemul de reglare automată a frecvenţei şi distribuţiei sarcinii active intră în
funcţiune automat din momentul cuplării generatoarelor la bare. În acelaşi timp cu
conectarea la bare, prin contactele auxiliare ale întrerupătoarelor automate, sunt
conectate şi legăturile de egalizare între traductoarele de curenţi activi. După
efectuarea operaţiilor de sincronizare, în primul moment al cuplării generatorului
sarcina lui este nulă. După cuplare intră în funcţiune automat sistemul de distribuţie a
sarcinii active şi generatorul se încarcă astfel încât sarcina să se repartizeze egal între
generatoare.
În unele cazuri, când nu este necesară o stabilitate mare a frecvenţei, sistemul se
poate folosi numai pentru distribuţia egală a sarcinii între generatoare. În acest caz la
generatorul pilot în locul traductorului de frecvenţă se conectează traductorul de
curent activ, pe înfăşurarea de comandă a amplificatorului. În acest caz la schimbarea
sarcinii totale, sistemul de distribuţie a sarcinii active intră în funcţiune şi acţionează
asupra caracteristicilor de reglare până când ele se intersectează din nou într -un punct
ce va corespunde distribuţiei egale a sarcinii active între generatoare (fig. 2.5.15a).
Sistemul de reglare automată a frecvenţei şi distribuţiei sarcinii active asigură
menţinerea frecvenţei în limitele  0,5% faţă de valoarea nominală şi precizia în distribuţia
sarcinii active cu devieri de cel mult 7  10% atunci când sarcina totală a sistemului se
schimbă de la 20% la 110% din valoarea nominală şi factorul de putere variază din
limitele, cos   0,6  1,0 .
2.6. Sincronizarea automată a generatoarelor de curent

alternativ
2.6.1 Condiţii şi procedee de conectare a generatoarelor pentru

funcţionarea în paralel
Funcţionarea în paralel a generatoarelor de curent alternativ este un proces mai

complicat în comparaţie cu funcţionarea în paralel a generatoarelor de curent
continuu.
Generatoarele sincrone pot funcţiona în paralel numai la aceeaşi viteză
unghiulară a rotoarelor, adică la sincronizarea rotaţiilor. Unghiul relativ de deviaţie
al rotoarelor, în regim stabil de funcţionare, este determinat de sarcinile active
aplicate fiecărui generator. La schimbarea regimului sarcinilor active ale
generatoarelor se modifică şi unghiurile de deviaţie între rotoare. Sincronizarea
generatoarelor presupune funcţionarea acestora cu deplasări relative admisibile ale
rotoarelor unul faţă de celălalt.
140
Pentru conectarea generatoarelor la funcţionarea în paralel trebuie să se
îndeplinească anumite condiţii fără de care pot să apară şocuri mari ale curentului de
egalizare. Aceste şocuri conduc la scăderea tensiunii în sistemul electroenergetic şi
pentru valori mari ale acestora poate produce deteriorarea generatoarelor, motoarelor
primare şi scoaterea din funcţiune a generatoarelor care lucrează .
Procesul conectării generatorului la funcţionarea în paralel cu îndeplinirea
condiţiilor necesare, se numeşte sincronizarea generatorului şi se poate face: manual,
semiautomat şi automat. La sincronizarea manuală condiţiile pentru cuplarea
generatorului la reţea se execută manual de către operator. Sincronizarea
semiautomată presupune efectuarea manuală a unor operaţiuni iar altele se
realizează automat. Sincronizarea automată constă în efectuarea automată a tuturor
operaţiunilor.
Pentru sincronizarea generatoarelor se folosesc trei procedee diferite: sincronizarea
precisă, sincronizarea grosieră şi autosincronizarea.
La sincronizarea precisă, generatorul excitat, se cuplează la funcţionarea în
paralel cu reţeaua după realizarea condiţiilor de sincronism: egalitatea valorilor
amplitudinilor tensiunilor, coincidenţa fazelor tensiunilor, egalitatea frecvenţelor
generatorului care se cuplează cu frecvenţa reţelei.
La sincronizarea grosieră generatorul excitat se conectează la funcţionarea în
paralel fără respectarea strictă a condiţiilor de sincronism. În primul moment al
cuplării în serie cu generatorul se introduce se introduce un reactor (bobină cu
reactanţă inductivă) care micşorează şocul curentului de egalizare în limite
admisibile. După intrarea în sincronism a generatorului reactorul este scos din
circuit.
Procedeul de autosincronizare constă în: antrenarea generatorului neexcitat la o
turaţie apropiată de turaţia de sincronism (alunecarea admisibilă 2  3% ), cuplarea
generatorului neexcitat la reţea, după cuplare se conectează alimentarea excitaţiei
generatorului. În primul moment generatorul va funcţiona în regim asincron după
care, având alimentată excitaţia, este atras în sincronism. Autosincronizarea este cel
mai simplu procedeu de sincronizare şi este aplicat în centrele electrice ale
sistemului naţional în care generatorul este conectat la o reţea de putere infinită şi
şocul curentului de egalizare poate fi suportat. Autosincronizare nu se practică în
cazul centralelor electrice navale în care puterea generatorului care se cuplează este
comparabilă cu puterea surselor care alimentează reţeaua electrică. În cazul
centralelor electrice navale şocul curentului de egalizare din perioada în care
generatorul lucrează în regim asincron produce scăderi mari ale tensiunii în sistemul
electroenergetic, poate duce la deteriorarea generatoarelor, motoarelor primare şi de
asemenea la scoaterea din funcţiune a generatoarelor care lucrează, având ca urmare
scoaterea din funcţiune a centralei electrice navale.
141
Sistemele electroenergetice navale conţin de regulă două sau mai multe
generatoare sincrone. În figura 2.6.1 este prezentat, sub forma simplificată, cazul a
două generatoare dintre care unul, G 2 , lucrează iar al doilea, G 1 , urmează să fie
conectat în paralel cu primul.
Fig. 2.6.1 Conectarea generatoarelor la funcţionarea în paralel:

a – schema de principiu; b - schema echivalentă
Pentru funcţionarea în paralel a generatoarelor sincrone este necesar să

coincidă valorile instantanee ale tensiunilor, u 1  u 2 . Această coincidenţă se obţine
atunci când la conectarea în paralel a generatoarelor sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
1) coincidenţa formelor curbelor tensiunilor u 1 şi u 2
2) egalitatea valorilor efective ale tensiunilor U1  U 2
3) coincidenţa fazelor tensiunilor U 1 şi U 2
4) egalitatea frecvenţelor f1  f2
5) succesiunea fazelor să fie aceeaşi.
Îndeplinirea primei condiţii se asigură prin construcţia generatoarelor, ultima
condiţie se asigură la montaj, iar celelalte condiţii se realizează la conectarea în
paralel a funcţionării generatoarelor şi se verifică cu aparate de măsură: voltmetre,
frecvenţmetre şi sincronoscoape.
În cazul în care valorile efective ale tensiunilor nu sunt egale, celelalte condiţii
presupunându-se că sunt realizate, diferenţa dintre tensiuni duce la apariţia curentului de
egalizare în circuitul comun al celor două generatoare. Deoarece pe acest circuit
rezistenţele înfăşurărilor statorice au valori mici şi se neglijează în comparaţie cu
reactanţele inductive ale acestora, curentul de egalizare este un curent reactiv. Dacă
U1  U 2 curentul de egalizare este defazat în urma tensiunii U 1 având caracter inductiv
pentru generatorul G 1 şi defazat înaintea tensiunii U 2 având caracter capacitiv pentru
generatorul G 2 . După cum este cunoscut de la studiul generatorului sincron curentul de
egalizare va produce în acest caz un flux de reacţie longitudinal demagnetizant pentru
142
generatorul G 1 şi un flux de reacţie longitudinal magnetizant pentru generatorul G 2 . Ca
urmare scade tensiunea generatorului G 1 şi creşte tensiunea generatorului G 2 , iar la bare
se va stabili o valoare medie a tensiunii. Curentul de egalizare fiind în acest caz pur reactiv
nu are componente active şi nu creează şocuri de putere activă asupra celor două
generatoare.
Pentru realizarea condiţiei de cuplare U1  U 2 este necesar să se regleze
tensiunea generatorului G 1 care urmează să se conecteze pentru funcţionarea în
paralel. Reglarea tensiunii se face prin modificarea curentului de excitaţiei al
acestuia. În cazurile practice, regulatoarele automate de tensiune montate pe
generatoare asigură îndeplinirea condiţiei de egalizare a tensiunilor şi ca urmare
acest reglaj nu se efectuează, iar pe panoul generatorului nu se prevede această
posibilitate de reglaj.
Neîndeplinirea condiţiilor 3 şi 4 duce la apariţia tensiunii de bătăi. Considerăm
că tensiunile generatoarelor sunt egale, U1  U 2 iar frecvenţele sunt diferite, f1  f2 .
În această situaţie vectorii tensiunilor generatorului care se cuplează şi generatorului
care lucrează sunt defazaţii cu un unghi  . În figura 2.6.2 se prezintă diagramele
tensiunilor şi curenţilor la sincronizarea generatoarelor pentru valori diferite ale
defazajului  .
Fig. 2.6.2 Diagramele tensiunilor şi curenţilor la sincronizarea generatoarelor

pentru diferite valori ale unghiului  :
a - cazul   0 ; b – cazul 0    900 ; c – cazul   1800
Ca urmare a inegalităţii vitezelor unghiulare de rotaţie 1 şi  2 , unghiul de

defazaj,  , se schimbă de la 0 la 180 0 electrice şi diferenţa geometrică a tensiunilor,
denumită tensiune de bătăi, U b  U  U1  U 2 , variază între limitele de la 0 la
2U (pentru U1  U 2  U ).
143
În momentul conectării generatorului G 1 apare curentul de egalizare a cărui
mărime depinde de diferenţa geometrică, a tensiunilor, U  U1  U 2 . Curentul de
egalizare care se închide prin circuitul comun al celor două generatoare este defazat
cu  / 2 faţă de vectorul căderii de tensiune  U întrucât pe acest circuit rezistenţa
este neglijabilă în raport cu reactanţa inductivă a înfăşurărilor statorice.
Valoarea curentului de şoc în momentul conectării în paralel a celor două
generatoare cu înfăşurări de amortizare, pentru d1  d2  d , se determină cu
expresia:
2 k y  2d 
şoc  sin , (2.6.1)
xd1  xd2  x r 2
unde:
d1 , d2 - tensiunile electromotoare corespunzătoare generatoarelor G 1 şi G 2 în
regim supratranzitoriu

 

x d 1 , x d 2 - reactanţele longitudinale supratranzitorii ale generatoarelor G 1 şi
G2
xr - reactanţa reţelei de la G 1 la G 2
ky - coeficient de şoc care ia în considerare componenta aperiodică a
curentului (pentru sistemele navale se consideră k y  1,6  1,9 )
2 - coeficient care determină valoarea amplitudinii componentei
periodice a curentului.
Cea mai mare valoare a curentului de şoc se obţine pentru   180 0 , în acest
caz:
2 k y  2d
 şoc  , (2.6.2)
x d1  x d 2  x r
Şocul curentului de egalizare, a cărui mărime poate depăşi de 10  15 ori
valoarea curentului nominal al generatorului, creează forţe electrodinamice
însemnate în înfăşurările statoarelor, care pot duce la deteriorarea lor.
Conectarea generatoarelor la valori mari ale defazajului  produc forţe
electrodinamice apropiate ca valoare de cele produse în cazul unor scurtcircuite la barele
centralei electrice. În această situaţie, la conectarea generatorului acesta poate să nu intre
în sincronism şi ca urmare acţionează protecţia care deconectează şi generatoarele care
lucrează.
144
Cea mai mare valoare a curentului de egalizare se obţine pentru   1800
electrice, atunci când U  2U . În sistemul electroenergetic compus din două
generatoare identice pentru care x d1  x d 2  x d şi x r  0 , în cazul cel mai
nefavorabil,   1800 , curentul de egalizare atinge valoarea maximă egală cu
valoarea curentului de scurtcircuit trifazat
d
 şoc  2 k y (2.6.3)
x d
Diferenţa geometrică a tensiunilor, U , nu rămâne constantă în timp. Dacă
tensiunile generatoarelor sunt sinusoidale, u1  U1m sin 1 t, u 2  U 2m sin 2 t ,
pentru situaţia în care U1m  U 2m  U m , valoarea instantanee a diferenţei
tensiunilor, denumită tensiune de bătăi, este:
u b  u 1  u 2  2U m sin 1 t  sin 2 t  
1  2   2 (2.6.4)
 2U m sin cos 1
2 2
În figura 2.6.3 se prezintă oscilograma tensiunii de bătăi.
Fig. 2.6.3 Oscilograma tensiunii de bătăi
Valoarea amplitudinii înfăşurătoarei tensiunii de bătăi se obţine cu expresia:

b 
U b  2U m sin t  2 U m sin (2.6.5)
2 2
unde: b  1  2 - pulsaţia tensiunii de bătăi
desfăşurătoare
145
  b  t - unghiul, de dezacord dintre axele, rotoarelor
generatoarelor aflate în regim de sincronizare.
Din figura 2.6.3 se observă că amplitudinea tensiunii de bătăi se schimbă în

  2
limitele de la zero la 2U m . Curba înfăşurătoarei 2U m sin 1 t reprezintă de
2
  2
asemenea o sinusoidă căreia îi corespunde pulsaţia 1 şi are amplitudinea
2
2U m . Cu cât este mai mică diferenţa între vitezele de rotaţie a rotoarelor
generatoarelor, cu atâta este mai mică frecvenţa tensiunii de bătăi şi cu atât mai lină
va fi panta curbei tensiunii de bătăi.
În cazul prezentat în fig. 2.6.1b vectorul tensiunii U 1 al generatorului G 1 este
în urmă cu unghiul de defazaj  faţă de vectorul tensiunii U 2 al generatorului G 2 .
La conectarea generatoarelor pentru funcţionarea în paralel, diferenţa geometrică a
tensiunilor, U  U1  U 2 , duce la apariţia curentului de egalizare. Acest curent, ca
şi în cazul inegalităţii frecvenţelor generatoarelor, are componente active şi reactive
în raport cu cele două generatoare. Prezenţa componentelor active ale curentului
influenţează asupra motoarelor primare prin producerea unui cuplu electromagnetic
de frânare pentru generatorul în avans, G 2 şi de accelerare pentru cel rămas în urmă,
G 1 . Şocul curentului de egalizare produce schimbarea rapidă a vitezei agregatelor,
adică accelerarea primului şi frânarea celui de al doilea generator.
Rotorul generatorului G 1 va primi în plus energia cinetică:
J1   2 
1
A
2
(2.6.6)
2
unde: J este momentul de intenţie al părţilor în mişcare ale grupului motor –
generator.
Puterea activă de egalizare măreşte cuplul la axul generatorului cu o valoare
care poate depăşi de câteva ori cuplul nominal. Sub acţiunea energiei cinetice
suplimentare rotorul generatorului G 1 este accelerat. La diferenţe mici ale vitezelor
unghiulare, în momentul cuplării, rotorul după câteva oscilaţii intră în sincronism.
Dacă în momentul cuplării diferenţa între vitezele unghiulare este mare, atunci prin
apariţia cuplului electromagnetic de sincronizare, rotorul acestuia se poate roti de
câteva ori cu 360 0 , în regim asincron, înainte de a intra în sincronism. În acest caz,
şocul puterii de egalizare poate produce ieşirea din sincronism şi a celorlalte
generatoare din sistem, care lucrează.
146
2.6.2 Sincronizarea precisă manuală
Schema de conectare a aparatelor pentru sincronizarea precisă manuală este

prezentată în figura 2.6.4.
Fig. 2.6.4 Schema conectării aparatelor de măsură pentru sincronizarea precisă manuală
(a) şi schema de conectare a sincronoscopului cu câmp învârtitor (b)
Pentru realizarea condiţiilor de cuplare la reţea a generatorului, schema

electrică de sincronizare conţine aparate pentru măsurarea tensiunilor şi frecvenţelor
la reţea şi la generator, iar pentru a surprinde momentul coincidenţei fazelor, se
foloseşte sincronoscopul cu lămpi în montaj la stingere şi sincronoscopul cu câmp
învârtitor.
Egalitatea tensiunilor se realizează de către sistemele automate de reglare a
tensiunii din compunerea agregatelor generatoare care sunt suficient de precise şi
permit menţinerea nemodificată a tensiunii în regimurile stabile. Aşa cum s-a mai
menţionat, pe panoul generatorului nu se prevede posibilitatea de reglaj a acesteia.
Verificarea egalităţii tensiunilor se face cu cele două voltmetre.
Egalitatea frecvenţelor se realizează de regulatoarele automate de turaţie din
compunerea motorului primar şi se controlează cu cele două frecvenţmetre: unul
pentru generatorul care se cuplează şi al doilea pentru reţea. Frecvenţa generatorului
care se cuplează se reglează cu un servomotor cuplat cu regulatorul de turaţie care se
147
comandă printr-un comutator aflat pe panoul din TPD al generatorului. Prin
manevrarea comutatorului, cu revenire în poziţia zero, acesta poate fi pus în poziţiile
„CREŞTE” sau „SCADE” pentru mărirea sau micşorarea turaţiei motorului primar,
astfel încât să se obţină egalizarea frecvenţei generatorului care se cuplează cu
frecvenţa reţelei.
Coincidenţa fazelor tensiunilor, în momentul cuplării, poate fi determinată cu:
voltmetrul de nul, sincronoscop cu lămpi sau sincronoscop cu ac indicator.
Sincronoscopul cu lămpi are lămpile conectate ca în schema din figura 2.6.4 şi
reprezintă cel mai simplu aparat de sincronizare. Pentru funcţionare este suficientă o
singură lampă, însă de obicei se folosesc două lămpi din motive de siguranţă a
funcţionării în situaţia în care se arde filamentul unei lămpi. Conectate între aceleaşi
faze de la reţea şi de la generator, iluminarea lămpilor este determinată de tensiunea
de bătăi (curba înfăşurătoare din fig.2.6.3). Tensiunea de bătăi care se aplică
lămpilor, egală cu diferenţa geometrică dintre tensiunea generatorului care se
cuplează, U 1 şi tensiunea generatorului care lucrează, U 2 variază de la U b  0
corespunzător coincidenţei fazelor, până la U b  2U atunci când fazele sunt în
opoziţie şi corespunzător, periodic, lămpile se sting şi se aprind cu intensitate
maximă. Momentul în care se execută cuplarea este momentul când lămpile sunt
stinse, tensiunile coincid ca fază şi U b  0 .
Aprinderea şi stingerea periodică a lămpilor arată că vitezele de rotaţie ale
generatoarelor care urmează să funcţionează în paralel sunt diferite însă nu indică
dacă trebuie micşorată sau mărită viteza generatorului care urmează să se cupleze.
Această imperfecţiune este eliminată dacă se foloseşte sincronoscopul cu ac
indicator, a cărui schemă de conectare este prezentată în figura 2.6.4.b.
Sincronoscopul cu ac indicator este asemănător unui selsin având dispus pe
axul rotorului un ac indicator. Statorul 1 cu înfăşurarea trifazată legată în stea este
conectat prin rezistenţele suplimentare la tensiunile generatorului care se
sincronizează. Rotorul 2 are o înfăşurare monofazată conectată la reţea (generatorul
care lucrează). Sistemul trifazat de curenţi din înfăşurarea statorului creează un
câmp magnetic învârtitor. Interacţiunea acestui câmp cu câmpul magnetic al
rotorului produce momentul de rotaţie sub acţiunea căruia rotorul se mişcă cu o
viteză proporţională cu diferenţa dintre frecvenţele reţelei (generatorului care
lucrează) şi a generatorului care se cuplează. Acul indicator se mişcă pe scala
aparatului într-o parte „REPEDE” sau în cealaltă parte „INCET” indicând sensul în
care trebuie să se acţioneze asupra motorului primar pentru a obţine egalizarea
frecvenţelor. La egalizarea frecvenţelor şi coincidenţa fazelor acul indicator se
stabileşte pe poziţia „ZERO” care corespunde momentului de cuplare a
generatorului pentru funcţionarea în paralel.
După cuplarea generatorului la reţea aceasta funcţionând în gol , se acţionează
pentru încărcarea lui cu sarcină. În acest scop prin comutatoarele de comandă a
148
servomotoarelor cuplate cu regulatoarele de turaţie se acţionează în sensul de
creştere a turaţiei generatorului care se încarcă şi scăderea turaţiei generatorului care
lucrează menţinându-se, în acest fel, frecvenţa constantă în sistem.
Distribuţia echilibrată a sarcinii reactive între generatoarele care funcţionează
în paralel, se măsoară cu fazmetre şi se reglează cu potenţiometrul „Reglare
statism”.
Sincronizarea manuală a generatoarelor este un procedeu aplicat pe scară largă în
instalaţiile electroenergetice navale. Această operaţie necesită personal specializat, multă
atenţie şi a durată mare de timp necesar pentru îndeplinirea condiţiilor de sincronizare.
Erorile în desfăşurarea acestei operaţiuni pot avea consecinţe grave soldate cu deteriorări
ale agregatelor şi scoaterea din funcţionare a centralei electrice.
Actual s-au realizat şi sunt în exploatare la nave, instalaţii automate pentru
sincronizarea precisă a generatoarelor sincrone care permit realizarea cuplării în
paralel fără şocuri de curent şi căderi de tensiuni în reţeaua navei.
2.6.3 Sisteme automate de sincronizare precisă automată
2.6.3.1 Principiile sincronizării automate precise
Procesul sincronizării automate a generatoarelor cu reţeaua urmăreşte ca în

momentul cuplării, generatorului care se sincronizează, curentul de egalizare şi
cuplurile electromagnetice să fie apropiate de zero astfel încât micşorarea tensiunii
la barele sistemului să nu depăşească valoarea admisibilă şi procesul să se
desfăşoare fără şocuri mecanice. În cazul ideal la sincronizare sunt îndeplinite
condiţiile:
- valorile efective ale tensiunilor sunt egale
U1  U 2 ; U  U1  U 2  0
- pulsaţiile sunt egale
1  2 ; b  1  2  0
- unghiul de dezacord dintre axele rotoarelor este nul
1 t  2 t adică   1  2 t  0 .
Realizarea practică a condiţiilor ideale este greu de obţinut şi ca urmare se
admit unele imprecizii în respectarea acestor condiţii. Limitele în care abaterile sunt
permise asigură stabilitatea sincronizării în primul ciclu de oscilaţii.
Sistemele automate de sincronizare îndeplinesc funcţii de control pentru
mărimile indicate, acţionează pentru egalizarea lor şi în final comandă conectarea
149
generatorului la bare. Sunt cunoscute două principii care stau la baza funcţionării
sincronizatoarelor automate:
1) sincronizatoare automate cu unghi constant de anticipare;
2) sincronizatoare automate cu timp constant de anticipare.
Principiul sincronizării automate cu unghi constant de anticipare constă în
acţionarea sistemului la o anumită valoare a unghiului de anticipare.
În figura 2.6.5 se prezintă curba înfăşurătoarei a tensiunii de bătăi, U b , pentru
variaţia unghiului relativ dintre rotoare,   00  3600 .
Fig. 2.6.5 Graficele tensiunii de bătăi pentru valori diferite ale frecvenţei de bătăi
 
b  1  2 în cazul sincronizării cu unghi constant de anticipare
Îndeplinirea condiţiilor ideale ale sincronizării se realizează în cazul în care

contactele întrerupătorului automat de cuplare a generatorului se închid atunci când
tensiunea de bătăi este nulă şi   0 sau   360 0 .
Sistemul acţionează la o anumită valoare a unghiului de anticipare,  , căruia îi
corespunde o anumită valoare a tensiunii de bătăi. Din graficul prezentat în figura
2.6.5 se observă că realizarea condiţiilor ideale se obţin numai pentru frecvenţa fb 2 .
La aplicarea semnalului de tensiune U b în punctul a intră în funcţiune
sistemul şi după trecerea timpului propriu de acţionare, al sincronizatorului, t sinc. , se
dă comanda de cuplare a întrerupătorului automat de conectare a generatorului la
bare. Închiderea contactelor întrerupătorului automat se face în timpul t intr.
determinat de durata atragerii armăturii mobile.
Pentru frecvenţa tensiunii de bătăi, fb 2 , impulsul de funcţionare este dat în
punctul a 2 , care corespunde unghiului  şi luând în considerare timpul, t sinc.  t intr. ,
contactele automatului se închid în punctul c 2 , pentru U b  0 .
Unghiul de anticipare,    optim. , se determină din relaţia:
150
 optim.  1  2 t optim.  b t optim.  2 fb t optim. (2.6.7)
în care:
t optim.  t sinc.  t intr. (2.6.8)
Sincronizatoarele care funcţionează după principiul unghiului constant de

anticipare realizează condiţiile optime de cuplare numai pentru o anumită valoare a
frecvenţei de bătăi, în cazul din figura 2.6.5 fb 2 , denumită frecvenţă de calcul pentru
care t calc.  t optim. .
Dacă frecvenţa de bătăi este mai mică decât cea de calcul, fb3  fb 2 , atunci
timpul de calcul este mai mare decât timpul optim iar dacă frecvenţa de bătăi este
mai mare decât cea de calcul, fb1  fb 2 , timpul optim va fi mare decât timpul de
calcul. Prin urmare, în cazurile fb3  fb 2 sau fb1  fb 2 , sincronizatorul dă impulsul de
conectare în punctele a 1 , a 3 şi după trecerea timpului, t sin  t intr. , contactele
întrerupătorului automat se închid la valoarea tensiunii de bătăi U b în punctul c1
sau Ub în punctul c 3 ceea ce determină apariţia curentului de egalizare.
Din cele prezentate rezultă că sincronizatorul care funcţionează după principiul
unghiului constant de anticipare asigură condiţia U b  0 numai pentru o frecvenţă
determinată a tensiunii de bătăi. La modificarea frecvenţei în limite restrânse în raport
cu frecvenţa optimă, U b  0 la conectarea generatorului şi variază în limite
apropiate de zero. Acest dezavantaj al principiului cu unghi constant de anticipare este
micşorat de faptul că aplicarea acestui principiu conduce la realizarea practică a unor
scheme simple.
Principiul sincronizării cu timp constant de anticipare înlătură neajunsul
semnalat anterior prin includerea unor elemente care reacţionează la modificarea
frecvenţei tensiunii de bătăi şi în dependenţă de această modificare se introduc corecţii
pentru menţinerea constantă a timpului optim de acţionare, t optim.  t sinc.  t intr. .
151
Fig. 2.6.6 Graficul tensiunii de bătăi pentru diferite frecvenţe la
sincronizarea cu timp constant de anticipare
Din graficul prezentat în figura 2.6.6 se observă ca la aplicarea principiului

timpului constant de anticipare, pentru valori diferite ale frecvenţelor de bătăi, se
schimbă unghiul de anticipare şi mărimile tensiunilor care comandă acţionarea
sincronizatorului, iar timpul de anticipare, t optim , rămâne constant, independent de
frecvenţa tensiunii de bătăi, realizându-se conectarea în punctul optim, pentru
Ub  0 .
De exemplu, dacă frecvenţa este fb1 sincronizatorul acţionează la tensiunea U b1
corespunzătoare unghiului 1 realizând timpul optim. Pentru o altă frecvenţă,
fb 2  fb1 , sincronizatorul acţionează la tensiunea U b2  U b1 , care corespunde
unghiului  2  1 , menţinând constant timpul de anticipare, t optim.  t sinc.  t intr. .
Momentul de timp care corespunde acţionării sincronizatorului se poate
determina prin mai multe procedee: compararea funcţiei tensiunii de bătăi cu
derivata ei, transformare unghiului într-o tensiune constantă proporţională cu
valoarea lui şi alte procedee. Aplicaţii pe scară largă cunoaşte primul procedeu care
constă în compararea funcţiei tensiunii de bătăi cu derivata ei.
152
Fig. 2.6.7 Graficul funcţiei tensiunii de bătăi şi a derivatei acesteia în funcţie de timp,
pentru frecvenţe diferite
Din graficul prezentat în figura 2.6.6 se observă că egalitatea funcţiei şi a

derivatei ei, în valoare absolută, pentru diferite frecvenţe ale tensiunii de bătăi, are
loc la acelaşi timp, astfel:
a 1 b1  a 1 b1 ; a 2 b 2  a 2 b2
pentru:
t  t optim.  t sinc.  t intr. .
Altfel spus, cu suficientă precizie pentru practică se poate considera că
intervalul de timp de la momentul în care funcţia, tensiunii de bătăi, este egală în
mărime absolută cu derivata ei şi până la momentul când tensiunea de bătăi este
nulă, nu depinde de perioada tensiunii de bătăi. Această constatare este valabilă
pentru diferenţe de frecvenţe de circa  2,5% şi oferă posibilitatea cuplării optime a
generatorului pentru funcţionarea în paralel.
Sincronizatoarele care funcţionează după principiul timpului constant de
anticipare oferă cele mai bune caracteristici ale procesului de sincronizare însă, sunt
mai complicate comparativ cu cele care funcţionează după principiul unghiului
constant de anticipare.
1. Distribitia egala a sarcinii reactive la generatoarele care functioneaza in

paralel se realizeaza prin:
153
a) reglarea automata a turatiilor motoarelor primare de antrenare a
generatoarelor;
b) reglarea curentilor de sarcina ai generatoarelor care functioneaza in paralel;
c) reglarea gradului de statism astfel încât acesta să fie acelaşi pentru
generatoarele de aceeaşi putere care functionează în paralel;
d) reglare a frecventei generatoarelor.
2. La functionarea în paralel a generatoarelor pentru menţinerea distribuţiei

echilibrate a sarcinii active, sistemele de reglare automată acţionează asupra:
a) turaţiei motorului primar de antrenare;
b) excitatiei generatorului sincron;
c) consumului de energie electrica;
d) tensiunii generatoarelor
Prezentaţi principiul sincronizării cu timp constant de anticipare.
1: c; 2: a.

3. DISTRIBUŢIA ENERGIEI ELECTRICE LA NAVE
3.1 Sisteme de distribuţie a energiei electrice şi reţele electrice
La nave transmiterea energiei electrice de la generatoare la consumatori se

realizează prin sistemul de distribuţie. Acest sistem este destinat pentru conectarea,
deconectarea şi protecţia instalaţiei electrice şi reţelei, reglarea şi controlul
parametrilor electrici ai surselor de energie electrică şi de asemenea pentru
semnalizarea stării aparatelor de conectare precum şi a stării circuitelor electrice.
Corespunzător acestor funcţii pe care le îndeplinesc sistemele de distribuţie a
energiei electrice, acestea conţin bare conductoare pentru distribuţie, aparate de
conectare, aparate de protecţie, reglare şi semnalizare, precum şi aparate de măsură.
De regulă, sistemele de distribuţie se clasifică după importanţă, realizare
constructivă şi felul curentului.
154
După importanţă, sistemele de distribuţie pot fi: tablouri principale de
distribuţie, tablouri secundare de distribuţie, tablouri pentru consumatori individuali,
tablouri de control şi tablouri speciale.
Tablourile principale de distribuţie, TPD, sunt destinate pentru controlul şi
comanda funcţionării generatoarelor electrice şi pentru distribuţia energiei electrice
pe navă.
Tablourile de distribuţie, TD, (secundare) primesc alimentarea de la TPD şi o
distribuie la un grup de consumatori concentraţi într-o zonă determinată de pe navă.
Tablourile pentru consumatorii individuali asigură comanda şi controlul
funcţionării consumatorilor cu o schemă relativ complicată (de exemplu vinciul de
ancoră).
Tablourile de control sunt destinate pentru controlul de la distanţă a funcţionării
generatoarelor, consumatorilor şi reţelei.
Tablourile speciale (de exemplu tabloul de legătură cu nodul, TLM) sunt folosite
pentru scopuri strict determinate.
După forma constructivă sistemele de distribuţie pot fi în execuţie protejată,
protejată la stropi, protejată la apă sau ermetică. În legătură cu forma constructivă se
precizează că în sistemele electroenergetice navale nu sunt admise sistemele de
distribuţie în execuţie deschisă.
După felul curentului sistemele de distribuţie se împart în sisteme de distribuţie
în curent continuu şi în curent alternativ.
Consumatorii de energie electrică pot primi alimentarea direct de la TPD sau de
la tablouri de distribuţie, TD, conectate pe partea de alimentare la TPD.
De regulă, alimentarea directă de la TPD se face pentru consumatorii a căror fun-
cţionare asigură mişcarea şi comanda navei precum şi a consumatorilor de putere mare.
Sistemul de distribuţie al energiei electrice poate fi: magistral, radial şi mixt. În
figura 3.1. sunt prezentate aceste variante.
În sistemul magistral toţi consumatorii primesc alimentarea pe câteva magistrale. Pe
fiecare magistrală sunt conectate tablouri de distribuţie, TD, sau cutii de conexiuni, CC,
de la care se alimentează consumatorii.
155
Fig. 3.1 Sisteme de distribuţie a energiei electrice:
a) magistral; b) radial; c) mixt
În sistemul radial de distribuţie a energiei electrice consumatorii importanţi şi de

putere mare primesc alimentarea direct din TPD pe cabluri separate iar ceilalţi
consumatori primesc alimentarea de la tablouri secundare de distribuţie conectate cu
cabluri separate la TPD.
Sistemul mixt reprezintă o combinaţie a primelor două. O parte din consumatori
sunt alimentaţi în sistemul radial, iar o altă parte după sistemul magistral.
Alegerea unuia sau altuia din sistemele de distribuţie a energiei electrice se face
luând în considerare siguranţa în alimentarea cu energie electrică şi obţinerea unei
mase minime pentru reţeaua de cabluri.
Sistemul radial realizează o siguranţă sporită în alimentarea consumatorilor cu
energie electrică. În acest sistem ieşirea din funcţiune a unui cablu separat nu
întrerupe alimentarea celorlalţi. Dezavantajul acestui sistem constă în lungimea mare
a traseelor de cabluri ceea ce duce la mărirea masei cablurilor şi a costurilor.
În sistemul magistral se scurtează lungimea traseelor de cabluri şi ca urmare
masa de cabluri se micşorează comparativ cu sistemul radial. În schimb, în cazul
acestui sistem, prin deteriorarea unei magistrale o grupă mare de consumatori
156
rămâne fără alimentare. De asemenea acest sistem exclude posibilitatea comenzii
centralizate a alimentării consumatorilor cu energie electrică.
Sistemul mixt ia în considerare atât avantajele cât şi dezavantajele sistemelor
radial şi magistral.
Alegerea unuia sau altuia din sistemele de distribuţie depinde de destinaţia navei,
puterea instalaţiei electroenergetice, numărul şi dispunerea consumatorilor de
energie electrică. În practică, la nave, sistemul radial este folosit frecvent datorită
avantajului său privind siguranţa alimentării cu energie electrică.
Transmiterea energiei electrice la nave se face pe reţele separate cum ar fi:
- reţeaua de forţă alimentează acţionările electrice ale mecanismelor sistemelor
navale (guvernare, ancorare, incendiu, balast, drenaj, instalaţia frigorifică şi de
încălzire, s.a.) şi ale mecanismelor auxiliare care asigură funcţionarea instalaţiei de
putere a navei (pompe, ventilatoare, compresoare);
- reţeaua de iluminat normal asigură iluminatul general în toate încăperile având
circuite separate pentru iluminatul interior şi exterior, semnalizări şi lumini
distinctive, circuite de prize;
- reţeaua iluminatului de avarie este alcătuită ca şi reţeaua iluminatului normal
dar spre deosebire de aceasta este alimentată de la sursa de avarie şi asigură
iluminatul în locurile prevăzute de registrul de clasificare;
- reţeaua de curenţi slabi cuprinde instalaţiile de telefoane, sonerii, semnalizări
incendiu, telegrafie maşini, axiometre, ş.a.;
- reţeaua staţii radio alimentează aparatura de radiocomunicaţii;
- reţeaua aparatelor electrice de navigaţie alimentează aparatele de navigaţie
(sonde, lochuri, girocompas, radiogoniometru, ş.a.);
- reţeaua pentru aparate şi instalaţii de cambuză (plite electrice, oale sub
presiune, cuptoare electrice, robot de bucătărie, ş.a.)
Numărul reţelelor separate se determină în procesul proiectării şi depinde de
tipul şi destinaţia navei.
În figurile 3.2 şi 3.3 se prezintă alcătuirea de principiu a reţelelor de forţă şi
iluminat naval.
Pentru realizarea reţelelor electrice se utilizează cabluri electrice special
destinate pentru instalarea la nave. Cablurile navale trebuie să fie rezistente la foc, să
împiedice propagarea flăcării, să reziste la produse petroliere şi în general să
respecte prescripţiile registrului de clasificare.
Cablurile navale se execută numai cu conductori multifilari din cupru având
suprafaţa secţiunii cel puţin:
- 1,0mm2 în circuite de comandă şi semnalizări
- 0,5mm2 în circuite de măsură şi semnalizări pentru cabluri cu minim 4
conductoare.
157
În locurile în care cablurile pot fi supuse deteriorărilor mecanice, se montează
cabluri armate cu o tresă metalică din sârmă de oţel sau cupru.
Fig. 3.2 Schema de principiu, unifilară, a unei reţele de forţă
158
Fig. 3.3 Schema de principiu, unifilară, a unei reţele de iluminat normal
Cablurile navale se execută cu izolaţie din cauciuc sau masă plastică. La început
s-au folosit cabluri cu izolaţia din cauciuc, ulterior, cauciucul natural fiind un produs
deficitar, s-a trecut la realizarea cablurilor cu izolaţie din masă plastică. În tabelul
3.1 se prezintă caracteristicile cablurilor navale cu izolaţie din masă plastică
fabricate la Electromureş – Târgul Mureş, iar în tabelul 3.2 se dau caracteristicile
159
tehnice pentru conductorii de conexiuni izolaţi cu masă plastică şi utilizaţi la
construcţia tablourilor de distribuţie.
Cablul naval foarte flexibil izolat cu PVC

Simbol CNYY-F fără ecran de protecţie
Simbol CNYYEY-F – cu ecran de protecţie sub formă de tresă metalică din
sârmă de cupru
Tabelul 3.1
Nr. conduct Constr. Diametrul exterior
Masa Kg/Km
X conduct. mm
Sec conduct nxd CNYY-F CNYYEY-F CNYY-F CNYYEY-F
1x1 7 x 0,42 7,1 3,3 70,6 193,9
2x1 7 x 0,42 3,2 13,4 128,4 297
3x1 7 x 0,42 3,9 14,0 171,5 350
4x1 7 x 0,42 11,8 15,1 220,2 419
5x1 7 x 0,42 12,7 16,5 237,8 462
7x1 7 x 0,42 13,4 17,3 278,8 544
1 x 1,5 7 x 0,52 7,4 3,6 80,4 207
2 x 1,5 7 x 0,52 11,0 14,2 174,6 360
3 x 1,5 7 x 0,52 11,5 14,8 200,9 396
4 x 1,5 7 x 0,52 12,5 16,0 239,7 453
5 x 1,5 7 x 0,52 13,7 17,3 191,2 533
7 x 1,5 7 x 0,52 14,6 18,4 348,1 637
1 x 2,5 7 x 0,67 7,8 3,2 95,8 225
2 x 2,5 7 x 0,67 12,0 15,40 219,7 424
3 x 2,5 7 x 0,67 12,6 16,0 359,5 477
4 x 2,5 7 x 0,67 13,7 17,1 306,5 540
5 x 2,5 7 x 0,67 14,9 18,7 373,3 634
7 x 2,5 7 x 0,67 16,3 19,8 457,4 771
1x4 7 x 0,85 8,6 11,8 123,4 269
2x4 7 x 0,85 13,6 17,0 293,3 524
3x4 7 x 0,85 14,3 17,7 348,9 497
4x4 7 x 0,85 13,5 19,7 426,6 697
1x6 7 x 1,04 9,2 - 154,4 -
2x6 7 x 1,04 14,6 18,4 364,8 654
3x6 7 x 1,04 15,4 19,2 445,5 769
4x6 7 x 1,04 17,3 20,9 552,4 885
1x3 7 x 1,35 3,3 13,6 205,4 400
160
Nr. conduct Constr. Diametrul exterior
Masa Kg/Km
X conduct. mm
Sec conduct nxd CNYY-F CNYYEY-F CNYY-F CNYYEY-F
1 x 16 7 x 1,35 11,7 15,3 290,1 518
1 x 25 7 x 2,14 13,5 17,0 413,0 671
1 x 35 7 x 2,52 14,8 18,6 535,0 823
1 x 50 19 x1,78 16,3 20,1 696,7 316
1 x 70 19 x2,14 18,7 22,6 948,3 1358
1 x 95 19 x2,52 20,8 24,8 1237,7 1649
1 x 120 37 x2,03 22,4 25,3 1541,0 1960
2
Exemplu de notare : CNYY-F 3 x 2,5 mm
Conducte navale de cupru cu izolaţie din PVC foarte flexibile, până la 300V
Simbol: MyffN
Tabelul 3.2
Construcţia
Rezistenţa Diametrul
Secţiunea Diametrul
conductorului exterior
mm2 Nr. de fire minim al
M/Km mm
firului, mm
O,75 24 0,20 24,70 3,20
1 32 0,20 18,5 3,40
1,5 30 0,25 12,7 3,60
2,5 49 0,25 7,60 4,65
4 49 0,32 4,71 5,28
6 49 0,40 3,14 6,0
3 84 0,40 1,82 7,70
16 126 0,40 1,16 8,80
25 196 0,40 0,743 3,90
35 266 0,40 0,527 11,90
50 280 0,40 0,368 14,0
Exemplu de rotare: MYffN – 2,5
3.2 Reţele electrice de iluminat. Prevederile registrului de clasificare
1. Iluminatul normal
În toate încăperile, locurile şi spaţiile a căror iluminare este importantă pentru
siguranţa navigaţiei, comanda mecanismelor şi instalaţiilor, condiţii de locuit şi
evacuare a pasagerilor şi a echipajului, trebuie montate lămpi de iluminat fixe,
alimentate de la sursa principală de distribuţie.
161
În figura 3.3 se prezintă un exemplu de organizare a reţelei de iluminat normal.
La secţiile TPD sunt conectate două transformatoare trifazate 380/220 V. care
asigură alimentarea reţelelor de iluminat normal cu tensiunea de linie 220 V. Cele
două transformatoare sunt de aceeaşi putere, unul asigură consumul reţelei de
iluminat normal, cel de al doilea fiind de rezervă. Pentru simplificare, s-au prezentat
în detaliu doar două circuite, considerându-se că este suficient pentru a înţelege
alcătuirea schemei reale care conţine reprezentarea tuturor circuitelor.
Pentru a asigura distribuţia alimentării iluminatului de la sursă se folosesc
tablouri secundare de distribuţie şi doze de ramificaţie. Plecările circuitelor din
tablourile secundare sunt echipate, pentru protecţie, cu întrerupătoare automate
bipolare.
Reţeaua de iluminat normal conţine circuite separate pentru: iluminatul general,
iluminatul local, prize. În acest fel, la deconectarea unei reţele ca urmare a acţiunii
protecţiei, de exemplu iluminatul general, rămân în funcţiune iluminatul local şi
prizele.
Corpurile de iluminat, instalate în încăperile şi spaţiile unde este posibilă
deteriorarea globurilor, trebuie să fie protejate cu grătare de protecţie.
În încăperile sau locurile iluminate cu tuburi fluorescente, în care se află părţi
vizibile ale mecanismelor în rotaţie, trebuie să se ia măsuri pentru înlăturarea
efectului stroboscopic. O astfel de măsură ar putea fi combinarea iluminatului
fluorescent cu iluminatul incandescent.
Încăperile de acumulatoare şi alte încăperi cu pericol de explozie se iluminează
cu corpuri de iluminat în execuţie „antiex”.
Iluminatul coridoarelor, compartimentului maşini, tunelurilor liniilor de axe,
trebuie să fie alimentate prin cel puţin două circuite independente având corpurile de
iluminat astfel dispuse încât să se asigure un iluminat uniform în cazul căderii unui
circuit.
Corpurile de iluminat local în încăperile de locuit precum şi prizele de curent
trebuie să fie alimentate de la tablou prin circuite separate, altele decât circuitul de
alimentare a iluminatului general.
Corpurile de iluminat fixe din magaziile de mărfuri trebuie să fie alimentate de
la un tablou de distribuţie separat.
În toate circuitele de iluminat trebuie să se utilizeze întrerupătoare bipolare. În
încăperile de locuit şi de serviciu uscate, se admit întrerupătoare monopolare pentru
un curent de maxim 6A.
Pentru iluminatul exterior, se va prevedea un dispozitiv de deconectare
centralizat, plasat în timonerie sau alt post de cart permanent.
162
2. Iluminatul portativ
Pentru iluminatul portativ se folosesc tensiunile considerate nepericuloase, de
12V curent alternativ şi 24V curent continuu.
Prizele pentru iluminatul portativ trebuie să fie instalate cel puţin în următoarele
puncte:
- pe punte, în apropierea vinciului de ancoră;
- încăperea girocompasului;
- încăperea convertizoarelor instalaţiei de radio;
- încăperea instalaţiei de cârmă;
- încăperea agregatului de avarie;
- compartimentele de maşini;
- spatele tabloului principal de distribuţie;
- tunelul arborelui port-elice;
- timonerie;
- cabina radio;
- zona lochului şi a sondei ultrason.
Prizele alimentate cu tensiuni diferite trebuie să fie de construcţie diferită care să
excludă posibilitatea de a introduce fişa pentru o anumită tensiune la o tensiune
mai mare.
3. Iluminatul de avarie
În cazul scoaterii din funcţiune a centralei electrice şi dispariţia tensiunii la
tabloul principal de distribuţie, se cupleaază automat iluminatul de avarie alimentat
de la sursele de avarie (baterie de acumulatoare sau grup diesel-generator de avarie).
Sursele de avarie trebuie să asigure alimentarea concomitentă timp de 18 ore a
luminatului de avarie.
Iluminatul de avarie asigură iluminarea pentru:
- toate coridoarle, scările şi ieşirile din încăperile de locuit şi de
serviciu precum şi în cabinele lifturilor de pasageri;
- încăperile de maşini şi agregate generatoare;
- toate posturile de comandă precum şi la tablourile de
distribuţie principale şi de avarie;
- încăperea diesel-generatorului de avarie;
- timonerie;
- camera hărţilor şi staţia radio;
- locurile de păstrare a inventarului de avarie;
- compartimentul cârmei;
- cabinetele medicale;
- felinarele de navigaţie.
163
Corpurile de iluminat de la iluminatul principal se pot folosi şi pentru iluminatul
de avarie fiind prevăzute în acest caz cu lămpi suplimentare conectate la sursa de
avarie.
Pe circuitele iluminatului de avarie nu se montează întrerupătoare.
3.3 Calculul reţelelor electrice
Calculul pentru alegerea secţiunii cablului de alimentare cu energie electrică a

unui consumator trebuie să răspundă la două cerinţe: încălzirea cablului să nu
depăşească limita admisă şi căderea de tensiune pe cablu să corespundă de asemenea
unei limite admisibile.
Depăşirea încălzirii duce la îmbătrânirea izolaţiei şi scurtarea duratei de
funcţionare a cablului iar depăşirea căderii de tensiune admisă înseamnă scăderea
tensiunii la barele consumatorului ceea ce are o influenţă dăunătoare asupra
funcţionării acestuia.
Pentru realizarea acestor cerinţe ordinea este următoarea: se alege secţiunea
cablului din punct de vedere al încălzirii admisibile după care se calculează căderea
de tensiune şi se verifică înscrierea acesteia în limitele admise. În situaţia în care se
depăşeşte limita admisă se majorează secţiunea cablului aleasă iniţial până la
obţinerea valorii admise pentru căderea de tensiune.
În prima etapă se determină curentul de calcul.
Pentru cablul de conectare a generatorului la barele TPD curentul de calcul se
consideră curentul nominal şi se determină cu relaţiile:
a) pentru curent continuu:
PGn  103
I Gn  A (3.1)
U Gn
b) pentru curent alternativ:

PGn  103
I Gn  A (3.2)
3U Gn cos  n
în care: PGn - puterea nominală a generatorului, kw

U Gn - tensiunea nominală a generatorului, V
cos  n - factorul de putere nominal.
Curenţii de calcul pentru cablurile care conectează consumatorii individuali la

TPD se determină cu relaţiile:
164
Pc.nom. k s  103
I A (3.3)
Un
b) pentru curent alternativ trifazat:

Pc.nomk s  103
I A (3.4)
3U n  cos  c.nom
în care: Pc.nom. - puterea nominală la axul motorului electric, kw

U n - tensiunea nominală a reţelei, v
cos  c.nom - factorul de putere nominal al consumatorului
 - randamentul consumatorului
k s - factorul de încărcare al consumatorului.
Curentul de calcul al cablului care alimentează o magistrală la care sunt conectaţi
n consumatori (figura 3.4) se determină cu relaţiile:
n
I calc.  k0 Ii (3.5)
 n 1
b) pentru curent alternativ:

n n
I calc.

 k0  I ai2   I 2ri
i 1 n 1
(3.6)
unde: I i - curentul consumatorului de ordinul i

I ai - curentul activ al consumatorului de ordinul i
I ri - curentul reactiv al consumatorului de ordinul i
k 0 - coeficient de simultaneitate
n - numărul consumatorilor alimentaţi de magistrală
În etapa a IIa, în funcţie de valoarea curentului de calcul, se alege secţiunea din

punct de vedere al încălzirii admisibile. În tabelul 3.3 este dată, după registrul de
clasificare, încărcare admisibilă de lungă a cablurilor şi conductoarelor.
Încărcările admisibile date de tabelul 3.3 sunt pentru condiţiile în care cablul are
un singur conductor, funcţionarea lui este de lungă durată iar temperatura mediului
ambiant este 45oC. Ca urmare, pentru condiţiile concrete de folosire a cablului
trebuie să se introducă factori de corecţie.
165
Sarcinile de curent admisibil pentru cablurile cu 2, 3 şi 4 conductoare se
determină prin micşorarea încărcării menţionate în tabelul 3.3 pentru secţiunea
respectivă cu ajutorul următorilor coeficienţi de corecţie.
- 0,85 pentru cabluri cu două conductoare
- 0,7 pentru cabluri cu 3 şi 4 conductoare.
Tabelul nr. 3.3 Încărcarea admisibilă de lungă durată a cablurilor şi conductoarelor cu

izolaţii din diferite materiale, pentru temperatura mediului ambiant de 45 oC
Încărcarea de lungă durată a cablurilor şi

conductoarelor (A) pentru temperatura izolaţiei ( oC)
Secţiunea nominală a Policlo
Cauci
conductorului Policlor rura de Cauciuc
Cauciu uc
ura de vinil vinil etilenoprpile
c butilic siliconic
(PVC) termo- o nic
+80 C +95o
+60oC rezistentă +85oC
C
+75oC
1 2 3 4 5 6
1,0 8 13 15 16 20
1,5 12 17 19 20 24
2,5 17 24 26 28 32
4,0 22 32 35 38 42
6,0 29 41 45 48 55
3,0 40 57 63 67 75
16,0 54 76 84 90 30
25,0 71 30 13 120 135
35,0 87 125 140 145 165
50.0 35 150 165 180 200
70,0 135 190 215 225 255
95.0 165 230 260 275 33
120,0 190 270 300 320 360
150,0 220 33 340 365 43
185,0 250 350 390 415 470
240,0 290 415 460 490 -
300,0 335 475 530 560 -
De asemenea trebuie avut în vedere că la aşezarea cablurilor în trasee condiţiile

de răcire se înrăutăţesc. De aceea pentru a evita încălzirea cablurilor este necesar să
se reducă norma de încărcare comparativ cu norma admisă pentru un cablu. Practic
166
problema se rezolvă prin majorarea curentului de calcul al cablului în funcţie de
configuraţia traseelor de cabluri, astfel:
I calc
I calc.  (3.7)
k1
în care: Icalc – curentul de calcul pentru un cablu
k1 – coeficientul subunitar care ţine seama de dispunerea traseelor
de cabluri pe mai multe rânduri: k 1  0,6 pentru 3 rânduri; k 1  0,8
pentru două rânduri; k 1  0,9 pentru un rând.
Dacă temperatura mediului înconjurător este diferită de 45oC încărcările

admisibile date în tabelul 3.3 se corectează cu un coeficient k   1 pentru
temperaturi   45o C , k   1 pentru temperatura   45o C si k   1 pentru
temperaturi   45o C . În tabelul 3.4 sunt date valorile coeficientului de corecţie
pentru recalcularea sarcinilor admisibile în funcţie de temperatura mediului ambiant.
Pentru consumatorii care funcţionează în regim de scurtă durată sau intermitent
de scurtă durată încălzirea cablurilor este mai mică decât în regimul de lungă durată
luat în calcul la stabilirea încărcărilor admisibile din tabelul 3.3. Ca urmare la
calculul cablurilor se introduc coeficienţi de corecţie care permit majorarea
încărcării admisibile pentru regimurile de scurtă durată şi intermitent de scurtă
durată. În tabelul 3.5 se dau valorile acestor coeficienţi în funcţie de regimul de
lucru pentru cablurile cu înveliş din tresă metalică şi fără tresă metalică.
Tabelul 3.4 Valorile coeficientului de corectare pentru

temperatura mediului ambiant
Temperatura Coeficienţii de corecţie pentru temperatura mediului ambiant

Nr.
limită a
crt. o 35oC 40 oC 45 oC 50 oC 55 oC 60 oC 65 oC 70 oC 75 oC 80 oC 85oC
conductorului C
1 60 1,29 1,15 1,00 0,82 - - - - - - -
2 65 1,12 1,22 1,00 0,87 0,71 - - - - - -
3 70 1,18 1,3 1,00 0,89 0,77 0,63 - - - - -
4 75 1,15 1,08 1,00 0,91 0,82 0,71 0,58 - - - -
5 80 1,13 1,07 1,00 0,93 0,85 0,76 0,65 0,53 - - -
6 85 1,12 1,06 1,00 0,94 0,87 0,79 0,71 0,61 0,50 - -
7 90 1,1 1,05 1,00 0,94 0,88 0,82 0,74 0,67 0,58 0,47 -
8 95 1,1 1,05 1,00 0,95 0,89 0,84 0,77 0,71 0,63 0,55 0,45
167
Tabelul 3.5 Coeficienţii de corecţie pentru cablurile şi conductoarelor
cu înveliş metalic şi fără înveliş metalic
Secţiunea Regim
Funcţionare de scurtă durată
nominală a intermitent de scurtă
conductorului mm2 DA 40% 30 min. 60 min.
1 2 3 4
1,5 1,24 / 1,09 1,06 / 1,06 1,06 / 1,06
2,5 1,26 / 1,09 1,06 / 1,06 1,06 / 1,06
2,5 1,27 / 1,3 1,06 / 1,06 1,06 / 1,06
4 1,30 / 1,14 1,06 / 1,06 1,06 / 1,06
6 1,33 / 1,17 1,06 / 1,06 1,06 / 1,06
3 1,36 / 1,21 1,08 / 1,06 1,06 / 1,06
16 1,40 / 1,26 1,09 / 1,06 1,06 / 1,06
25 1,42 / 1,30 1,12 / 1,07 1,06 / 1,06
35 1,44 / 1,33 1,14 / 1,07 1,07 / 1,06
50 1,46 / 1,37 1,17 / 1,08 1,08 / 1,06
70 1,47 / 1,40 1,21 / 1,09 1,09 / 1,06
95 1,49 / 1,42 1,25 / 1,12 1,11 / 1,07
120 1, 50 / 1,44 1,28 / 1,14 1,12 / 1,07
150 1,51 / 1,45 1,32 / 1,17 1,14 / 1,09
185 - 1,36 / 1,20 1,16 / 1,09
240 - 1,41 / 1, 24 1,18 / 1,3
300 - 1,46 / 1,28 1,20 / 1,12
Notă: Cifrele din stânga sunt pentru cablurile cu înveliş
metalic iar cele din dreapta , fără înveliş metalic.
După alegerea secţiunii cablului în funcţie de încălzire (încărcarea admisă) se

calculează căderea de tensiune şi se verifică înscrierea acesteia în limita admisă.
Conform prevederilor regimului de clasificare pierderea de tensiune pe cablurile
care leagă generatoarele cu tabloul principal de distribuţie nu trebuie să depăşească
1% din tensiunea nominală iar pierderea de tensiune între barele TPD şi orice punct
al instalaţiei, în condiţii normale de lucru, nu trebuie să depăşească 6% din tensiunea
nominală. Pentru consumatorii alimentaţi din baterii cu tensiunea nominală până la
50V această limită poate fi mărită până la 3%. În circuitele felinarelor de navigaţie
poate fi redusă limita pierderii de tensiune în scopul asigurării caracteristicii de
iluminare necesară.
Cablurile prin care se alimentează electromotoarele de curent alternativ cu
pornire directă trebuie să fie calculate astfel încât căderea de tensiune la barele
motorului electric, în momentul pornirii, să nu depăşească 25% din tensiunea
nominală.
168
Pentru reţelele de curent continuu pierderea de tensiune se determină cu relaţia:
2IR 2I  l
U  100%  2 100% (3.8)
Un Un   S
în care: I– curentul de sarcină, A

R – rezistenţa unui conductor, 
Un – tensiunea nominală a reţelei, V
l – lungimea cablului, m
s – secţiunea conductorului, mm2
 - conductivitatea cuprului. Pentru temperatura mediului 65oC corespunde
m
  48 .
mm 2
Relaţia 3.8 poate fi stabilită şi în funcţie de putere, astfel:
2.  P  l  10 5
U  % (3.9)
U 2n    s
unde: P  IU n  10 3 este puterea în kw, transmisă pe o porţiune de reţea.
În cazul în care magistrala de alimentare se compune din mai multe porţiuni în

serie (figura 3.4), atunci pierderea de tensiune se determină cu relaţia:
 2I l 2I l 2I l  100 2  100 n l i
U   1 1  2 2  ....  n n
  sn 

U %   Ii
U n  i 1 s i
 1s s 2  n (3.10)
unde: I1 , I 2 ,...I n - sunt curenţii consumatorilor alimentaţi de
magistrală.
l1 , l 2 ,...l n - lungimile porţiunilor de magistrală
s1 , s 2 ,...s n - secţiunile cablurilor de alimentare.
În reţelele de curent alternativ, pentru consumatorii cu factorul de putere diferit
de unu, calculul pierderilor de tensiune se face cu luarea în considerare atât a
rezistenţei cât şi a reactanţei cablului. În figura 3.5 se prezintă diagrama fazorială de
determinare a pierderii de tensiune pentru o linie monofazată având sarcina I şi
factorul de putere cos  .
169
Fig. 3.4 Magistrală de alimentare
Fig. 3.5 Diagrama fazorială de determinare a pierderii de tensiune pe o

linie monofaată de curent alternativ
Pe diagramă cu U1 si U 2 sunt notaţi fazorii tensiunilor de la începutul şi de la

sfârşitul liniei de alimentare.
Dacă r şi x sunt rezistenţa şi reactanţa cablului de alimentare, atunci căderea de
tensiune pe rezistenţă este 2Ir , iar căderea de tensiune pe reactanţă este fazorul
2 jIx orientat perpendicular pe direcţia fazorului I .
170
Căderea de tensiune  U este egală cu suma geometrică a căderilor de tensiune pe
rezistenţă şi pe reactanţă, adică:
 U  U1  U 2  2Ir  2 jIx (3.11)
Spre deosebire de căderea de tensiune, pierderea de tensiune reprezintă diferenţa

aritmetică dintre tensiunile U1 şi U2. Această diferenţă este reprezentată pe diagramă
de segmentul de dreaptă AF (pentru determinarea punctului F din punctul 0 se
trasează un arc de cerc cu raza egală cu U2 care intersectează fazorul U1 în punctul
F).
Ducând perpendiculare din punctele B şi C pe dreapta OA se observă că
tensiunea la sfârşitul liniei U2, egală ca mărime cu segmentul OF, se poate aproxima
ca mărime cu segmentul OD., OF  OD .
Aproximând AF  AD rezultă:
DE  2Ir cos  si AE  2Ix sin 
şi se poate scrie:
U  U1  U 2  2Ir cos   x sin  (3.12)
sau în procente:
U1  U 2 2I( r cos   x sin )
U  100%  100% (3.13)
Un Un
Relaţia (3.13) exprimă pierderea de tensiune în curent alternativ monofazat.
Pierderea de tensiune pe fiecare fază în sisteme de curent alternativ trifazat se
determină cu relaţia se determină cu relaţia:
3I(r cos   x sin )
U l  100% (3.14)
U ln
După determinarea pierderii de tensiune se compară rezultatul obţinut cu
valoarea admisibilă. Dacă valoarea pierderii de tensiune este sub limita admisă,
cablul se consideră bine ales. În cazul în care este depăşită limita admisă se alege
cablul cu secţiunea imediat superioară şi se repetă calculul până la realizarea unei
pierderi de tensiune pe cablu mai mică sau cel mult egală cu limita admisibilă.
3.4 Tablouri de distribuţie a energiei electrice. Calculul barelor TPD
Tablourile de distribuţie a energiei electrice reprezintă construcţii metalice în

care se montează aparate de conectare, reglare, măsură, protecţie şi semnalizare.
Corpul tabloului are carcasă şi capac care asigură protecţia oamenilor la atingerea
171
părţilor conductoare de curent. Execuţia tabloului, în funcţie de locul în care este
amplasat pe navă, poate fi protejată la picături, protejată la stropi sau ermetică.
Aparatele de măsură se montează la înălţimea de 1,5 – 1,8 faţă de nivelul punţii,
mânerele întrerupătoarelor la înălţimea maximă 1,8 m şi minimă 0,3 m de nivelul
punţii, secţiunea minimă a conductoarelor de conexiuni este de 0,5mm2, distanţa
între părţile conductoare fără izolaţie trebuie să fie 6 la 12 mm pentru tensiuni până
la 500V.
Tabloul principal de distribuţie, TPD are de regulă o lungime de câţiva metri.
Pentru montaj se realizează pe secţii şi anume: generatoare, distribuţie, comandă,
alimentare de la mal.
Numărul secţiilor generatoare este egal cu numărul generatoarelor. Numărul
secţiilor de distribuţie este determinat de numărul întrerupătoarelor automate de
alimentare a liniilor conectate direct la TPD. În compunerea TPD se prevede în
unele cazuri, o secţie de comandă şi o secţie de alimentare de la mal.
Secţiile generatoarelor sunt destinate pentru controlul parametrilor electrici,
protecţie şi comandă a distribuţiei energiei electrice de la barele TPD la
consumatorii conectaţi direct la TPD sau la tablouri secundare de distribuţie, TD.
Secţia alimentării de la mal este destinată pentru controlul, protecţia şi comanda
alimentării cu energie electrică de la mal. De asemenea, în anumite situaţii, prin
aceiaşi secţie se poate transmite energie electrică de la TPD la consumatori aflaţi la
mal.
Secţiile generatoare se dispun de regulă la mijlocul TPD. În cazul în care se
foloseşte o secţie de comandă, aceasta se instalează în centru având de o parte şi de
cealaltă parte dispuse secţiile generatoare. Secţiile de distribuţie se află în stânga şi în
dreapta generatoarelor. Secţia de alimentare de la mal ocupă de regulă una din
extremităţile TPD. Scheme structurale ale TPD sunt prezentate în figurile 1.4 şi 1.5. În
figura 3.6 se prezintă o vedere generală a unui TPD.
Pe secţiile generatoarelor se montează aparate de măsură pentru controlul
curentului, tensiunii, frecvenţei şi puterii obţinute de la generator, întrerupătorul
automat de cuplare a generatorului la bare, aparate care asigură protecţia
generatorului (scurtcircuit, suprasarcină, putere inversă, protecţie diferenţială la
scurtcircuite interioare.) De asemenea se montează comutatoare pentru reglarea
frecvenţei şi pentru alimentarea excitaţiei generatorului de la o sursă de curent
continuu, aparatul pentru sincronizare automată şi lămpile de sincronizare menţinute
ca rezervă pentru sincronizarea manuală.
Ampermetrele generatoarelor se conectează prin comutator care asigură măsurarea
curenţilor pe cele trei faze. Voltmetrele cu comutator de asemenea permit măsurarea
tensiunilor de linie şi de fază.
Uneori pe secţiile generatoarelor se montează şi câteva întrerupătoare automate pentru
alimentare unor consumatori de putere mare.
172
Fig. 3. 6 Vederea generală a unui TPD
Pe secţia alimentării de la mal se montează întrerupătorul automat pentru

cuplarea alimentării, aparate pentru controlul sarcinii, tensiunii şi frecvenţei. De
asemenea se montează un aparat pentru controlul succesiunii fazelor astfel încât la
cuplare succesiunea fazelor alimentării de la mal să fie aceeaşi cu cea a centralei
electrice a navei.
173
Secţiile de distribuţie sunt echipate de regulă cu siguranţe cu mare putere de
rupere , MPR, şi întrerupătoare automate care asigură cuplarea la TPD a alimentării
consumatorilor individuali sau a tablourilor secundare de distribuţie, TD.
Întrerupătoarele automate sunt acţionate manual şi presupune intervenţia
operatorului pentru cuplarea şi decuplarea consumatorilor.
O altă variantă de echipare a plecărilor din TPD este realizată sub forma unor
blocuri pentru fiecare circuit de plecare echipate fiecare cu siguranţe, contactor,
relee termice, butoane de comandă şi lămpi de semnalizare. Acest sistem ocupă mai
mult spaţiu în TPD dar prezintă avantajul că permite conectarea şi deconectarea
consumatorilor atât local, de la TPD, cât şi de la distanţă.
Pentru iluminare, în afara iluminării generale din compartiment, se prevede
iluminatul local de la barele TPD.
Tablouri de distribuţie
Pentru a reduce numărul plecărilor din TPD şi pentru scurtarea traseelor de
cabluri se utilizează tablouri de distribuţie care primesc alimentarea de la TPD şi
care la rândul lor alimentează un grup de consumatori. De regulă consumatorii
conectaţi la un tablou de distribuţie sunt în apropierea acestuia. Pe navele cu mulţi
consumatori, tablourile de distribuţie sunt astfel organizate încât asigură alimentarea
consumatorilor de acelaşi fel (tablou ventilaţie, tablou pompe ş.a.).
În sistemele electroenergetice navale se folosesc tablouri de distribuţie în care
plecările spre consumatori pot fi echipate cu: siguranţe; siguranţe şi întrerupătoare;
întrerupătoare automate; siguranţe, contactoare şi relee termice. În figura 3.7 se
prezintă schemele de principiu ale acestor variante.
Fig. 3.7 Scheme de principiu ale tablourilor de distribuţie:

a) cu siguranţe; b) cu siguranţe şi întrerupătoare;
c) cu întrerupătoare automate; d) cu siguranţe, contactoare şi relee termice
174
La alegerea tipului de tablouri de distribuţie se au în vedere condiţiile concrete
ale sistemului electroenergetic: selectivitatea protecţiei, posibilitatea de deconectare
a aparatelor, împărţirea reţelei, necesitatea centralizării comenzii, depărtarea
tablourilor de distribuţie de consumatorii de energie electrică, preţ de cost, gabarite,
masă, ş.a.
Tablourile de distribuţie se împart de asemenea în monofazate, trifazate, de
curent continuu şi de curent alternativ pentru diferite tensiuni. Construcţia
tablourilor cunoaşte o largă diversificare. În prezent, pentru tablouri de distribuţie s-
a realizat o gamă largă de cutii tipizate care permit aranjarea oricărui tablou pentru
orice gabarit şi configuraţie.
Alegerea aparatelor electrice
Siguranţa funcţionării sistemelor electroenergetice navale depinde de alegerea
corectă a aparatelor electrice din compunerea sistemului.
Aparatele electrice, în funcţie de schema adoptată pentru sistemul energetic, se
aleg din cataloagele firmelor furnizoare. Având în vedere condiţiile specifice
existente la bordul navelor este obligatoriu ca pentru toate echipamentele electrice
alese să existe precizarea că sunt în execuţie navală, adică construcţia şi încercările
la care au fost supuse sunt avizate de registrul de clasificarea navelor şi îndeplinesc
condiţiile privind: temperatura mediului, umiditate, înclinare de lungă durată şi de
scurtă durată, vibraţii, ş.a.
Tipul constructiv al aparatului se alege în funcţie de locul de instalare pe navă.
Dacă aparatul se montează în tablou, pupitru, ş.a.m.d. atunci el poate fi în execuţie
deschisă iar, dacă se instalează individual, atunci aparatul trebuie să aibă un înveliş
exterior (corp) în dependenţă de locul de instalare pe navă.
Alegerea aparatelor se face în funcţie de caracteristicile lor tehnice de bază: felul
curentului, frecvenţa, tensiunea şi curentul nominal. Pentru alegerea oricărui aparat
este necesar să se îndeplinească două condiţii:
U n  U serv (3.15)
I n  I serv (3.16)
unde: U n , I n - corespund tensiunii şi curentului nominal.

U serv. , I serv - tensiunea şi curentul de serviciu (de lucru) al
aparatului în schema de conectare dată.
Prima condiţie este necesară pentru a evita deteriorarea izolaţiei electrice a

aparatului, iar a doua condiţie este necesară pentru a evita încălzirea aparatului peste
limitele admise.
Tensiunea şi curentul de serviciu (de lucru) se determină pe baza calculului
schemei electrice în care este montat aparatul electric.
175
Tensiunea şi curentul nominal sunt caracteristici tehnice ale aparatelor şi sunt
date în catalogul firmei furnizoare.
La alegerea aparatelor electrice, în afara condiţiilor general valabile, (relaţiile
3.15 şi 3.16); este necesar să se aibă în vedere şi datele specifice de lucru ale fiecărui
aparat.
La alegerea siguranţelor se începe cu alegerea curentului nominal al fuzibilului.
În cazul folosirii siguranţelor pentru protecţia reţelelor de iluminat, încălzit, ş.a.
fuzibilul se alege din condiţia:
I fuzibil  I serv. (3.17)
Atunci când siguranţele sunt folosite pe circuitul de alimentare a unui motor

electric, alegerea fuzibilului se face după condiţia:
I fuzibil  KIserv. (3.18)
Dacă circuitul protejat cu siguranţe este folosit pentru alimentarea a n motoare

electrice, relaţia 3.18 devine:
n 1
I fuzibil  K 0  I i.  KIserv. (3.19)
i 1
n 1
unde: K 0  I i - suma curenţilor de serviciu ai motoarelor electrice (fără
i 1
unul care are curentul cel mai mare) cu luarea în calcul a
coeficientului de simultaneitate , K0.
Iserv - curentul de serviciu (de lucru) al motorului electric care se porneşte.
K- factor care ia în considerare regimul de pornire al motorului electric.
Valoarea factorului K pentru motoare electrice de curent continuu şi motoare
asincrone fazice care folosesc reostat de pornire este:
- K=1 pentru puteri mici şi medii
- K=1,5 pentru puteri mari.
Pentru motoarele asincrone cu rotor în scurtcircuit cu pornire directă, pentru
factorul K se adoptă următoarele valori:
- K=2,5 pentru motoare cu porniri rare şi durata acceleraţiei 5-3s
- K=3 pentru motoare cu porniri dese şi durata acceleraţiei până la 40s.
După alegerea fuzibilului se alege tipul constructiv de siguranţă şi după aceea se
verifică capacitatea de rupere în situaţia producerii unui scurtcircuit. Tipurile
constructive de siguranţe se deosebesc între ele în funcţie de valoarea maximă a
curentului pentru fuzibil şi capacitatea de rupere.
Verificarea siguranţei la capacitatea de rupere în cazul producerii unui
scurtcircuit se face din condiţia:
176
işoc .calc.  işoc .admis (3.20)
unde: işoc. calc. - este valoarea calculată a curentului de şoc la scurtcircuit.
işoc admis - valoarea admisă a curentului de scurtcircuit pentru tipul de
siguranţă aleasă (se obţine din catalog).
Alegerea întrerupătoarelor automate se face asemănător cu alegerea siguranţelor.

La început se alege curentul nominal. De exemplu tipul de întrerupător automat
USOL 30 este realizat pentru o gamă a curenţilor nominali de la câţiva amperi până
la 30A. Alegerea curentului nominal se face cu respectarea condiţiei :
I n  I serv (3.21)
în care: In – curentul nominal al aparatului

Iserv – curentul de serviciu determinat din schema calculată
După alegerea curentului nominal se stabileşte valoarea corespunzătoare pentru

curentul de declanşare în zona scurtcircuitului astfel încât să se excludă declanşarea
falsă a întrerupătorului automat la şocul curentului de pornire, după condiţia:
I decl.s.c.  1,2I p.motor (3.22)
unde: Idecl.s.c. – curentul de deconectare la scurtcircuit

Ip.motor – curentul de pornire al motorului electric.
Pentru protecţia la suprasarcină este necesar să se regleze caracteristica timp-

curent a întrerupătorului automat pentru un timp care depăşeşte de 2 – 3 ori timpul
de pornire al motorului electric (de regulă durata acestuia se consideră 2s).
În continuare se verifică capacitatea de rupere a întrerupătorului automat, după
relaţia:
i soc.calc.  i soc.admis (3.23)
I .calc.  I .admis (3.24)
unde: işoc.calc. - curentul de şoc la scurtcircuit (rezultat din calculul reţelei)

işoc.admis - valoarea admisă a curenţilor de şoc (după catalog)
Icalc - valoarea efectivă de calcul a curentului de scurtcircuit
Iadmis - valoarea efectivă admisă de aparat în momentul apariţiei
arcului electric.
Contactoarele, ca aparate de comandă de la distanţă pentru conectarea şi

deconectarea circuitelor electrice, sunt folosite, de asemenea, frecvent în sistemele
electroenergetice navale. La alegerea contactoarelor, pe lângă alte criterii, se are în
177
vedere numărul contactelor normal închise şi normal deschise, principale şi
auxiliare, necesare pentru schema dată. În funcţie de valoarea curentului de rupere
sunt contactoare cu şi fără dispozitive de stingere a arcului. În primul caz contactorii
pot asigura ruperea curenţilor a căror valoare poate depăşi de 3 ori valoarea
nominală.
Pornitorii magnetici sunt de asemenea folosiţi pe scară largă la nave pentru
pornirea, oprirea, protecţia la suprasarcină şi scurtcircuite a motoarelor electrice
asincrone în scurtcircuit. Alegerea tipului şi mărimii pornitorului magnetic este în
dependenţă de tensiunea şi puterea motorului electric.
La alegerea aparatelor de măsură trebuie să se aibă în vedere poziţia de lucru
(orizontală sau verticală), clasă de precizie, destinaţia, execuţia constructivă şi
domeniul de măsură. Scala ampermetrelor, waltmetrelor, trebuie să depăşească
valoarea nominală măsurată cu 120 – 150% iar pentru voltmetre cu 120%. Împreună
cu aparatul de măsură se aleg şunturile sau transformatoarele de măsură.
Toate aparatele de măsură sunt realizate pentru a suporta suprasarcini mari de
scurtă durată; de exemplu ampermetrele suportă un şoc de 3 ori valoarea nominală a
curentului timp de 5 secunde. De aceea, pentru aparatele de măsură, nu reprezintă un
pericol curenţii de pornire sau de scurtcircuit.
1. Pentru cablul prin care se conecteaza generatorul de c.c. la TPD ,curentul nominal
se calculeaza cu expresia:
P 103
a) I Gnom  Gnom  A ;
U Gnom
PGnom 103
b) I Gnom   A ;
nU Gnom
PGnom 103
c) I Gnom  n  A ;
U Gnom
PGnom 103  cos 
d) I Gnom   A .
3U Gnom
2. Pentru cablul prin care se conecteaza generatorul de c.a. la TPD ,curentul nominal
se calculeaza cu expresia:
PGnom 103
I
a) Gnom  ;
3U Gnom n  cos n
178
PGnom 103
b) I Gnom  n ;
3U Gnom  cos n
PGnom 103
c) I Gnom  ;
3U Gnom  cos n
PGnom 103  cos 
d) I Gnom  .
3U Gnom
Prezentaţi modul de alegerea a aparatelor electrice.

1:a; 2:c.
179
Unitatea de învăţare nr. 4
PROTECŢIA SISTEMELOR ELECTROENERGETICE NAVALE
CUPRINS
Protecţia reţelelor de distribuţie şi a generatoarelor electrice
Relee electronice pentru protecţia generatoarelor. Schema electrică de conectare a
generatorului sincron la TPD.
OBIECTIVE
- descrierea defectelor ce pot apărea in instalaţiile electrice navale;
- definirea tipurilor de protecţie pentru generatoarele electrice şi pentru
reţelele de distribuţie;
- explcarea schemei electrice de conectare a unui generator sincron la
TPD.
4. Protecţia sistemelor electroenergetice navale
4.1 Generalităţi
În procesul exploatării sistemelor electroenergetice navale sunt posibile apariţia

unor regimuri anormale de lucru.
Pericolul cel mai mare pentru sistemele electroenergetice navale şi pentru toate
elementele acţionărilor electrice îl reprezintă regimul anormal produs de apariţia
curenţilor de scurtcircuit. În oricare punct al sistemului curentul de scurtcircuit poate
apărea la deteriorarea izolaţiei între conductoarele de curent, ca urmare a
îmbătrânirii ei, sau la avarierea mecanică prin ruperea conductoarelor şi conectarea
între ele a conductoarelor de pe faze diferite sau prin acumularea de lichid (apă) în
conductori, ş.a.
Punctul de scurtcircuit este caracterizat prin valoarea nulă a rezistenţei. Valoarea
curentului de scurtcircuit este limitată numai de rezistenţa interioară a sursei şi
rezistenţa conductorilor electrici (bare, cabluri, aparate de conectare). Această
valoare poate depăşi de sute de ori valoarea nominală a curentului din elementul
respectiv.
Sub acţiunea curenţilor de scurtcircuit apar forţe electrodinamice mari, capabile să
deterioreze aparatul respectiv. Sub acţiunea curentului de scurtcircuit se produce foarte
repede (în decurs de câteva secunde) creşterea temperaturii de încălzire a cablului până
la câteva sute de grade şi arderea izolaţiei. Frecvent în punctul de scurtcircuit, în primul
moment, apare arcul electric sub acţiunea căruia se aprind obiectele din apropiere, în
deosebi vaporii produselor petroliere, dând naştere la incendii cu toate consecinţele ce
decurg din acestea.
180
Regimurile anormale produse de suprasarcini sunt caracterizate de apariţia
curenţilor a căror valoare depăşeşte până la de două ori valoarea nominală. Sub
acţiunea acestor curenţi temperatura de încălzire a conductorilor, în decurs de câteva
minute (uneori zeci) atinge valori periculoase (circa 100 0  200 0 C ) ceea ce produce
îmbătrânirea rapidă a materialelor izolante sau arderea lor. Ca urmare, regimul de
suprasarcină, ca şi regimul de scurtcircuit prezintă pericol de incendiu.
Suprasarcinile, de obicei, sunt create de regimurile anormale de lucru tehnologice de
mecanismelor cu acţionarea electrică.
Supratensiunile care apar în funcţionarea unor acţionări electrice constituie de
asemenea regimuri anormale caracterizate prin creşterea curenţilor peste limitele
normale.
Protecţia elementelor sistemului electroenergetic îndeplineşte următoarele
funcţii:
1) la scurtcircuit, prin intermediul siguranţelor fuzibile sau întrerupătoarelor
automate, decontează automat elementul deteriorat şi astfel se restabileşte regimul
normal de lucru pentru celelalte elemente ale sistemului
2) la apariţia suprasarcinilor protecţia acţionează prin decontarea temporizată a
instalaţiilor care lucrează în suprasarcină sau prin semnalizare optică şi acustică
pentru o categorie de consumatori a căror menţinere în funcţiune este importantă
pentru siguranţa navei (instalaţia de guvernare, pompa de incendiu de avarie).
Cerinţele de bază ale protecţiei sistemelor electroenergetice navale sunt:
Selectivitatea constă în acţiunea protecţiei pentru deconectare numai a
elementului deteriorat. Prin aceasta se asigură menţinerea funcţionării normale a
celorlalte componente ale sistemului.
Acţiune rapidă - pentru deconectarea elementului avariat. Deconectarea rapidă a
scurtcircuitelor asigură: reducerea dimensiunilor avariei la apariţia arcului electric şi
a forţelor electrodinamice, micşorarea timpului de lucru cu tensiune redusă a
consumatorilor rămaşi în funcţiune. Datorită acţiunii rapide a protecţiei şi intrării
automate în funcţiune a rezervei de energiei electrică, practic, consumatorii nu
sesizează pauza în alimentarea cu energie electrică.
În cazul regimurilor anormale produse de suprasarcini protecţia nu trebuie să
acţioneze rapid, întrucât, pe de o parte, suprasarcina poate fi admisă pe o durată
limitată fără a pune în pericol instalaţia, iar pe de altă parte, este posibil ca
suprasarcina apărută să se datoreze unui şoc trecător de scurtă durată. Din aceste
motive protecţia la suprasarcină prin deconectarea consumatorului acţionează cu
întârziere de timp.
Sensibilitatea se exprimă prin coeficientul de sensibilitate care reprezintă, de
exemplu pentru protecţia care reacţionează la curent, raportul între mărimea
curentului de scurtcircuit din zona protejată şi curentul la care acţionează protecţia.
Din acest punct de vedere, protecţia trebuie să fie suficient de sensibilă la avarii şi
regimuri anormale de funcţionare care pot să apară în elementele protejate.
181
Siguranţa în funcţiune. Este foarte important ca protecţia să fie permanent gata
de funcţionare în cazul apariţiei avariilor şi regimurilor anormale de lucru. În acest
scop schemele de protecţie trebuie să fie simple, aparatura folosită să aibă calităţi
înalte în condiţii de exploatare corespunzătoare.
Pentru protecţia sistemelor electroenergetice şi elementelor lor la scurtcircuit şi
suprasarcini se folosesc întrerupătoare automate şi siguranţefuzibile. Întrerupătoarele
automate sunt prevăzute cu declanşatoare maximale, adică relee electromagnetice,
termice sau electronice, care la valoarea reglată a curentului de suprasarcină sau a
curentului de scurtcircuit dau impuls de deschidere a contactelor principale,
prevăzute cu dispozitive de stingere a arcului. Siguranţele fuzibile, la valoarea
curentului stabilit pentru acţionare, întrerup circuitul prin arderea fuzibilului. Pentru
circuite de puteri mari se folosesc siguranţe speciale cu mare putere de rupere tip
MPR.
4.2 Protecţia reţelei de distribuţie a energiei electrice
În reţelele electrice de distribuţie pot apare două regimuri anormale de lucru:

scurtcircuitul şi suprasarcina. În ambele cazuri cablurile reţelei sunt parcurse de
curenţi care depăşesc valorile nominale pentru care a fost stabilită secţiunea
cablurilor. Sub acţiunea acestor curenţi se scurtează durata de serviciu a cablurilor.
Protecţia reţelei de distribuţie a energiei electrice, aşa cum se prezintă în figura
4.1., se realizează pe secţiuni separate.
Protecţia la suprasarcină şi scurtcircuite pentru secţiunea de la generator, G , la
tabloul principal de distribuţie, TPD, este calculată pentru curentul nominal debitat
de generator şi se asigura cu aparatura de protecţie a generatorului. Protecţiile pe
secţiunile de reţea între TPD şi consumatori precum şi între tablourile de distribuţie,
TD şi consumatori sunt calculate în funcţie de curenţii nominali ai consumatorilor.
Protecţia acestor secţiuni se realizează cu aparatele care protejează consumatorii. Pe
secţiunea dintre TPD şi TD cablul este calculat pentru suma consumatorilor
conectaţi la TD.
Fig. 4.1 Schema protecţiei reţelei de distribuţie a energiei electrice la

suprasarcini şi scurtcircuite
182
Curentul de scurtcircuit poate apare în oricare punct al reţelei de distribuţie a
energiei electrice. În cazul în care scurtcircuitul se produce în punctul K 1 (figura 4.1)
curentul de scurtcircuit, i.s.c., parcurge traseul de la generatorul G până în punctul
K 1 trecând pe rând prin toate secţiunile reţelei şi între-rupătoarele automate
a 1 , a 2 , a 3 . Valoarea curentului de scurtcircuit depăşeşte, de regulă, valorile curenţilor
stabiliţi pentru acţionarea aparatelor de protecţie şi ca urmare toate primesc impuls
de acţionare.
Pentru a evita decuplarea întregului sistem electric atunci când se produce un
scurtcircuit, aparatele de protecţie trebuie să asigure selectivitate la decuplarea
secţiunilor de reţea. În cazul dat se deconectează numai automatul a 3 care este cel
mai apropiat de punctul de scurtcircuit.
În principiu, selectivitatea protecţiei reţelei la scurtcircuite se obţine prin
reglarea curenţilor de acţionare pentru aparatele de protecţie. Acest procedeu se
aplică în cazul protecţiei cu siguranţe fuzibile.
În cazul folosirii pentru protecţie a întrerupătoarelor automate, selectivitatea
protecţiei poate fi realizată prin reglarea timpilor de acţionare la deconectare în zona
scurtcircuitului corespunzător cu caracteristica timp – curent a întrerupătorului
automat. La folosirea acestui sistem selectivitatea se obţine prin micşorarea timpului
de decuplare al automatelor de la sursă spre consumator, adică trebuie să se realizeze
condiţia t 1  t 2  t 3 ş.a.m.d. În aceste condiţii, în cazul scurtcircuitului în punctul
K 1 primul aparat care deconectează este a3 . Dacă scurtcircuitul este în punctul K 2 ,
primul aparat care deconectează este a 2 ş.a.m.d.
Întrerupătoarele automate folosite pentru protecţie sunt de diferite tipuri
constructive, în funcţie de firmele care le produc . În general timpii de acţionare ale
acestora pot fi reglaţi pentru 0,05 s, 0,15 s, 0,33 s sau 1s .
Pentru scurtarea duratei de menţinere a scurtcircuitului, în cazul în care timpul
de declanşare al automatului nu este mai mic de 0,15 s , se folosesc pentru protecţia
reţelelor întrerupătoare automate şi siguranţe fuzibile. În această situaţie protecţia la
scurtcircuit este asigurată de siguranţele fuzibile al căror timp de acţionare este în
limitele 0,01  0,05s. iar la suprasarcină de către întrerupătorul automat.
Selectivitatea după curent a protecţiei reţelei se asigură prin faptul că aparatele
dispuse în apropierea scurtcircuitului se reglează pentru un curent de declanşare mai
mic decât aparatele dispuse mai departe de punctul de scurtcircuit. Prin aceasta se
asigura ca la scurtcircuit să declanşeze cel mai apropiat aparat, iar cele mai depărtate
nu vor reacţiona . De exemplu, pentru schema din figura 4.1, protecţia după curent
este asigurată dacă:
i2 act.  is.c.1  i3act.
183
unde: i2 act. - curentul de acţionare al aparatului 2
i3 act. - curentul de acţionare al aparatului 3
is .c .1 - curentul de scurtcircuit în punctul K 1 .
La scurtcircuit în punctul K 2 selectivitatea după curent, asigură:

i1act.  is .c .2  i2 act.
unde: is .c .2 este curentul de scurtcircuit în punctul K 2 .
Selectivitatea protecţiei după curent se foloseşte în unele cazuri în care nu este

raţional să se folosească automate selective în raport cu timpul care au gabarite şi
costuri ridicate şi de asemenea în cazurile când reţeaua are multe porţiuni înseriate,
iar folosirea protecţiei selective în raport cu timpul necesită mai mult de 5 trepte.
Pentru asigurarea selectivităţii după curent se folosesc de obicei automate
neselective şi siguranţe. La scurtcircuite selectivitatea după curent este asigurată de
arderea siguranţelor iar automatul nu lucrează. După cum arată experienţa
siguranţele asigură o bună selectivitate a protecţiei după curent atunci când la
conectarea în serie a treptelor de protecţie valorile curenţilor de acţionare se
deosebesc unul faţă de celălalt de 3  4 ori.
Trebuie menţionat că pentru realizarea protecţiei după curent este necesar să se
efectueze în prealabil calculul curenţilor de scurtcircuit în reţeaua electrică şi pe
această bază se efectuează alegerea aparatelor. Selectivitatea protecţiei după timp
presupune costuri mai ridicate dar, în acelaşi timp, este mai sigură în comparaţie cu
selectivitatea după curent.
4.3 Protecţia generatoarelor
În procesul exploatării generatoarelor electrice sunt posibile apariţia unor

regimuri anormale de lucru. În continuare se prezintă câteva forme de avarii posibile
şi regimuri anormale:
- scurcircuitarea spirelor înfăşurării de excitaţie prin scurtcircuit între spire sau
punerea la masă în două puncte. Efectul este stricarea simetriei câmpului magnetic şi
producerea vibraţiilor maşini
- avarierea înfăşurării induse de pe stator ca urmare a deteriorării izolaţiei
acesteia. În acest caz apariţia arcului electric conduce la deteriorarea miezului de
fier, aprinderea izolaţiei înfăşurărilor şi declanşarea incendiului în generator
- regimul anormal produs de şocul curentului datorat unor scurtcircuite
exterioare
- regimul anormal care apare la trecerea generatorului în regim de motor. Acest
regim poate apare la funcţionarea în paralel a generatoarelor.
184
Avariile generatoarelor pot duce la deteriorarea funcţionării fără întrerupere a
celorlalte părţi ale sistemului electroenergetic.
Pentru a asigura funcţionarea normală a centralelor electrice navale,
generatoarele sunt prevăzute cu următoarele protecţii:
a) protecţia de curent la scurtcircuite exterioare şi suprasarcini
b) protecţia de putere inversă
c) protecţia diferenţială la scurtcircuite interioare
d) protecţia de punerea la masă a unei faze. Se asigură prin controlul
permanent al stării izolaţiei
e) automat de stingere a câmpului magnetic. Rolul şi funcţiile automatului
de stingere a câmpului au fost prezentate în paragraful 4.3.
4.3.1 Protecţia la scurtcircuite exterioare şi suprasarcini
Curenţi mari care apar la scurtcircuite exterioare sunt produşi la atingerea între
conductorii de pe faze diferite sau între barele TPD ca urmare a deteriorării
rezistenţei de izolaţie.
La producerea scurtcircuitului, protecţia generatorului trebuie să acţioneze rapid
prin deconectarea generatorului. În acest scop întrerupătoarele automate folosite
pentru cuplarea generatoarelor la barele TPD sunt prevăzute cu relee maximale de
protecţie.
În figura 4.2 se prezintă schema electrică de principiu a unui întrerupător
automat tip OROMAX.
La aplicarea tensiunii de comandă prin contactele închise CB şi CF este
alimentat motorul electric, M, de armare a resoartelor. După terminarea armării
resoartelor se deschide contactul CF prin care se întrerupe alimentarea motorului
electric şi se închide contactul CF (5-6) prin care se alimentează lampa de
semnalizare „Resoarte armate”.
Comanda de cuplare a întrerupătorului se dă prin apăsarea pe butonul I. Este
alimentat electromagnetul de închidere EI (1-2) care efectuează cuplarea
întrerupătorului automat. În prezenţa tensiunii nominale, declanşatorul de tensiune
minimă, DTm, execută prin acţionarea unui clichet blocare întrerupătorului în
poziţia închis, menţinându-se situaţia şi după încetarea apăsării butonului „I”.
Cuplarea întrerupătorului automat este semnalizată de stingerea lămpii LR (lumină
roşie) şi aprinderea lămpii LV (lumină verde).
Pentru deconectarea voită a întrerupătorului se apasă pe butonul „O” din
circuitul electromagnetului de deschidere, ED. Este alimentat electromagnetul ED
care realizează deconectarea întrerupătorului automat. În cazul în care, pe timpul
funcţionării, deconectarea se face automat ca urmare a acţiunii protecţiei, se
întrerupe circuitul de alimentare al declanşatorului de tensiune minimă, DTm, se
înlătură blocarea mecanică şi sub acţiunea resoartelor se realizează deconectarea
întrerupătorului automat.
185
Fig. 4.2 Întrerupătorul automat OROMAX
1 – schema electrică de comandă
2 – schema electrică de legături
Legendă:
I – curent de sarcină
D – declanşator de curent
EI – electromagnet de închidere
E – electromagnet de deschidere
D
CS – contact de semnalizare „Resoarte
armate”
D – declanşator de tensiune minimă
Tm
CS – contact de semnalizare „Deschis prin
D declanşatoare”
C7 – contacte auxiliare dreapta
-C4
C9 – contacte auxiliare stânga
-C12
I – buton închidere
O – buton deschidere
186
L – lampă de semnalizare culoare verde
V
L – lampă de semnalizare culoare roşie
R
C – contacte de de blocare
B
CF – contact de fine de cursă al motorului
M – motor electric pentru armarea resoartelor
PF – fişă – priză stânga
s
PF – fişă – priză dreapta
d
- - – legături numai pentru întrerupătoare
- debranşabile
Declanşatorul de tensiune minimă, DTm, acţionează la scăderea tensiunii de

alimentare sub 0,7 Un sau la anularea acesteia. Protecţiile la scurtcircuite şi
suprasarcini realizează deconectarea întrerupătorului automat acţionând indirect prin
intermediul declanşatorului de tensiune minimă. În caz de scurtcircuite sau
suprasarcini se deschid contactele acestor relee „O” şi se întrerupe circuitul de
alimentare al declanşatorului de tensiune minimă care realizează deconectarea
întrerupătorului automat. Deconectarea automată ca urmare a acţiunii protecţiei este
semnalizată prin comutarea contactelor CDS. Se deschide contactul CSD (1-3), se
stinge lampa de semnalizare cu lumină albă şi se închide contactul CSD (1-2) care
aprinde lampa de semnalizare cu lumină roşie indicând faptul că deconectarea
întrerupătorului automat s-a făcut ca urmare a acţiunii protecţiei.
Suprasarcina generatoarelor se poate produce la apariţia uneia sau mai multe din
următoarele cauze: pornirea unor motoare asincrone de putere mare, repartiţia
neuniformă a sarcini între generatoare, decuplarea de la funcţionarea în paralel a
unui generator, creşterea sarcini cerută de consumatori.
Caracteristicile tehnice ale întrerupătoarelor automate din seria OROMAX sunt
prezentate în tabelul 4.1.
Tabelul 4.1
Capacitatea de Capacitatea de Durata totală

In
închidere rupere de întrerupere
[A]
[kA] [kA] [ms]
1.000 125 52 30÷35
1.600 125 52 30÷35
2.000 130 55 30÷35
2.500 130 55 30÷35
187
4.000 135 57 35÷40
Depăşirea curentului nominal, în cazul suprasarcinii, până la de 2 ori valoarea

nominală, poate fi suportată un timp limitat fără a pune în pericol generatorul.
Protecţia la suprasarcină trebuie să acţioneze temporizat pentru a evita acţiunea
acesteia în cazul unor şocuri de scurtă durată cum ar fi cele create de pornirea unui
motor asincron de putere mare.
În cazul apariţiei suprasarcinii la un generator, deconectarea acestuia de către
protecţie ar duce la supraîncărcarea generatoarelor rămase în funcţiune şi astfel rând
pe rând sunt deconectate toate generatoarele care funcţionează în paralel rezultând în
final scoaterea centralei electrice din funcţionare. Pentru a evita o asemenea situaţie,
temporizarea acţiunii protecţiei, permite în unele cazuri, intervenţia personalului de
serviciu pentru reducerea sarcinii prin deconectarea unor consumatori neesenţiali, iar
în alte cazuri, această deconectare se face automat la apariţia suprasarcinii.
În figura 4.3 se prezintă o schemă de protecţie selectivă la suprasarcină îm care

pentru protecţia selectiva la suprasarcină se folosesc releele electromagnetice de curent
d1, d2, d3 conectate pe curenţi de fază ai generatorului, releul intermediar d4, releele de
timp d5, d6, d7 şi declanşatoarele de tensiune minimă aparţinând întrerupătoarelor
automate a1, a2, a3 care conectează grupele de consumatori I, II, III enumerate în ordinea
crescătoare a importanţei lor.
Protecţia de suprasarcină acţionează la depăşirea curentului nominal. Curentul de
acţionare al releelor de curent este:
I act  k s I Gn in care k s  1,1 (4.1)
Prin închiderea uneia sau mai multe din contactele releelor d 1 , d 2 , d 3 , este
alimentat releul intermediar d 4 . La închiderea contactului d 4 sunt puse sub tensiune
releele de timp. Releele de timp sunt reglate cu întârzieri diferite astfel că după 4 s
acţionează primul releu d 5 şi prin deschiderea contactului său întrerupe alimentarea
declanşatorului de tensiune minimă care provoacă deconectarea întrerupătorului
automat a 1 .
În cazul în care după deconectarea grupei I de consumatori suprasarcina
continuă să se menţină, atunci după 4s acţionează releul de timp d 6 şi se decuplează
a doua grupă de consumatori. Dacă suprasarcina continuă mai mult de 14 s intră în
acţiune şi releul d 7 care deconectează a treia grupă de consumatori.
Deconectarea în trepte a grupelor de consumatori permite eliminarea
suprasarcinii, preîntâmpină scoaterea de sub tensiune a centralei electrice şi asigură
funcţionarea fără întrerupere a consumatorilor esenţiali pentru siguranţa navei.
188
În situaţii mai deosebite dacă în urma acţiunii protecţiei selective de suprasarcină
aceasta continuă să se menţină, atunci, după 20s intră în funcţiune şi releul d 8 care
decuplează generatorul de la barele TPD.
Figura 4.3 Schema de protecţie selectivă la suprasarcină
4.3.2 Protecţia la putere inversă

Dezvoltarea sistemelor electroenergetice navale ca urmare a trecerii treptate la etape
superioare de automatizare complexa a proceselor ce se desfăşoară la bordul navelor, a
condus la creşterea consumului de energie electrică. Pentru acoperirea necesarului de
consum în centralele electrice funcţionează în paralel mai multe generatoare.
189
La funcţionarea în paralel a generatoarelor apare posibilitatea treceri unui
generator în regim de motor atunci când tensiunea produsă de acesta este mai mică
decât tensiunea de la barele TPD produsă de celelalte generatoare. Scăderea
tensiunii generatorului şi trecerea lui în regim de motor poate fi cauzată de avarii
produse la motorul primar de antrenare (întreruperea alimentării cu combustibil,
deteriorarea cuplajului mecanic dintre motor şi generator) sau pe partea electrică
(întreruperea excitaţiei generatorului). În astfel de cazuri, generatorul fiind cuplat în
paralel cu alte generatoare, trece în regim de motor şi devine consumator de energie
electrică.Funcţionarea generatorului în regim de motor nu este admisă şi el trebuie
să fie deconectat pentru a nu încărca generatoarele aflate in funcţionare normală În
acest scop generatoarele navale sunt prevăzute cu protecţie la putere inversă.
În centralele electrice de curent alternativ protecţia la putere inversă se realizează
după mărimea curentului şi după faza acestuia comparativ cu faza tensiuni de la bare.
Protecţia la putere inversă în centralele electrice de curent continuu acţionează în
funcţie de mărimea curentului şi de sensul acestuia în comparaţie cu tensiunea de la
bare.
Protecţia generatoarelor de curent alternativ la putere inversă se realizează
frecvent cu relee construite după principiul inducţiei electromagnetice. În fig. 4.4 se
prezintă schema de protecţie la putere inversă pentru un generator de curent
alternativ realizată în variantele: cu releu de inducţie şi cu releu cu semiconductoare.
Circuitul magnetic este alcătuit din miezurile 1, 2 şi discul de aluminiu 3 dispus
între miezuri şi fixat pe un ax. Sistemul de contacte ale releului, care nu este arătat
pe figură, este alcătuit dintr-un contact mobil fixat pe axul discului.
Releul are două înfăşurări: înfăşurarea de curent 4 dispusă pe miezul superior 1
şi conectată în circuitul secundar al transformatorului de curent montat în circuitul
generatorului şi înfăşurarea de tensiune 5 dispusă pe miezul inferior şi conectată la
transformatorul de tensiune.
190
Fig. 4.4 schema de protecţie a generatorului la putere inversă
a – cu releu de inducţie, b – cu elemente semiconductoare.
În figura 4.5 se prezintă schema sistemului magnetic al releului de inducţie.
Fig. 4.5 Circuitul magnetic al releului de inducţie (a) şi

diagrama fazorială a tensiunii şi curenţilor (b)
În figura 4.5.b. se prezintă diagrama vectorială a tensiunilor şi curenţilor.

Curentul Ir al înfăşurării de curent este în urma tensiunii Ur cu unghiul  r . Curentul
din înfăşurarea de tensiune I u este defazat faţă de tensiune cu un unghi oarecare,
 u , dependent de raportul între rezistenţa şi reactanţa înfăşurării de tensiune.
191
Fluxurile i şi u create de curenţii I r şi I u sunt defazate în raport cu curenţii, cu
un unghi determinat de pierderile în fier ale circuitului magnetic. În acest fel în
dispozitivul de inducţie există două câmpuri decalate în spaţiu cu un unghi de 90o şi
ca fază cu unghiul .
Curenţii induşi de câmpurile i si u în discul de aluminiu determină un moment
de rotaţie al acestuia.
M rot  kiu sin (4.2)
În funcţionare normală, atunci când geratorul debitează curent şi putere în reţea
momentul de rotaţie exercitat asupra discului acţionează în sensul de deschidere a
contactelor.
La trecerea generatorului în regim de motor se schimbă cu 140o sensul curentului
I r , se inversează sensul cuplului de rotaţie şi discul releului se roteşte în sens
contrar, adică în sensul de închidere a contactelor releului. Întârzierea de timp a
releului este reglată în funcţie de distanţa care trebuie parcursă de disc până în
momentul închiderii contactelor. Prin închiderea contactului releului se dă impulsul
de declanşare a întrerupătorului automat şi generatorul este decuplat de la bare.
Releul de putere inversă poate fi reglat pentru a acţiona la o putere inversă egală
cu 6,9 sau 12% din puterea nominală.
Releul de putere inversă de tip inductiv prezintă unele neajunsuri cum ar fi:
inerţie mare, precizie redusă în stabilirea parametrilor de acţionare, dependenţă de
frecvenţă, acţionare eronată la şocuri sau vibraţii mari, ş.a.
În ultimul timp îşi găsesc o aplicaţie largă releele de putere inversă cu
semiconductoare. Un exemplu îl reprezintă schema prezentată în figura 4.4.b.
Releul de putere inversă cu semiconductoare este realizat după principiu
redresorului sensibil la fază şi se compune din: transformatorii Tr1, Tr2, redresorii
Rd 1 , R d 2 şi elementul de execuţie compus din releele d1 , d 2 .
În conformitate cu schema de conectare, primarul transformatorului Tr 1 este
parcurs de un curent proporţional valoarea curentului debitat de generator iar
primarul transformatorului Tr 2 este alimentat de la tensiunea generatorului şi este
parcurs de un curent proporţional cu aceasta.
Întrucât redresorul Rd 1 este conectat la suma geometrică a tensiunilor.
U Rd 1  U a  U d (4.3)
iar redresorul Rd 2 la diferenţa geometrică a tensiunilor .

U Rd 2  U b  U c (4.4)
rezultă că :
192
U Rd 1  U Rd 2 (4.5)
La trecerea generatorului în regim de motor se modifică cu 140o faza curentului
având ca rezultat schimbarea raportului între tensiunile redresate şi relaţia (4.5)
devine:
U Rd 2  U Rd 1 (4.6)
Releul d 1 este un releu de curent continuu şi acţionează în funcţie de sensul
curentului redresat. Acest releu este astfel reglat încât anclanşează atunci când
sensul puterii este invers, adică de la barele centralei spre generator. Prin intermediul
releului de timp, d 2 , se stabileşte întârzierea necesară la deconectarea generatorului
care lucrează în regim de motor.
Protecţia la putere inversă a generatoarelor de curent continuu se realizează cu
relee electrodinamice, electromagnetice sau magnetoelectrice de curent invers.
La trecerea generatorului de curent continuu în regim de motor se inversează
sensul curentului. Acest fenomen este utilizat pentru protecţie de putere inversă. În
figura 4.6. se prezintă schema unui releu de curent invers de tip electrodinamic.
Fig. 4.6. Schema de principiu a unui releu de curent invers de tip

electrodinamic
Pe miezul electromagnetic 1 este dispusă înfăşurarea de curent 2 conectată în

serie în circuitul generatorului. Înfăşurarea de tensiune 3 se dispune pe rotorul 4 şi se
conectează la tensiunea reţelei. Rotorul releului este fixat pe axul 5 şi se poate roti
cu un unghi oarecare.
193
În regim normal de lucru interacţiunea dintre câmpurile magnetice ale
înfăşurărilor de curent şi de tensiune creează un cuplu care este compensat resortul 6
şi drept urmare contactul 7 este deschis.
La trecerea generatorului în regim de motor, se schimbă sensul curentului prin
generator şi deci şi sensul curentului prin înfăşurarea de curent a releului. Cuplul de
rotaţie îşi schimbă sensul şi sub acţiunea resortului se închide contactul 7. Prin
închiderea contactului releului, se dă impulsul de declanşare al întrerupătorului
automat şi generatorul este deconectat de la bare. Valoarea curentului invers de
acţionare a protecţiei de putere inversă, de regulă, se alege I cr .inv.  ( 0 ,15  0 ,2 )I Gn .
4.3.3 Protecţia diferenţială a generatoarelor
În procesul de exploatare al generatoarelor poate apare pericolul producerii unui

scurtcircuit în interiorul generatorului sau pe traseul de la generator până la T:P.D.
Această porţiune nu este protejată de întrerupătorul automat al generatorului şi singura
posibilitate de a evita producerea unei avari în această zonă este stingerea câmpului
magnetic cu dispozitive prezentate în paragraful 4.3.
În schemele generatoarelor de mare putere, folosite în deosebi la propulsia
electrică, pentru mărirea eficacităţii protecţiei la scurtcircuite interioare se foloseşte
protecţia diferenţială. În ultima vreme, legat de creşterea continuă a puterii
centralelor electrice navale, protecţia diferenţială a generatoarelor a început să fie
utilizată şi în sistemele electroenergetice navale.
Protecţia diferenţială pentru o porţiune de circuit poate fi realizată, în principiu,
după două scheme: schema circulaţiei de curent sau schema echilibrului tensiunilor.
Schema de protecţie diferenţială cu circulaţie de curent la scurtcircuite interioare
este prezentată în figura 4.7.
Fig. 4.7 Schema de principiu a protecţiei diferenţiale cu curent de circulaţie
194
Protecţia diferenţială cu circulaţie de curent acţionează la diferenţa curenţilor de
la începutul şi sfârşitul porţiunii de circuit protejată şi este cea mai precisă şi mai
sensibilă.
La limitele porţiunii de circuit protejat sunt montate transformatoarele de curent
m1 si m2 ale căror înfăşurări secundare formează un circuit serie comun.
În paralel cu acest circuit se conectează bobina releului d de impedanţă Zp. În
figura 4.4. se prezintă schema echivalentă a circuitului secundar de protecţie
diferenţială.
Fig. 4.8 Schema echivalentă a circuitului secundar de protecţie diferenţială
Din scrierea teoremelor lui Kirchhoff pentru schema echivalentă rezultă:

E1  I 1 Z 1  I p Z p (4.7)
E2  I 2 Z 2  I p Z p (4.8)
I1  I 2  I p (4.9)
unde: Z1, Z2 sunt impedanţele înfăşurărilor secundare ale transformatoarelor m1
şi m2 .
Rezolvând sistemul în raport cu Ip se obţine:
E1 Z 1  E 2 Z 2
Ip  (4.10)
Z 1 Z 2  Z p ( Z1  Z 2 )
In regim normal de funcţionare, curenţii în primarele transformatoarelor de

curent au aceleaşi valori şi E1  E2 iar I p  0 . Situaţia este aceeaşi şi în cazul unui
scurtcircuit produs în afara zonei protejate, de exemplu în punctul K1.
În cazul unui scurtcircuit produs în porţiunea de circuit protejată, de exemplu în
K2, curentul primar în transformatorul m2 devine 0 şi E2  0 . Atunci:
195
E1
Ip  (4.11)
Z 1  2Z p
Apariţia curentului Ip duce la anclanşarea releului d şi prin intermediul
contactului acestuia se dă impulsul de deconectare a întrerupătorului automat. Pentru
funcţionarea sigură a releului d, impedanţa acestuia are valoare mică, astfel încât
pentru valori mici ale tensiunii aplicate să se poată stabili un curent Ip suficient
pentru anclanşarea releului.
4.3.4 Relee electronice de protecţie
În ultima vreme releele de protecţie de tip electromagnetic, magnetoelectric,

electrodinamic sau de inducţie sunt înlocuite cu relee electronice. Releele
electronice cu semiconductoare prezintă o serie de avantaje comparativ cu celelalte
tipuri de relee cum ar fi: timp scurt de acţionare, siguranţă mai mare în funcţionare,
posibilităţi mărite de fixare precisă a valorilor limită la care acţionează, reducerea
influenţei temperaturii mediului asupra parametrilor de funcţionare, masa şi gabarite
reduse, consum redus de energie electrică. În continuare se prezintă principiile de
funcţionare a câtorva tipuri de relee electronice.
Traductor de curent activ realizat sub forma unei punţi de rezistenţe,
R 1  R 4 care transformă componenta activă a curentului generatorului, IG, în
tensiune continuă furnizată la ieşire, Uieş.
Fig. 4.9 Schema traductorului de curent activ
Pe una din diagonalele punţii se aplică tensiunea generatorului, UG, iar pe

cealaltă diagonală se obţine tensiunea de ieşire Uieş.
Redresorii n1 şi n2 redresează curentul determinat de tensiunea UG iar prin
rezistenţele R1, R2 trece curentul de la transformatorul de curent TrC proporţional cu
valoarea curentului de sarcină al generatorului, IG.
În figura 4.10 sunt prezentate diagramele vectoriale ale tensiunilor sistemului de
măsurare a curentului activ.
196
La mersul în gol al generatorului ( I G  0 ) puntea este echilibrată, Uieş.=0.
Echilibrul punţii se strică la apariţia curentului de sarcină al generatorului. Trecând
prin rezistenţele R1, R2 acest curent produce căderile de tensiune UR1, UR2 care se
adună cu căderile de tensiune de pe aceleaşi rezistenţe produse de tensiunea
generatorului.
Dacă curentul generatorului este pur reactiv, defazajul dintre tensiune şi curent
este   90 o , atunci, după cum se vede din figura 4.10 b., tensiunile de pe ramurile
cu rezistenţele R1, R2 sunt egale ca mărime, UR1=UR2, cresc în aceeaşi măsură iar
tensiunea de la ieşirea traductorului este nulă.
Aşadar, tensiunea de la ieşirea traductorului de măsură este proporţională cu
componenta activă a curentului generatorului. Precizia determinării componentei
active a curentului este cu atât mai mare cu cât este mai mare valoarea tensiunii
aplicată de la generator în comparaţie cu căderile de tensiune produse de curentul de
sarcină pe rezistenţele punţii. Rezistenţa reglabilă R5 este folosită pentru acordul
traductorului.
Pentru factorul de putere   0 sau   90 o , figura 4.10 a şi c, echilibrul punţii

se strică şi tensiunea de la ieşirea traductorului este proporţională cu diferenţa
tensiunilor U1 şi U2.
Întrucât căderile de tensiune UR1, UR2, sunt mici în comparaţie cu valorile
tensiunilor U1 şi U2 şi egale între ele ca valoare absolută, atunci se poate aproxima:
OC  U 1 , OA  U 2 , U R1  U R 2  U R .
Fig. 4.10 Diagramele vectoriale ale tensiunilor traductorului de curent activ.
197
Luând în considerare aceste aproximări, din figura 4.10 c se poate scrie:
U 1  U G  U R1 cos  ; U 2  U G  U R 2 cos  (4.12)
şi rezultă:
U ies  U1  U 2  2U R cos   kIa (4.13.)
unde Ia este componenta activă a curentului generatorului.
Releul electronic de sarcină, reprezentat în figura 4.11, urmăreşte încărcarea

generatorului şi sesizează apariţia suprasarcinii.
Fig. 4.11 Schema releului electronic de sarcină
La intrarea acestui releu se aplică tensiunea de ieşire a traductorului de curent

activ, proporţională cu încărcarea generatorului.
La sarcina normală a generatorului, tranzistorul T1 este închis. În acest regim
tensiunea aplicată la intrare, de la traductorul de curent activ, este sub pragul de
deschidere al diodei stabilizatoare n1. Tranzistorul T1 fiind închis, de la colectorul
lui se aplică un potenţial negativ pe baza tranzistorului T2, în comparaţie cu
potenţialul emitorului acestui tranzistor. Ca urmare joncţiunea E-B a tranzistorului
T2 este parcursă de curent. Alegând corespunzător rezistenţele se obţine deschiderea
complectă a tranzistorului T2, şi corespunzător, căderile de tensiune pe rezistenţa
legăturii inverse. R7, realizează blocarea tranzistorului T1. În această situaţie
condensatorul C1 este şuntat de tranzistorul T2 şi rezistenţa mică a legăturii inverse,
R7. Valoarea tensiunii la bornele condensatorului este mică, sub pragul de
deschidere a diodei stabilizatoare n2. Este blocat circuitul curentului prin joncţiunea
E-B a tranzistorului T3. Ca urmare pe trecerea E-B a tranzistorului T4 tensiunea este
suficientă pentru ca această trecere să fie deschisă. Cât timp tranzistorul T4 este
deschis, tranzistorul T5 este închis şi curentul prin releul de execuţie d1 este nul. În
această situaţie nu se transmite nici un semnal pentru elementele următoare.
În cazul în care generatorul funcţionează în suprasarcină se măreşte tensiunea
aplicată de la traductorul de curent activ până la valoarea care depăşeşte pragul de
deschidere a diodei stabilizatoare n1. În această situaţie tranzistorul T1 se deschide
iar tranzistorul T2 se închide. Condensatorul C1 începe să se încarce prin rezistenţele
R6, R4. Durata încărcării condensatorului constituie timpul de întârziere la acţionare
198
al releului. Atunci când tensiunea pe condensator depăşeşte tensiunea de prag a
diodei stabilizatoare n2, tensiunea se aplică pe baza tranzistorului T3. Tranzistorul T3
se deschide şi este şuntată joncţiunea E-B a tranzistorului T4. În final se deschide
tranzistorul T5 şi releul d1 este parcurs de curent. Releul d1 anclanşează şi prin
contactele sale dă comenzile necesare pentru reducerea sarcinii.
La revenirea sarcinii generatorului în limitele normale, tranzistoarele din schemă
revin în poziţia iniţială şi releul d1 este deconectat.
Alimentarea releului electronic de sarcină se face de la transformatorul Tr prin
redresor şi filtru cu condensator.
Releul electronic pentru o treaptă de deconectare selectivă stabileşte
selectivitatea protecţiei la suprasarcină. La apariţia suprasarcinii acţionează releul de
sarcină prezentat în figura 4.11. şi prin contactele releului d1 sunt puse în funcţiune
releele electronice de treaptă care stabilesc timpii după care acţionează protecţia
selectivă prin deconectarea pe rând, într-o anumită ordine, a grupelor de
consumatori. Schema releului pentru o treaptă de deconectare este prezentată în
figura 4.12. Schema este aceeaşi pentru toate treptele de protecţie.
La apariţia suprasarcinii generatorului, releul electronic de suprasarcină închide
contactele releului d1 şi încep să se încarce condensatoarele C1 de pe toate treptele
de deconectare. Pentru trepte diferite, valorile condensatoarelor C1 sunt diferite
realizându-se pe această cale valori diferite ale timpilor de reţinere pe trepte. Releul
primei trepte are cea mai mică reţinere de timp şi ca urmare va fi primul la care
tensiunea pe condensatorul C1 ajunge la valoarea de prag şi se deschide dioda
stabilizatoare n.
Când se ajunge la valoare de prag şi se deschide dioda stabilizatoare, tensiunea
se aplică pe baza tranzistorului T1 care se deschide. Anclanşează trigerul T2, T3 şi
este alimentat releul d2. Prin contactele releului d2 se dă semnalul de deconectare a
alimentării consumatorilor din grupa Ia.
Fig. 4.12 Schema releului electronic pentru o treaptă de deconectare
Analog lucrează şi releele corespunzătoare următoarelor trepte de deconectare. Dacă

deconectarea primei trepte se reduce suprasarcina generatorului sub valoarea de
199
anclanşare a releului de sarcină acesta îşi deschide contactele şi întrerupe
funcţionarea releelor electronice de pe treptele următoare.
Releul electronic de tensiune minimă este prezentat în figura 4.13.
Releul se compune din transformatorul Tr, redresorul Rd1, filtrul C1, tranzistorii
T1-T2 şi releul d.
Pentru tensiunea nominală a generatorului dioda stabilizatoare n1 este străpunsă,
condensatorul C2 se încarcă, se deschid tranzistoarele T1, T3 şi releul d este parcurs
de curent.
Fig. 4.13 Releul electronic de tensiune minimă
La scăderea tensiunii generatorului sub o anumită limită prestabilită se blochează

dioda stabilizatoare n1, condensatorul C2 se descarcă, asigurând întârzierea de timp
necesară, după care se închide tranzistorul T3 şi se întrerupe curentul prin releul d.
Releul d printr-un contact normal închis comandă decuplarea generatorului de la
bare şi pornirea agregatului de rezervă.
4.3.5 Schema electrică de echipare a unui generator sincron pentru

conectarea la barele T.P.D.
Pentru exemplificare se prezintă în continuare schemele electrice de echipare a

unui generator sincron din seria celor întâlnite frecvent în centralele electrice navale.
Schema electrică de alimentare a circuitelor de măsură şi protecţie este
prezentată în figura 4.14.
200
Pentru cuplarea generatorului la bare se foloseşte un întrerupător automat de tip
OROMAX. Declanşatorul de tensiune minimă, DTm, al automatului este alimentat
de la blocul releelor electronice de protecţie PGS (Protecţie Generator Sincron).
Circuitele de măsură şi protecţie sunt protejate cu siguranţe fuzibile.
În figura 4.15 sunt prezentate simplificat schemele electrice pentru aparatele de
măsură şi pentru blocul releelor de protecţie PGS.
Blocul de protecţie PGS conţine relee electronice de protecţie pentru: tensiune
minimă, suprasarcină, suprasarcină selectivă, scurtcircuit şi putere inversă. De
asemenea mai conţine un modul pentru verificarea integrităţii funcţionării schemei
de protecţie cu relee electronice. În cazul în care sunt defecţiuni se semnalează
defectarea blocului de protecţie şi se comandă decuplarea generatorului de la bare
până la remedierea defecţiunilor şi asigurarea funcţionării normale a schemei de
protecţie.
Blocul releelor de protecţie primeşte semnale de tensiuni proporţionale cu
curenţii de sarcină obţinute de la transformatoarele de curent mo4, mo5, mo6
montate pe fazele generatorului şi semnale proporţionale cu tensiunea generatorului
aplicate prin închiderea contactelor CF.
În funcţionare normală, de la blocul releelor de protecţie se alimentează
declanşatorul de tensiune minimă DTm, al întrerupătorului automat, care face posibilă
conectarea generatorului la bare.
La apariţia unei sau mai multe din avariile posibile: scurtcircuit, tensiune
minimă, suprasarcină, putere inversă, blocul de protecţie PGS prin acţionarea
contactelor releelor electronice întrerupe alimentarea declanşatorului de tensiune
minimă DTm şi decuplează generatorul de la bare. In acelaşi timp, acţiunea
protecţiei este semnalizată optic şi acustic.
În cazul încărcării generatorului peste sarcină nominală acţionează mai întâi releul
de suprasarcină selectivă care prin contactele sale comandă decuplarea treptelor de
consumatori neesenţiali în scopul reducerii încărcării generatorului. Acţiunea acestui
releu nu comandă decuplarea generatorului şi de asemenea este semnalizată optic şi
acustic. În situaţia în care centrala nu este prevăzută cu gruparea consumatorilor
neesenţiali alimentaţi prin întrerupătoare automate distincte cu posibilităţi de
declanşare automată, la avertizarea releului de suprasarcină selectivă, personalul de
serviciu întreprinde măsuri de deconectare manuală a consumatorilor neesenţiali.
Dacă în urma acţiunii protecţiei de suprasarcină selectivă continuă să se menţină
regimul de suprasarcină atunci acţionează releul de suprasarcină care, cu temporizare,
realizează deconectarea generatorului de la bare.
201
Pentru semnalizarea acţiunii protecţiei, optică şi acustică, se folosesc releele de
semnalizare prezentate în figura 4.15 şi lămpile de semnalizare prezentate în figura
4.16. Schema de semnalizare este alimentată de la barele TPD prin transformator şi
redresor cu tensiunea de 24V curent continuu.
În condiţii normale contactele releelor electronice de protecţie sunt deschise şi
releele de semnalizare do2do7 nu sunt alimentate.
La producerea unei avarii, de exemplu putere inversă, se comută contactul releului
de protecţie P şi este alimentat releul do4. Prin închiderea contactelor releului do4 se
realizează: alimentarea releului de însumare a semnalelor do4 şi aprinderea lămpii de
semnalizare ho4 “Putere inversă”.
202
203
Fig. 4.14 Alimentarea circuitelor de măsură şi protecţie
Generator 240KVA Siguranţe Circuite Circuit de Iluminat Servomotor reglare Siguranţe generale
Destinaţie Blocul releelor de Circuit de Circuite de Circuite de
circuit
355A 3400V, 50
speciale de protecţie sincronizare comandă faţă TPD turaţie măsură sincronizare
Hz
măsură
204
Semnalizare Blocaj la Temporizare şi decuplare
Anulare Scurtcircuit Suprasarcină Putere inversă Tensiune Defect bloc Suprasarcină Releu însumare alarme consumatori neesenţiali
semnalizări minimă protecţie selectivă sonoră scurtcircuit
Fig. 4.15 Scheme electrice pentru aparate de măsură, blocul releelor electronice de protecţie şi relee de semnalizări
În acelaşi timp releul do4 prin comutarea contactului său pune în funcţiune
semnalizarea sonoră. De asemenea la producerea unei asemenea avarii se întrerupe
alimentarea declanşatorului de tensiune minimă, DTm şi generatorul este deconectat de
bare.
În cazul acţiunii protecţiei de suprasarcină selectivă este alimentat releul do7, se
aprinde lampa de semnalizare ho7 “Suprasarcină selectivă” şi prin contactele
releului do7 este alimentat releul de însumare do4 care pune în funcţiune alarma
sonoră şi de asemenea se dă impuls de deconectare a consumatorilor neesenţiali.
După cum s-a mai menţionat, acţiunea releului de suprasarcină selectivă nu comandă
decuplarea generatorului de la bare.
În figura 4.16 sunt prezentate şi schemele electrice simplificate pentru

întrerupătoarele care comandă magnetizarea generatorului şi servomotorul de
reglare a turaţiei motorului primar. În cazul în care generatorul, rotit la turaţia
nominală, nu se autoexcită ca urmare a pierderii sau micşorării magnetismului
remanent, prin manevrarea întrerupătorului “Magnetizare ” se aplică înfăşurării de
excitaţie a acestuia tensiunea de 24V curent continuu obţinută de la o sursă
exterioară (baterie de acumulatori). De asemenea prin comutatorul “Reglare
frecvenţă” se comandă, într-un sens sau în celălalt sens, servomotorul care
reglează debitul de combustibil. Reglajul este necesar pentru ajustarea manuală a
frecvenţei în vederea sincronizării generatorului precum şi pentru echilibrarea
distribuţiei puterilor active între generatoare care funcţionează în paralel.
După cum este cunoscut, în cazul generatorului sincron este posibil ca la
pornirea lui în gol şi antrenarea cu turaţia nominală să nu se producă autoexcitarea
sau să se excite până la tensiune mai mică decât tensiunea nominală. În astfel de
situaţii, pentru a ajunge la tensiunea nominală se alimentează pentru scurt timp
înfăşurarea de excitaţie de la o sursă exterioară de curent continuu după care
sistemul de autoexcitare al generatorului este capabil să menţină tensiunea la
valoarea nominală.
Schema de comandă a întrerupătorului automat, prezentată în figura 4.16
interzice cuplarea întrerupătorului automat în cazul în care tensiunea generatorului
nu este nominală.
La valoarea nominală a tensiunii este alimentat contactorul de tensiune CU şi
prin contactul acestuia este alimentat contactorul cu reţinere de timp C T. După
trecerea timpului de întârziere, contactele contactorului CT închid circuitul de
alimentare al contactorului CF şi întrerupe alimentarea contactorului de tensiune
205
CU. Prin închiderea contactelor CF se aplică tensiunea generatorului la blocul de
protecţie PGS. De la blocul de protecţie se alimentează bobina declanşatorului de
tensiune minimă, DTm şi din acest moment cuplarea întrerupătorului automat al
generatorului devine posibilă.
În fig. 4.16 se prezintă schema electrică de conectare a întrerupătorului automat
OROMAX a cărui funcţionare a fost prezentată în paragraful 4.3.1. În acest caz
declanşatorul de tensiune minimă, DTm, este alimentat de la ieşirea blocului de
protecţie PGS. În situaţia normală este alimentat DTm la tensiunea nominală şi se
permite conectarea manuală, prin butoane a întrerupătorului. Deconectarea automată
ca urmare a acţiunii protecţiei se face prin deschiderea contactului şi întreruperea
alimentării declanşatorului de tensiune minimă. Deconectarea manuală poate fi
făcută prin apăsarea butonului „O” şi alimentarea electromagnetului ED sau prin
simularea acţiunii protecţiei şi apăsarea pe butonul „O” din circuitul DTm. În
ultimul caz, aprinderea lămpii de semnalizare h3, lumină roşie, indică faptul că
deconectarea s-a făcut ca urmare a acţiunii protecţiei.
206
Fig. 4.16 Scheme electrice de semnalizări şi de comandă a întrerupătorului
automat
207
1. Protecţia la suprasarcină acţionează:
a) instantaneu;
b) cu o temporizare de 1 – 10 secunde;
c) cu o temporizare de ordinul minutelor şi zecilor de minute;
d) cu o temporizare de ordinul orelor.
2. La protecţia reţelelor electrice navale, timpul de acţionare al siguranţelor
fuzibile este de :
a) 1 – 2 secunde;
b) 5- 10 secunde;
c) 0,1 – 1 secunde;
d) 0,01 – 0,005 secunde.
Explicaţi funcţionarea releului electronic de sarcină.

1: c; 2: d.
208
AUTOMATIZAREA SISTEMELOR ELECTROENERGETICE NAVALE
CUPRINS
Sisteme automate de conectare a rezervei şi de protecţie la suprasarcină.
Sisteme automate pentru controlul parametrilor sistemelor electroenergetice
OBIECTIVE
- descrierea sistemelor navale de asigurare a rezervei de energie electrică;
- categorisirea sistemelor de controlare a parametrilor sistemelor
electroenergetice navale;
- explicarea modului de funcţionare a sistemului deconectării consumatorilor
neesenţiali.
5. Automatizarea sistemelor electroenergetice navale

5.1. Sistem automat de conectare a rezervei
Conectarea automată a rezervei de energie electrică măreşte siguranţa în funcţionare a
sistemelor electroenergetice navale şi contribuie la alimentarea fără întrerupere a consumatorilor
de energie electrică.
În calitatea de rezervă de energie electrică se foloseşte unul sau mai multe agregate
diesel generatoare. Durata conectării agregatului de rezervă trebuie să fie minimă şi din
acest punct de vedere cel mai bine corespund agregatele diesel - generatoare. În centralele
electrice constituite din grupuri diesel-generatoare, în calitatea de rezervă poate fi folosit
unul special destinat. In centralele electrice, cu agregate turbo-generatoare, pentru rezerva
de energie se montează un diesel-generator.
În cazul în care sunt câteva agregate de rezervă, atunci la primirea semnalului de
conectare a rezervei se asigură pornirea lor simultană. După cuplarea rezervei, în funcţie de
sarcină, câteva agregate se opresc iar celelalte continuă să lucreze. Un asemenea procedeu de
conectare a rezervei oferă siguranţă mare şi rapiditate în acţiune. Neajunsul constă în faptul că
necesită menţinerea tuturor agregatelor de rezervă în starea de pregătire pentru pornire ceea ce
sporeşte consumurile, iar pornirile dese ale acestora conduc la creşterea uzurii lor.
Folosirea unui singur agregat diesel-generator de rezervă simplifică schema de
automatizare a pornirii şi menţine siguranţa şi rapiditatea intrării în funcţiune a rezervei. În
acest caz la mărirea sarcinii centralei electrice peste valoarea stabilită intră în acţiune numai
un agregat de rezervă.
Schema de conectare automată a rezervei dă semnalul de conectare atunci când
încărcarea agregatelor generatoare care lucrează în centrala electrică depăşeşte sarcina
209
stabilită. De regulă nu este de dorit funcţionarea îndelungată a generatoarelor din sistemul
elctroenergetic naval cu sarcina care depăşeşte 90% din puterea generatoarelor în funcţiune.
În acelaşi timp, după conectarea rezervei, la scăderea sarcinii sub 40% din puterea totală a
generatoarelor care lucrează, sistemul automat dă semnalul de deconectare a agregatului diesel-
generator de rezervă.
Intrarea în funcţionare a agregatului de rezervă se face atât în cazul apariţiei
suprasarcinii cât şi în situaţia în care tensiunea la barele centralei scade sub o limită
stabilită, de regulă 80% din tensiunea nominală.
În figura 20.1 se prezintă schema structurală a instalaţiei de cuplare a rezervei de
energie.
Sistemul automat de conectare a rezervei se compune din: două traductoare de curent
activ, TCA, releul electronic de depăşire a sarcinii stabilite, RS max, releul electronic de
scădere a sarcinii până la valoarea minimă stabilită, RS min, releul electronic de tensiune
minimă, RT min şi dispozitivele de execuţie DE1, DE2, DE3.
Fig. 5.1 Schema structurală a instalaţiei de conectare automată a rezervei de energie electrică.
Traductorul de măsurare a componentei active, releul electronic de sarcină maximă şi

releul electronic de tensiune minimă sunt de tipul celor prezentate anterior.
Schema releului care acţionează la scăderea sarcinii RS min, este în principiu aceeaşi cu
ceea a releului de sarcină maximă având alte valori pentru elementele componente care
asigură funcţionarea la sarcină minimă. Descrierea funcţionării se face urmărind schema
releului de sarcină prezentată în figura 4.11 sau 5.1.1
210
Fig. 5.1.1 Releu de sarcină minimă
La funcţionarea normală a generatorului, cu încărcarea mai mare de 40%, tensiunea de

la ieşirea traductorului de curent activ, depăşeşte pragul de deschidere al diodei
stabilizatoare n1. Se deschide tranzistorul T1 şi se închide tranzistorul T2. Condensatorul
C1 se încarcă prin R6 şi R8 şi, cu o reţinere de timp mică, se deschide tranzistorul T3 care
blochează tranzistorul T4 şi se deschide tranzistorul T5 care alimentează releul d 1. Releul
de execuţie d1 declanşează, contactul său normal închis se deschide şi în această situaţie
nu se trimite semnal la dispozitivul de execuţie , DE2.
La scăderea sarcinii generatorului sub limita stabilită, de regulă 40% din sarcina
nominală, scade semnalul de tensiune de la traductorul de măsurare a curentului activ şi
dioda stabilizatoare n1 se blochează. Ca urmare tranzistorul T1 se închide şi în schimb se
deschide tranzistorul T2. Tensiunea pe joncţiunea E-B a tranzistorului T2 se micşorează
treptat pe măsură ce se descarcă condensatorul C1 până la anulare, după circa 6-8 s secunde.
Din acest moment se închide tranzistorul T3, se deschide tranzistorul T4 şi se închide
tranzistorul T5. Releul de execuţie d1 nu mai este alimentat, se închide contactul său normal
închis şi prin închiderea acestui contact se dă impuls de comandă la dispozitivul de execuţie
care comandă oprirea agregatului diesel-generator de rezervă.
Schema releului de tensiune minimă este prezentată în figura 5.1.2. Elementele
componente ale schemei sunt astfel alese încât asigură funcţionarea necesară pentru
schema din figura 5.1.
Fig. 5.1.2 Schema releului de tensiune minimă
La tensiunea normală a barelor TPD dioda stabilizatoare n este în conducţie,

condensatorul C2 se încarcă, tranzistorii T1, T3 se deschid şi releul d este alimentat.
211
Contactul normal închis al acestui releu se deschide şi nu se dă semnal spre dispozitivul
de execuţie. Când tensiunea scade sub valoarea stabilită, practic 80% din tensiunea
nominală, se blochează dioda stabilizatoare n, condensatorul C2 se descarcă asigurând
reţinerea de timp necesară. Tranzistorul T1 se închide, trigerul cu tranzistorii T2, T3, se
comută şi se întrerupe alimentarea releului d. La întreruperea alimentării releul d se
închide contactul său normal închis şi se dă impuls la dispozitivul de execuţie pentru
cuplarea generatorului de rezervă.
5.2 Sistem automat de protecţie la suprasarcină prin decuplarea

consumatorilor neesenţiali
Schimbările în regimurile de exploatare ale sistemului elctroenergetic naval sunt
legate de conectarea de lungă durată sau de scurtă durată a unor consumatori de energie
electrică şi deconectarea altora.
Este posibil ca la cuplarea concomitentă a unor consumatori de putere mare
(compresoare pentru MP, pompe de răcire, pompe de incendiu, pompe de balast ş.a.) să
apară suprasarcina pentru generatoarele care lucrează.
De asemenea, la funcţionarea în paralel a generatoarelor poate apărea suprasarcină în
sistem în cazul deconectării unui generator ca urmare a funcţionării protecţiei acestuia.
Suprasarcina de scurtă durată este posibil să apară şi la pornirea directă a unor
motoare asincrone de putere mare. În astfel de situaţii valoarea mare a curentului de
pornire produce scăderea tensiunii reţelei, iar revenirea ei se face lent existând
posibilitatea ca în această perioadă să acţioneze protecţia la suprasarcină a generatorului.
Conectarea automată a agregatului diesel-generator de rezervă pentru fiecare din
cazurile analizate de suprasarcină conduce la porniri şi opriri dese ale acestuia, creşterea
uzurii şi scurtarea duratei de exploatare. Sistemul automat de descărcare, la apariţia
suprasarcinii generatoarelor, permite descărcarea automată de sarcină prin deconectarea în
trepte a consumatorilor neesenţiali şi astfel se previne conectarea automată a rezervei
Consumatorii de energie electrică se grupează în funcţie de importanţă. Deconectarea
grupelor de consumatori se face în trepte. La mărirea sarcinii generatoarelor care lucrează
peste limita stabilită, sistemul automat comandă decuplarea primei grupe, care are în
compunere consumatorii cu cea mai mică importanţă, fără să afecteze funcţionarea
consumatorilor cu importanţă mai mare. Dacă sarcina continuă să fie peste limita stabilită
se deconectează a doua grupă ş.a.m.d.
Împărţirea consumatorilor pe grupe preîntâmpină decuplarea simultană a consumatorilor
şi permite menţinerea neîntreruptă a consumatorilor esenţiali care asigură marşul navei.
Pentru a evita acţionarea falsă a sistemului, la curenţii de pornire ai motoarelor
asincrone, deconectarea grupelor se face cu temporizare. Circa 3-10 secunde pentru grupa I a
şi 2-5 secunde pentru ultima grupă.
Consumatorii fiecărei grupe formează o secţie conectată printr-un întrerupător automat
la barele TPD. Semnalul de decuplare se aplică electromagnetului de declanşare al
întrerupătorului automat. Consumatorii de putere mare, de obicei, au fiecare întrerupătoare
automate proprii şi semnalul de decuplare se dă distinct acestora.
Schema structurală de descărcare de sarcină a generatorului este prezentată în fig. 5.2.
212
Traductorul de curent activ, TCA, releul de sarcină, RS, şi releele de timp pentru trepte-
le de deconectare, RT, sunt prezentate în paragraful 4.3.4 (figurile 4.9, 4.11, 4.13).
Traductorul de curent activ aplică la intrarea releului de sarcină, RS, un semnal propor-
ţional cu încărcarea generatorului. Releul de sarcină sesizează suprasarcina şi prin
contactele releului de execuţie d1 se dă impulsul de deconectare a grupelor de consumatori.
Reţinerile de timp ale releelor de trepte sunt astfel fixate încât primul care acţionează este
releul RT1 pentru deconectarea primei trepte urmând ca după alte intervale de timp stabilite,
în cazul în care se menţine suprasarcina, să se dea comanda pentru deconectarea treptelor
următoare.
În schema din figura 5.2 dispozitivele de execuţie DE1, DE2, DE3 sunt electromagneţii
de declanşare a întrerupătoarelor automate.
Fig. 5.2 Schema structurală de descărcare de sarcină a generatorului: TCA – traductor de

curent activ;
RS releu electronic de sarcină; RT- releu de timp pentru reţinere pe treaptă;
DE – dispozitiv de execuţie; I, II, III grupe de consumatori.
213
5.3 Sisteme automate de control şi comandă de la distanţă a parametrilor
sistemelor electroenergetice.
Rezolvarea cerinţelor deosebite privind calitatea energiei electrice şi alimentarea
fără întrerupere a consumatorilor necesită siguranţa înaltă în funcţionarea sistemului
electroenergetic naval. Exploatarea sistemului electroenergetic este un proces complicat
care solicită un volum mare de muncă pentru controlul funcţionării fără pericol atât a
componentelor sistemului electroenergetic, cât şi a ansamblului sistemului.
Automatizările individuale privind reglarea automată a tensiunii şi puterii reactive,
reglarea automată a frecvenţei şi puterii active, sincronizarea automată a generatoarelor,
reducerea automată a sarcinii prin deconectarea consumatorilor neesenţiali, conectarea
automată a rezervei de energie electrică, protecţiile generatoarelor şi motoarelor primare
ş.a., constituie prima treaptă de automatizare. Aceste sisteme automate sesizează
independent schimbarea mărimii de referinţă pentru obiectele comandate şi realizează
reglarea lor. Depăşirea valorilor normale este semnalizată pentru a atrage atenţia
personalului de serviciu, capabil să ia măsuri corespunzătoare pentru prevenirea
avariilor.
Realizarea controlului sistemelor electroenergetice navale după indicaţiile aparatelor
individuale instalate pe agregatele generatoare şi TPD necesită un volum mare de muncă
şi supraveghere continuă prin cart permanent în comportamentul maşini.
Numărul aparatelor de măsură şi semnalizărilor pentru parametrii controlaţi a
devenit atât de mare încât este dificil pentru personalul de cart să urmărească toate
indicaţiile acestora, în deosebi în situaţii de avarii când valorile parametrilor se schimbă
foarte repede.
În prezent, pe navele construite în ultimii ani, s-a trecut de la prima treaptă de
automatizare la a doua treaptă de automatizare complexă a sistemului electroenergetic.
Corespunzător acestei etape comanda şi controlul automat al funcţionării sistemului
electroenergetic se realizează de la un pupitru de comandă situat în afara
compartimentului maşini (pe puntea de comandă).
În această etapă de automatizare complexă, pe lângă automatizările individuale, se
automatizează şi procesele de comandă care sunt mai generale şi au un caracter mai
complex. În cazul automatizării complexe sistemele de reglare automată individuale
îndeplinesc roluri de sisteme de execuţie. Trecerea la automatizarea complexă a fost
posibilă prin folosirea pe scară largă a calculatoarelor.
De la pupitrul de comandă se face pornirea şi oprirea motorului primar, conectarea
sau deconectarea aparatelor de comutaţie, determinarea stării izolaţiei electrice,
controlul parametrilor cu aparate de măsură. La pupitrul de comandă se instalează
aparate de măsură şi control, chei de comandă, butoane, lămpi de semnalizare şi schema
mnemotehnică a sistemului electroenergetic. Alimentarea circuitelor de comandă se face
de la o reţea operativă de 127 V.
Navele construite în ultimii ani au sisteme automate de control (SAC) care includ
atât sistemul electroenergetic cât şi sistemul energetic de propulsie al navei astfel încât
se elimină necesitatea carturilor timp de 24 ore în compartimentul maşini.
Supravegherea funcţionării normale a agregatelor se face de la distanţă, dintr-un
compartiment de control comandă, PCC, situat în unele cazuri pe puntea de comandă.
214
Sistemul electroenergetic naval este un sistem complex caracterizat prin interacţiunea
unui număr mare de factori şi varietate a mărimilor de intrare care necesită metode
cibernetice de comandă în regimuri normale şi de avarie pentru optimizarea regimurilor de
exploatare. Este evident că rezolvarea acestor probleme şi trecerea la comandă cibernetică a
sistemelor electroenergetice navale este posibilă numai în condiţiile folosirii pe scară largă a
tehnicii de calcul.
Sistemele automate de calcul îndeplinesc următoarele funcţii:
- controlul funcţionării fără pericol a sistemului electroenergetic;
- diagnosticarea avariilor;
- prognozarea nivelului de funcţionare fără pericol;
- elaborarea de recomandări pentru restabilirea sau menţinerea cerinţelor
nivelului de lucru fără pericol.
Prin controlul funcţionării fără pericol se înţelege stabilirea corespondenţei între
situaţia observată a obiectului controlat şi starea normală. Această corespondenţă se
stabileşte pe calea măsurării parametrilor controlaţi ai agregatelor şi sistemelor din
compunerea sistemului electroenergetic şi compararea lor cu cei care caracterizează
starea normală a sistemului. Pe baza acestei comparări se apreciază funcţionarea fără
pericol a componentelor sistemului electroenergetic şi a sistemului în ansamblu.
Diagnosticarea tehnică a avariei necesită un control şi o analiză mai amănunţită a stării
sistemului controlat. Rezultatul acestei analize stabileşte cauza şi locul avariei. Realizarea
acestei funcţii necesită un număr mare de măsurători informative şi un proces complicat de
prelucrarea lor.
Prognozarea avariilor sistemului controlat are scopul prevenirii din timp a personalului
de serviciu despre posibilitatea producerii unei avarii, adică apropierea parametrului controlat
de depăşirea nivelului admis. În astfel de situaţii se pot lua măsuri de preîntâmpinarea avariei
prin modificarea regimului de lucru al sistemului electroenergetic şi menţinerea indicatorilor
de exploatare.
Elaborarea de recomandări pentru restabilirea sau menţinerea nivelului necesar
pentru funcţionarea fără pericol şi formularea de comenzi la elementele corespunzătoare
ale sistemului se fac ca rezultat al îndeplinirii funcţiilor de control.
Registrul de clasificare stabileşte cerinţele care asigură funcţionarea fără personal de
serviciu, în decurs de 24 ore, a tuturor agregatelor şi instalaţiilor din compartimentul
maşini. În acest caz toate informaţiile necesare pentru realizarea proceselor de control,
supraveghere şi comandă se dau în postul de comandă-control, PCC.
Sistemul automat de control este capabil să prelucreze operativ informaţiile primite
de la parametrii controlaţi, să iniţieze măsuri pentru prevenirea avariilor sau să
înştiinţeze personalul de serviciu pentru ca acesta să ia măsurile corespunzătoare.
În prezent pe nave se folosesc diferite tipuri de sisteme de control. Aceste sisteme se
deosebesc între ele prin volumul operaţiilor efectuate, metodele de realizare a acestor
operaţii, numărul parametrilor controlaţi, structura de bază a sistemului şi alţi indicatori.
Traductoarele, care măsoară parametrii aplică la intrarea sistemului automat de
control mărimea măsurată sub forma unui semnal analogic continuu. Semnalele primite
de la traductoare sunt transformate în semnale discrete, într-o ordine determinată şi cu
frecvenţă mare, de către o instalaţie specială numită comutator.
215
Valorile măsurate de traductoare şi aplicate la intrare sunt comparate cu valorile de
referinţă (nominale) stabilite pentru fiecare parametru. În urma comparării se stabilesc
abaterile parametrilor controlaţi în raport cu limitele stabilite pentru fiecare parametru.
Un asemenea procedeu de lucru poartă denumirea de control admisibil. Rezultatele
controlului se prezintă operatorului prin afişaj şi de asemenea se înregistrează pe un
formular special.
Lărgirea şi diversificarea funcţiilor de control a fost posibilă prin introducerea
calculatoarelor. În acest caz sistemul automat de control, pe baza de program, analizează
diferite funcţii şi dependenţe statistice între valorile separate ale parametrilor controlaţi
şi pe această bază execută diagnosticări, prognozarea avariilor şi recomandă regimuri de
lucru fără pericol.
Actual sunt cunoscute aproape 20 de tipuri de sisteme automate de control. În
continuare se prezintă sistemul automat de control “Datazent” produs de firma AEG.
Schema structurală a acestui sistem este prezentată în figura 5.3.
Fig. 5.3 Schema structurală a sistemului automat de control “Datazet”
Sistemul “Datazet” controlează 106 parametri care caracterizează starea

motoarelor principale (diesel), diesel-generatoarelor instalate pe navă şi mecanismele
auxiliare ale acestora.
Semnalele de la parametrii măsuraţi de traductoare (temperaturi, presiuni,
viscozităţi, turaţie, tensiuni, curenţi, puteri ş.a.) sunt amplificate şi convertite în
semnale unificate (0 – 10Vc.c.).
Aceste semnale, prin comutator, sunt aplicate sub formă de semnale discret e la
blocul convertor analog-numeric care le transformă în codul binar.
Rezultatele măsurătorilor se aplică la blocul de comparare. În acest bloc se
compară valorile măsurate cu valorile stabilite (limită) pentru parametrii controlaţi.
Dacă valoarea măsurată a parametrului depăşeşte limita admisă se fixează starea de
avarie şi se conectează semnalizarea. Valoarea fizică a parametrului se înregistrează
216
pe imprimantă, pe schema mnemotehnică şi la tabloul de semnalizări se aprind lămpile
de semnalizare care indică parametrii controlaţi care au depăşit limitele admise.
De asemenea sistemul permite operatorului, ca la funcţionarea normală, să solicite
afişarea oricărui parametru care îl interesează. În afară de acesta, sistemul execută
înregistrarea automată a valorilor parametrilor controlaţi la intervale stabilite de 15, 30, 60
sau 120 de minute.
Succesiunea acestor operaţii este dată de blocul de comandă.
Neajunsul sistemului “Datazet” constă în absenţa legăturilor cu sistemul de
comandă. Acest neajuns este eliminat în bună măsură de sistemul automat de control
“FIAT”.
În figura 5.4 se prezintă schema structurală a sistemului automat “FIAT”.
5.4 Schema structurală a sistemului automat de control “FIAT”
Sistemul de control “FIAT” este folosit pentru controlul motorului principal şi a

sistemului electroenergetic de pe nava pe care se instalează.
Acest sistem de control este conectat cu sistemul de comandă şi împreună formează
sistemul de comandă şi control SEPA 670.
Sistemul automat de control se conectează cu 360 de traductoare, are în compunere
două calculatoare (Datalogger), aparatură de înregistrare şi afişaj.
Blocul de explorare realizează comutarea traductoarelor şi unificarea semnalelor. În
forma unificată semnalele se aplică la intrarea convertorului analog-numeric de unde
217
valorile măsurate ale parametrilor, exprimate în codul binar, se transmit la blocul de
afişare, la blocul de comparare cu valorile stabilite (limită) şi la blocul de înregistrare.
În cazul abaterii oricărui parametru de la valoarea stabilită (limită) sistemul
memorează şi semnalizează starea de avarie prin conectarea semnalizării sonore şi
optice şi înregistrarea acesteia. Semnalizarea avariei se face pe schema mnemotehnică a
sistemului electroenergetic, în sala motoare, în cabina mecanicilor şi cabina şefului
mecanic.
Starea de avarie se consideră că are două nivele:
Treapta I – semnalizare de avarie – corespunde stării în care unul sau mai mulţi
dintre parametrii controlaţi ai motorului principal şi diesel-generatoarelor a depăşit
nivelul limită stabilit dar pentru scurt timp nu constituie un pericol iminent pentru
motoare (depăşirea temperaturii uleiului şi apei de răcire sau a gazelor de evacuare,
apariţia puterii inverse). În această situaţie sistemul semnalizează avaria şi automat
sau prin intervenţia operatorului se iau măsuri pentru revenirea la starea normală (de
exemplu se comandă automat pornirea grupului diesel-generator de rezervă).
Treapta a II a – semnalizare şi oprire Această treaptă corespunde stării în care unul
sau mai mulţi parametrii au depăşit nivelul limită stabilit şi există pericolul iminent al
deteriorării motoarelor (scăderea presiunii uleiului de ungere, formarea ceţei de ulei,
ridicarea temperaturii în lagăre). În acest caz sistemul automat care urmăreşte
funcţionarea normală a sistemului (blocul de control al funcţionării sistemului), dă
comanda pentru oprirea motorului şi semnalizarea acestei stări de avarie.
Sistemul permite, de asemenea, controlarea periodică a parametrilor şi la dorinţa
operatorului valorile acestora se înregistrează pe hârtie. Blocul tahometru dă informaţii
privind turaţia elicei şi sensul de rotaţie al acesteia.
Sistemele automate de control realizate de diferite firme au multe elemente în
comun atât din punct de vedere al funcţiilor îndeplinite cât şi ca structură. Experienţa
exploatării navelor a arătat că sistemele automate de control contribuie în măsură
însemnată la mărirea siguranţei în funcţionarea sistemelor electroenergetice şi uşurează
activitatea echipajului prin eliminarea necesităţii carturilor obositoare în
compartimentul maşini.
Sistemul automat de control permite mărirea numărului de informaţii analizate şi
micşorează influenţa factorilor subiectivi asupra rezultatelor controlului.
Sistemele automate de control pot fi perfecţionate în viitor atât pe seama
raţionalizării în alegerea parametrilor cercetaţi cât şi prin lărgirea funcţiilor sale pe
seama conducerii proceselor în vederea îmbunătăţirii indicatorilor de tehnici de
exploatare.
218
TEST DE AUTOEVLUARE
1. Releul electronic de sarcină minimă are:
a) o construcţie diferită de cea a releului de sarcină maximă;
b) o construcţie asemănătoare cu cea a releului de sarcină maximă;
c) aceeaşi schemă cu cea a releului de sarcină maximă dar cu alte valori ale
elementelor de sesizare a sarcinii;
d) înglobat un releu de tensiune minimă.
2.Traductorul de curent activ primeşte semnale de:

a) tensiune şi putere activă;
b) tensiune şi curent;
c) curent şi frecvenţă;
d) curent şi turaţie.
LUCRARE DE VERIFCARE
Explicaţi modul de funcţionare a schemei-blos a sistemului automat de protecţie
la suprasarcină prin decuplarea consumatorilor neesenţiali
RĂSPUNS LA TESTUL DE AUTOEVLUARE
1: c; 2: b.
219
6. Măsuri de evitare a pericolului electrocutărilor şi incendiilor
provocate de curentul electric în sistemele electroenergetice navale
6.1 Introducere
Exploatarea fără pericol a sistemelor electroenergetice navale se asigură printr-

un complex de măsuri organizatorice şi tehnice. Măsurile organizatorice se referă la:
pregătirea personalului de serviciu, admiterea la deservire a persoanelor care au
calificarea corespunzătoare, organizarea activităţilor de control şi reparaţii, ş.a.
Măsurile tehnice de protecţie se referă la: protecţia instalaţiilor electrice la
scurtcircuite, controlul permanent sau periodic al rezistenţelor de izolaţie, protecţia
elementelor aflate sub tensiune la atingerea accidentală, blocarea accesului în zone
periculoase, ş.a. În cele ce urmează se prezintă câteva probleme de bază privind
măsurile tehnice de protecţie care asigură exploatarea fără pericol a sistemelor
energetice navale.
6.2 Pericolul electrocutării în reţelele electrice navale
Sistemele electroenergetice navale se realizează, de regulă, cu neutrul izolat faţă

de corpul navei. În construcţia reţelelor se folosesc:
- cabluri bifilare pentru curent continuu la tensiunile 12V, 24V sau 220V şi
pentru curent alternativ monofazat cu frecvenţele 50Hz sau 400Hz;
- cabluri trifilare pentru curent trifazat cu tensiunile 127V, 220 V sau 380V şi
frecvenţa 50Hz sau 400Hz.
Condiţiile de exploatare fără pericol a instalaţiilor electrice alimentate din aceste
reţele sunt diferite în funcţie de: felul curentului, (curent continuu sau curent alternativ),
valorile tensiunilor şi frecvenţelor, precum şi de calea de închidere a curentului prin
corpul omului.
Frecvent, electrocutările apar în cazul atingerii omului de elemente conductoare aflate
sub tensiune sau de corpuri metalice (carcase, tablouri) care în mod normal nu sunt sub
tensiune dar care pot ajunge sub tensiune accidental ca urmare a avarierei izolaţiei
electrice sau alte cauze.
220
Se analizează cazul atingerii uni faze. Posibilitatea de atingere de către om a
două faze se întâmplă rar şi nu sunt determinate condiţii de protecţie pentru astfel de
cazuri.
În figura 6.1 se prezintă schemele de trecere a curentului prin corpul omului la
atingerea unei carcase fără împământare, pentru reţele diferite.
În cazul atingerii monofazate, intensitatea curentului (A) care trece prin om,
pentru reţele diferite, se poate calcula cu relaţiile:
- pentru reţea bifilară izolată de curent continuu:
U
I om  (6.1)
2 Rom  r
Fig. 6.1 Schema de trecere a curentului prin corpul omului la atingerea carcasei unui echipament
electric fără împământare, aflată accidental sub tensiune:
a – în reţea de curent alternativ trifazat; b – în reţea de curent continuu
- pentru reţeaua bifilară izolată de curent alternativ:
221
Uf
I om  (6.2)
r( 4 Rom  r )
2 Rom 1 2
4 Rom ( 1  r 2 2 c 2 )
- pentru reţeaua trifazată de curent alternativ:

Uf
I om  (6.3)
r( 6 Rom  r )
2 Rom 1 2
9 Rom ( 1  r 2 2 c 2 )
în care: U – tensiunea reţelei de curent continuu, V

Uf – tensiunea de fază, V
Rom – rezistenţa ohmică a omului
r  r1  r2  r3 - rezistenţa de izolaţie a unei faze
c  c1  c2  c3 - capacitatea fazei reţelei faţă de corpul navei.
Exploatarea fără pericol a sistemului electroenergetic se face în cazul în care

valoarea curentului prin corpul omului nu depăşeşte limitele admise, considerate
fără pericol pentru viaţa şi sănătatea lui. Pentru om limitele admise ale curentului
sunt:
- 30 mA în curent continuu
- 6 mA în curent alternativ la frecvenţa 50Hz
- 8 mA în curent alternativ la frecvenţa 400Hz.
Rezistenţa ohmică a corpului omenesc, pentru calculele valorilor curenţilor, se
consideră 1000  .
În practică rezistenţa corpului omenesc nu este constantă. Stratul de piele este un
bun izolator, rezistenţa sa este mult mai mare comparativ cu rezistenţa ţesuturilor
interioare. În acelaşi timp, rezistenţa pielii nu rămâne constantă. Umezirea pielii,
transpiraţia, murdărirea cu impurităţi bune conductoare de electricitate, rănirea, sunt
factori care conduc la micşorarea rapidă a rezistenţei. În aceste condiţii rezistenţa
corpului omului se poate modifica în limitele de la câţiva megohmi la câteva sute de
ohmi. Totodată mărimea curentului care trece prin om depinde de suprafaţa de
contact. Cu cât suprafaţa de contact este mai mare, cu atât se micşorează rezistenţa
omului.
Din formulele prezentate rezultă că la calculul curenţilor care trec prin corpul
omului, în cazul curentului alternativ, sunt luate în considerare şi valorile
capacităţilor reţelelor faţă de corpul navei. În reţelele trifazate de curent alternativ
pentru tensiuni 127 V, 220 V sau 380 V şi frecvenţele 50Hz sau 400Hz, în situaţia în
care capacitatea reţelei depăşeşte o valoare limită, curentul care trece prin corpul
222
omului depăşeşte valorile limită admisibile (6mA la 50Hz, 8mA la 400Hz)
indiferent de valorile rezistenţelor de izolaţie. Valorile capacităţilor limită pentru
reţelele trifazate şi monofazate sunt date în tabelele 6.1 şi 6.2.
Tabel 6.1 Valorile capacităţilor limită pentru reţele trifazate
Tensiunea Clim [μF] la frecvenţa

reţelei [V] 50 Hz 400 Hz
380 0,029 0,0048
220 0,0505 0,0084
127 0,088 0,0147
Tabel 6.2 Valorile capacităţilor limită pentru reţele monofazate
Tensiunea Clim [μF] la frecvenţa

reţelei [V] 50 Hz 200 Hz 400 Hz
24 1 - 0,2
36 - 0,2 -
De regulă capacităţile reţelelor trifazate de curent alternativ cu frecvenţa 50Hz

sau 400Hz şi tensiunile 127V, 220V sau 380V depăşesc valorile considerate limite.
De aceea atingerea părţilor conductoare sau a corpului echipamentului electric aflat
accidental sub tensiune reprezintă un pericol pentru om, indiferent de valorile
rezistenţelor de izolaţie.
Pentru reţelele trifazate şi monofazate de curent alternativ în cazul în care
valorile capacităţilor relative faţă de corpul navei sunt mai mici decât valorile limită
din tabelele 6.1 şi tabelul 6.2, la atingerea unei faze valoarea curentului care trece
prin corpul omului este mai mică decât limita considerată periculoasă în condiţiile în
care rezistenţa de izolaţie a reţelei are cel puţin valorile minim admise prezentate în
tabelul 6.3.
Tabelul 6.3 Valorile minim admise ale rezistenţei de izolaţie pentru
reţele de curent alternativ
Tensiunea rmin .adm. , k la frecvenţă, Hz

reţelei, V 50 200 400
380 100 - 80
220 60 - 45
127 30 - 25
36 - 3 -
24 2 - 1
223
În figura 6.2 se prezintă dependenţa curentului care trece prin corpul omului
(pentru R om  1000 ) de rezistenţa de izolaţie pentru diferite valori ale capacităţii
în reţelele monofazate de curent alternativ la tensiunile 12 V şi frecvenţele 50Hz sau
400Hz.
Fig. 6.2 Dependenţa intensităţii curentului prin corpul omului ( R om  1000 ) de rezistenţa de
izolaţie şi capacitate în reţelele monofazate de curent alternativ la tensiunea de 12 V:
a – f = 50 Hz; b – f = 400Hz
După cum se observă din figura 6.2, curentul care trece prin corpul omului în
cazul atingerii monofazate, nu depăşeşte limita considerată periculoasă, în cazul în
care rezistenţa de izolaţie a reţelei este mai mare de 1k şi pentru oricare valoare
a capacităţii.
În figura 6.3 se arată dependenţa curentului care trece prin corpul omului de
rezistenţa de izolaţie în cazul reţelelor de curent continuu.
Curbele din figura 6.3 arată că pentru tensiunile de 12V şi 24V valorile
curenţilor care trec prin corpul omului sunt cu mult mai mici decât limita
considerată periculoasă, iar pentru tensiuni de 60V şi 220V se depăşeşte limita
periculoasă în cazul în care rezistenţa de izolaţie scade sub 2  6k . Având în
vedere că în exploatare, în cazuri concrete, rezistenţa de izolaţie scade sub aceste
valori considerate limită, este necesar ca pentru reţelele de curent continuu cu
tensiuni 60V şi 220V să se prevadă toate măsurile necesare pentru protecţie.
224
Fig. 6.3 Dependenţa curentului care trece prin corpul omului ( R om  1000 ) de
rezistenţă de izolaţie în reţele de curent continuu
6.3 Împământările de protecţie pentru echipamentele electrice fixe de la

bordul navei
Se prezintă la început câteva definiţii necesare pentru înţelegerea protecţiei prin
împământare în condiţiile navei.
- “Pământ” în condiţiile navale se consideră corpul navei care pluteşte.
- “Magistrala de împământare” este legătura de împământare la nave cu corp
nemetalic. Această magistrală se realizează sub forma unei şine metalice dispusă pe
toată lungimea navei la care au acces legăturile pentru împământare de la toate
echipamentele electrice montate pe navă. Magistrala de împământare se conectează
la un capăt cu priza de împământare.
- “Priza de împământare” pe nave cu corp nemetalic este un pol (o tablă din
metal necorziv) instalat în exteriorul corpului navei la o adâncime astfel aleasă încât
să fie înconjurat de apă pentru orice pescaj şi înclinare a navei.
- “Împământare” este elementul instalaţiilor sau echipamentelor electrice
destinat să facă o legătură sigură cu pământul (şina metalică, sau borna de
împământare).
- “Conductor de împământare” este conductorul care uneşte borna de
împământare a echipamentului electric cu priza de pământ.
- “Punerea la pământ” – se numeşte conectarea ocazională la priză de pământ a
părţilor echipamentului electric aflate sub tensiune. Protecţia prin împământare este
destinată protecţiei oamenilor la atingerea lor cu părţile metalice ale construcţiei
225
echipamentelor electrice care în condiţii normale nu se află sub tensiune dar pot fi
accidental sub tensiune ca urmare a deteriorării izolaţiei electrice sau alte cauze.
În sistemele electroenergetice navale protecţia prin împământare împreună cu
controlul neîntrerupt al rezistenţei de izolaţie constituie măsuri de bază pentru
protecţia omului la atingerea părţilor metalice ale echipamentelor electrice aflate
întâmplător sub tensiune. În figura 6.5 se prezintă protecţia prin împământare a unui
consumator conectat la reţeaua navei cu nulul izolat.
Figura 6.4 Schema împământării corpului unui echipament electric şi curentul de

scurgere în cazul unei reţele de curent alternativ.
Împământarea carcasei metalice a echipamentului electric creează o legătură

electrică între corpul (carcasa) echipamentului electric şi pământ. Rezistenţa
legăturii la pământ are valoarea foarte mică astfel că la atingerea de către om a
carcasei metalice aflată accidental sub tensiune, mărimea curentului care trece prin
corpul omului nu este periculoasă pentru sănătate şi viaţă.
În sistemele electroenergetice navele protecţia prin împământare se realizează
pentru:
a. toate echipamentele electrice staţionare care lucrează cu tensiuni mai mari de
50V curent continuu sau 30V curent alternativ.
b. toate aparatele electrice mobile sau portabile care lucrează cu tensiuni mai
mari de 24V curent continuu sau 12V curent alternativ.
În cazul echipamentelor electrice montate în compartimente cu pericol de
explozie, împământarea este obligatorie indiferent de valoarea tensiunii de lucru.
Această cerinţă derivă din faptul că în astfel de încăperi apariţia unor scântei între
corp şi pământ pot avea urmări periculoase.
Legarea la pământ a corpurilor (carcaselor) metalice ale echipamentelor electrice
se face prin unul din procedeele:
a) cu ajutorul conductorilor de împământare;
b) cu ajutorul celui de al treilea (în cazul reţelelor bifazate) sau al patrulea (în
cazul reţelelor trifazate) conductor din cablul de alimentare;
226
c) contact direct (nemijlocit) cu corpul metalic al postamentului sudat de corpul
navei sau altă construcţie sigură de împământare.
Ecranele şi armăturile metalice ale cablurilor se leagă la pământ. Legătura la
pământ se face la ambele capete ale cablului prin una din metodele:
- cu conductor de cupru de secţiune minimă 2,5 mm2 pentru cabluri cu
secţiunea până la 25 mm2 şi cu secţiunea 4mm2 pentru secţiunea cablurilor mai mare
de 25 mm2 ;
- prin fixarea armăturii sau a învelişului metalic la corpul navei cu ajutorul
unei cleme rezistente.
Din construcţie, echipamentele electrice se prevăd cu o bornă de împământare.
Borna de împământare care fixează conductorul de împământare la corpul navei
trebuie să aibă diametrul minim 6mm şi nu se foloseşte în alt scop.
Împământările cu ajutorul celui de-al treilea (al patrulea) conductor din cablul de
alimentare se folosesc de regulă pentru corpuri mici (întrerupătoare, corpuri de
iluminat, ş.a.) montate pe căptuşeli izolate sau pe pereţi neconductori. În interiorul
acestor corpuri din construcţie, este prevăzut un şurub ( bornă de împământare) în
contact direct cu carcasa aparatului la care se conectează la treilea (al patrulea)
conductor din cablul de alimentare.
În cazul instalării armăturilor aparatelor electrice pe căptuşeli sau pereţi
nemetalici şi în absenţa bornei de împământare, pentru încăperi uscate şi închise, se
admite folosirea pentru împământare a armăturii metalice a cablului. În aceste cazuri
armătura metalică (ecranul) cablului are o împământare sigură la corpul navei de
metal sau la magistrala de împământare pentru nave cu corp nemetalic. Asemenea
împământări nu sunt admise pe punţi deschise şi în încăperi umede întrucât în astfel
de locuri există pericolul deteriorării în timp a armăturii metalice a cablului.
Împământarea prin contact direct (nemijlocit) a corpurilor echipamentelor
electrice se foloseşte atunci când prin construcţie se prevăd buloane special destinate
acestui scop şi instalarea echipamentului electric se face direct pe postamentul sudat la
corpul navei. În acest caz nu se folosesc amortizori iar prin unul sau două baloane se
asigură un contact electric sigur între corpul echipamentului electric şi corpul navei pe
toată durata de exploatare a navei.
Pentru împământare se pot folosi toate construcţiile metalice care au contact
electric sigur cu corpul metalic al navei, cum ar fi: pereţi, console, suporţi, punţi,
postamenţi, ş.a. Nu se folosesc pentru împământare: conductele, tancurile,
rezervoarele, cisternele destinate pentru transportul şi păstrarea combustibililor şi
uleiurilor.
De menţionat că împământarea prin contact direct cu toate că este un procedeu
simplu şi comod, are o utilizare redusă pe navă din cauză că este dificil de controlat
şi de menţinut permanent în stare normală pe toată durata de exploatare a navei.
Corpurile metalice ale aparatelor electrice mobile şi portabile se împământează
folosind al treilea (al patrulea) conductor din cablul de alimentare. Un capăt al
conductorului de împământare se leagă la corpul (carcasa) aparatului electric mobil
227
iar celălalt la borna de pământ a prizei de curent sau alt dispozitiv care realizează un
contact electric sigur cu corpul navei.
Pentru legarea la pământ cu conductori exteriori se folosesc conductori de cupru
sau alt material rezistent la coroziune cu condiţia ca rezistenţa acestuia să fie
echivalentă rezistenţei conductorilor din cupru. Secţiunea conductorilor din cupru
pentru legarea la pământ nu trebuie să fie mai mică decât cea menţionată în tabelul
6.4.
Tabelul 6.4
Secţiunea conductorului exterior pentru

Secţiunea conductorului din cablul legarea la pământ a echipamentelor
conectat la consumator staţionare
Conductor unifilar Conductor multifilar
Până la 2,5mm2 2,5mm2 1,5mm2
Jumătate din secţiunea conductorului pe
Peste 2,5mm2 până la 120mm2
fază dar nu mai mică de 4mm2
Peste 120mm2 70mm2
Stabilirea secţiunii conductorului de împământare ţine seama de faptul că la

producerea unui scurtcircuit protecţia acţionează cu o întârziere oarecare şi este
necesar ca secţiunea conductorului de împământare să fie suficientă pentru a permite
trecerea, pentru un timp scurt, a curentului de scurtcircuit fără a se produce
încălzirea excesivă şi deteriorarea acestuia.
De asemenea la stabilirea secţiunii conductorilor de împământare se ţine seama
şi de rezistenţa mecanică a acestora. Pentru instalaţii de putere mare valoarea
maximă a conductorului exterior de împământare este de 70mm2 (valoarea maximă
rezultă din durata mică a menţinerii curentului de scurtcircuit).
Stabilirea secţiunii celui de-al treilea (al patrulea) conductor al cablului de
alimentare folosit în calitatea de conductor de împământare ţine seama de faptul că
acest cablu este izolat iar temperatura de încălzire la scurtcircuit este limitata de
rezistenţa la încălzire a izolaţiei cablului. De aceea secţiunea conductorului de
împământare se alege egală cu secţiunea conductorilor cablului de alimentare până
la valoarea de 16mm2. Pentru secţiuni mai mari de 16mm2 secţiunea conductorului
de împământare se alege jumătate din secţiunea conductoarelor de alimentare, dar nu
mai mică de 16mm2.
Pe conductorii de împământare nu se admit instalarea de întrerupătoare sau
comutatoare. De asemenea este interzisă înserierea împământărilor . Fiecare
împământare se bagă direct la priza de pământ.
228
6.4 Împământările de protecţie pentru aparatele electrice mobile şi
portabile
În condiţiile actuale, când se acordă o atenţie deosebită îmbunătăţirii condiţiilor

de locuit şi a confortului pentru echipaj şi pasageri, numărul aparatelor electrice
mobile şi portabile este într-o continuă creştere.
Aparatele electrice mobile şi portabile se conectează la reţea prin intermediul
cablurilor flexibile, ştecher şi priză.
Din punct de vedere al pericolului electrocutărilor şi incendiilor aparatele
electrice mobile şi portative prezintă un grad de pericol mai ridicat comparativ cu
echipamentele electrice fixe întrucât, pe de o parte, deteriorările sunt mai frecvenţe
iar pe de altă parte, omul se află în contact direct cu astfel de aparte un timp
îndelungat. Dintre acestea un grad mai ridicat de pericol îl reprezintă instrumentele
de măsură electrice şu lămpile de iluminat portativ.
Ca urmare, pentru exploatarea aparatelor electrice mobile şi portabile se
stabilesc măsuri tehnice speciale care asigură protecţia împotriva electrocutărilor şi
incendiilor.
O primă măsură este limitarea tensiunii de alimentare. Această limitare, 12V şi 24V
curent continuu şi curent alternativ, se prevede pentru lămpilor de iluminat portativ şi
pentru instrumentele electrice de măsură. Micşorarea tensiunii de alimentare reduce
mult pericolul vătămării omului. Statisticile arată că folosirea unor tensiuni înalte pentru
iluminatul portativ constituie cele mai frecvente cazuri de electrocutări.
O altă măsură importantă de protecţie în cazul folosirii aparatelor electrice
mobile şi portabile este alimentarea lor de la un transformator de separare. Acest
sistem asigură separarea consumatorului de reţeaua de forţă sau de iluminat a navei
în care există condiţii de mărire a pericolului de electrocutare prin: micşorarea
rezistenţelor de izolaţie, valorile mari ale capacităţilor faţă de corpul navei,
posibilitatea producerii unor scurtcircuite monofazate.
În multe cazuri limitarea tensiunii nu este posibilă deoarece caracteristicile
tehnice de aparatelor mobile şi portabile nu permit funcţionarea cu tensiuni mici
considerate nepericuloase.
Pentru aparatele electrice sau portabile care funcţionează cu tensiuni de alimentare
127 V , 220 V sau 380 V una din măsurile tehnice de protecţie este împământarea de
protecţie a carcaselor (corpurilor) metalice sau alte părţi metalice accesibile care în mod
normal nu sunt sub tensiune dar pe care poate apărea accidental tensiunea. Toate
aparatele mobile şi portabile, în execuţie navală, sunt prevăzute cu cabluri de alimentare
având al treilea (al patrulea) conductor de împământare şi se conectează la prize cu
contact de împământare.
În acelaşi timp trebuie avut în vedere că la nave ce folosesc un număr mare de
consumatori mobili şi portabili în execuţie industrială la care, pentru unele, constructiv nu se
229
prevede împământarea iar altele nu corespund cerinţelor exploatării pe nave, cum ar fi:
aparatele electrice de bărbierit, feon pentru uscarea părului, aspiratoare, aparate video,
televizoare, ceainice, filtre de cafea, maşini de spălat, ş.a. De asemenea nu se prevede
împământarea de protecţie pentru o parte din aparatura medicală.
Pentru asigurarea posibilităţilor de folosire a acestor aparate electrice în
condiţiile de exploatare la navă, se prevăd măsuri tehnice şi organizatorice. Astfel,
se poate prevedea un circuit de prize, alimentat de la un transformator de separare,
de la care primesc alimentarea mai multe aparate de tipul celor menţionate.
În general, măsurile care se adoptă pentru folosirea la navă a aparatelor electrice
mobile şi portative alimentate cu tensiunii 127 V, 220 V , 380 V , în execuţie industrială,
pot fi: adaptarea lor pentru a îndeplini cerinţele protecţiei prin împământarea sau
alimentarea lor de la un transformator de separare special destinat acestui – scop.
6.5 Împământarea de protecţie în cazul alimentării navei cu energie

electrică de la mal
Sistemul electroenergetic de la nave este prevăzut cu posibilitatea alimentării cu

energie electrică de la mal în situaţiile în care nava staţionează un timp îndelungat la
cheu sau se află pe doc.
Alimentarea de la mal a sistemului electroenergetic de la bordul navei se poate
face de la un transformator destinat special acestui scop şi care are neutrul izolat
(figura 6.5) sau de la reţeaua industrială a portului care are neutrul conectat la
pământ (figura 6.6).
Fig. 6.5 Schema electrică de alimentare a sistemului electroenergetic de la reţeaua de mal

cu neutrul izolat faţă de pământ
230
Pentru schemele de alimentare de la mal, din figura 6.5 şi figura 6.6, protecţia
personalului la atingerea unor părţi metalice aflate occidental sub tensiune se
realizează prin conectarea corpului navei, în cazul navelor cu corp metalic, sau a
magistralei de împământare, în cazul navelor cu corp nemetalic, la o priză de
împământare aflată la mal.
Legătura de împământare se face cu conductor separat sau cu al patrulea
conductor al cablului de alimentare. Secţiunea conductorului de împământare trebuie
să fie cel puţin egală cu 50% din secţiunea conductorului de alimentare al unei faze.
Prin legarea navei la borna de împământare de la mal, a cărei rezistenţa este
relativ mică R bp  0 , potenţialul între corpul navei  2  şi neutrul sursei de
alimentare de la mal 1  este nul, U 21  0 . În acest caz atingerea, de către un om
aflat pe mal, a corpului navei nu prezintă pericol de electrocutare.
În situaţia din figura 6.5 dacă lipseşte legătura corpului navei la borna de împământare
  
de la mal R bp   şi de asemenea în cazul unei valori mari a rezistenţei apei rapa   
diferenţa de potenţial dintre neutrul sursei de alimentare  şi pământ 1  , pe de o parte,
şi dintre neutrul sursei de alimentare şi corpul navei, pe de altă parte, va fi diferită de nul în
cazul în care rezistenţele de izolaţie ale reţelelor nu sunt simetrice şi încărcările pe faze nu
sunt egale, adică U 21  U 2   U 1  0 Pentru nesimetrii mari potenţialul dintre
corpul navei şi pământ, U 2 1 , poate ajunge până la valoarea tensiunii pe fază
U 2 1 
 U A ; U BK  U CK  U  .
Fig. 6.6 Schema electrică de alimentare a sistemului electroenergetic de la reţeaua

de mal cu neutrul conectat la o priză de pământ
231
De asemenea, pentru situaţia alimentării ca cea prezentată în figura 6.6, dacă
lipseşte legătura la borna de împământare de la mal R bp   şi pentru valori mari
de rezistenţei apei rapa   la producerea unui scurtcircuit monofazat în reţeaua
navei, tensiunea la corpul navei are valoarea tensiunii de fază.
Aşadar, în ambele situaţii, absenţa legăturii corpului navei la borna de
împământare de la mal constituie o situaţie cu grad ridicat de pericol. La atingerea
corpului navei, al cărui potenţial ajunge până la valoarea tensiunii de fază, corpul
omului se prezintă ca o rezistenţă conectată în paralel cu rezistenţa apei. Valoarea
curentului care trece prin om ajunge la valori periculoase pentru viaţa sa în condiţiile
în care rezistenţa apei este mare.
Totodată, trebuie menţionat faptul că dacă lipseşte legătura la borna de
împământare de la mal R bp   şi pentru valori mari ale rezistenţei apei
r
apa   la producerea unui scurtcircuit monofazat în reţeaua navei, curentul de
scurtcircuit are valori relativ mici, sub limita la care acţionează protecţia la
scurtcircuit. O asemenea situaţia duce la creşterea duratei de menţinere a pericolului
la atingerea corpului navei.
În concluzie, din cele prezentate rezultă că în cazul alimentării cu energie
electrică de la mal protecţia personalului la tensiunea de atingere se realizează atunci
când există o legătură electrică, sigură între corpul navei (magistrala de împământare
în cazul navelor cu corp nemetalic) şi borna de împământare de la mal.
6.6 Norme pentru rezistenţele de izolaţie în sistemul electroenergetic naval

Siguranţa în funcţionare a sistemului electroenergetic naval este determinată în
mare măsură de valorile rezistenţelor de izolaţia de echipamentelor şi reţelelor
electrice.
Rezistenţele de izolaţie depind de diferiţi factori (condiţii climatice, impurităţi,
numărul consumatorilor conectaţi la aceeaşi reţea, ş.a.) şi ca urmare pentru o reţea
dată se pot modifica în limite mari. Aceste modificări pot fi împărţite în două grupe:
normale şi de avarie.
Modificările normale ale rezistenţelor de izolaţie nu sunt legate de apariţia unui
defect în construcţia izolaţiei. Aceste schimbări sunt determinate de modificări ale
climei (umiditate, temperatură) şi de fluctuaţia, pe durata funcţionării, a numărului de
consumatori conectaţi la aceeaşi reţea.
Pentru o reţea, domeniul modificărilor normale constituie o caracteristică a
acesteia şi poate fi determinat pe baze statistice folosind rezultatele măsurătorilor în
reţele similare existente.
Modificările de avarie sunt legate de apariţia unui defect în construcţia izolaţiei
(de exemplu staţionarea îndelungată a unui electromotor într-o încăpere cu umiditate
232
ridicată sau avarierea mecanică a izolaţiei urmată de umezirea ei sau îmbâcsirea cu
impurităţi). În cazul localizării scăderii rezistenţei de izolaţie, în zona respectivă
cresc valorile curenţilor de scurgere la corpul navei, creşte încălzirea şi se
deteriorează în continuare izolaţia ducând în final la producerea scurtcircuitului la
corpul navei.
Normele rezistenţelor de izolaţie reprezintă valori prin care se apreciază starea de
izolaţie a reţelei şi a elementelor separate. Aceste valori constituie valori considerate
limite minime pentru funcţionarea aparatului automat de măsură, semnalizare şi
prevenire în cazul scăderii rezistenţelor de izolaţie sub aceste valori considerate
minime admisibile.
Mărimile adoptate pentru normele rezistenţelor de izolaţie corespund valorile
minime admisibile din gama de modificări posibile ale rezistenţelor de izolaţie.
În tabelul 6.5 sunt prezentate normele pentru rezistenţele de izolaţie, conform
registrului de clasificare a navelor, pentru câteva acţionări electrice de la bordul
navelor.
Tabelul 6.5 Norme pentru rezistenţele de izolaţie a acţionărilor electrice (M)
Starea acţionării electrice

Acţionarea electrică
rece cald
Maşini electrice cu turaţia până la 1000
rot/min
- până la 100 kw 5 3
- de la 100kw la 1000kw 3 1
Transformatoare 5 1
Tablouri de distribuţie 1 -
Aparate de pornire şi reglare 5 -
Cabluri în reţelele de forţă şi de iluminat 1 -
Normele pentru rezistenţele de izolaţie în cazul reţelelor electrice se stabilesc în

funcţie de ramificarea reţelelor, numărul de consumatori conectaţi la aceeaşi reţea.
Aceste norme se calculează după formule stabilite empiric sau cu ajutorul
nomogramelor. În continuare se prezintă formulele empirice de calculul rezistenţelor
de izolaţie, pentru reţele scoase de sub tensiune.
1. Reţeaua cablurilor de distribuţie a energiei electrice (tablouri de distribuţie,
aparate de comutare) cu întrerupătoarele automate de pe tablourile de distribuţie
conectate şi aparatura de comutaţie a consumatorilor deconectată.:
Riz 
3
M  (6.4)
n1  0,05n2  0,02n3  1
233
în care:
n1 - numărul tablourilor legate direct la sursele de alimentare cu energie electrică
n 2 - numărul tablourilor de distribuţie şi cutiilor de distribuţie şi a
transformatoarelor
n 3 - numărul întrerupătoarelor şi alte elemente de comutaţie instalate direct în
circuitele de alimentare a consumatorilor de energie electrică.
2. Reţeaua de iluminat sau părţi din reţeaua de iluminat (împreună cu
consumatorii):
Riz 
40
MΩ (6.5)
n5
în care: n – numărul corpurilor de iluminat, întrerupătoarelor de uşă, prizelor
pentru transformatoare care au legătură electrică pe durata măsurării rezistenţei de
izolaţie.
3. Reţeaua felinarelor de navigaţie şi iluminatului exterior (împreună cu
consumatorii):
Riz 
30
M  (6.6)
n  10
în care: n – numărul corpurilor de iluminat.
4. Reţeaua aparatelor de încălzit electric (împreună cu consumatorii):

5K
Riz  (6.7)
n
în care:
n – numărul aparatelor de încălzit din reţea
K = 1,0 - pentru aparate de încălzit cabine (calorifere electrice) şi aparate
electrice pentru cambuză, plite, cuptoare, ş.a.
K= 0,5 - pentru aparate de încălzirea aerului
K= 0,2 - pentru aparate de încălzirea lichidelor.
5. Reţeaua de semnalizări acustice (împreună cu consumatorii):
Riz 
30
M  (6.8)
n1  n2
în care: n1 – numărul soneriilor, sirenelor, hupelor, corpuri de
234
iluminat, contactoare
n2 – numărul transformatoarelor.
6. Aparate de curenţi slabi pentru semnalizării specifice (telegrafe, axiometre,
tahometre, ş.a.):
10
Riz  (6.9)
n1  n2
în care:
n1 – numărul aparatelor receptoare – emiţătoare
n2 – numărul emiţătoarelor şi receptoarelor.
În urma calculelor efectuate rezultate obţinute se rotunjesc pentru următoarele
trepte de valori considerate norme pentru rezistenţele de izolaţie ale reţelelor: 5; 2,5;
1,5; 0,8; 0,7; 0,6; 0,5; 0,4; 0,25; 0,2; 0,15; 0,10; 0,09; 0,08; 0,07; 0,06; 0,05; 0,04;
0,03; 0,025; 0,02; 0,015; 0,01 M .
Rezultă că pentru o reţea cu multe ramificaţii, mulţi consumatori şi aparate de
comutare norma rezistenţei de izolaţie poate ajunge la valoarea minimă 10k . În
cazul acestor reţele cu multe ramificaţii şi mulţi consumatori mărirea normei de
izolaţie se poate obţine prin introducerea în configuraţia reţelei a unor transformatoare
de separare, care permit împărţirea reţelei în subramuri. Calculul rezistenţei de izolaţie
se face în acest caz pe fiecare subramură şi întrucât pe o porţiune mai mică de reţea se
reduce numărul consumatorilor şi al aparatelor de conectare rezultă valori mai mari
pentru norma rezistenţei de izolaţie.
1.Valoarea curentului alternativ de 50 Hz care ar putea trece prin corpul omului nu
trebuie să depăşească:
a) 6mA;
b) 10 mA;
c) 100 mA;
d) 1 A.
3. Rezistenţa (medie statistică) a corpului uman se consideră valoarea de:
a) 10 kΩ;
b) 100 kΩ;
c) 1000 Ω;
d) 100 Ω.
235
Explicaţi schema de trecere a curentului prin corpul omului la atingerea carcasei

unui echipament electric fără împământare, aflată accidental sub tensiune, în reţeaua
de curent alternativ trifazat naval (cu neutrul izolat).
1. a; 2: c.
236
SISTEME ELECTROENERGETICE
NAVALE
Structura disciplinei
• Curs: 3h/săpt;
• Seminar:1 h/săpt;
• Laborator: 1h/săpt
Obiective:
• - Insuşirea cunoştiinţelor de bază referitoare la sistemele de producere şi distribuţie a
energiei electrice la nave.
• - Formarea deprinderilor necesare pentru modelarea si simularea sistemelor de producere
şi distribuţie a energiei electrice la nave.
• - Enunţarea şi explicarea particularitătilor functionale ale sistemelor de producere şi
distribuţie a energiei electrice la nave.
• - Aplicabilitatea noţiunilor predate în sistemele de producere şi distribuţie a energiei
electrice la nave
Structura cursului
Cap. I
SISTEME DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE LA NAVE
CAP.II
DISTRIBUŢIA ENERGIEI ELECTRICE
CAP.III
CUPLAREA ÎN PARALEL A GENERATOARELOR,
REPARTIZAREA ŞI COMUTAREA SARCINII
Bibliografie
Bibliografie curs
1. Tudor A. -Instalații electrice navale-www.anmb.adl
1.NANU D. - Sisteme electroenergetice navale. Editura Muntenia,
Constanta 2004 ISBN: 9736920410 nr.ex: 30 cota: 150812.
2. NANU D. - Instalatii electrice navale. Bucuresti : Editura Centrului
Tehnic-Editorial al Armatei, 2009, nr.ex.1, cota 162863.
3. Nanu Dumitru, Dobref Vasile; “Instalatii electrice navale” Îndrumar
de laborator. Ed.Academiei Navale „Mircea cel Batran” 2006;
4. Nanu Dumitru ,Sisteme electroenergetice navale. Editura Muntenia ,
Constanța
Bibliografie laborator
1. Nanu D. ,Dobref V. - Instalatii electrice navale. Indrumar de
laborator. Constanta: :Editura Academiei Navale “Mircea cel
Batran”, 2006, ISBN 973830380x, nr.ex.43, cota 15892
2. Nanu D. ,Dobref V. Îndrumar de laborator de Instalaţii electrice
navale; Ed ANMB, 2004 ISBN: 9736920410 nr.ex: 30 cota: 15081.
Tema 1

clasificare, structură, condiţii şi
cerinţe de calitate
Tema 1.1.
Clasificarea, structura, condiţiile şi

cerinţele de calitate pentru sistemul
OBIECTIVE Tema 1
• de a explica rolul şi importanţa sistemului

electroenergetic de pe o navă precum şi specificitatea
lui în comparaţie cu sistemul energetic naţional;
• de a defini structurile diferitelor tipuri de sisteme
electroenergetice navale;
• de a descrie regimurile de funcţionare a
generatoarelor şi a consumatorilor de energie
electrică;
• de a rezuma modul de calcul privind alegerea
numărului şi puterii generatoarelor electrice instalate
pe o navă.
1.1
Structura şi clasificarea SEN
• Sistemul electroenergetic naval (SEN) cuprinde totalitatea instalaţiilor şi
echipamentelor electrice de la bordul navei destinate pentru producerea,
transformarea şi distribuţia energiei electrice destinată alimentării
consumatorilor de energie electrică de la bordul navei.
• Structura SEN conţine: surse de energie electrică, linii de transport a

energiei electrice, tablouri de distribuţie şi convertizori de energie electrică.
• Consumatorii de energie electrică nu fac parte din SEN, aceştia au

particularităţi specifice şi sunt trataţi separat.
• Pe nave, în calitatea de surse de energie electrică, se
folosesc generatoarele de curent continuu şi curent alternativ
acţionate de motoare diesel sau turbine precum şi bateriile de
acumulatoare. Liniile de transport a energiei electrice se
realizează cu cabluri electrice sau cu bare conductoare.
• Tablourile de distribuţie reprezintă construcţii destinate pentru
conectarea liniilor de transport a energiei electrice în vederea
distribuirii acesteia la mai mulţi consumatori. În calitatea de
convertizori se folosesc transformatoarele, redresoarele ş.a.
• Tabloul de distribuţie la care sunt cuplate sursele de energie
electrică şi reţelele electrice de putere, se numeşte tabloul
principal de distribuţie, TPD.
( MAIN SWITCH BOARD)
Main Switch Board
• Sursele de energie electrică împreună cu tabloul

principal de distribuţie formează centrala electrică
a navei.
• Liniile de transport a energiei electrice împreună

cu tablourile de distribuţie constituie reţeaua
electrică a navei.
Clasificarea SEN
Se face după trei criterii:
1) după numărul centralelor electrice care
compun SEN;
2) în funcţie de legătura dintre SEN şi
sistemul energetic de putere destinat
pentru propulsia navei;
3) în funcţie de sistemul de distribuţie al
energiei electrice.
După primul criteriu SEN pot fi: cu una,
două, trei şi mai multe centrale electrice;
după al doilea, pot fi: autonome, cu
preluarea parţială a puterii de la sistemul
energetic principal şi unitare cu sistemul
energetic principal;
după al treilea, sistemul de distribuţie poate
fi: radial, magistral şi mixt.
SEN autonome
• sunt independente de sistemul energetic

al navei şi dispun de surse separate de
energie electrică, diesel generatoare sau
turbogeneratoare, tablou principal de
distribuţie, tablouri de distribuţie,
transformatoare, redresoare, tablou de
legătură cu malul şi linii de distribuţie a
energiei electrice.
• După primul criteriu de
clasificare SEN autonome
pot fi cu una, două, trei şi mai
multe centrale electrice.
• T /D – turbină sau
diesel;G1-G6 –
generatoare;
• TPD – tablou principal de
distribuţie;
• TD1-TD4 – tablouri de
distribuţie;
• TLM – tablou de legătură Fig. 1.1 Schema electrică structurală a SEN
cu malul; autonome
a – cu o singură centrală electrică de bază;
• TDA – tablou de distribuţie
de avarie;
• C – consumatori de energie
electrică.
• T /D –
turbină sau
diesel;
• G1-G6
generatoare;
• TPD1, TPD2
– tablouri Fig. 1.1 Schema electrică structurală a
principale de SEN autonome
b – cu două centrale electrice de bază;
distribuţie;
• TLM – tablou Această variantă este justificată pentru nave mari la care
de legătură puterea electrică necesară alimentării consumatorilor
cu malul; este mare şi pentru acoperirea acesteia sunt necesare
mai multe grupuri diesel generatoare.
Repartizarea puterii electrice totale pe două centrale
conduce la micşorarea valorii curenţilor de scurtcircuit
sub valorile admise de puterea de rupere a
întrerupătoarelor automate.
• T /D – turbină
sau diesel;
• G1-G3
generatoare;
• TPD, – tablou
principal de
distribuţie;
• TLM – tablou
de legătură cu
malul;
• TDA – tablou
de distribuţie
de avarie;
• GA – Fig. 1.1 Schema electrică structurală a
generator de SEN autonome
avarie; c) – cu o centrală electrică de bază şi cu o
• C– centrală electrică de avarie.
consumatori de
energie
electrică.
• SEN este complet autonom, dacă în
compunerea sa intră numai diesel generatoare.
• În cazul în care se folosesc turbogeneratoare
este necesar ca împreună cu acestea să se
instaleze şi diesel generatoare folosite ca
rezervă sau pentru regimul de staţionare,
întrucât turbogeneratoarele cu turbină cu abur
pot funcţiona numai în marş, atunci când este
în funcţiune caldarina.
• În acelaşi timp, turbogeneratoarele necesită
mai mult timp de pregătire pentru intrarea în
funcţiune şi încărcarea în sarcină, comparativ
cu diesel generatoarele.
• Indiferent de numărul centralelor electrice de bază,
conform regulilor registrului de clasificare pe nave mari
de transport şi ale flotei tehnice trebuie să existe şi o
centrală electrică de avarie (figura 1.1.c).
• Centrala electrică de avarie este conectată cu una din
centralele electrice de bază şi în regimul normal
energia electrică se transmite de la centrala electrică
de bază la tabloul de distribuţie de avarie TDA al
centralei electrice de avarie.
• La dispariţia tensiunii de la barele centralei electrice
de bază se dă semnalul pentru pornirea automată a
diesel generatorului de avarie şi se conectează
această sursă la barele tabloului TDA.
• În acest fel, se asigură alimentarea neîntreruptă a
consumatorilor conectaţi la centrala electrică de
avarie, care sunt importanţi pentru siguranţa navei.
• Centrala electrică de avarie se dispune pe navă în
afara zonei inundabile, adică deasupra punţii
principale.
• SEN conţine, în toate cazurile, un tablou de legătură cu malul, TLM, prin
intermediul căruia se realizează primirea energiei electrice de la mal atunci
când nava staţionează în port, la dană.
• În unele situaţii, prin acelaşi tablou se poate transmite energie electrică de la
bordul navei la reţeaua electrică de la mal sau la o altă navă.
• SEN cu preluarea parţială a puterii de la sistemul energetic de putere
foloseşte o parte din puterea turbinelor sau dieselelor care aparţin sistemului
energetic principal de propulsie al navei pentru antrenarea unuia sau mai
multor generatoare electrice.

Preluarea parţială a puterii de la sistemul energetic se poate realiza în două variante:
a) folosirea generatoarelor de ax, Gax, antrenate printr-un mecanism de transmisie de
axul portelice;
b) utilizarea căldurii gazelor de evacuare de la motorul principal, MP, pentru funcţionarea
unei caldarine recuperatoare, CR, care asigură aburul necesar funcţionării unui
turbogenerator de recuperare.
Prima variantă se poate folosi atât la nave cu propulsie diesel, cât şi la cele cu propulsie
cu turbină cu abur; cea de-a doua variantă se poate aplica numai la nave cu propulsie
diesel.
Fig. 1.2 Schemele electrice

structurale ale SEN cu
preluarea parţială a puterii
de la sistemul energetic
a – cu generator de ax; b – cu
utilizarea turbogeneratorului.
D – diesel;Gax – generator de
ax; MP – motor principal; T –
turbină; CR – caldarină
recuperatoare; C –
consumatori de energie
electrică
Particularități ale SEN
cu preluarea parţială a puterii de la sistemul
energetic
• Aplicarea sistemelor prezentate este oportună la nave care navigă timp îndelungat cu viteză
constantă sau cu variaţii mici ale vitezei (în limitele de la „toată viteza” la „jumătate”).
• În astfel de cazuri, folosirea generatoarelor de ax sau turbogeneratoarelor de recuperare
oferă posibilitatea scurtării duratei de funcţionare a surselor autonome de energie electrică
(diesel generatoare sau turbogeneratoare) şi micşorează costul energiei electrice.
• De asemenea, folosirea generatoarelor de ax permite reducerea numărului surselor
autonome şi micşorează preţul de cost al centralei electrice. Utilizarea turbogeneratoarelor de
recuperare necesită instalaţii costisitoare care se amortizează în timp îndelungat (în decurs
de câţiva ani) pe seama reducerii cheltuielilor de exploatare.

energetic
• Principalul neajuns al sistemului cu preluarea parţială a puterii îl constituie
dependenţa acestuia de vitezele navei. La folosirea generatorului de ax,
schimbarea vitezei navei, adică schimbarea vitezei de rotaţie a arborelui
portelice, înseamnă schimbarea vitezei de rotaţie a generatorului şi are ca
rezultat modificarea parametrilor tensiune şi frecvenţă ai generatorului de ax
care se micşorează de la valoarea nominală corespunzătoare mersului cu „toată
viteza” până la anulare la punerea motorului principal în poziţia „stop”.
• Acest regim de funcţionare al generatorului de ax face, pe de o parte, imposibilă
funcţionarea acestuia în paralel cu generatoarele autonome, iar pe de altă parte,
atunci când motorul principal se pune în poziţia „stop” este necesar să se
asigure conectarea rapidă a sursei de energie electrică de rezervă.

energetic
• Stabilizarea parametrilor de ieşire ai generatorului de ax şi
crearea condiţiilor de funcţionare în paralel se poate obţine prin
folosirea unor convertizori speciali de energie electrică sau
instalaţii care să asigure turaţia constantă a generatoarelor atunci
când turaţia arborelui portelice se modifică.
• Utilizarea turbogeneratoarelor de recuperare asigură menţinerea
stabilă a parametrilor de ieşire ai generatorului şi deci permite
funcţionarea în paralel cu generatoarele autonome. Stabilitatea
parametrilor de ieşire este dată de inerţia sistemului termic şi de
posibilitatea reglării consumului de abur. După punerea maşinii în
poziţia „stop” sistemul poate continua să funcţioneze circa 5–20
minute.
• În prezent, SEN cu generatoare de ax cunosc o largă răspândire
la nave care folosesc pentru propulsie elici cu pale orientabile şi
ca urmare turaţia motoarelor principale se menţine constantă
pentru toate regimurile de marş. Din această categorie fac parte
unele nave fluviale, câteva nave de transport şi nave tehnice.
SEN unitar
• SEN unitar
cuprinde totalitatea
surselor de energie
electrică, tablourile
de distribuţie a
energiei electrice
şi, de asemenea,
motoarele electrice
de acţionare a
axelor portelice Fig. 1.3 Schema electrică structurală a SEN
împreună cu unitar
aparatele de PC – post de comanda pornirii şi reglării
pornire şi comandă turaţiei (convertizori);
ale acestora. M1, M2 – motoare electrice pentru acţionarea
axelor portelice.
SEN unitar
• SEN unitar se foloseşte la macaralele plutitoare, drăgi cu
cupe pentru săpat pe fundul mării şi alte nave ale flotei
tehnice la care în perioada de staţionare puterea surselor de
energie este folosită în principal pentru asigurarea acţionării
utilajelor tehnologice, iar pentru deplasare se foloseşte o
parte din această putere. SEN unitar se utilizează, de
asemenea, la unele nave spărgătoare de gheaţă, industriale
şi alte tipuri de nave la care există compatibilitate între
cerinţele corespunzătoare propulsiei electrice şi SEN
autonome.
• În acest sens propulsia cu elice cu pas reglabil oferă condiţii
favorabile, întrucât motoarele electrice de propulsie
funcţionează cu turaţie constantă şi ca urmare se pot menţine
constanţi parametrii : tensiune, frecvenţă ai surselor de
energie electrică, ceea ce permite alimentarea concomitentă
şi a celorlalţi consumatori de energie electrică de la bordul
navei.
Scheme structurale ale centralelor electrice din SEN
Cerințe principale
Schemele structurale ale centralelor electrice din compunerea SEN trebuie
să prevadă:
1) funcţionarea în paralel a generatoarelor din compunerea centralei
electrice;
2) posibilitatea de separare a generatoarelor (grupurilor de generatoare)
realizată prin conectarea acestora la secţii de bare separate;
3) protecţia generatoarelor şi liniilor de transport a energiei electrice în
cazul apariţiei unor regimuri anormale de lucru;
4) posibilitatea primirii alimentării de la mal sau de la alte nave;
5) sisteme de comandă pentru trecerea centralei electrice de la un regim de
lucru la altul;
6) efectuarea reviziilor periodice şi reparaţiilor TPD prin scoaterea de sub
tensiune pe porţiuni;
7) posibilitatea de execuţie a TPD pe secţii care se asamblează la bordul
navei;
8) reducerea la minimum a gabaritelor şi masei TPD.
Schema structurală a unei centrale electrice cu un
sistem de bare împărţit în cinci secţii.
• La secţiile I, II, III sunt conectate generatoarele G1, G2, G3 şi o parte din consumatorii mari de
energie electrică. La secţia IV sunt conectaţi consumatorii care funcţionează în regimul de
staţionare al navei.
• În condiţiile în care nava staţionează în port, aceşti consumatori pot fi alimentaţi de la mal prin
tabloul de legătură cu malul TLM.
• La secţia V se conectează consumatorii care funcţionează la tensiunea de 220 V: iluminat,
semnalizări, aparate de uz gospodăresc (cambuza).
• Secţiile tabloului pot fi cuplate sau separate prin intermediul întrerupătoarelor sau
separatoarelor de bare. Pentru funcţionarea în paralel a generatoarelor se înseriază secţiile de
bare I, II şi III prin închiderea separatoarelor (întrerupătoarelor) a1 şi a2, iar pentru funcţionarea
individuală se deschid separatoarele şi fiecare generator transmite energia electrică numai la
sistemul lui propriu de bare.
• Prin manevrarea separatoarelor a1, a2 se pot stabili şi alte regimuri, astfel: funcţionarea în
paralel a generatoarelor G1, G2 şi individuală a generatorului G3 (se închide a1 şi se deschide
a2); funcţionarea în paralel a generatoarelor G2,G3 şi individuală a generatorului G1(se
deschide a1 şi se închide a2)
Schema structurală a centralei electrice cu
două sisteme de bare.
Fig. 1.5 Schema structurală a centralei

electrice cu două sisteme de bare
• Fiecare sistem de bare cu ajutorul separatoarelor a1, a2 poate fi împărţit în două
secţii. Consumatorii de energie electrică sunt împărţiţi egal între cele două sisteme
de bare. Schema prezentată asigură înalte calităţi de manevrabilitate. Dezavantajul
constă în dublarea numărului de întrerupătoare automate pentru generatoare în aşa
fel încât să fie posibilă conectare fiecărui generator la oricare din cele două sisteme
de bare. La o asemenea schemă se recurge în cazul în care puterea totală a
generatoarelor care lucrează în paralel depăşeşte puterea de rupere la scurtcircuit a
întrerupătoarelor. Distribuţia puterii totale a centralei pe două sisteme de bare reduce
valoarea curenţilor de scurtcircuit la valori admisibile pentru puterea de rupere a
întrerupătoarelor automate de construcţie obişnuită.
Fig. 1.5 Schema

structurală a centralei
electrice cu două
sisteme de bare
Condiţii de exploatare a SEN
Condiţiile de exploatare sunt definite de totalitatea mărimilor
fizice constituite de factorii externi care acţionează asupra
funcţionării sistemului şi părţilor lui componente.
Condiţiile de exploatare pentru SEN sunt caracterizate de
acţiunea următorilor factori:
- oscilaţii de ruliu şi tangaj;
- vibraţii ale corpului navei produse în principal de
funcţionarea elicelor, precum şi a motoarelor de la bord;
- şocuri create de loviturile valurilor, gheţurilor sau alte
obiecte;
- valori înalte ale umidităţii relative şi temperaturii aerului;
- prezenţa vaporilor de produse petroliere;
- stropi de apă, acoperirea cu gheaţă şi radiaţii solare.
Cerinţe privind calitatea energiei electrice
produsă de SEN
• Dintre indicatorii de calitate ai energiei electrice, prezintă
importanţă practică mai deosebită, următorii:
abaterea tensiunii şi frecvenţei,
nesimetria tensiunilor;
abaterea de la forma sinusoidală.
• Abaterea tensiunii şi frecvenţei în raport cu valorile nominale

poate fi pozitivă sau negativă.
• În regimul permanent sau de scurtă durată al SEN, semnul
abaterii frecvenţei poate fi diferit de cel al tensiunii.
• La stabilirea regimului permanent abaterea frecvenţei este
aceeaşi pentru toţi consumatorii alimentaţi de SEN.
• În acelaşi timp, abaterea tensiunii pentru consumatorii din
apropierea tabloului principal de distribuţie, TPD, este cu
semnul plus, iar pentru cei mai îndepărtaţi cu semnul minus.
• Scăderea tensiunii la bornele maşinilor electrice conduce la
micşorarea momentelor de rotaţie şi pentru o sarcină
constantă creşte valoarea curentului care poate ajunge la
valori pentru care, sub acţiunea protecţiei de suprasarcină,
motorul este deconectat.
• De asemenea, la scăderea tensiunii se micşorează iluminatul
lămpilor, iar la creşterea tensiunii se reduce durata de
funcţionare a acestora.
• Scăderea frecvenţei tensiunii de alimentare a motoarelor
asincrone duce la reducerea turaţiei şi, ca urmare, a
productivităţii mecanismelor antrenate de acestea.
• La micşorarea frecvenţei cresc valorile curenţilor spre
consumatori pe seama măririi curenţilor de magnetizare ai
transformatoarelor şi micşorării reactanţelor inductive în
circuitele interioare din compunerea acestora.
• Atunci când la bornele unui generator de tensiune sinusoidală sunt conectate rezistenţe
neliniare, curentul consumat este de formă nesinusoidală şi căderile de tensiune ale
armonicelor superioare ale curentului schimbă forma curbei tensiunii în sistem.
• Dintre consumatorii de la bordul navei, convertoarele statice de energie electrică solicită

din reţea curenţi nesinusoidali şi constituie principala sarcină neliniară a reţelei.
Denaturarea tensiunii produsă de convertoarele statice de energie depinde de schema
folosită, de adâncimea reglării, de caracterul sarcinii, de parametrii surselor de energie
electrică de pe navă şi, de asemenea, de raportul dintre puterea surselor navei şi puterea
convertoarelor statice din sistem.
• Abaterea de la forma sinusoidală mai mare de 10% poate produce încălzirea suplimentară
a generatoarelor şi electromotoarelor şi, ca urmare, este necesară scăderea puterii şi a
sarcinii. De asemenea, denaturarea tensiunilor micşorează precizia în funcţionare a
sistemelor automate de reglare şi comandă a generatoarelor ceea ce poate duce la
perturbarea funcţionării acestora.
• Din aceste considerente, conform normelor registrului de clasificare, abaterea de la forma

sinusoidală nu trebuia să depăşească 5% din valoarea de vârf a fundamentalei.
• Normele de calitate a energiei electrice stabilite de Registrul naval prevăd
cerinţe atât pentru sursele de energie electrică cât şi pentru consumatorii
de energie electrică. Aceste norme determină pe de o parte condiţiile în
care consumatorii trebuie să funcţioneze normal, iar pe de altă parte
cerinţe pentru SEN ca sistem de producere a energiei electrice capabil să
asigure alimentarea consumatorilor în toate regimurile de exploatare ale
navei.
a) Cerinţe pentru generatoare:
- asigurarea calităţii normale a energiei electrice în regim de mers în gol şi în
regim stabil de durată cu sarcină simetrică constantă şi la factorul de
putere nominal;
- acţiunea rapidă a sistemelor de reglare automată pentru a restabili în timp
scurt parametrii energiei electrice în limitele stabilite de norme atunci când
apar variaţii de sarcină, nesimetrii, abateri de la forma sinusoidală şi
pulsaţii ale curentului de sarcină.
b) Cerinţe pentru consumatori:
- funcţionarea normală a acestora în condiţiile în care parametrii energiei
electrice aplicată la borne sunt în limitele normelor de calitate;
- micşorarea influenţei consumatorilor la deteriorarea calităţii energiei
electrice, reducerea nesimetriei, reducerea abaterilor de la forma
sinusoidală şi a pulsaţiilor curenţilor consumaţi.
Parametrii de bază ai centralelor electrice:
felul curentului,
tensiunea
frecvenţa
Alegerea felului curentului
• O dată cu creşterea gradului de electrificare al navelor s-a mărit considerabil numărul
mecanismelor acţionate cu motoare electrice, a crescut puterea centralelor electrice
şi au început să se manifeste neajunsurile proprii acţionărilor electrice în curent
continuu.
• În curent continuu, în calitatea de motor de execuţie, se foloseşte de regulă motorul
electric cu excitaţie mixtă şi mai rar cele cu excitaţie derivaţie sau independentă. În
curent alternativ motorul electric cu utilizarea cea mai mare este motorul asincron cu
rotor în scurtcircuit şi mai rar se folosesc motorul asincron cu rotor bobinat (fazic) şi
motorul sincron.
• Spre deosebire de motorul de curent continuu, motorul asincron cu rotorul în
scurtcircuit are o construcţie cu mult mai simplă, ceea ce îi conferă o siguranţă
sporită în funcţionare. Comparativ cu motorul asincron, prezenţa colectorului şi a
periilor la motoarele de curent continuu conduce la creşterea masei cu circa 30-40%,
a gabaritelor cu 20-30% şi a preţului de cost de circa 2-3 ori. De asemenea,
randamentul motoarelor de curent continuu este cu câteva procente inferior
randamentului motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit.
• Treptat, avantajele folosirii curentului alternativ au devenit tot mai evidente şi numărul
navelor electrificate în curent alternativ trifazat a crescut menţinându-se pentru o
anumită perioadă şi construcţia navelor electrificate în curent continuu. Un exemplu îl
constituie seria de cargouri de 4500 tdw realizată în anii ’70 şi electrificată în curent
continuu.
• În ceea ce priveşte aparatura de comandă a motoarelor electrice şi în
acest caz avantajele sunt de partea curentului alternativ, întrucât
aparatura de comandă a acţionărilor electrice în curent alternativ es te
mai simplă şi mai sigură în funcţionare.
• De exemplu, pentru motoare electrice care nu necesită reglarea turaţiei
comanda motorului asincron se face cu un pornitor magnetic realizat
simplu cu un contactor şi relee termice, iar pentru un motor de curent
continuu se foloseşte un reastat de pornire în care se include contactorul
şi releul de curent.
• Sistemul de distribuţie a energiei electrice, în ceea ce priveşte masa şi
gabaritele cablurilor, este cu câteva procente mai mare în curent
alternativ, comparativ cu curentul continuu, deoarece foloseşte cabluri cu
trei conductoare în locul celor cu două conductoare.
• Avantajul distribuţiei energiei electrice în curent alternativ constă în faptul
că oferă posibilitatea separării reţelei de iluminat de reţeaua de forţă prin
alimentarea acesteia de la un transformator cu raportul de transformare
de 380 V /220 V. Scăderea rezistenţei de izolaţie care se manifestă
preponderent în reţeaua de iluminat, în acest caz, nu influenţează
nemijlocit asupra stării generale a izolaţiei reţelei navei.
• În curent continuu, separarea reţelei de iluminat nu este posibilă şi
scăderea rezistenţei de izolaţie a acesteia afectează rezistenţa de
izolaţie a întregii reţele de distribuţie a energiei electrice pe navă.
Tensiunea
Regulile registrului de clasificare RNR stabilesc valorile
maxime ale tensiunii admisibile la nave, astfel:
a) Tensiunea la bornele surselor de energie electrică de
curent continuu nu trebuie să depăşească valorile:
- 500 V pentru alimentarea sistemelor de putere;
- 250 V pentru alimentarea instalaţiilor de iluminat,
semnalizări şi prize.
b) Tensiunile recomandate la bornele consumatorilor de

curent alternativ nu trebuie să depăşească:
- 1000 V pentru consumatori de forţă staţionari;
- 500 V pentru consumatori de forţă conectaţi la prize;
- 250 V pentru iluminat, semnalizări, comunicaţii interioare,
prize pentru consumatorii portativi.
• Pentru propulsia electrică în curent alternativ se admite depăşirea tensiunii
maxime de 1000 V. Valorile tensiunilor de linie admise de Registru pentru
propulsia electrică pot fi: 3,3 /3 kV; 6 /6,6 kV; 10 /11 kV. Cu avizul
Registrului tensiunile înalte pot fi folosite şi pentru unele acţionări electrice
de putere foarte mare, cum ar fi pompele de marfă la nave petroliere de
mare capacitate.
• În mod normal, pentru alimentarea reţelelor electrice de la bordul navelor
se folosesc următoarele valori ale tensiunii nominale:
• - pentru curent continuu – 12, 24, 110, 220 V;
• - pentru curent alternativ – 12, 24, 36, 127, 220, 380 V.
• Mărirea tensiunii de la 400 V la 1000 V, limită maximă admisă de registru,

nu duce la modificări semnificative în ceea ce priveşte masa şi gabaritele
instalaţiilor electrice, întrucât există două tendinţe contrare: pe de o parte
micşorarea curenţilor reduce dimensiunile şi masele elementelor
conductoare de curent, iar pe de altă parte ridicarea tensiunii necesită
măsuri suplimentare de creştere a rezistenţei de izolaţie.
• Pentru maşinile electrice, de puteri în gama de la 200 KW la 300 KW,
mărirea tensiunii de la 400 V la 1000 V duce la o creştere nesemnificativă
a greutăţii şi gabaritelor pe seama măsurilor luate pentru întărirea izolaţiei
crestăturilor şi conductoarelor.
• Mărirea tensiunii de la 400 V la 1000 V micşorează masa aparatelor de
comutaţie şi protecţie cu circa 25% şi în acelaşi timp există tendinţa măririi
masei şi gabaritelor aparatelor de control şi măsură.
• În privinţa instalaţiilor de distribuţie a energiei electrice se poate considera
că masa şi gabaritele rămân aproape neschimbate la trecerea tensiunii de la
400 V la 1000 V, întrucât reducerea dimensiunilor şi greutăţilor elementelor
conductoare de curent, ca urmare a micşorării curentului este compensată
de creşterea greutăţilor.
• Efectul reducerii masei şi gabaritelor prin ridicarea tensiunii se face simţit în
cazul unor centrale electrice de putere mare, peste 5000 kW, care folosesc
tensiunea de 3,3 kV sau 6,6 kV. În acest caz, generatoarele,
întrerupătoarele automate şi motoarele electrice de putere foarte mare au
mase şi gabarite de câteva ori mai mici comparabil cu situaţia folosirii
tensiunii de 380 V pentru aceleaşi puteri.
• Deteriorarea rezistenţei de izolaţie într-un subsistem, nu efectuează restul
reţelei de distribuţie. De asemenea, ridicarea tensiunii la aceste valori
înseamnă reducerea considerabilă a masei şi gabaritelor traseelor de cabluri
comparabil cu transmiterea aceloraşi puteri la tensiunea de 380 V.
• În afară de acestea, se micşorează valorile curenţilor de scurtcircuit în
sistem şi, ca urmare, se reduce pericolul apariţiei incendiilor în reţeaua
electrică şi a efectelor nedorite create de forţele electrodinamice.
Frecvenţa
• Sursele de energie electrică ale sistemelor electroenergetice navale de curent
alternativ, ca şi în cazul sistemelor de la mal, produc energia electrică cu
frecvenţa 50 Hz (60 Hz). Această frecvenţă corespunde necesităţilor majorităţii
consumatorilor de energie electrică de la bordul navelor.
• În acelaşi timp, pe toate navele actuale există un număr de consumatori pentru
care frecvenţa nominală a tensiunii de alimentare este de 400 Hz, cum ar fi:
sistemele de radiolocaţie, sistemele de navigaţie (girocompasul), sisteme şi
aparatură de cercetare şi prospecţiuni (hidrolocatoare). Alimentarea acestor
consumatori se face de la reţeaua navei de 50 Hz prin convertizoare
corespunzătoare. În cazul unui număr mare de consumatori cu frecvenţa de 400
–500 Hz (navă militară, navă de prospecţiuni geologice şi cercetare ştiinţifică)
apare necesitatea centralizării alimentării acestora de la o reţea separată de
reţeaua de 50 Hz şi alimentată de la surse separate sau convertizori de energie
electrică.
• Mărirea frecvenţei nominale în sistemele electroenergetice navale constituie o
direcţie importantă pentru rezolvarea problemei reducerii maselor şi gabaritelor
surselor de energie electrică şi acţionărilor electrice.
• La frecvenţe mari, 400-500 Hz, agregatele generatoare permit utilizarea
motoarelor primare cu turaţie foarte mare, cum ar fi turbinele cu gaze, cuplate
direct (fără reductor) cu generatoare sincrone.
• Din motive de siguranţă se consideră că limita maximă a turaţiei la care pot
funcţiona maşinile rotative este de 8.000 – 12.000 rot. /min. În ultimii ani au
apărut la bordul navelor mai multe mecanisme de execuţie a căror turaţie de
lucru este 6.000 - 8.000 rot. /min., cum ar fi: pompe centrifuge,
turbocompresoare, pompe axiale ş.a.
• Crearea unor asemenea mecanisme a dat posibilitatea reducerii de 3-4 ori a
masei şi gabaritelor acestora. Se poate spera că în viitor numărul unor
asemenea mecanisme va creşte.
• De asemenea, ridicarea frecvenţei curenţilor transformatoarelor, reactoarelor,
amplificatoarelor magnetice şi altor aparate electromagnetice este legată de
micşorarea numărului de spire ale înfăşurărilor şi reducerea volumului circuitelor
magnetice. De exemplu, prin ridicarea frecvenţei de la 50 Hz la 400 Hz pentru
transformatoare până la 100 kVA masa şi gabaritele se reduc de 2 - 4 ori.
• Comparând toate elementele sistemului electromagnetic realizat în curent
alternativ la frecvenţele de 50 Hz şi 400 Hz se deduce că pentru frecvenţa de
400 Hz suma maselor şi gabaritelor se reduce de 2-3 ori comparativ cu frecvenţa
de 50 Hz.
• Totodată, trebuie avut în vedere că există şi dezavantaje în ceea ce priveşte
folosirea frecvenţelor mari în sistemele electroenergetice navale. Maşinile
electrice, transformatoarele şi alte aparate electromagnetice la frecvenţa de 400
Hz comparativ cu frecvenţa de 50 Hz produc un nivel mai ridicat de zgomot şi
paraziţi radio, au un preţ de cost mai ridicat şi o siguranţă redusă în funcţionare.
Din alt punct de vedere, introducerea frecvenţelor ridicate la nave întâmpină un
şir de greutăţi legate de necesitatea creării unor noi tipuri de mecanisme de
execuţie cu turaţie mare, noi ser ii de maşini electrice, de aparatură de protecţie
şi comutaţie ş.a.
Tema 1.2
Clasificarea
consumatorilor de
energie electrică şi
regimurile de
lucru în procesul de
exploatare a navei
Bilanțul electroenergetic
la nave.
Alegerea nr. și puterii
generatoarelor electrice
Clasificarea consumatorilor de energie electrică şi
regimurile de
a) După destinaţie , consumatorii se împart în:

- mecanisme de punte (vinciuri, cabestane, macarale,
instalaţia de guvernare);
- mecanisme auxiliare pentru instalaţia energetică principală
de propulsie a navei (pompe, separatoare, ventilatoare,
compresoare ş.a.);
- mecanisme pentru sisteme navale (pompe de santină,
balast, pompe de incendiu, pompe de combustibil ş.a.);
- mijloace radiotehnice, aparate de navigaţie şi mijloace de
legături interioare;
- mijloace pentru asigurarea condiţiilor de trai ale echipajului
(cambuza, instalaţia de climatizare, instalaţia de ventilaţie
ş.a.);
- iluminatul electric.
regimurile de
b) După gradul de importanţă se împart în trei grupe.
Prima grupă conţine consumatorii importanţi care necesită alimentarea continuă. Întreruperea
alimentării consumatorilor din această grupă poate duce la pierderea navei sau pierderi de
vieţi omeneşti. Astfel de consumatori sunt: comanda drumului navei, aparatura de navigaţie,
mijloacele de radiocomunicaţii, pompele de incendiu de avarie şi alţi consumatori.
Alimentarea consumatorilor din această grupă se realizează de la două surse diferite: centrala
electrică de bază şi centrala electrică de avarie. Întreruperea alimentării consumatorilor din
prima grupă este permisă numai pe durata intrării automate în funcţiune a centralei de avarie,
adică cel mult 10 secunde.
A doua grupă este constituită din consumatorii care asigură deservirea instalaţiilor energetice
principale de propulsie, precum şi mecanismele şi instalaţiile care asigură păstrarea
încărcăturii navei. De asemenea, din această grupă mai pot face parte pompele de incendiu şi
drenaj, vinciul de ancoră, ş.a.
Pentru consumatorii din grupa a doua se admite întreruperea alimentării cu energie electrică
pentru o durată limitată necesară, în caz de suprasarcină, pentru cuplarea unui generator
suplimentar la barele centralei electrice.
A treia grupă este reprezentată de consumatorii de mică importanţă pentru vitalitatea navei, cum
ar fi consumatorii care asigură condiţiile de trai şi necesităţile echipajului.
Pentru consumatorii din această grupă, pe durata suprasarcinii centralei electrice sau în situaţia
de avarie, este posibilă o pauză însemnată în alimentarea cu energie electrică.
regimurile de
c) După regimul de lucru consumatorii de energie electrică se împart:

- acţionări electrice care lucrează în regim de durată cu sarcină constantă
sau variabilă (pompe, ventilatoare). În acest regim, pe toată durata de
funcţionare, încălzirea motorului este la valoarea nominală.
- acţionări electrice care lucrează în regim interminent (vinciuri, macarale).
Caracteristic acestui regim este că perioadele de funcţionare alternează
cu perioade de pauză. În timpul funcţionării, încălzirea motorului nu
ajunge până la valoarea nominală şi urmează o pauză în care nu se
răceşte până la temperatura mediului după care urmează un nou ciclu
de funcţionare.
- acţionări electrice care lucrează în regim de scurtă durată (vinciul de
ancoră, cabestanul de manevră, pompe de santină, pompe de
transvazarea combustibilului ş.a.). Specific acestui regim este durata
mică de funcţionare în care motorul electric nu se încălzeşte până la
valoarea nominală şi urmează o pauză suficientă ca motorul să se
răcească până la temperatura mediului ambiant.
Bilanțul electroenergetic la nave
Caracteristic pentru funcţionarea centralei electrice a navei este variaţia în limite mari a energiei
electrice solicitată de consumatori. Puterea centralei electrice la un moment dat este
determinată de consumatorii care lucrează în acel moment.
Numărul consumatorilor care lucrează la un moment dat şi gradul lor de încărcare depind de
regimurile şi particularităţile de exploatare ale navei (raionul de navigaţie, starea mării şi a
condiţiilor de climă, forma şi masa încărcăturii, viteza navei, caracterul lucrărilor în timpul
staţionării ş.a.).
Din cele prezentate rezultă că încărcarea cu sarcină a generatoarelor centralei electrice este un
proces aleator. Un calcul precis al consumului de energie electrică trebuie să aibă în vedere
atât consumatorii care lucrează în regimul dat, cât şi faptul că pentru fiecare consumator
graficul de sarcină este variabil şi dependent de mulţi factori.

Un asemenea calcul poate fi efectuat folosind metode specifice de calculul
probabilităţilor şi statistici matematice, ceea ce presupune un volum mare
de calcule complicate şi necesitatea cunoaşterii a multor date
experimentale.
În practica inginerească, până în momentul actual, pentru calculul sarcinii

centralei electrice şi alegerea generatoarelor electrice se utilizează o
metodă mai simplă bazată pe întocmirea bilanţului energetic sau a tabelului
de sarcină, cu rezultate suficient de bune pentru nevoile practice.
De asemenea, pentru calculul aproximativ al puterii centralei electrice, necesar

la întocmirea proiectului preliminar al navei, se pot folosi metode analitice.
Pentru întocmirea bilanţului energetic (tabelul de sarcină), procesul de
exploatare al navei se împarte într-un număr de regimuri
caracteristice, urmând ca pentru fiecare dintre ele să se stabilească
puterea electrică solicitată de la centrala electrică a navei.
Calculele se organizează sub forma unui tabel care poartă denumirea
de bilanţul energetic sau tabelul de sarcină al navei.
Regimurile de funcţionare ale navei, care intră în componenţa tabelului
de sarcină, includ obligatoriu regimurile care corespund celei mai
mici şi celei mai mari sarcini cerută de la centrala electrică şi între
acestea câteva regimuri intermediare.
În funcţie de destinaţia navei, procesul de exploatare poate cuprinde
următoarele regimuri:
a) pentru nave de transport mărfuri generale: staţionare fără lucrări de
încărcare, staţionare cu lucrări de încărcare, ridicarea ancorei, navigaţie pe
mare (marş) şi de avarie;
b) pentru nave de pasageri: staţionare fără pasageri, staţionare cu pasageri,
ridicarea ancorei, navigaţie pe mare şi de avarie;
c) pentru navele flotei tehnice: staţionare fără lucrări, staţionare cu lucrări
tehnologice, navigaţie pe mare şi de avarie;
d) pentru spărgătoarele de gheaţă: staţionare, ridicarea ancorei, navigaţie în
mare liberă, navigaţie printre gheţuri, avarie;
e) pentru navele de pescuit: staţionare, ridicarea ancorei, prinderea şi
prelucrarea peştelui şi de avarie.
Regimul de avarie se consideră că are loc în timpul marşului, la

producerea unor incendii sau inundarea unor compartimente, fără
scoaterea din funcţiune a centralei electrice.
În astfel de cazuri, se solicită suplimentar energie electrică pentru lupta
contra incendiilor şi nescufundabilităţii navei.
Metoda bilanţului energetic
(tabelul de sarcină)
• Această metodă este cea mai utilizată la
proiectarea sistemului electroenergetic al
navei şi constituie procedeul de bază pentru
determinarea puterii centralei electrice.
Tabelul bilanţului energetic (tabelul de
sarcină) are aceeaşi formă pentru toate
tipurile de nave şi se deosebeşte numai în
ceea ce priveşte definirea regimurilor de lucru
care depind de destinaţia navei.
• În funcţie de natura curentului agregatelor
generatoare se introduc câteva schimbări
privind conţinutul bilanţului energetic.
În tabelul 3.1. se prezintă un model simplificat de
bilanţ energetic pentru o navă electrificată în curent
alternativ.
Pentru simplificare, în tabel sunt cuprinse numai trei
regimuri care sunt generale pentru toate tipurile de
nave:
regim de staţionare;
regim de marş;
regim de avarie.
• La întocmirea bilanţului energetic trebuie în prealabil
să se cunoască toţi consumatorii de energie electrică
aflaţi la bordul navei: acţionările electrice ale tuturor
mecanismelor şi instalaţiilor, iluminatul tuturor
încăperilor şi punţilor, utilaje pentru cambuză,
încălzirea electrică, aparatura de legături radio şi
legătur i interioare, aparatura de navigaţie, ş.a.m.d.
• Tabelul 3.1. se prezintă un model simplificat de bilanţ
energetic pentru o navă electrificată în curent alternativ
Coeficientul de sarcina
Coeficienţii de sarcină şi simultaneitate se stabilesc pe baza analizei
funcţionării consumatorilor. La această analiză se iau în considerare
caracterul operaţiilor îndeplinite de navă, regimul de funcţionare a
instalaţiilor energetice principale de putere, raionul şi condiţiile
climatice, starea mării ş.a.
Alegerea corectă a coeficienţilor de sarcină şi de simultaneitate
depinde în mare măsură de experienţa proiectantului în aprecierea
corectă a încărcării consumatorilor în diferite regimuri ale navei.
În continuare, se prezintă câteva criterii orientative privind alegerea
acestor coeficienţi.
Experienţa arată că pentru cei mai mulţi consumatori, în toate
regimurile de lucru, coeficientul de sarcină are valoarea apropiată
de unitate. Pentru câteva mecanisme, valorile acestuia sunt
subunitare, cum ar fi: instalaţia de guvernare, vinciul de ancoră,
macarale ş.a.
Sarcina pentru instalaţia de guvernare depinde de starea mării, vitezei
navei, viteza de bandare a cârmei, unghiul de deplasare a cârmei.
Puterea consumată de acţionarea electrică a cârmei se stabileşte
astfel încât să corespundă regimului cel mai greu şi, ca urmare,
coeficientul de sarcină pentru instalaţia de guvernare se alege în
limitele 0,5 - 0,8.
• Încărcarea vinciului de ancoră depinde de adâncimea de ancorare, starea mării şi
forţa vântului. Pentru regimul cel mai greu se apreciază valoarea coeficientului de
sarcină în limitele 0,7 -0,9.
• Sarcina pentru macarale depinde de forma încărcăturii şi masa acesteia care, de
obicei, este mai mică decât sarcina nominală. Coeficientul de sarcină se alege
pentru regimurile cele mai grele în limitele 0,8 - 0,9.
• Pentru vinciul de remorcaj sarcina depinde de starea mării, forma obiectului remorcat
şi viteza de remorcare. Coeficientul de sarcină pentru asemenea vinciuri se alege în
limitele 0,6 -0,8.
• Puterea consumată de utilajele electrice ale cambuzei (plite, cuptoare, vase sub
presiune) depinde de numărul pasagerilor şi echipajului navei. Acest număr se
schimbă în staţionare comparativ cu celelalte regimuri.
• Pentru consumatorii care lucrează în regim de avarie (pompe de incendiu, pompe de
drenaj), coeficienţii de sarcină au valori apropiate de unitate. În cazul în care aceste
mijloace sunt utilizate şi în alte regimuri, coeficienţii de sarcină au valori în limitele
0,6 - 0,9. O asemenea situaţie se poate întâlni la ridicarea ancorei când se porneşte
pompa de incendiu pentru spălarea lanţului de ancoră pe măsura virării acestuia la
bord.
• Determinarea coeficientului de simultaneitate pentru consumatorii de acelaşi fel nu
prezintă dificultăţi deosebite. De regulă, pe navă se instalează mai mulţi consumatori
de acelaşi fel la mecanisme importante pentru siguranţa navei. De exemplu,
instalaţia de guvernare electrohidraulică are instalate două electropompe din care:
una asigură funcţionarea instalaţiei de guvernare, cealaltă fiind de rezervă.
Coeficientul de simultaneitate, în acest caz, este 0,5 .
• După stabilirea coeficienţilor de sarcină şi de
simultaneitate se calculează puterea consumată pentru
fiecare din consumatorii care lucrează în regimurile
considerate, astfel:
• După stabilirea puterii active consumate în fiecare regim se determină
factorul de putere corespunzător şi se completează coloanele 10, 15,
20. Calculul factorului de putere se face pe baza cunoaşterii factorului
de putere nominal (col.5) şi a sarcinii consumatorului în regimul
considerat.
• În continuare se calculează puterile reactive ale consumatorilor pentru
fiecare regim şi se completează coloanele 12, 17 şi 22.
• Calculele se fac cu formula:
• La stabilirea puterii centralei electrice în diferite
regimuri de exploatare a navei sunt luaţi în
considerare numai consumatorii care lucrează în
regim de durată cu sarcină constantă sau
variabilă şi consumatorii care lucrează în regim
interminent.
• Consumatorii care lucrează în regim de scurtă
durată nu sunt luaţi în calcul şi de aceea puterile
corespunzătoare acestora se trec între
paranteze. De aceşti consumatori se va ţine
seama la verificarea capacităţii de suprasarcină
a generatoarelor electrice.
• În bilanţul energetic (tabelul de sarcină), în
fiecare regim, sunt trecute puterile numai pentru
consumatorii care lucrează în regimul
considerat.
• La stabilirea consumatorilor care lucrează într- un anumit
regim, precum şi la alegerea coeficientului de sarcină, trebuie
să se aibă în vedere problemele specifice exploatării navei.
• În regim de staţionare fără operaţiuni de încărcare (fără
pasageri) pe navă se află o mică parte din echipaj care se
ocupă cu lucrări de întreţinere şi supraveghere.
• De aceea, în acest regim, numărul consumatorilor care
lucrează este redus. Funcţionează parţial iluminatul, utilajele
cambuzei, mijloace de legături, sisteme navale de utilizări
generale. De obicei, în acest regim nu lucrează mecanismele
care deservesc instalaţia energetică de putere a navei.
• În regimul de staţionare cu efectuarea lucrărilor de
manipularea mărfurilor se află pe navă tot echipajul pentru
care trebuie create toate condiţiile de trai, lucrează mijloacele
de încărcare-descărcare (macarale, vinciuri de încărcare,
pompe de marfă).
• Regimul de ridicare a ancorei se desfăşoară concomitent cu pregătirea
navei pentru marş. În acest regim funcţionează cu putere redusă instalaţia
energetică principală, sunt în funcţiune vinciul de ancoră şi pompa de
incendiu pentru spălarea lanţului, este prezent la bord tot echipajul.
• În regim de marş funcţionează cea mai mare parte a consumatorilor de
energie electrică. Consumatorii care nu funcţionează în acest regim sunt:
pompele de incendiu şi drenaj, mecanis mele de rezervă, vinciul de
ancoră, macarale şi alte mijloace cu destinaţie specială. În cazul navelor
de pescuit în acest regim lucrează traulerul şi câteva macarale.
• Funcţionarea consumatorilor în regimul de marş asigură confortul deplin al
echipajului şi pasagerilor, funcţionarea mecanismelor care asigură marşul
navei, funcţionarea aparatelor de navigaţie şi a mij loacelor de legături
radio.
• În regimul de avarie, în cazul în care este necesar, se poate renunţa la
funcţionarea consumatorilor care asigură confortul echipajului şi
pasagerilor (cambuza, ventilaţia generală, încălzirea electrică ş.a.).
• În acest regim rămân obligatoriu în funcţiune consumatorii care asigură
marşul navei, legăturile interioare şi exterioare, mij loacele de navigaţie. La
acestea se adaugă mij loacele de luptă împotriva incendiilor, scoaterea
apei din compartimentele inundate şi alte mijloace de salvare.
• Valorile puterilor de calcul ,obţinute ca rezultat al bilanţului
energetic permit să se treacă la alegerea numărului şi puterii
generatoarelor electrice principale şi de rezervă pentru sistemul
electroenergetic al navei.
• Alegerea se face luând în considerare puterile calculate fără
luarea în considerare a consumatorilor care lucrează în regim de
scurtă durată.
• După cum se vede şi din exemplul prezentat în tabelul 3.1, între
valorile puterilor calculate cu luarea în considerare şi fără luarea
în considerare a consumatorilor cu regim de funcţionare de
scurtă durată nu sunt deosebiri semnificative.
• Existenţa consumatorilor cu funcţionare de scurtă durată se are
în vedere la verificarea capacităţii de suprasarcină a
generatoarelor care în condiţii normale trebuie să asigure
alimentarea acestor consumatori.
• De regulă, generatoarele navale admit suprasarcină de 10% în
decurs de 2 ore, 25% timp de 30 minute şi 50% timp de 5
minute. În cazul în care sarcina consumatorilor de scurtă durată
depăşeşte capacitatea de suprasarcină se recurge la conectarea
unui generator suplimentar.
Pentru calculul puterii centralei electrice se alege regimul cu cea mai
mare putere consumată. În cele mai multe cazuri, acesta este
regimul de marş. De asemenea, la proiectarea sistemului
electroenergetic este necesar să se prevadă şi o rezervă de 15-20%
faţă de puterea consumată cea mai mare.
Alegerea numărului şi puterii generatoarelor electrice reprezintă o
sarcină dificilă întrucât trebuie să se aibă în vedere mai mulţi factori
tehnici, economici şi de exploatare, adesea contrari unul altuia.
Trebuie stabilit un compromis care asigură regimurile cele mai
favorabile pentru funcţionarea centralei electrice.
La alegerea numărului şi puterii generatoarelor electrice trebuie să se
aibă în vederea îndeplinirea următoarelor cerinţe:
1) Generatoarele trebuie să fie încărcate în toate regimurile aproape de

sarcina nominală (de regulă minim 75-80% din puterea nominală).
2) Generatoarele alese să fie de acelaşi tip şi putere. În acest caz se
asigură o funcţionare stabilă la cuplarea în paralel şi se reduce
cantitatea necesară de piese de rezervă.
3) Puterea generatorului de rezervă trebuie să fie aceeaşi cu a
generatorului de bază. Este evident că cea mai bună alegere este
aceea în care toate generatoarele de bază şi de rezervă sunt de
acelaşi tip şi putere.
• Din punct de vedere al încărcării fiecărui
generator aproape de sarcina nominală, această
cerinţă se realizează în cazul folosirii unui număr
mare de generatoare cu posibilitatea de cuplare
în paralel a acestora.
• În acelaşi timp, un număr mare de agregate
generatoare este limitat pe de o parte de
posibilităţile de montare la navă, iar pe de altă
parte de greutăţi legate de funcţionarea în
paralel a acestora.
• De aceea, de regulă, acest număr se limitează la
2-4 agregate generatoare.
• Un exemplu de alegerea numărului şi
puterii generatoarelor este prezentat în
tabelul 1.1. Pentru acoperirea consumului
de energie electrică în toate regimurile şi
asigurarea unei rezerve sunt posibile trei
variante:
• prima – alegerea a două generatoare cu
puteri de 150 kw fiecare;
• a doua – alegerea a trei generatoare cu
puteri de 100 kw fiecare;
• a treia – alegerea a patru generatoare cu
puteri de 75 kw fiecare.
• După prima variantă în toate regimurile lucrează un generator de bază
cu puterea de 150 kw, al doilea fiind rezervă. În acest caz, sunt
evidente două neajunsuri: încărcare mică a generatorului în regimul de
staţionare (sub 40%) şi posibilitatea de a efectua lucrări de revizii sau
reparaţii numai în regimul de staţionare.
• A doua variantă asigură funcţionarea a două generatoare de 100 kw în
regimurile de marş şi de avarie, al treilea fiind de rezervă. În regim de
staţionare lucrează un generator, două fiind de rezervă. În această
variantă, în toate regimurile, sarcina generatoarelor este de circa 60-
70%, ceea ce se poate considera mulţumitor. Lucrările de revizii şi
reparaţii sunt posibile numai în regimul de staţionare.
• A treia variantă asigură funcţionarea a două generatoare de 75 kw
pentru regimurile de marş şi de avarie, celelalte două fiind de rezervă,
în regimul de staţionare lucrează un generator de 75 kw şi trei sunt de
rezervă. În această variantă se asigură încărcarea optimă a
generatoarelor care lucrează (circa 80-90%), lucrările de întreţinere şi
revizii se pot efectua atât în regimul de staţionare cât şi în regimurile de
marş şi de avarie.
• Din această analiză rezultă că varianta a treia este cea mai bună cu
condiţia ca în compartimentul prevăzut pentru centrala electrică să se
permită montarea a patru agregate generatoare. În caz contrar, din
motive constructive se optează pentru varianta a doua cu trei agregate
generatoare.
• Alegerea generatoarelor se face după puterea activă de calcul în cazul
în care valoarea factorului de putere mediu este egală cu 0,8 sau mai
mare. Dacă factorul de putere mediu are valoarea mai mică de 0,8,
atunci alegerea generatoarelor se face după puterea aparentă.
• Metoda bilanţului energetic (tabelul de sarcină) se poate aplica şi
pentru determinarea puterii diesel-generatorului centralei electrice de
avarie. Diesel-generatorul de avarie intră în funcţiune la scoaterea de
sub tensiune a centralei electrice de bază şi puterea acestuia trebuie
să fie suficientă pentru a asigura obligatoriu alimentarea următorilor
consumatori:
- iluminatul de avarie;
- acţionarea electrică de avarie a cârmei;
- acţionarea electrică a pompei de incendiu de avarie;
- legături de comunicaţii interioare şi exterioare;
- lumini de navigaţie şi semnalizare;
- vinciurile bărcilor şi şalupelor de salvare;
- alte instalaţii pentru siguranţa vieţii echipajului.
Experienţa arată că pentru majoritatea navelor puterea diesel-
generatorului de avarie este în limitele 50-200 kw.
În c.c.
• În cazul sistemelor electroenergetice de
curent continuu, metoda bilanţului
energetic pentru determinarea numărului
şi puterii generatoarelor electrice este
aceeaşi cu deosebirea că dispar coloanele
5, 10, 12, 15, 20 şi 22 care corespund
factorilor de putere şi puterilor reactive.
Metoda analitică de determinare a
puterii centralei electrice
• Această metodă permite determinarea puterii centralei electrice fără o
analiză de detaliu a funcţionării tuturor consumatorilor de energie
electrică.
• Metoda analitică de determinare a puterii agregatelor generatoare
presupune existenţa unei corelaţii între puterea centralei electrice,
puterea instalaţiei energetice de propulsie a navei în anumite regimuri
şi deplasamentul navei.
• De exemplu, în regim de marş cea mai mare parte a consumatorilor cu
funcţionare constantă o constituie mecanismele care deservesc
instalaţia energetică de putere. Ca urmare, puterea centralei electrice
pentru regimul de marş este în corelaţie cu puterea motoarelor
principale. La staţionarea navei fără operaţiuni de încărcare puterea
centralei electrice este dată de consumatorii care asigură condiţiile de
trai ale echipajului şi este în corelaţie cu deplasamentul navei.
• Rezultatele analizei unui volum mare de date statistice au permis
obţinerea unor formule experimentale de calcul a puterii centralei
electrice. Pentru exemplificare se prezintă calculul puterii centralei
electrice pentru o navă de transport mărfuri generale cu motoare
principale lente.
Regim de avarie
• În regimul de avarie, sarcina centralei electrice o
constituie consumatorii care asigură marşul navei,
stingerea incendiului, scoaterea apei din
compartimentele inundate. În acest regim sunt
deconectaţi consumatorii de mică importanţă pentru
vitalitatea navei cum ar fi: cambuza, ventilaţia,
climatizarea ş.a. În caz de necesitate poate fi introdus în
funcţiune: generatorul de rezervă. Luând în considerare
aceste posibilităţi, puterea centralei electrice în regim de
avarie, de obicei, nu depăşeşte puterea în regim de
marş.
• Metoda analitică de determinare a puterii centralei
electrice permite aproximarea acesteia, suficientă pentru
proiectul preliminar al navei. Un calcul mai precis rezultă
din aplicarea metodei bilanţului energetic.
1:b; 2:c.
Explicaţi modul de
completare a tabelelor
de sarcină (bilanţul
energetic)
T1.3
Tipuri de surse electrice la
nave
Generatoarele
• Constituie una dintre cele mai mari descoperiri ale tuturor
timpurilor în care energia electrică- cel mai ușor mod de a
transporta energie la mari distanțe - este obținută din
energie mecanică care, la rândul ei, este obținută din:
• O formă pe bază de combustibil fosil și anume motorină,
petrol și kerosen.
• Mijloace convenționale cum ar fi turbinele cu gaze, abur și
cu apă.
• Mijloace neconvenționale cum ar fi energia vânturilor,
valurilor și a refluxurilor.
• Mijloace avangardiste ca energia nucleară, solară și a
biogazelor, etc.
Generatoarele
• Generatoarele electrice de la bordul navelor (denumite și
alternatoare atunci când produc energie electrică alternativă) pot fi
antrenate de un motor Diesel, turbine cu gaze sau cu abur sau chiar
de motorul principal de propulsie (caz des întânit la navele actuale).
Aceste ”motoare primare” utilizează o anumită formă de
combustibil (energie termică) ce este convertită în energie
mecanică.
• Tipul de motoare primare este determinat de proiectantul navei și
de factorii economici implicați.
• Cablurile și conductele electrice conduc energia electrică la
consumatorii (sarcinile) electrici. Motorul electric, unul dintre
consumatorii conectați la generatoare, este proiectat să
convertească energia electrică în energie mecanică pentru a
produce lucru mecanic.
• Din moment ce generatoarele constituie inima sistemului electric,
proiectarea corectă a lor este cheia unui sistem sigur, funcțional și
economic.
Generatoarele
• Când se alege un generator naval trebuie să se cunoască natura
consumatorilor electrici.
• Ei se pot conecta la un sistem monofazat, bifazat izolat față de
corpul navei, trifazat cu neutrul izolat față de corpul navei, trifazat
cu patru conductoare cu neutrul legat la corpul navei sau alte
variante ale acestora.
• Generatorul este deseori supus unor sarcini variabile, unor sarcini
care provoacă distorsiuni, pornirii motoarelor electrice și unor
elemente de încălzire de mare putere ale sistemului de aer
condiționat.
• În plus, pentru a satisface cererile de sarcină aparentă a sistemului,
trebuie acordată atenție și cererilor speciale de sarcină de mare
putere, cererilor operative neașteptate, asigurării unei rezerve de
putere precum și manierei de operare a sistemului.
• Regulamentele Maritime Internaționale (de exemplu SOLAS) cer
asigurarea unui sistem principal de cel puțin 2 (două) generatoare
electrice
Generatoarele
• Pentru navele care efectuază voiaje lungi pe mare, ar fi economic ca
generatoarele să fie antrenate de la motoarele principale de
propulsie. Regulamentele Maritime Internaționale cer de asemenea
ca cel puțin un generator electric să fie independent de viteza de
rotație a propulsoarelor principale și a liniei de arbori asociate.
Corespunzător, trebuie ca cel puțin un generator să aibă propriul
său motor primar de antrenare.
• Dacă sunt instalate cel puțin două generatoare, dintre care unul
este antrenat de la arborele motorului de propulsie, defectarea
unuia dintre ele ar putea face nava neconformă cu reglementările
internaționale.
• Din această cauză, mulți proprietari de nave optează pentru a avea
3 (trei) generatoare. Unul este folosit pentru sarcini normale (de
exemplu generator pe ax), lăsând două generatoare disponibile
pentru a satisface orice cerere neașteptată de sarcină mare sau
pentru a oferi siguranță în timpul manevrelor.
Generatoarele
• Alternativ, al treilea este rezervat ca grup de rezervă
(în ”standby”) capabil să furnizeze energie electrică fie
în cazul în care un grup se defectează, fie necesită
lucrări de întreținere specifice.
În unele utilizări, cum ar fi un generator care
alimentează sarcini electrice mari prin intermediul
redresoarelor comandate (tiristoare, triace – SCR:
Silicon Controlled Rectifier), puterea generatorului
poate fi mărită mult dincolo de valoarea sa nominală
pentru a ține cont de încălzirea dată de armonici și de
cererile inductive ale convertoarelor pe bază de SCR.
Ieșirea de la oricare dintre generatoare este conectată
la TPD (MSB-MainSwitchBoard) și apoi distribuită către
diferitele servicii auxiliare cuprinzând sarcini electrice.
Surse de alimentare uzual disponibile
• Navele moderne comerciale utilizează sisteme de curent alternativ
clasificate ca sisteme trifazate cu trei conductoare având neutrul
izolat sau sisteme trifazate cu 4 conductoare. Totuși mai pot fi
întâlnite și sisteme de curent continuu.
• Navele mari de pasageri au trei sau patru generatoare de putere
nominală de 2MW sau mai mult pentru a alimenta serviciile
hoteliere extinse de la bord.
• Totuși, la navele moderne de pasageri se pot întâni excepții unde
puterea cerută depășește 100MW! De asemenea, pentru
antrenarea turbogeneratoarelor cu abur se poate utiliza aburul
supraîncăzit de mare presiune produs de gazele de evacuare ale
motoarelor principale de propulsie.
• O navă de pasageri este o navă care transportă mai mult de 12
pasageri. Un pasager este o persoană, alta decât comandantul și
membrii echipajului sau orice persoană sau angajat în orice funcție
la bordul navei precum și un copil în vârstă de până la un an.
• O navă cargo (de mărfuri generale) poate avea două sau mai multe
generatoare principale, de obicei, de putere de la 350 kW până la câțiva
megawați, care sunt suficiente pentru a alimenta compartimentul mașini
și mașinile auxiliare în timpul voiajului precum și vinciurile sau macaralele
pentru manipularea mărfurilor în porturi. Sarcina limită cerută în caz de
avarie impune ca generatoarele de avarie să aibă puterea nominală de la
10 kW la navele mici costiere până la aproximativ 700 kW sau mai mult
pentru o navă cargo.
• Constructorul de nave trebuie să estimeze numărul și puterea nominală
cerută pentru generatoare prin evaluarea puterii cerute de sarcinile
electrice pentru toate situațiile pe mare sau în port.
• Energia electrică la bordul unei nave este, de obicei, generată la 440 V, 60
Hz (uneori 400 V, 50 Hz). Aceste valori au fost adoptate deoarece ele sunt
alimentări standard la mal pe continentele american și european. Navele
care necesită o putere foarte mare pot fi proiectate să opereze la tensiuni
de 3,3 kV și chiar 6,6 kV sau mai mari (până la maximum 15 kV). În mod
normal, generatoarele de înaltă tensiune (HV- high voltage) alimentează
sistemele de propulsie, bowthrusterele, compresoarele de aer condiționat
și echipamentul similar de mare putere.
• Standardele britanice și Comisia Electrotehnică Intrenațională - IEC
definesc ca joasă tensiune cea între 50 V și 1000 V c.a. - curent
alternativ sau ac-alternating current (IEC definește aceasta pentru a
armoniza standardele britanice și cele europene).
• Iluminatul și alți consumatori interni (de uz domestic) funcționează,
de obicei, la tensiuni de 110, 115 sau 220 V curent altenativ
monofazat. Pentru a reduce tensiunea la aceste niveluri mai sigure
se utilizează transformatoare.
• Acolo unde echipamentul portabil urmează să se utilizeze în locuri
periculoase, cu temperatură ridicată sau cu praf este recomandabil
să se lucreze la tensiuni de 55 V sau chiar 25 V obținute de la un
transformator coborâtor.
• De asemenea, uneori, transformatoarele sunt utilizate pentru a
ridica tensiunea de la un tablou de la 440 V la 3,3 kV pentru
bowthrustere de mare putere.
Bateriile de acumulatoare pentru diverse servicii funcționează la
12V sau 24 V dar, uneori, sunt folosite și tensiuni mai mari
Notă
• Tensiunile stabilite sunt în valori nominale

(acestea sunt valori valori efective – valori
medii pătratice dacă nu se specifică altfel) –
Toate prizele trifazate trebuie să aibă aceeași
succesiune a fazelor
• Tensiunile trifazate de 115 V și de 240V pot fi
obținute utilizând transformatoare în
conexiune delta –delta.
Tensiuni maxime
• 500V pentru generatoare, forță, cambuză și echipamente
de încălzire conectate permanent prin cabluri fixe;
• 254V (440/√3 = 254 V unde 440 este tensiunea de linie într-
un sistem trifazat și 254 este tensiunea de fază sau
tensiunea monofazată derivată din ea) pentru iluminat,
încălzirea în cabine, saloane și alte utilizări;
• 15kV (3,3kV sau 6,6kV sunt deseori utilizate, așa cum s-a
menționat anterior) în instalațiile de mare putere de curent
alternativ, generarea și distribuția limitată fiind subiectul
unei analize speciale.
• Potrivit reglementărilor Registrului American de clasificare
a navelor ABS ediția 2012 tensiunea standard nominală nu
trebuie să depășească 15kV. O tensiune mai mare poate fi
luată în considerare pentru aplicații speciale.
Tabloul principal de distribuție – TPD
(MSB – MainSwitchBoard)
• Elementele principale ale unui sistem de distribuție naval sunt tablourile
principale și de avarie, tablourile/panourile auxiliare (secundare),
tablourile de comandă ale motoarelor electrice, tablourile/panourile de
iluminat și de mică putere. Sistemul este, în general, proiectat astfel încât
în toate condițiile normale de operare puterea să fie distribuită de la TPD.
• Sistemul de distribuție este conceput pentru a menține scăzute costurile
cu cablurile electrice prin distribuirea energiei la tablouri/panouri de forță
amplasate în apropierea consumatorilor.
• În general, tabloul principal de distribuție este amplasat în apropierea
centrului sistemului de distribuție și, în mod normal, acesta este
Compartimentul Mașini sau camera de comandă a Compartimentului
Mașini. Aceste locații sunt, în mod normal, sub linia de plutire a navei sau
sub puntea continuă cea mai de sus a navei după peretele etanș sub
puntea principală. În consecință, în caz de incendiu sau inundare este
posibil ca generatoarele principale și TPD-ul să fie scoase din funcțiune.
• În caz de incendiu sunt necesare sisteme speciale de protecție care să
deconecteze toate sistemele de ventilație și de alimentare cu combustibil
ale instalațiilor de bord.
Tabloul principal de distribuție – TPD
(MSB – MainSwitchBoard)
• Când instalațiile auxiliare ale motorului principal sunt
amplasate grupat și alimentate de la un pupitru central de
comandă –PCC (MCC –Motor Control Center) sau tablourile
de distribuție sunt grupate, aceasta se poate obține prin
alimentarea MCC printr-un cablu de alimentare prevăzut cu
întreruptor cu bobină de declanșare la tensiune minimă și
conectându-l pe acesta la un bloc de declanșare a
sistemelor de ventilație și de alimentare cu combustibil.
• Când pupitrele MCC sau tablourile secundare de distribuție
grupate nu sunt în utilizate, trebuie instalate cabluri
separate pentru fiecare tablou de comandă al motoarelor
electrice; aceasta conduce la creșterea costurilor cablurilor
și crește susceptabilitatea de defectare a sistemului.
Pupitrul de comandă centrală a motoarelor–
PCC (MCC – Motor Control Centre)
• Acesta reunește
tot echipamentul
de comandă a
tuturor
motoarelor
importante de la
bordul unei nave.
Sunt prevăzute
protecții la
supracurent și
suprasarcină
pentru motoare și
circuitele electrice
aferente așa cum
se poate vedea în
figura O schemă de bază pentru Motor Control Centre (MCC)
Siemens Industry Inc. – www.sea.siemens.com
Alimentarea cu energie
electrică de avarie și de
la mal
Obiective
• După parcurgerea acestui capitol ar trebui să fiți
în măsură să:
• Explicați metoda de alimentare cu energie
electrică în caz de avarie
• Enumerați lista acțiunilor tehnicienilor (de la
bord) în caz de blackout (căderea tensiunii)
• Explicați procedura de alimentare de la mal
• Descrieți efectele variațiilor de tensiune și
frecvență asupra cuplului și vitezei
• Vă conformați regulilor aplicabile alimentării de
avarie cu energie electrică
Metoda alimentării de avarie
• Sistemul de alimentare cu energie electrică

trebuie să fie unul dintre primele sisteme cu
care să vă familiarizați.
• Dacă tensiunea cade la bordul unei nave, sunt
primejduite vieți și bunuri materiale prețioase.
Surse de energie electrică
în caz de de avarie
• Multe nave își recapătă controlul asupra sistemului electric prin
utilizarea unui generator de avarie și a unui tablou de avarie;
• Sursa de avarie poate fi și o baterie de acumulatoare sau o
combinație a acestora;
• Sursa de avarie de energie electrică va trebui să fie capabilă să
alimenteze toate acele servicii care sunt esențiale pentru siguranță
în caz de avarie; o atenție deosebită trebuie acordată serviciilor care
ar trebui să funcționeze simultan.
• Atunci când sursa de avarie este un generator, el trebuie să fie:
-acționat de o mașină primară cu o alimentare independentă cu
combustibil având punctul de aprindere nu mai puțin de 43ºC
(110ºF);
-pornit automat la defectarea sursei principale de energie electrică;
-conectat automat la tabloul de distribție de avarie în cel mult de 45 de
secunde.
• Puterea nominală a generatorului de avarie este
determinată de mărimea și rolul navei.
• Această sursă trebuie să fie capabilă să suporte
curenții de pornire precum și să alimenteze unii
consumatori de natură tranzitorie.
• Pe unele nave mici vor fi suficiente puteri de
câțiva kW numai pentru iluminatul de avarie.
• Unele nave mai mari, ca de exemplu: navele LNG,
pasagerele de linie, etc. pot să necesite sute de
kW pentru serviciile esențiale/de avarie.
Vedere a unui generator de avarie
Figura 3.1 arată un generator de avarie.

Amplasarea sursei de avarie
• Din reglementările registrului naval american ABS privind regulile de
construcție și clasificare a navelor din oțel:
• ”Amplasarea containerului sursei de avarie de energie electrică, a
echipamentului transformatorului asociat și a oricărei surse de
avarie de tranziție, tablou de avarie, tablou de iluminat de avarie în
legătură cu sursa pincipală de energie electrică trebuie să fie astfel
încât un incendiu sau alte accidente în spațiul conținând sursa
principală de energie electrică sau în oricare spațiu de mașini de
categoria A nu va interfera cu alimentarea, comanda și distribuția
energie electrice de avarie.
• Spațiul containerului sursei de avarie de energie electrică și a
echipamentului asociat așa cum s-a enunțat mai sus (inclusiv
cabinele din astfel de spații) nu trebuie să fie contigui (alăturate) cu
granițele spațiilor de mașini de categoria A sau cu acele spații
conținând sursa principală de energie electrică.”
Amplasarea sursei de avarie
• Tabloul de distribuție avarie va fi instalat cât mai
aproape posibil de sursa de energie electrică de avarie.
• Acolo unde sursa de avarie este un generator, tabloul
de avarie va fi amplasat în același spațiu, în afara
cazului când operarea tabloului ar fi incomodată.
• Nicio baterie de acumulatoare menită să servească
drept sursă tranzitorie nu va instalată în același spațiu
cu tabloul de avarie.
• Se va monta un indicator în TPD sau în camera de
comandă a mașinilor pentru a arăta când aceste baterii
sunt descărcate.
Măsuri pentru pornirea grupurilor electrogene
de avarie
• Generatorul de avarie trebuie să fie capabil să fie gata de pornire la o
temperatură de 0°C (32°F). Dacă aceasta nu este cazul sau dacă este
probabil să fie întâlnită o temperatură mai joasă, trebuie să fie funcțională
o încălzire a compartimentului. Punctul de aprindere a combustibilului
trebuie să nu fie mai mic de 43ºC (110ºF) dacă generatorul este amplasat
deasupra punții continue cea mai de sus. Aceasta înseamnă că sistemul de
combustibil poate fi afectat de radiațiile solare în special în zonele
tropicale și ecuatoriale. Cu alte cuvinte, simpla alegere a unui astfel de
combustibil va ușura posibilitatea unui incendiu sau explozii negarantate.
Asigurați-vă că tancul de serviciu este întotdeauna poziționat mai sus și
că valvulele de combustibil sunt într-o poziție corespunzătoare.
• Orice generator de avarie destinat să fie pornit automat va fi echipat cu
instalații de pornire cu o energie înmagazinată capabilă să asigure cel
puțin trei porniri consecutive. Sursa de energie înmagazinată va fi
protejată la epuizare (adică să nu scadă mai jos de un nivel la care
pornirea prin intervenție manuală să fie încă posibilă) printr-un sistem
automat de pornire, în afara cazului când este prevăzut un mijloc secundar
independent de pornire. În plus, o altă sursă de energie va fi prevăzută
pentru alte trei porniri în durata de 30 de minute, în afara cazului când
poate fi demonstrată posibilitatea unei porniri manuale efective.
Măsuri pentru pornirea grupurilor
electrogene de avarie
• Energia înmagazinată pentru pornirea grupului de avarie va fi
menținută tot timpul, după cum urmează:
• Sistemele de pornire electrice și hidraulice vor fi menținute de la
tabloul de avarie;
• Dacă pornirea se face cu aer comprimat, va fi prevăzută o butelie de
aer și un compresor dedicate. Asigurați-vă că valvulele sistemului de
pornire cu aer comprimat sunt corect poziționate. Sistemele de aer
comprimat pot fi menținute prin receptori principali sau auxiliari de
aer comprimat prin intermediul unei valvule corespunzătoare fără
retur (cu sens unic) sau prin intermediul unui compresor care, dacă
este antrenat electric, este alimentat de la tabloul de avarie.
• Toate aceste instalații de pornire, încărcare și înmagazinare a
energiei vor fi amplasate în încăperea generatorului de avarie.
Receptorul de aer al generatorului de avarie poate fi alimentat și de
la sistemul de aer comprimat principal sau auxiliar printr-o valvulă
fără retur amplasată în spațiul generatorului de avarie.
•
Funcționarea (operarea) Grupului de
avarie
• Generatorul de avarie este prevăzut cu propriul său sistem de pornire.
• Când este pierdută tensiunea, generatorul de avarie trebuie să fie
capabil să pornească automat și să furnizeze energie către tabloul de
avarie în interiorul timpului menționat mai înainte.
• Căderea tensiunii și a frecvenței de la barele TPD provoacă cuplarea
releului ”startup” care pune în funcțiune echipamentul de pornire a
generatorului de avarie.
• Atunci când nu este cerută pornirea automată a generatorului de
avarie, este permisă pornirea manuală cu manivela, startere inerțiale,
acumulatori hidraulici armați manual,sau cartușe de putere, dacă se
poate demonstra că sunt eficace.
• O pornire manuală poate fi inițiată prin push-butoane amplasate în
camera principală de comandă și în încăperea generatorului de avarie.
Pornirea este inițiată printr-un releu care monitorizează alimentarea
normală cu energie electrică de la rețeaua principală.
Indicatorii de bază de pe tabloul de
avarie
• 1. O lampă verde care să indice că generatorul este în modul
”automat”.
• 2. O lampă verde care să indice că ESB (întreruptorul de alimentare de
avarie) dinTDA este închis (on), adică alimentarea principală este
deconectată.
• 3. O lampă albă care să indice că generatorul funcționează.
• 4. O lampă verde care să indice că întreruptorul de avarie (ACB) este
închis (on).
• 5. O lampă roșie care să indice că ACB al generatorului de avarie este
deschis (off).
• 6. Volmetru, frecvențmetru, ampermetru și cosfimetru pentru
monitorizarea parametrilor generatorului.
• 7. Un indicator de defect față de ”pământ” (rezistența de izolație).
• 8. Un ampermetru pentru a indica curentul de încărcare al bateriei de
pornire.
Fiderul de legătură între TDA și TPD
• Întreruptorul generatorului de avarie este interblocat cu
întreruptorul de cuplaj cu TPD. În mod normal, generatoarele
principale (de serviciu) furnizează energie electrică tabloului de
avarie de la TPD utilizând un întreruptor și un comutator automat de
transfer (ABT-Automatic Bus Transfer) care are protecție la
suprasarcină și scurtcircuit.
• Când se pierde puterea de la TPD, comutatorul ABT conectează
automat generatorul de avarie la tabloul dedicat de avarie, TDA.
Acest întreruptor special se va închide numai atunci când TPD-ul lasă
fără alimentare toți consumatorii prevăzuți esențiali.
• Simultan se deconectează alimentarea TDA de la TPD. Acest lucru
permite să se alimenteze serviciile esențiale de avarie de la TDA.
Unde este necesar, sunt luate măsuri pentru ca atunci când sursa de
avarie este disponibilă, să deconecteze automat circuitele care nu
sunt de avarie de la generatorul de avarie pentru a asigura că
energia electrică este disponibilă automat pe circuitele de avarie la o
cădere a alimentării principale.
ATENȚIE!
• În mod normal nu este posibil să se sincronizeze

generatorul de avarie cu cele principale!
• La fiecare capăt de legătură dintre TPD și TDA sunt
prevăzute interblocaje speciale în circuitele de comandă
pentru a se preveni funcționarea în paralel. Aceasta
datorită limitărilor din proiectare ale generatorului de
avarie și, de asemenea, pentru rațiuni de siguranță.
• În condiții deosebite, comutatoare manuale pot permite
generatorului de avarie să furnizeze energie către TPD.
• Trebuie acordată atenție să nu se supraîncarce generatorul
de avarie atunci când puterea lui nominală este mult mai
mică decât cea a generatoarelor de serviciu ale navei; în
cele mai multe cazuri, vor fi prevăzute protecții
încorporate
• Există un număr de modalități prin care poate fi
furnizată energia în caz de avarie.
• Când pornește, generatorul de avarie alimentează
circuitele de avarie ( care sunt fie servicii primare,
fie secundare) prin propriul său tablou de avarie,
inclusiv consumatorii care sunt preluați inițial de
bateriile de tranziție.
• În fig.3.2 se prezintă Tabloul de avarie cu două
secții: una la 440V și celaltă la 220V
Un sistem de principiu de alimentare de avarie cu 2 secții
Notă:
• Acolo unde sursa de avarie este o baterie de acumulatoare, ea
trebuie să fie capabilă :
• Să se conecteze automat la TDA în cazul
deconectării/defectării sursei principale de energie electrică;
• Să suporte sarcina electrică fără reîncărcare cu menținera
tensiunii bateriei în perioada de descărcare cu 12% sub sau
peste tensiunea ei nominală;
• O metodă de testare a tensiunii de 24Vc.c. pentru alimentarea

aparaturii de navigație, comunicații și a pupitrului consolei din
camera de comandă în cazul unei defecțiuni de alimentare
este de a întrerupe alimentarea de la redresor; releul
principal de defecțiune va funcționa și va conecta alimentarea
de la baterie
Echipamentul critic ce va fi alimentat
cu energie de la generatorul de avarie
• Puterea electrică disponibilă de la sursa de avarie trebuie să
fie suficientă pentru a alimenta acele servicii care sunt
esențiale pentru siguranță în caz de avarie, o atenție
trebuind să fie acordată acelor servicii care trebuie să
funcționeze simultan.
• Atunci când suma sarcinilor pe TDA depășește puterea
disponibilă, trebuie efectuată o analiză care să demonstreze
că puterea cerută de serviciile care vor funcționa simultan
urmează să fie produsă. Analiza va fi motivul pentru a
susține revizuirea mărimii puterii generatorului de avarie.
• Sursa de energie electrică de avarie va fi capabilă, având în
vedere curenții de pornire și natura tranzitorie a anumitor
consumatori, să alimenteze simultan serviciile cerute
pentru perioada specificată.
Servicii ce trebuie alimentate
în situație de avarie
(esențiale pentru siguranță în caz de avarie)
1. Iluminatul
2. Servicii de bord
3. Echipamentul de guvernare și de propulsie
4. Alte echipamente pentru o perioadă de 18
ore
• Pentru o perioadă de 3 ore, se cere iluminat
de avarie în următoarele locații:
• La fiecare loc de adunare, stații de îmbarcare,
în locurile de pregătire și lansare a
ambarcațiunilor de salvare și a dispozitivelor
lor de lansare.
• La nivelul suprafețelor de apă în care vor fi
lansate ambarcațiunile de salvare.
Pentru o perioadă de 18 ore, se cere iluminat de avarie în
următoarele locații:
• În toate serviciile și culoarele de trecere, scări și ieșiri, lifturile
pentru personal și automobile și la puțul lifturilor de personal.
• În spațiile de mașini și în stațiile de generare principale,
inclusiv posturile lor de comandă.
• În toate stațiile de comandă, camerele de comandă a
mașinilor și la fiecare tablou principal sau de avarie.
• La toate pozițiile de stocare pentru echiparea pompierilor.
• La mașina cârmei.
• La pompele de incendiu de avarie, la pompele sprinklerelor, la
pompa de santină de avarie și la pozițiile de pornire a
motoarelor lor.
• La toate compartimentelor de pompare marfă ale tankerelor
(navelor-tank).
• La luminile de navigație și alte lumini cerute de
Reglementările Internaționale pentru prevenirea coliziunilor
pe mare
• Alte servicii de avarie
Pentru o perioadă de 30 de minute pentru
următoarele:
• Instalațiile secundare de lansare prin cădere
liberă, dacă instalațiile secundare de lansare
nu sunt dependente de gravitație, puterea
mecanică înmagazinată sau alte mijloace
manuale;
• Porțile etanșe acționate electric.
• Echipamentul de guvernare și de propulsie
• Mașina cârmei trebuie să funcționeze continuu
timp de 30 de minute la navele de peste 10.000
TRB și 10 minute la navele de sub 10.000 TRB, în
afară de cazul în care este prevăzută o sursă
independentă de energie electrică în
compartimentul cîrmei.
• Trebuie asigurată comanda de la distanță
(telecomanda) a propulsiei și monitorizarea
sistemului pentru o perioadă de 30 de minute,
telecomanda propulsiei și monitorizarea
sistemului pentru spațiile de mașini destinate
comenzii centralizate sau pentru o funcționare
nesupravegheată.
Alte echipamente pentru o perioadă de 18 ore
a) echipamentul radio (pentru radiocomunicții așa cum cere capitolul IV al
SOLAS).
b) toate echipamentele de comunicații care sunt cerute în caz de avarie
c) mijloacele de navigație menționate mai jos:
i) compasul magnetic
ii) girocompasul
iii) radarul
iv) echosonda
v) indicatorul unghiului cârmei (axiometrul)
vi) tahometrul propulsiei
vii) indicatorul de girație, dacă este prevăzut.
d) sistemul de alarmare și de detecție incendiu
e) semnalizările de avarie precum funcționarea intermitentă a lămpilor de
semnalizare de zi, sirenelor navale, telefoanelor operate manual și toate
semnalizările interne care sunt cerute în caz de avarie.
f) una dintre pompele de incendiu și pompa fixă a sistemului de stropire cu
apă sub presiune dependentă de generatorul de avarie ca sursă de
energie a sa .
Fluxul procesului de pornire manuală și automată a generatorului de avarie .
• Pentru perioade scurte și în mod excepțional, generatorul de avarie
poate fi folosit pentru operații ca teste de rutină (pentru a verifica
propria funcționare) și pornirea în caz de navă fără alimentare
(blackout), prevăzând măsuri care trebuie să se ia pentru a asigura
funcționarea independentă de avarie.
• Sunt necesare măsuri speciale și operații de întreținere pentru ca

sistemul de energie de avarie să fie disponibil și gata de funcționare
în orice moment. Trebuie efectuate, cât mai repede posibil, operații
de întreținere preventive pe durata cât nava este într-un port.
• În mod regulat, trebuie efectuate teste săptămânale de funcționare

a generatorului de avarie, incluzând simulări de pierdere a
alimentării normale cu energie electrică, simulări de incendiu și de
operații de forare.
• Echipamentul de pornire poate să fie prevăzut cu un pushbuton

care să întrerupă alimentarea normală de la TPD, buton care va
declanșa secvența de start. Figura 3.3.b arată fluxul operațiilor în
procesul de testare de rutină a generatorului de avarie.
Fig.3.3
Fluxul testelor de rutină
ale generatorului de
avarie
Generatorul de avarie trebuie să ajungă la turația sa
nominală prin testări scurte de funcționare pentru a se
conforma reglementărilor de siguranță.
Când este posibil, trebuie să fie suplimentate ocazional
testele de funcționare fără sarcină cu teste de
funcționare cu o sarcină corespunzătoare.
Aceasta necesită deconectarea alimentării normale de la
sursa principală, iar generatorul de avarie să fie
încărcat până aproape de sarcina lui nominală.
Numai un test cu încărcarea corespunzătoare va proba
performanțele generatorului și a motorului său primar
de antrenare precum și funcționarea întreruptorului
său automat și a interblocajelor implicate.
Trebuie luate măsuri de precauție să nu se consume orele
limită de funcționare a grupului.
Surse de energie de tranziție
• Acolo unde generatorul de avarie nu este prevăzut cu o pornire automată,
trebuie să fie instalată o sursă de tranziție pentru energia electrică de avarie. Ea
constă dintr-o baterie de acumulatoare care se presupune că funcționează fără
reîncărcare în timp ce tensiunea ei se menține, în timpul descărcării, în
intervalul de 12% peste sau sub tensiunea ei nominală.
• Ea trebuie să aibă o capacitate suficientă și să fie capabilă să alimenteze
automat cu energie electrică cel puțin o jumătate de oră serviciile care depind
de sursa electrică pentru a funcționa.
• Astfel de baterii sunt potrivite să furnizeze alimentarea temporară sau de
tranziție pentru iluminatul de avarie, luminile de navigație, circuitele de uși
etanșe inclusiv alarmele și indicatoarele precum și sistemele de comunicații
interioare.
• În plus, ele ar putea alimenta instalațiile de detecție și alarmare la incendiu,
semnalizare manuală de incendiu, mecanismele ușilor de protecție la incendiu,
lămpile de semnalizări interioare, soneriile navale și lămpile de semnalizare
zi-noapte; unele dintre acestea ar putea avea propria lor alimentare sau să ia
alimentarea de la un sistem de joasă tensiune de curent continuu.
Surse de energie de tranziție
• Sunt acceptate baterii de tranziție pentru
închiderea ușilor etanșe.De asemenea, vor fi
incluse în sistem bateriile pentru
radiocomunicații.
• Este necesară și o alimentare pentru iluminatul
de avarie de la bateriile de tranziție pentru
culoare, scări, ieșiri, stațiile de bărci de salvare
(pe punte și în afara punții), stațiile de comandă
(timonerie, camera radio, camera de comandă a
mașinilor,etc.), camerele mașini și mașinile de
avarie.
Instrucțiuni de de operare GA
Proceduri de lucru
Procedura de pornire:
Se verifică nivelul normal din tancul de combustibil și poziția deschis a valvulei
de combustibil, se verifică nivelul normal al apei în radiatorul motorului.
Se verifică nivelul normal din decantorul (colectorul) de ulei al motorului.
Se verifică comutatorul de declanșare în poziția ”reset”.
Se selectează comutatorul ”Modul automat-manual” în poziția manual
(pornire manuală).
Se apasă butonul de pornire de pe panoul de comandă al motorului, iar
motorul pornește cu aer comprimat.
După pornire, se verifică dacă parametrii motorului și generatorului sunt
normali.
Pentru testare în sarcină, se deschide întreruptorul din tabloul de avarie (TDA)
care face legătura cu fiderul de interconexiune cu TPD-ul și se închide
întreruptorul de avarie din TDA.
NOTĂ: În restul timpului, generatorul de avarie trebuie să fie întotdeauna în
poziția ”AutoStandby Mode” (modul automat de așteptare).
Procedura de oprire
Înainte de a opri motorul, asigurați-vă că
alternatorul este descărcat de sarcină.
Lăsați motorul la relanti pentru aproximativ 3
minute ca să se răcească.
Ridicați levierul de oprire pentru a opri motorul.
Blackout
căderea tensiunii sursei principale
• Situația de blackout înseamnă pierderea sursei
principale de energie electrică ce conduce la
ieșirea din funcțiune a mașinilor principale și
auxiliare.
• În caz de blackout, toți tehnicienii de la bord
vor urma îndatoririle menționate în
continuare, în afara cazului în care nu se
ordonă altfel de către șeful mecanic.
Responsabilitățile Șefului Mecanic
• să fie întotdeauna la comandă;

• să informeze timoneria corespunzător;
• să comute comanda motorului principal la
camera de comandă de avarie (ECR) și să
aducă levierul motorului principal în poziția
”STOP”;
• să repornească motorul principal când este
restabilită și stabilizată energia electrică.
Responsabilitățile secundului șefului
mecanic (Ofițerului 2 mecanic)
• să stabilească cauza blackout-ului;
• să pornească în mod manual motorul auxiliar
din starea de standby, dacă este necesar;
• să facă orice e necesar după indicațiile șefului
mecanic;
Responsabilitățile ofițerului 3
• să monitorizeze grupul și tabloul de avarie;

• să ajusteze tensiunea, frecvența și încărcarea
generatorului de avarie, dacă este necesar;
• să pornească compresorul de aer de avarie,
dacă este necesar;
• să raporteze și să comunice cu șeful mecanic
la telefonul din camera generatorului de
avarie.
Responsabilitățile ofițerului 4
• să comute valvulele generatorului de apă

dulce;
• să închidă valvulele de purificare;
• să ajute ofițerul 2;
NOTĂ:
• Acțiunile de mai sus sunt menționate ca exemplu.
• În cazul unei defecțiuni a generatoarelor în funcțiune și

deci a unui blackout, se va încerca mai întâi pornirea
generatorului/generatoarelor în așteptare (stanby) și
apoi să se restaureze energia în modul de operare
manual (MO) înainte ca semnalul de pornire a
generatorului de avarie să acționeze.
• Oricum, dacă nici unul nu pornește, atunci va fi

contactat imediat Șeful Mecanic/ Ofițerul
Electrician/Ofițerul competent stabilit de Șeful
Mecanic.
Alimentarea de la mal
• În general, alimentarea de la mal este necesară pentru ca
generatoarele navei și motoarele lor primare de antrenare
să poată fi oprite în perioada de reparații/revizii capitale pe
doc.
• De asemenea, trebuie reamintit că răcirea
motoarelor/generatoarelor este, în majoritatea cazurilor,
imposibil de asigurat atunci când nava este în docul uscat
(dry dock).
• Tabloul de legătură cu malul este deseori amplasat la
intrarea spațiilor de locuit sau în camera generatorului de
avarie dar cablul de alimentare de la mal este conectat la
TPD .
• Tabloul de alimentare de la mal trebuie să aibă borne
corespunzătoare pentru a se putea conecta cablul de
alimentare de la mal, inclusiv bornă de împământare
pentru a se conecta corpul navei la punctul de
împământare de la mal.
Alimentarea de la mal
• Sistemul trebuie să aibă un întreruptor automat sau un

comutator și siguranțe fuzibile pentru a proteja cablul de
legătură de la tabloul de alimentare de la mal cu TPD-ul, o
plăcuță cu date care să arate detaliile sistemului electric al
navei (tensiunea și frecvența), inclusiv metoda de conectare
a cablului de alimentare de la mal.
• Partea mobilă a cablului de legătură cu malul va fi
corespunzător fixată pentru a se preveni expunerea unor
forțe excesive aplicate bornelor cablului.
• Cablurile de alimentare de la mal trebuie să fie strânse
într-o deschidere sau într-un tambuchi și nu peste pragul
unei uși unde există riscul de a fi deteriorat; de asemenea,
trebuie să se asigure că aceste cabluri sunt bine izolate
electric.
Un exemplu de tablou de alimentare de la mal
• Trebuie reamintit faptul că în timpul comutării
alimentării va fi un blackout și, deci, trebuie ca
personalul navei să fie , în prealabil, informat
dinainte despre aceasta.
• De altfel, generatoarele navei trebuie să fie
deconectate înainte ca alimentarea de la mal
să fie conectată fie la TPD, fie la TDA.
Schema alimentării de la mal
• Când cablul de alimentare de la mal este conectat
și pus sub tensiune, iar indicatorul de succesiune
a fazelor este pus în funcțiune, acesta poate arăta
o succesiune inversată; trebuie reamintit că o
succesiune inversă a fazelor va cauza rotirea
inversă a motoarelor cu efecte dezastruoase.
• Acest lucru este înlăturat prin schimbarea
oricăror două faze între ele în tabloul de legătură
cu malul. Când se procedează la aceasta,
asigurați-vă întotdeauna că, în prealabil, este
deconectată alimentarea de la mal.
• ATENȚIE:Alimentarea de la mal poate să aibă
tensiune/frecvență diferită față de cele necesare
navei!!!
Procedura de recepționare a
alimentării de la mal
1. separați generatorul de avarie pentru a vă asigura că acesta nu
pornește;
2. când se intenționează primirea energiei de la mal, verificați că lampa
”tensiune disponibilă” este aprinsă;
3. separați toate serviciile neesențiale, inclusiv repornirea secvențială;
4. verificați tensiunea de alimentare de la mal;
5. verificați succesiunea fazelor;
6. închideți întreruptorul din cutia de conexiuni de la mal, pentru
alimentarea de la mal;
7. deschideți toate întreruptoarele generatoarelor;
8. închideți întreruptorul din TPD pentru alimentare de la mal;
9. închideți întreruptorul de legătură de avarie din TPD;
10. închideți întreruptorul principal de legătură din TDA pentru a
alimentarea normală a TDA;
11.asigurați alimentarea serviciilor esențiale ca instalația de detectare
a incendiilor, iluminatul, etc.
12.dacă nu este planificată întreținerea generatorului de avarie, el
poate fi lăsat în poziția ”auto standby”.
Procedura pentru transferul alimentării de la mal către
alimentarea de la Diesel-generatorul principal
1. asigurați-vă că întreruptorul principal este pus pe poziția MANUAL;
2. porniți generatorul pe care l-ați ales;
3. puneți comutatorul de sincronizare pe generatorul care urmează să
fie cuplat;
4. asigutați-vă că tensiunea este de aproximativ 440V;
5. ajustați frecvența generatorului la aproximativ 60Hz;
6. deschideți întreruptorul din TPD de alimentare de la mal;
7. închideți întreruptorul generatorului;
8. verificați tensiunea și frecvența;
9. schimbați, dacă este necesar, pe modul automat PMS (Power
Management System);
10. comutați din nou întreruptorul din TDA pe alimentare normală;
11. asigurați-vă că generatorul de avarie este gata să pornească, dacă
este necesar.
Efectele modificării tensiunii, cuplului
și turației
• Cuplul și turația sunt direct proporționale cu
pătratul tensiunii aplicate. Dacă tensiunea
statorului scade cu 10%, cuplul scade cu 20% !
• Modificările de tensiune afectează atât cuplul de
pornire, cât și cuplul din timpul funcționării. Dacă
tensiunea U scade, atunci scade și cuplul M.
• Prin urmare, pentru menținerea aceluiași cuplu,
alunecarea s crește (turația scade).
• Dacă tensiunea se modifică de la U la U´, s devine
s´, cuplul M devine M´; atunci M/M´ =sU2 /s´U´2.
• Practic, apar următoarele dificultăți :
Funcționarea la tensiune redusă
(UN = 440V și funcționează la 380V)
1. Cuplurile de pornire și maxime vor fi mai mici.
Ca urmare, va fi nevoie de o durată de
accelerare mai mare, ceea ce va supraîncălzi
electromotorul la pornire.
2. Curentul absorbit va fi mai mare pentru a
menține aceeași putere de ieșire la arbore. Ca
urmare, apare o încălzire în funcționare.
3. Va fi accelerată îmbătrânirea izolației din
cauza supraîncălzirii.
Funcționarea la tensiune crescută
(UN = 380V dar funcționează la 440V)
1. Căderea mărită de tensiune la pornire va face ca
iluminatul să licăre (clipească);
2. cuplurile de pornire și maxim vor crește rezultând
o posibilă forfecare a cuplajelor;
3. curenții de pornire vor fi mai mari;
4. curentul mărit al electromotorului, la aceeași
putere, va cauza o supraîncălzire; din cauza
supraîncălzirii, va fi accelerată îmbătrânirea
izolației;
6. factorul de putere va fi mai scăzut.
Efectele modificării frecvenței asupra
cuplului și turației
• Turația motoarelor va fi afectată. Dacă frecvența scade cu
10%, atunci va scădea și turația motoarelor cu 10%. Aceasta
poate să nu fie acceptabilă în multe aplicații.
• Obs: f=p*n/60
• NOTĂ: instalațiile destinate să funcționeze la 50Hz, când

sunt conectate la 60Hz, se vor roti cu 20% mai repede
(60/50 = 1,2 sau 120%). Un electromotor de 50Hz va
funcționa bine la 60Hz dacă tensiunea de alimentare va fi
crescută la 120%. Noul său cuplu critic va reveni la valoarea
sa nominală, iar cuplul de pornire va fi ușor scăzut.
• Analog, un electromotor de 60Hz va funcționa satisfăcător
la 50Hz dacă tensiunea de alimentare va fi redusă la 80%.
Dificultățile practice ale
modificării frecvenței asupra cuplului și turației
A) Funcționarea la frecvență redusă (fN=60Hz și

funcționează la 50Hz)
1. Alunecarea trebuie mărită pentrua se dezvolta
același cuplu;
2. Tensiunea trebuie redusă pentru a se evita un curent
excesiv;
3. Electromotorul se va roti cu 20% mai încet;
4. Funcționând la o turație mai mică, răcirea, prin
ventola sa, va fi afectată; motorul se va supraîncălzi.
Dificultățile practice ale
modificării frecvenței asupra cuplului și turației
B) Funcționarea la frecvență crescută

1. Electromotorul se va roti cu 20% mai repede.
2. Cuplul de pornire se va reduce.
3. Va crește turația ventilatoarelor și a pompelor
centrifugale.
4. Electromotorul se va supraîncălzi.
5. Din cauza supraîncălzirii, îmbătrânirea izolației
se va accelera.
Servicii și circuite care nu sunt de
avarie
• Generatorul de avarie poate fi folosit, în mod excepțional și
pentru perioade scurte, pentru a alimenta circuite care nu
sunt de avarie în caz de blackout, de navă în imposibilitate
de manevră și pentru teste de rutină numai dacă măsurile
sunt luate pentru a asigura funcționarea independentă de
avarie în toate circumstanțele.
• Generatorul trebuie protejat împotriva suprasarcinii printr-o
separare automată a serviciilor care nu sunt de avarie, astfel
încât alimentarea consumatorilor de avarie necesari să fie
totdeauna disponibilă.
• Pentru disponibilitatea imediată a sursei de avarie de
energie electrică, unde este necesar, conexiunile trebuie să
fie făcute astfel incât să deconecteze automat circuitele care
nu sunt de avarie de la TDA pentru a se asigura că energia
electrică este disponibilă automat la circuitele de avarie.
În concordanță cu cerințele SOLAS Capitolul II -1 - Partea
C - Machinery Installations - Regulation 26 - paragraph 6,
• ”Mașina de propulsie și toate instalațiile esențiale

pentru navă vor fi proiectate, dacă sunt potrivite
pentru navă, să poată opera atunci când nava este
verticală și când este înclinată la orice unghi de până la
15° inclusiv pe orice drum (cap compas) în condiții
statice și de 22.5° în condiții dinamice (rolling - ruliu)
pe oricare direcție și când nava este simultan înclinată
dinamic la un unghi de tangaj de 7.5° spre pupa sau
prova. Inspectorul de Registru poate permite deviații
de la aceste unghiuri avînd în vedere tipul,
dimensiunea și condițiile de funcționare ale navei”.
TESTE
Completați răspunsurile la următoarele teste:
Sistemul de guvernare este un consumator prea mare pentru a fi conectat la generatorul de
avarie (Adevărat/Fals).
După reglementările SOLAS, generatorul de avarie trebuie să fie situat ...............................
Motorul Diesel de avarie trebuie să funcționeze satisfăcător la o înclinare laterală de până
la ........... și la o asietă de până la ..................
Un grup Diesel-generator de avarie este protejat de a fi pus în paralel cu generatoarele de
serviciu ale navei cu ajutorul .........................................................................................
Sunt prevăzute interblocări speciale în circuitele de comandă ale întreruptoarelor de la
fiecare capăt al cablului de legătură dintre TPD și TDA pentru a
..........................................
.....................................................................................................................................
Secțiile ............................. ale TDA sunt utilizate pentrua alimenta cu energie semnalizările
de alarmă în caz de avarie.
Întreruptorul de alimentare de la mal trebuie să fie închis numai atunci când .......................
......................................................................................................................................
Instrumentele disponibile în tabloul (cutia) de alimentare de la mal sunt: ............................
.....................................................................................................................................
TESTE
În condiții normale, TDA este ținut în funcțiune (Adevărat/Fals).
Care sunt cerițele de bază pentru un sistem electric de avarie de la bordul unei nave? ..........
.........................................................................................................................................
De ce funcționează grupul de avarie cu combustibil cu punctul de aprindere de peste 43°C?
………………………………………………………………………………………………...
Explicați procedura de pornire manuală și automată a generatoarelor de avarie cu ajutorul unei scheme
logice. ...........................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................
Explicați metoda de alimentare de avarie de la bordul navelor cu ajutorul unei scheme. .......
.....................................................................................................................................
Enumerați, în câteva propoziții, cerințele alimentării de avarie la o navă de pasageri și la o navă cargo.
.........................................................................................................................
.................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................
TESTE
De ce trebuie probat sistemul de alimentare de avarie ? .....................................................
.....................................................................................................................................
Când trebuie să intre în funcțiune o sursă de avarie? .........................................................
Enumerați operațiile care trebuie executate când intervine o situație de blackout la bordul
unei nave. ...........................................................................................................................
................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................
De ce este recomandată instalarea a două surse de avarie: generator de avarie și baterii?
...... .....................................................................................................................................
Cât timp trebuie să funcționeze bateria pentru iluminatul de avarie la o navă de pasageri?
............................
Când trebuie probată alimentarea de avarie? .....................................................................
De ce sunt instalate interblocări în circuitele întreruptoarelor alimentării principale și de
avarie? ..........................................................................................................................
Enunțați secvențele de pornire automată a unui generator de avarie. ...................................
....................................................................................................................................
Care sunt cele două metode de pornire automată a unui generator de avarie? .......................
.....................................................................................................................................
Cum este testat circuitul de pornire automată a generatorului de avarie? ............................
.....................................................................................................................................
Care este singurul mod de de testare a performanțelor alimentării de avarie? .......................
......................................................................................................................................
TESTE
După un blackout utilizăm sincronizarea. Cum este posibil aceasta?
..........................................................................
.......................................................................................................................................
Când necesită o navă alimentarea de la mal și care este procedura de bază pentru a o obține?
.......................................................................................................................................
Enumerați echipamentul critic furnizat odată cu generatorul de avarie? ...............................
.........................................................................................................................................
Arătați metoda de efectuare a testelor de rutină pentru generatorul de avarie. ......................
.......................................................................................................................................
Descrieți instrumentele prevăzute pentru alimentarea de la mal. ...........................................
......................................................................................................................................
Schițați interblocajele din TDA când se fac teste și metodele de testare. .............................
........................................................................................................................................
Explicați măsurile de precauție la comutarea alimentării de la mal. ......................................
.........................................................................................................................................
Enunțați metoda de testare a alimentării la 24Vc.c. pentru instalațiile de navigație și pentru pupitrul
(consola) de comandă a Compartimentului Mașini în cazul defectării alimentării de la sursele
principale. .........................................................................................................
...............................................................................................................................................
Care sunt instrumentele indicatoare de pe TDA? ................................................................
T 1.4
Generatorul sincron trifazat: elemente de bază;
funcționare.
Sisteme de excitatie pentru generatoarele
sincrone.
Sisteme de excitație clasice cu perii și inele;
Generatoare brushless-fără inele şi perii. Punte
redresoare trifazată rotitoare
MAŞINA SINCRONĂ
ÎN REGIM DE GENERATOR
Maşina sincronă este o maşină electrică de curent
alternativ cu câmp magnetic învârtitor, la care turaţia
rotorului este egală cu turaţia câmpului magnetic
învârtitor, indiferent de valoarea sarcinii, cele două turaţii
fiind sincrone
Maşina sincronă poate funcţiona în regim de generator
sau în regim de motor, nefiindu-i caracteristic regimul de
frână.
De asemenea, maşina sincronă se foloseşte pe scară
largă şi în regim de compensator sincron (motor sincron
supraexcitat, funcţionând în gol), caz în care
compensează energia reactivă a reţelei de alimentare.
Pentru maşina sincronă, inductorul (partea care
creează câmpul magnetic) este rotorul, iar indusul
(partea în care se induc t.e.m.) este statorul. Acest tip
constructiv de maşină sincronă este cel mai folosit şi se
numeşte maşină sincronă de construcţie normală sau
directă.
ELEMENTE CONSTRUCTIVE;
DOMENII DE UTILIZARE;
DATE NOMINALE, SIMBOLIZARE
ELEMENTE CONSTRUCTIVE
ALE GENERATORULUI SINCRON
• Statorul este partea fixă a maşinii, fiind constituit, ca şi la maşina
asincronă, din aceleaşi elemente: miezul feromagnetic statoric şi
înfăşurarea statorică.
În plus, statorul mai include şi carcasa maşinii împreună cu
elementele ei caracteristice (tălpi de fixare, scuturi laterale etc).
• Miezul feromagnetic statoric se execută din tole sau segmente

de tole, stanţate.
• Rotorul maşinii sincrone de construcţie normală se deosebeşte

fundamental de rotorul maşinii asincrone şi este constituit, în
principal, din miezul rotoric şi din înfăşurarea rotorică. După
construcţia miezului rotorului, se deosebesc:
maşini sincrone cu poli înecaţi (cu poli plini);
maşini sincrone cu poli aparenţi.
• Înfăşurarea statorică se construieşte uzual în varianta
trifazată şi este uniform repartizată în crestăturile
statorice. Materialul conductor din care se execută
înfăşurarea este cuprul.
• La generatoarele sincrone trifazate, înfăşurarea
statorică se conectează în stea, pentru a se evita
închiderea armonicilor curentului, de ordinul 3 sau
multiplu de 3, precum şi apariţia unor armonici de
acelaşi ordin în curba tensiunii de fază.
• Maşinile cu poli înecaţi se construiesc uzual ca maşini
bipolare şi au viteza rotorică periferică mare Acest tip de
maşină rezistă bine la acţiunea forţelor centrifuge care
solicită rotorul din punct de vedere mecanic şi se
numeşte maşină de tip turboalternator (turbogenerator)
care se realizează, de obicei, la mare putere, cu axul
orizontal, fiind antrenată de o turbină cu abur.
• Pentru a avea forţe centrifuge cât mai reduse,
turboalternatoarele au lungimea rotorului mare şi
diametrul mic. Miezul rotoric al maşinii cu poli înecaţi
este construit din oţel masiv şi se realizează uzual prin
turnare. În miezul rotoric, sunt frezate crestături radiale,
repartizate uniform pe aproape 2/3 din periferia
rotorului; lărgimea întrefierului dintre stator şi rotor
poate fi considerată constantă.
• Maşinile cu poli aparenţi se construiesc ca maşini
multipolare şi au viteza rotorică periferică mai mică .
• Din acest punct de vedere, maşina se construieşte cu
rotorul de diametru mare şi lungime mică, forţele
centrifuge care solicită rotorul din punct de vedere
mecanic fiind mai mici. Acest tip de maşină se numeşte
maşină de tip hidroalternator, care se realizează de
obicei, la mare putere, cu axul vertical, fiind antrenată
de o turbină cu apă.
• La maşina cu poli aparenţi, întrefierul dintre stator
şi rotor nu este constant; în dreptul polilor inductori,
întrefierul este mic, iar în spaţiul dintre poli
intrefierul este mare. Maşina sincronă cu poli
aparenţi este anizotropă din punct de vedere
magnetic.
a) - cu poli înecaţi bipolară; b)cu poli aparenţi tetrapolară;
Secţiune transversală printr-o maşină sincronă:

1 - armătură statorică; 2 - talpă polară rotorică; 3 - armătură feromagnetică rotorică;
4 - înfăşurare rotorică (de excitaţie); 5 - linie a câmpului magnetic de excitaţie; 6 – ax
rotoric.
• Înfăşurarea de excitaţie (rotorică) a maşinii
sincrone cu poli înecaţi se realizează din
bobine repartizate în crestăturile rotorului, iar
a maşinii cu poli aparenţi se realizează din
bobine concentrate aşezate pe polii inductori
şi înseriate.
• Înfăşurarea de excitaţie este parcursă de
curentul continuu de excitaţie Ie, care creează,
la rândul lui, câmpul magnetic de excitaţie de
inducţie B0 , câmp fix faţă de rotor şi învârtitor
faţă de stator.
• La maşinile sincrone de putere mijlocie şi
mare, în piesele polare de pe partea dinspre
întrefier, sunt prevăzute crestături în care se
plasează un sistem de bare scurtcircuitate la
capete, ce pot fi privite ca elemente ale unei
colivii rotorice, asemănătoare unei colivii de
maşină asincronă, colivie care are rol
important la pornirea în asincron a motoarelor
sincrone sau la amortizarea pendulaţiilor
rotorului, fiind denumită, din această cauză,
colivie de pornire şi amortizare
• Legătura dintre înfăşurarea rotorică şi exterior
se realizează prin intermediul contactelor
alunecătoare perie - inele. (varianta clasică)
• Capetele înfăşurării rotorice sunt legate la

două inele colectoare, fixate la unul din
extremităţile axului. Periile care calcă pe inele
asigură legătura între sursa exterioară de
curent continuu şi înfăşurarea de excitaţie.
Capetele înfăşurării rotorice sunt legate la două inele colectoare, fixate la unul din extremităţile
axului.
Periile care calcă pe inele asigură legătura între sursa exterioară de curent continuu şi
înfăşurarea de excitaţie.
• Maşinile sincrone funcţionează în regim de
generator când primesc energie mecanică la
arbore ( de la o mașină primară:Diesel sau
turbină) şi o transformă, prin intermediul
câmpului magnetic de excitaţie, în energie
electrică, cedată reţelei pe la borne.
• Generatoarele sincrone, numite şi alternatoare, au
cea mai mare răspândire, fiind utilizate practic, în
exclusivitate pentru producerea energiei electrice de c.a.
• Acestea echipează în prezent centralele electrice
racordate la sistemele energetice sau centralele
electrice cu reţele proprii.
• Generatoarele sincrone antrenate de turbine hidraulice
(hidrogeneratoare) se realizează, în funcţie de
potenţialul hidroenergetic al apelor curgătoare, cu
puteri de la câteva sute de kVA la câteva sute de MVA şi
tensiuni între 400 V şi 25 kV.
• Generatoarele sincrone antrenate de turbine cu abur
(turbogeneratoare) se utilizează până la puterea de
1200 MVA şi până la tensiunea de 30 kV.
• Generatoarele sincrone antrenate de motoare
Diesel formează grupurile electrogene care se
construiesc pentru puteri de la câteva sute de
waţi la puteri de ordinul megawaţilor. Ele se
utilizează ca surse de energie acolo unde nu
sunt reţele electrice (ex. pe navele maritime)
sau ca grupuri de intervenţie în cazul
întreruperii alimentării cu energie electrică a
unor obiective de importanţă mare (spitale,
teatre, nocturna stadioanelor, instituţii publice
sau oficiale etc).
Motoarele Sincrone
• sunt competitive în raport cu motoarele asincrone numai la
puteri de peste 100 kW şi turaţii sub 1000 rot/min, când
funcţionează la factor de putere dorit sau când sunt
utilizate pentru compensarea locală a factorului de putere.
în prezent, s-au realizat motoare sincrone cu puteri de până
la 20 MVA şi tensiuni de alimentare de până la 10 kV. Ele
prezintă dezavantajul că necesită o sursă de c.c. pentru
excitaţie, iar pornirea este mai dificilă.
• Nu sunt recomandate în scheme de acţionare cu variaţii
bruşte de sarcină. Sunt folosite la antrenarea pompelor, a
ventilatoarelor, a turbosuflantelor, a concasoarelor, a
elicelor de propulsie ale navelor,în general a mecanismelor
la care cuplul creşte odată cu turaţia.
• Compensatoarele sincrone sunt maşini sincrone
construite special pentru a produce numai putere
reactivă, în scopul îmbunătăţirii factorului de putere al
reţelelor, având acelaşi rol cu bateriile de
condensatoare.
• Ele sunt motoare sincrone cu poli aparenţi, puternic
supraexcitate, care funcţionează în gol. Spre deosebire
de motoarele sincrone obişnuite, compensatoarele
sincrone au axul mai subţire şi înfăşurarea de excitaţie
mai voluminoasă.
• Compensatoarele sincrone prezintă avantaje faţă de
bateriile de condensatoare prin faptul că permit un
reglaj continuu al puterii reactive, precum şi al tensiunii
reţelei locale, tensiune care variază cu sarcina şi cu
caracterul ei.
• Compensatoarele sincrone se realizează pentru tensiuni
de până la 25 kV şi puteri de până la
• 200 MVAr.
DATELE NOMINALE ALE MAŞINII SINCRONE
• Datele nominale ale maşinii sincrone, trecute

pe plăcuţa indicatoare, diferă în funcţie de
regimul de funcţionare (generator, motor,
compensator) şi de putere.
• Acestea se definesc pentru regimul nominal
permanent de funcţionare
• Puterea nominală :
Pentru generatoare: este puterea electrică la bornele indusului, în kVA sau MVA;
Pentru motoare: puterea mecanică utilă la arbore, în kW sau MW;
Pentru compensatoare: puterea reactivă la borne în kVAr sau MVAr.
• Tensiunea nominală a maşinii, în V sau kV, este valoarea de linie la care

funcţionarea maşinii se face în condiţii normale de saturaţie şi pierderi în fier
şi în conformitate cu gradul de izolaţie al maşinii.
• Curentul nominal în A sau kA, este valoarea de linie în regim de lungă

durată, când maşina este alimentată la tensiunea nominală şi debitează
puterea nominală.
• Factorul de putere nominal, cosφN
De regulă, cosφ = 0,9 pentru generatorul sincron
şi pentru motorul sincron la sarcina nominală.
• Compensatoarele sincrone au factorul de putere
aproape nul, deoarece acestea nu schimbă decât
o cantitate foarte mică de putere activă cu
reţeaua, doar pentru acoperirea pierderilor
electrice, mecanice şi magnetice.
• Turaţia nominală este turaţia de sincronism a
maşinii; de ex. în cazul reţelelor electrice de 50 Hz,
este una dintre valorile: 3000, 1500, 1000, 750, 600,
... rot/min. Turaţia maşinii sincrone este aceeaşi, la
orice sarcină, dacă frecvenţa rămâne aceeaşi.
• Curentul de excitaţie nominal este curentul

continuu necesar pentru asigurarea regimului
nominal de sarcină la bornele statorice (frecvenţă,
tensiune, curent statoric şi factor de putere).
• Conexiunea înfăşurării statorice este stea dacă
maşina funcţionează în regim de generator sau
compensator. în regim de motor, conexiunea poate fi
şi triunghi.
• Pe plăcuţa indicatoare, se mai indică şi alte date cum
ar fi: frecvenţa reţelei, numărul de faze, fabrica
constructoare, masa totală, anul fabricaţiei, seria
maşinii.
SIMBOLIZAREA MAŞINII SINCRONE
Semne conventionale pentru masina sincrona: a – generator trifazat in stea; b – generator

trifazat in stea cu nulul scos; c – generator trifazat cu magneti permanenti; d – motor sincron
trifazat.
GENERATORUL SINCRON
SISTEME DE EXCITAȚIE
Sisteme cu excitatoare rotativă de curent continuu .
Excitatoarea rotativă de curent continuu este soluţia clasică (până la 150 -
200 MW)
Ex
GS
Sistem de excitaţie cu grup de excitaţie independent: M – motor asincron;E-
excitatoare; V – volant care asigură menţinerea turaţiei la scăderea sau dispariţia pe
timp scurt a tensiunii la barele de servicii proprii; TSP – transformator de servicii
proprii; BSP – bara de servicii proprii; AAR – alimentarea de rezervă, utilizată la
scăderea tensiunii sub 0,7 Un .
Sisteme cu excitatoare rotativă de
curent alternativ
• Principial, excitatoarele rotative de curent
alternativ se realizează în următoarele
două variante:
1. Excitatoarea are înfăşurarea de excitaţie
în rotor, iar înfăşurările de curent
alternativ în stator;
2. Excitatoarea are înfăşurarea de excitaţie
în stator, iar înfăşurările de curent
alternativ în rotor
Excitatoarea are înfăşurarea de excitaţie în rotor, iar
înfăşurările de curent alternativ în stator; puntea
redresoare este fixă în spaţiu.
Sistem de excitaţie cu excitatoare rotativă de curent alternativ, care are înfăşurarea

de excitaţie în rotor, iar înfăşurările de curent alternativ în stator
Excitatoarea are înfăşurarea de excitaţie în stator,
iar înfăşurările de curent alternativ în rotor
puntea redresoare se
fixează de partea rotitoare
a agregatului, iar
alimentarea înfăşurării de
excitaţie a GS se
realizează fără inele şi
perii.
Sistem de excitaţie cu excitatoare rotativă de curent alternativ, care are înfăşurarea

de excitaţie în stator iar înfăşurările de curent alternativ în rotor
Sistemele de excitaţie cu excitatoare rotativă de curent alternativ se
asociază cu elemente semiconductoare comandate (tiristoare) şi
necomandate (diode).
Reglajul excitaţiei generatorului principal se poate realiza: - prin
reglarea excitaţiei excitatoarei de curent alternativ, dacă puntea de
redresare se realizează cu diode (excitatoarea se execută la 200–
400Hz); - prin modificarea deschiderii tiristoarelor, dacă puntea de
redresare se realizează cu tiristoare (excitatoarea se realizează la
150 - 200 Hz).
În acest caz există şi un regulator automat de excitaţie (RAE) care
acţionează în circuitul de excitaţie al excitatoarei de curent
alternativ. Excitatoarea este întotdeauna puternic excitată (lucrează
la un factor de putere de aproximativ 0,3 şi cu conţinut de armonice
foarte ridicat).
Comanda tiristoarelor se face prin intermediul unor sisteme de
inducţie. Sistemele de excitaţie cu excitatoare rotativă de curent
alternativ se pot realiza şi sub formă de grupuri independente de
excitaţie
Maşina sincronă.
Sisteme de excitaţie
Ax rotoric
Punte
redresoare
Brushless Sinchronous Generator
A brushless exciter circuit : A small 3-phase current is rectified and used to supply the field
circuit of the exciter, which is located on the stator. The output of the armature circuit of the
exciter (on the rotor) is then rectified and used to supply the field current of the main
machine.
PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE AL
MAŞINII SINCRONE ÎN REGIM de
GENERATOR SINCRON
• În regim de generator, maşina sincronă transformă
energia mecanică primită la arbore (de la motorul
primar care poate fi o turbină cu aburi,un motor
Diesel) în energie electrică debitată la bornele
statorului;
• Conversia energiei se face prin intermediul
câmpului magnetic de excitaţie.
• Presupunem că maşina sincronă este de construcţie
normală, iar înfăşurarea de excitaţie rotorică este
alimentată, prin intermediul periilor, de la sursa de curent
continuu (excitatoare de c.c, redresor comandat etc.) cu
curentul de excitaţie Ie.
• Rotorul este antrenat de motorul primar cu o viteză
unghiulară constantă Ω, într-un sens dat.
• Fie că rotorul are poli aparenţi, fie că are poli înecaţi,
înfăşurarea de excitaţie parcursă de curentul Ie produce un
câmp magnetic învârtitor de natură mecanică, numit câmp
magnetic de excitaţie (inductor) de expresie:
b0  s , t   B0 m cost  p s 
  p
Acest câmp magnetic produce, în înfăşurările statorice fixe,

fluxuri magnetice variabile în timp, sinusoidale, de pulsaţie
ω:
 0   0m cos t
• Fluxul magnetic Φ0 induce în faza de referinţă
o t.e.m. de aceeaşi pulsaţie ω, defazată cu π/2
în urma fluxului, având expresia:
 
e0 t   E0 2 cos t  
 2
• Dacă fazele statorului sunt conectate pe o
impedanţă de sarcină sau la o reţea de putere,
atunci prin înfăşurările statorice U, V, W se
stabilesc 3 curenţi trifazaţi simetrici :
  
iU t   I 2 cos t    ;
 2 
  2 
iV t   I 2 cos t    ;
 2 3 
  4 
iW t   I 2 cos t    .
 2 3 
• Sistemul trifazat de curenţi va da naştere unui
câmp magnetic învârtitor de natură electrică,
numit câmp magnetic de reacţie a indusului,
care are aceeaşi viteză unghiulară Ω cu a
câmpului magnetic învârtitor de excitaţie.
• Câmpul magnetic de reacţie are expresia:
  
ba a s , t   Bam cos t  p s    
 2 
• Cele două câmpuri magnetice învârtitoare, de
excitaţie şi de reacţie, se compun şi dau un
câmp magnetic rezultant:
b(as,t) = b0(as,t) + ba(as,t)

Camp de reactie
Camp de excitatie
Cele două câmpuri magnetice învârtitoare au aceeaşi
viteză unghiulară Ω;
În regim de generator sincron, vectorul câmp magnetic
de excitaţie, situat în axa rotorică, se află înaintea
câmpului magnetic rezultant cu unghiul δ. Acest unghi se
numeşte unghiul intern al maşinii. Deoarece direcţia
câmpului magnetic de excitaţie coincide cu axa polului
rotoric, se poate considera că unghiul intern al maşinii
sincrone este unghiul dintre axa polului rotoric şi direcţia
câmpului magnetic rezultant din maşină.
Unghiul intern se mai numeşte unghi de sarcină.
a) Câmpurile magnetice învârtitoare din generatorul sincron
b)Câmpurile magnetice învârtitoare din motorul sincron
• Axa polului rotoric se mai numeşte axă
longitudinală a maşinii, notată cu (d).
• În cvadratură electrică cu axa longitudinală, se

găseşte axa interpolară sau axa transversală a
maşinii, notată cu (q).
• Încărcarea generatorului cu putere activă duce la
mărirea unghiului intern δ.
• Ieşirea din sincronism a generatorului se produce
atunci când unghiul intern ia valoarea critică egală cu
90° (la maşina cu poli înecaţi) şi se manifestă prin
ambalarea rotorului peste turaţia nominală. Aceasta
ambalare se produce deoarece toată puterea mecanică
a generatorului, primită de la motorul de antrenare, se
transformă în putere de accelerare a rotorului,
nemaifiind posibilă conversia electromecanică a
energiei.
• În această situaţie este necesară reducerea rapidă a
puterii mecanice la axul maşinii;
Bilanţul de puteri active
• Bilanţul de puteri active al generatorului sincron se poate
face pornind de la puterea P1 = Ma*Ω, absorbită de
generator de la motorul primar.
• Din această putere, o fracţiune Pm se pierde sub formă de
pierderi mecanice de frecare şi ventilaţie şi o altă parte Pe
se pierde în circuitul de excitaţie al generatorului.
• Cea mai mare parte din puterea P1 trece din rotor în stator
prin întrefier (prin câmp electromagnetic). Aceasta se
numeşte putere electromagnetică P a maşinii în regim de
generator.
• din puterea activă P, ajunsă în stator, o parte PJ2 se pierde
sub formă de pierderi Joule în înfăşurarea statorică, o altă
fracţiune PFe se pierde în fierul statoric şi cea mai mare
parte P2 = 3UIcosφ se transmite sarcinii generatorului.
• In armătura feromagnetică a rotorului, nu se produc
pierderi în fier, deoarece fluxul magnetic rotoric este
constant.
• Relaţia de bilanţ a puterilor active pentru generatorul
sincron :
P = PJ2+PFe+P2
P1=Pm+Pe+PJ2+PFe+P2
•
Tema 2.3
Sisteme automate de conectare a rezervei şi

de protecţie la suprasarcină.
Sisteme automate pentru controlul
parametrilor sistemelor electroenergetice
Sistem automat de conectare a rezervei
• Conectarea automată a rezervei de energie electrică măreşte siguranţa
în funcţionare a sistemelor electroenergetice navale şi contribuie la
alimentarea fără întrerupere a consumatorilor de energie electrică.
• În calitatea de rezervă de energie electrică se foloseşte unul sau mai
multe agregate diesel generatoare. Durata conectării agregatului de
rezervă trebuie să fie minimă şi din acest punct de vedere cel mai bine
corespund agregatele diesel - generatoare. În centralele electrice
constituite din grupuri diesel-generatoare, în calitatea de rezervă poate fi
folosit unul special destinat. In centralele electrice, cu agregate turbo-
generatoare, pentru rezerva de energie se montează un diesel-
generator.
• În cazul în care sunt câteva agregate de rezervă, atunci la primirea
semnalului de conectare a rezervei se asigură pornirea lor simultană.
După cuplarea rezervei, în funcţie de sarcină, câteva agregate se opresc
iar celelalte continuă să lucreze. Un asemenea procedeu de conectare a
rezervei oferă siguranţă mare şi rapiditate în acţiune. Neajunsul constă în
faptul că necesită menţinerea tuturor agregatelor de rezervă în starea de
pregătire pentru pornire ceea ce sporeşte consumurile, iar pornirile dese
ale acestora conduc la creşterea uzurii lor.
• Folosirea unui singur agregat diesel-generator de rezervă
simplifică schema de automatizare a pornirii şi menţine siguranţa
şi rapiditatea intrării în funcţiune a rezervei. În acest caz la
mărirea sarcinii centralei electrice peste valoarea stabilită intră în
acţiune numai un agregat de rezervă.
• Schema de conectare automată a rezervei dă semnalul de
conectare atunci când încărcarea agregatelor generatoare care
lucrează în centrala electrică depăşeşte sarcina stabilită. De
regulă nu este de dorit funcţionarea îndelungată a generatoarelor
din sistemul elctroenergetic naval cu sarcina care depăşeşte 90%
din puterea generatoarelor în funcţiune.
• În acelaşi timp, după conectarea rezervei, la scăderea sarcinii
sub 40% din puterea totală a generatoarelor care lucrează,
sistemul automat dă semnalul de deconectare a agregatului
diesel-generator de rezervă.
• Intrarea în funcţionare a agregatului de rezervă se face atât în
cazul apariţiei suprasarcinii cât şi în situaţia în care tensiunea la
barele centralei scade sub o limită stabilită, de regulă 80% din
tensiunea nominală.
Schema structurală a instalaţiei de cuplare a rezervei de
energie.
• Sistemul automat de
conectare a rezervei se
compune din:
• două traductoare de
curent activ, TCA;
• releul electronic de
depăşire a sarcinii stabilite,
Rsmax;
scădere a sarcinii până la
valoarea minimă stabilită,
Rsmin;
tensiune minimă, Rtmin;
• dispozitivele de execuţie
DE1, DE2, DE3.
Releu de sarcină minimă
• La funcţionarea normală a generatorului, cu încărcarea mai mare de 40%, tensiunea de la

ieşirea traductorului de curent activ, depăşeşte pragul de deschidere al diodei stabilizatoare n1.
Se deschide tranzistorul T1 şi se închide tranzistorul T2. Condensatorul C1 se încarcă prin R6
şi R8 şi, cu o reţinere de timp mică, se deschide tranzistorul T3 care blochează tranzistorul T4
şi se deschide tranzistorul T5 care alimentează releul d1. Releul de execuţie d1 declanşează,
contactul său normal închis se deschide şi în această situaţie nu se trimite semnal la
dispozitivul de execuţie , DE2.
• La scăderea sarcinii generatorului sub limita stabilită, de regulă 40% din sarcina nominală,
scade semnalul de tensiune de la traductorul de măsurare a curentului activ şi dioda
stabilizatoare n1 se blochează. Ca urmare tranzistorul T1 se închide şi în schimb se deschide
tranzistorul T2. Tensiunea pe joncţiunea E-B a tranzistorului T2 se micşorează treptat pe
măsură ce se descarcă condensatorul C1 până la anulare, după circa 6-8 s secunde. Din acest
moment se închide tranzistorul T3, se deschide tranzistorul T4 şi se închide tranzistorul T5.
Releul de execuţie d1 nu mai este alimentat, se închide contactul său normal închis şi prin
închiderea acestui contact se dă impuls de comandă la dispozitivul de execuţie care comandă
oprirea agregatului diesel-generator de rezervă.
Schema releului de tensiune minimă
• La tensiunea normală a barelor TPD dioda stabilizatoare n este în

conducţie, condensatorul C2 se încarcă, tranzistorii T1, T3 se deschid şi
releul d este alimentat.
• Contactul normal închis al acestui releu se deschide şi nu se dă semnal
spre dispozitivul de execuţie. Când tensiunea scade sub valoarea stabilită,
practic 80% din tensiunea nominală, se blochează dioda stabilizatoare n,
condensatorul C2 se descarcă asigurând reţinerea de timp necesară.
Tranzistorul T1 se închide, trigerul cu tranzistorii T2, T3, se comută şi se
întrerupe alimentarea releului d. La întreruperea alimentării releul d se
închide contactul său normal închis şi se dă impuls la dispozitivul de
execuţie pentru cuplarea generatorului de rezervă.
Sistem automat de protecţie la
suprasarcină prin decuplarea
consumatorilor neesenţiali
• Schimbările în regimurile de exploatare ale sistemului
elctroenergetic naval sunt legate de conectarea de lungă
durată sau de scurtă durată a unor consumatori de energie
electrică şi deconectarea altora.
• Este posibil ca la cuplarea concomitentă a unor consumatori
de putere mare (compresoare pentru MP, pompe de răcire,
pompe de incendiu, pompe de balast ş.a.) să apară
suprasarcina pentru generatoarele care lucrează.
• De asemenea, la funcţionarea în paralel a generatoarelor
poate apărea suprasarcină în sistem în cazul deconectării
unui generator ca urmare a funcţionării protecţiei acestuia.
• Suprasarcina de scurtă durată este posibil să apară şi la
pornirea directă a unor motoare asincrone de putere mare. În
astfel de situaţii valoarea mare a curentului de pornire
produce scăderea tensiunii reţelei, iar revenirea ei se face lent
existând posibilitatea ca în această perioadă să acţioneze
protecţia la suprasarcină a generatorului.
• Conectarea automată a agregatului diesel-generator de
rezervă pentru fiecare din cazurile analizate de suprasarcină
conduce la porniri şi opriri dese ale acestuia, creşterea uzurii
şi scurtarea duratei de exploatare. Sistemul automat de
descărcare, la apariţia suprasarcinii generatoarelor, permite
descărcarea automată de sarcină prin deconectarea în trepte
a consumatorilor neesenţiali şi astfel se previne conectarea
automată a rezervei
• Consumatorii de energie electrică se grupează în funcţie de
importanţă. Deconectarea grupelor de consumatori se face în
trepte. La mărirea sarcinii generatoarelor care lucrează peste
limita stabilită, sistemul automat comandă decuplarea primei
grupe, care are în compunere consumatorii cu cea mai mică
importanţă, fără să afecteze funcţionarea consumatorilor cu
importanţă mai mare. Dacă sarcina continuă să fie peste
limita stabilită se deconectează a doua grupă ş.a.m.d.
• Împărţirea consumatorilor pe grupe preîntâmpină decuplarea
simultană a consumatorilor şi permite menţinerea neîntreruptă
a consumatorilor esenţiali care asigură marşul navei.
• Pentru a evita acţionarea falsă a sistemului, la
curenţii de pornire ai motoarelor asincrone,
deconectarea grupelor se face cu temporizare.
Circa 3-10 secunde pentru grupa I a şi 2-5
secunde pentru ultima grupă.
• Consumatorii fiecărei grupe formează o secţie
conectată printr-un întrerupător automat la barele
TPD. Semnalul de decuplare se aplică
electromagnetului de declanşare al
• Consumatorii de putere mare, de obicei, au fiecare
întrerupătoare automate proprii şi semnalul de
decuplare se dă distinct acestora.
Schema structurală de descărcare de sarcină a
• Traductorul de curent activ aplică generatorului: TCA – traductor de curent activ;
RS releu electronic de sarcină; RT- releu de
la intrarea releului de sarcină, RS,
timp pentru reţinere pe treaptă;
un semnal propor-ţional cu DE – dispozitiv de execuţie; I, II, III grupe de
încărcarea generatorului. consumatori.
• Releul de sarcină sesizează
suprasarcina şi prin contactele
releului de execuţie d1 se dă
impulsul de deconectare a
grupelor de consumatori.
• Reţinerile de timp ale releelor de
trepte sunt astfel fixate încât
primul care acţionează este releul
RT1 pentru deconectarea primei
trepte urmând ca după alte
intervale de timp stabilite, în cazul
în care se menţine suprasarcina,
să se dea comanda pentru
deconectarea treptelor următoare.
• DE1, DE2, DE3 sunt electromagneţii
de declanşare a întrerupătoarelor
automate.
Sisteme automate de control şi
comandă de la distanţă a
parametrilor sistemelor
electroenergetice.
• Rezolvarea cerinţelor deosebite privind calitatea energiei
electrice şi alimentarea fără întrerupere a consumatorilor
necesită siguranţa înaltă în funcţionarea sistemului
electroenergetic naval. Exploatarea sistemului
electroenergetic este un proces complicat care solicită un
volum mare de muncă pentru controlul funcţionării fără pericol
atât a componentelor sistemului electroenergetic, cât şi a
ansamblului sistemului.
• Automatizările individuale privind reglarea automată a
tensiunii şi puterii reactive, reglarea automată a frecvenţei şi
puterii active, sincronizarea automată a generatoarelor,
reducerea automată a sarcinii prin deconectarea
consumatorilor neesenţiali, conectarea automată a rezervei
de energie electrică, protecţiile generatoarelor şi motoarelor
primare ş.a., constituie prima treaptă de automatizare. Aceste
sisteme automate sesizează independent schimbarea mărimii
de referinţă pentru obiectele comandate şi realizează reglarea
lor. Depăşirea valorilor normale este semnalizată pentru a
atrage atenţia personalului de serviciu, capabil să ia măsuri
corespunzătoare pentru prevenirea avariilor.
• Realizarea controlului sistemelor electroenergetice navale după
indicaţiile aparatelor individuale instalate pe agregatele generatoare
şi TPD necesită un volum mare de muncă şi supraveghere continuă
prin cart permanent în comportamentul maşini.
• Numărul aparatelor de măsură şi semnalizărilor pentru parametrii
controlaţi a devenit atât de mare încât este dificil pentru personalul
de cart să urmărească toate indicaţiile acestora, în deosebi în situaţii
de avarii când valorile parametrilor se schimbă foarte repede.
• În prezent, pe navele construite în ultimii ani, s-a trecut de la prima
treaptă de automatizare la a doua treaptă de automatizare complexă
a sistemului electroenergetic. Corespunzător acestei etape
comanda şi controlul automat al funcţionării sistemului
electroenergetic se realizează de la un pupitru de comandă situat în
afara compartimentului maşini (pe puntea de comandă).
• În această etapă de automatizare complexă, pe lângă automatizările
individuale, se automatizează şi procesele de comandă care sunt
mai generale şi au un caracter mai complex. În cazul automatizării
complexe sistemele de reglare automată individuale îndeplinesc
roluri de sisteme de execuţie. Trecerea la automatizarea complexă a
fost posibilă prin folosirea pe scară largă a calculatoarelor.
• De la pupitrul de comandă se face pornirea şi oprirea
motorului primar, conectarea sau deconectarea aparatelor de
comutaţie, determinarea stării izolaţiei electrice, controlul
parametrilor cu aparate de măsură. La pupitrul de comandă
se instalează aparate de măsură şi control, chei de comandă,
butoane, lămpi de semnalizare şi schema mnemotehnică a
sistemului electroenergetic. Alimentarea circuitelor de
comandă se face de la o reţea operativă de 127 V.
• Navele construite în ultimii ani au sisteme automate de control
(SAC) care includ atât sistemul electroenergetic cât şi
sistemul energetic de propulsie al navei astfel încât se elimină
necesitatea carturilor timp de 24 ore în compartimentul
maşini. Supravegherea funcţionării normale a agregatelor se
face de la distanţă, dintr-un compartiment de control
comandă, PCC, situat în unele cazuri pe puntea de comandă.
Sistemul automat de control “Datazent”
produs de firma AEG.
• Sistemul “Datazet” controlează 106 parametri care caracterizează
starea motoarelor principale (diesel), diesel-generatoarelor instalate
pe navă şi mecanismele auxiliare ale acestora.
• Semnalele de la parametrii măsuraţi de traductoare (temperaturi,
presiuni, viscozităţi, turaţie, tensiuni, curenţi, puteri ş.a.) sunt
amplificate şi convertite în semnale unificate (0 – 10Vc.c.).
• Aceste semnale, prin comutator, sunt aplicate sub formă de semnale
discrete la blocul convertor analog-numeric care le transformă în
codul binar.
• Rezultatele măsurătorilor se aplică la blocul de comparare. În acest
bloc se compară valorile măsurate cu valorile stabilite (limită) pentru
parametrii controlaţi. Dacă valoarea măsurată a parametrului
depăşeşte limita admisă se fixează starea de avarie şi se
conectează semnalizarea. Valoarea fizică a parametrului se
înregistreazăpe imprimantă, pe schema mnemotehnică şi la tabloul
de semnalizări se aprind lămpile de semnalizare care indică
parametrii controlaţi care au depăşit limitele admise.
• De asemenea sistemul permite operatorului, ca la funcţionarea
normală, să solicite afişarea oricărui parametru care îl interesează.
În afară de acesta, sistemul execută înregistrarea automată a
valorilor parametrilor controlaţi la intervale stabilite de 15, 30, 60 sau
120 de minute.
Sistemul automat de control “FIAT”.
Sistemul de control “FIAT” este folosit pentru controlul motorului
principal şi a sistemului electroenergetic de pe nava pe care se
instalează.
Acest sistem de control este conectat cu sistemul de comandă şi
împreună formează sistemul de comandă şi control SEPA 670.
Sistemul automat de control se conectează cu 360 de traductoare, are
în compunere două calculatoare (Datalogger), aparatură de
înregistrare şi afişaj.
Blocul de explorare realizează comutarea traductoarelor şi unificarea
semnalelor. În forma unificată semnalele se aplică la intrarea
convertorului analog-numeric de undevalorile măsurate ale
parametrilor, exprimate în codul binar, se transmit la blocul de
afişare, la blocul de comparare cu valorile stabilite (limită) şi la blocul
de înregistrare.
În cazul abaterii oricărui parametru de la valoarea stabilită (limită)
sistemul memorează şi semnalizează starea de avarie prin
conectarea semnalizării sonore şi optice şi înregistrarea acesteia.
Semnalizarea avariei se face pe schema mnemotehnică a sistemului
electroenergetic, în sala motoare, în cabina mecanicilor şi cabina
şefului mecanic.
Starea de avarie se consideră că are două nivele:
Treapta I – semnalizare de avarie – corespunde stării în care unul

sau mai mulţi dintre parametrii controlaţi ai motorului principal şi
diesel-generatoarelor a depăşit nivelul limită stabilit dar pentru
scurt timp nu constituie un pericol iminent pentru motoare
(depăşirea temperaturii uleiului şi apei de răcire sau a gazelor de
evacuare, apariţia puterii inverse). În această situaţie sistemul
semnalizează avaria şi automat sau prin intervenţia operatorului
se iau măsuri pentru revenirea la starea normală (de exemplu se
comandă automat pornirea grupului diesel-generator de rezervă).
Treapta a II a – semnalizare şi oprire Această treaptă corespunde

stării în care unul sau mai mulţi parametrii au depăşit nivelul limită
stabilit şi există pericolul iminent al deteriorării motoarelor
(scăderea presiunii uleiului de ungere, formarea ceţei de ulei,
ridicarea temperaturii în lagăre). În acest caz sistemul automat
care urmăreşte funcţionarea normală a sistemului (blocul de
control al funcţionării sistemului), dă comanda pentru oprirea
motorului şi semnalizarea acestei stări de avarie.
• Sistemul permite, de asemenea, controlarea periodică a
parametrilor şi la dorinţa operatorului valorile acestora se
înregistrează pe hârtie. Blocul tahometru dă informaţii privind
turaţia elicei şi sensul de rotaţie al acesteia.
• Sistemele automate de control realizate de diferite firme au
multe elemente în comun atât din punct de vedere al funcţiilor
îndeplinite cât şi ca structură. Experienţa exploatării navelor a
arătat că sistemele automate de control contribuie în măsură
însemnată la mărirea siguranţei în funcţionarea sistemelor
electroenergetice şi uşurează activitatea echipajului prin
eliminarea necesităţii carturilor obositoare în compartimentul
maşini.
• Sistemul automat de control permite mărirea numărului de
informaţii analizate şi micşorează influenţa factorilor subiectivi
asupra rezultatelor controlului.
• Sistemele automate de control pot fi perfecţionate în viitor atât
pe seama raţionalizării în alegerea parametrilor cercetaţi cât
şi prin lărgirea funcţiilor sale pe seama conducerii proceselor
în vederea îmbunătăţirii indicatorilor de tehnici de exploatare.
TEST DE AUTOEVLUARE
1. Releul electronic de sarcină minimă are:

a) o construcţie diferită de cea a releului de sarcină maximă;
b) o construcţie asemănătoare cu cea a releului de sarcină
maximă;
c) aceeaşi schemă cu cea a releului de sarcină maximă dar cu
alte valori ale elementelor de sesizare a sarcinii;
d) înglobat un releu de tensiune minimă.
2.Traductorul de curent activ primeşte semnale de:

a) tensiune şi putere activă;
b) tensiune şi curent;
c) curent şi frecvenţă;
d) curent şi turaţie.
R.
1: c; 2: b.
Tema 3.1
Cuplarea în paralel și repartizarea

automată a sarcinii între generatoarele
care funcţionează în paralel.
Sisteme automate de sincronizare
precisă automată
Condiţii şi procedee de conectare
a generatoarelor pentru
funcţionarea în paralel
• Funcţionarea în paralel a generatoarelor de curent
alternativ (sincrone) este un proces mai complicat în
comparaţie cu funcţionarea în paralel a generatoarelor
de curent continuu.
• Generatoarele sincrone pot funcţiona în paralel
numai la aceeaşi viteză unghiulară a rotoarelor,
adică la sincronizarea rotaţiilor. Unghiul relativ de
deviaţie al rotoarelor, în regim stabil de
funcţionare, este determinat de sarcinile active
aplicate fiecărui generator.
• La schimbarea regimului sarcinilor active ale
generatoarelor se modifică şi unghiurile de
deviaţie între rotoare. Sincronizarea
generatoarelor presupune funcţionarea acestora
cu deplasări relative admisibile ale rotoarelor unul
faţă de celălalt.
• Pentru conectarea generatoarelor la funcţionarea în paralel trebuie
să se îndeplinească anumite condiţii fără de care pot să apară
şocuri mari ale curentului de egalizare. Aceste şocuri conduc la
scăderea tensiunii în sistemul electroenergetic şi pentru valori mari
ale acestora poate produce deteriorarea generatoarelor, motoarelor
primare şi scoaterea din funcţiune a generatoarelor care lucrează .
• Procesul conectării generatorului la funcţionarea în paralel cu
îndeplinirea condiţiilor necesare, se numeşte sincronizarea
generatorului şi se poate face: manual, semiautomat şi automat. La
sincronizarea manuală condiţiile pentru cuplarea generatorului la
reţea se execută manual de către operator. Sincronizarea
semiautomată presupune efectuarea manuală a unor operaţiuni iar
altele se realizează automat. Sincronizarea automată constă în
efectuarea automată a tuturor operaţiunilor.
• Pentru sincronizarea generatoarelor se folosesc trei procedee
diferite: sincronizarea precisă, sincronizarea grosieră şi
autosincronizarea.
• La sincronizarea precisă, generatorul având câmp
inductor de excitație se cuplează la funcţionarea în
paralel cu reţeaua după realizarea condiţiilor de
sincronism:
• egalitatea valorilor amplitudinilor tensiunilor;
• coincidenţa fazelor tensiunilor;
• egalitatea frecvenţelor generatorului care se cuplează
cu frecvenţa reţelei.
La sincronizarea grosieră generatorul excitat se
conectează la funcţionarea în paralel fără respectarea
strictă a condiţiilor de sincronism. În primul moment al
cuplării în serie cu generatorul se introduce se introduce
un reactor (bobină cu reactanţă inductivă) care
micşorează şocul curentului de egalizare în limite
admisibile. După intrarea în sincronism a generatorului
reactorul este scos din circuit.
• Procedeul de autosincronizare constă în: antrenarea generatorului
neexcitat la o turaţie apropiată de turaţia de sincronism (alunecarea
admisibilă 2-3% ), cuplarea generatorului neexcitat la reţea, după
cuplare se conectează alimentarea excitaţiei generatorului. În primul
moment generatorul va funcţiona în regim asincron după care,
având alimentată excitaţia, este atras în sincronism.
Autosincronizarea este cel mai simplu procedeu de sincronizare şi
este aplicat în centrele electrice ale sistemului naţional în care
generatorul este conectat la o reţea de putere infinită şi şocul
curentului de egalizare poate fi suportat.
• Autosincronizare nu se practică în cazul centralelor electrice navale
în care puterea generatorului care se cuplează este comparabilă cu
puterea surselor care alimentează reţeaua electrică. În cazul
centralelor electrice navale şocul curentului de egalizare din
perioada în care generatorul lucrează în regim asincron produce
scăderi mari ale tensiunii în sistemul electroenergetic, poate duce la
deteriorarea generatoarelor, motoarelor primare şi de asemenea la
scoaterea din funcţiune a generatoarelor care lucrează, având ca
urmare scoaterea din funcţiune a centralei electrice navale.
Sincronizarea precisă manuală
Sincronizarea precisă manuală
• Pentru realizarea condiţiilor de cuplare la reţea a generatorului, schema electrică
de sincronizare conţine aparate pentru măsurarea tensiunilor şi frecvenţelor la
reţea şi la generator, iar pentru a surprinde momentul coincidenţei fazelor, se
foloseşte sincronoscopul cu lămpi în montaj la stingere şi sincronoscopul cu
câmp învârtitor.
• Egalitatea tensiunilor se realizează de către sistemele automate de reglare a
tensiunii din compunerea agregatelor generatoare care sunt suficient de precise
şi permit menţinerea nemodificată a tensiunii în regimurile stabile. Aşa cum s-a
mai menţionat, pe panoul generatorului nu se prevede posibilitatea de reglaj a
acesteia. Verificarea egalităţii tensiunilor se face cu cele două voltmetre.
• Egalitatea frecvenţelor se realizează de regulatoarele automate de turaţie din
compunerea motorului primar şi se controlează cu cele două frecvenţmetre: unul
pentru generatorul care se cuplează şi al doilea pentru reţea. Frecvenţa
generatorului care se cuplează se reglează cu un servomotor cuplat cu
regulatorul de turaţie care se comandă printr-un comutator aflat pe panoul din al
generatorului. Prin manevrarea comutatorului, cu revenire în poziţia zero, acesta
poate fi pus în poziţiile „CREŞTE” sau „SCADE” pentru mărirea sau micşorarea
turaţiei motorului primar, astfel încât să se obţină egalizarea frecvenţei
generatorului care se cuplează cu frecvenţa reţelei. TPD
• Coincidenţa fazelor tensiunilor, în momentul cuplării, poate fi determinată cu:
voltmetrul de nul, sincronoscop cu lămpi sau sincronoscop cu ac indicator.
• Sincronoscopul cu ac indicator este asemănător unui selsin
având dispus pe axul rotorului un ac indicator. Statorul 1 cu
înfăşurarea trifazată legată în stea este conectat prin rezistenţele
suplimentare la tensiunile generatorului care se sincronizează.
• Rotorul 2 are o înfăşurare monofazată conectată la reţea
(generatorul care lucrează).
• Sistemul trifazat de curenţi din înfăşurarea statorului creează un
câmp magnetic învârtitor. Interacţiunea acestui câmp cu câmpul
magnetic al rotorului produce momentul de rotaţie sub acţiunea
căruia rotorul se mişcă cu o viteză proporţională cu diferenţa
dintre frecvenţele reţelei (generatorului care lucrează) şi a
generatorului care se cuplează.
• Acul indicator se mişcă pe scala aparatului într-o parte „REPEDE”
sau în cealaltă parte „INCET” indicând sensul în care trebuie să
se acţioneze asupra motorului primar pentru a obţine egalizarea
frecvenţelor.
• La egalizarea frecvenţelor şi coincidenţa fazelor acul indicator se
stabileşte pe poziţia „ZERO” care corespunde momentului de
cuplare a generatorului pentru funcţionarea în paralel.
• După cuplarea generatorului la reţea aceasta funcţionând în gol , se
acţionează pentru încărcarea lui cu sarcină. În acest scop prin
comutatoarele de comandă a servomotoarelor cuplate cu
regulatoarele de turaţie se acţionează în sensul de creştere a
turaţiei generatorului care se încarcă şi scăderea turaţiei
generatorului care lucrează menţinându-se, în acest fel, frecvenţa
constantă în sistem.
• Distribuţia echilibrată a sarcinii reactive între generatoarele care
funcţionează în paralel, se măsoară cu fazmetre şi se reglează cu
potenţiometrul „Reglare statism”.
• Sincronizarea manuală a generatoarelor este un procedeu aplicat
pe scară largă în instalaţiile electroenergetice navale. Această
operaţie necesită personal specializat, multă atenţie şi a durată
mare de timp necesar pentru îndeplinirea condiţiilor de sincronizare.
Erorile în desfăşurarea acestei operaţiuni pot avea consecinţe grave
soldate cu deteriorări ale agregatelor şi scoaterea din funcţionare a
centralei electrice.
• Actual s-au realizat şi sunt în exploatare la nave, instalaţii automate
pentru sincronizarea precisă a generatoarelor sincrone care permit
realizarea cuplării în paralel fără şocuri de curent şi căderi de
tensiuni în reţeaua navei.
Sisteme automate de
sincronizare precisă automată
Principiile sincronizării automate precise
Principiile sincronizării automate
• Sistemele automate de sincronizare îndeplinesc funcţii de
control pentru mărimile indicate, acţionează pentru egalizarea
lor şi în final comandă conectarea generatorului la bare. Sunt
cunoscute două principii care stau la baza funcţionării
sincronizatoarelor automate:
1) sincronizatoare automate cu unghi constant de anticipare;
2) sincronizatoare automate cu timp constant de anticipare.
Principiul sincronizării cu timp
constant de anticipare
1. Distributia egala a sarcinii reactive la
generatoarele care functioneaza in paralel se
realizeaza prin:
a) reglarea automata a turatiilor motoarelor primare de
antrenare a generatoarelor;
b) reglarea curentilor de sarcina ai generatoarelor care
functioneaza in paralel;
c) reglarea gradului de statism astfel încât acesta să fie
acelaşi pentru generatoarele de aceeaşi putere care
functionează în paralel;
d) reglare a frecventei generatoarelor.
2. La functionarea în paralel a
generatoarelor pentru menţinerea
distribuţiei echilibrate a sarcinii active,
sistemele de reglare automată acţionează
asupra:
a) turaţiei motorului primar de antrenare;
b) excitatiei generatorului sincron;
c) consumului de energie electrica;
d) tensiunii generatoarelor
T3.2.a
Principiile managementului
energiei electrice la bordul
navelor (PMS).
POWER MANAGEMENT SYSTEM
for ships
Schneider Electric
action to reduce the load on
something, especially the
interruption of an electricity
supply to avoid excessive load
on the generating plant.
Studiu de caz
• Automatizarea centralei
electrice de la bordul unei
nave tanc petrolier de
300.000 tdw
Transformatorii principali nr. 1 şi 2,
90 kVA, 380 V/ 220 V
Pupitru de comandă principal
Tablou de pornire Tablou alimentare Tablou Tablou Tablou de Tablou Tablou alimentare nr. 1 Tablou de pornire Tablou alimentare
grup nr.2; 380 V , nr.2; generator nr. 3 generator nr. 2 sincronizare generator nr. 1 380 V grup nr.1; 220 V
Echipamente Consumatori Consumatori Echipamente Consumatori

motoare electrice G G G
380 V 380 V motoare electrice 220 V
380 V 380 V
Cutie de legare D.G. 3 D.G. 2 D.G. 1
la mal
Interconectare între tabloul

principal şi de avarie
Transformatorii de avarie nr. 1 şi 2,

30 kVA, 380 V/ 220 V
Legendă Pupitru de comandă de avarie
Tabloul generatorului Tabloul alimentare Tabloul alimentare

Transformator 380 V 220 V
de avarie
Baterii 24 V 300 Ah
Întreruptor
Întrerupător
Încărcător baterii
380 V AC
220 V AC Consumatori Consumatori
G
380 V 220 V Consumatori
24 V CC Generator de avarie esenţiali 24 V
Descriere
• Diesel generatoarele sunt situate in camera motoare,la nivelul puntii de la
cea mai joasa platforma. Generatoarele aprovizionează cu 400V la 50Hz la
comutatorul situat in camera de control a motoarelor pe platforma
superioara a punţii din camera motoare.
• Numărul de generatoare conectate la comutator la un moment dat
depinde de incarcarea consumatorului electric a navei in acel moment.
Generatoarele pot fi pornite manual si conectate la comutatorul principal
dupa cum se cere,dar la operarea normala sistemul de control automat
controlează operarea generatoarelor si aspectele operaţionale majore ale
comutatorului principal.
• Numărul generatoarelor recomandate pentru variate condiţii este după
cum urmează:
• croaziera:1
• manevre:2
• operaţiuni de încărcare:2
• condiţii de urgenta:1(generator de urgenta)
EMG
• Generatorul de avarie este localizat intr-un
compartiment separat,camera de avarie a
generatorului, localizat in babordul punţii superioare
.Acest generator este complet independent cu propriul
sau combustibil,echipament de răcire si de pornire.
• Generatorul de avarie are o capacitate suficienta
pentru a aproviziona auxiliarele necesare sa porneasca
un Diesel Generator principal in eventualitatea unei
căderi a curentului. Toate cele trei generatoare pot
opera in paralel, dar nu împreuna cu generatorul de
avarie.
TABLOUL PRINCIPAL DE DISTRIBUȚIE
• Comutatorul principal consta in:
• trei panouri ale generatoarelor;
• panoul de sincronizare;
• panourile de alimentare cu 400V(nr 1 si nr 2);
• doua panouri de pornire a grupurilor (nr 1 si nr 2);
• un panou de alimentare cu 220V.
• Comutatorul principal alimenteaza panourile de
pornire la 400V a grupului(GSP), Nr 1 si Nr 2 ,localizate
in partile comutatorului principal.
• In plus la panourile de pornire a grupurilor,panourile de
distributie cu energie la 400V sunt localizate de-a
lungul navei pentru a alimenta echipamentul navei la
400V. Opt panouri (41D,43D,45D,47D,49D,4AD,4BD si
4DD) sunt alimentate de la panoul de alimentare la
400V al comutatorul principal nr. 1 si doua panouri
(4ED si 48D) sunt alimentate de la panoul de
alimentare la 400V al comutatorului de urgenta.
• In eventualitatea unei caderi a tensiunii ce duce la
pornirea generatorului de urgenta pentru a alimenta
comutatorul de urgenţă,un contact de inchidere
normala in linia de alimentarea panoului de distributie
se va deschide iar panoul de distributie va ramane fara
tensiune.
• Daca pe timpul acestei caderi de tensiune este necesar ca
energia sa fie alimentata echipamentului de lucru,este
prevazut un comutator inauntrul panoului generatorului de
avarie al comutatorului de urgenta. Acest comutator poate fi
inchis pentru a alimenta cu energie panoul de distributie 48D.
• Comutatorul principal alimenteaza in mod normal
comutatorul de urgenta localizat in camera generatorului de
avarie prin linia de conducere a comutatorului de
urgenta/principal.
• Un izolator trifazat este localizat in apropierea panoului de
sincronizare a comutatorului principal.
• In eventualitatea unei defectiuni pe una din parti ale
comutatorului (de exemplu scurt circuit),izolatorul poate fi
deschis pentru a izola partea defecta a comutatorului.
• Cand s-a deschis ,comutatorul sursei de control a canalului de
transmitere principal(COS-F) localizat in apropierea panoului
de sincronizare trebuie intors catre bara colectoare care nu
este defecta(G2/3 sau G1).
• Sursa de izolare trebuie inchisa doar cand o parte este
cunoscuta ca e moarta.
• Legaturile sunt de asemenea potrivite intre sectiunile canalului de
transmitere ale cubicului comutatorului principal dupa cum sunt aratate in
figura 4.2. Aceste legaturi sunt pentru situatii de urgenta cand izolatia
unei sectiuni ale canalului de transmitere este defecta.
• Legaturile canalului de transmitere trebuie deschis sau inchis doar cand
ambele parti sunt in conditii moarte.
• Camera motoarelor principale, motoarele spatiilor de la masini ,pompele
etc sunt alimentate de la panourile de pornire ale grupului principal de
comutatoare Nr 1 si Nr 2 si de asemenea de la panourile de pornire
individuale. Alte echipamente ale camerei motoare ,spatii ale masinilor si
consumatoare de 400V ale punţilor sunt alimentate de la panourile de
alimentare cu 400V Nr1 si Nr2 si de asemenea de la unele panouri de
distributie ale energiei 400V.
• Camera motoare,camera masinilor, puntea si luminile de acomodare 220V
si alti consumatori auxiliari sunt alimentati de la noua panouri de
distributie 220V L/1D la L/9D.Acestia sunt toti alimentati de la panoul de
alimentare al comutatorului principal 220V.In plus la panourile distributie
a luminii 220V,cinci panouri de distributie a energiei 220V
(21D,22D,23D,24D si 25D) sunt pusi in locatii diferite pentru a aproviziona
cu 220V echipamentul.Acestia sunt toti alimentati de la panoul de
alimentare cu 220V al comutatorului principal,cu exceptia lui 21D care
este alimentat de la panoul de alimentare cu 400V Nr 2 al comutatorului
principal prin transformatorul 450/230V,50kVA.Acest panou alimenteaza
incalzitoarele de aer conditionat.
• Consumatorii de 400V din bucatarie sunt alimentati de
la panoul de distributie a energiei 47D si cei de 220V
sunt alimentati de la panoul de distributie a energiei
de 220V 23D.
• Consumatorii de 400V care se ocupa cu spalarea
hainelor sunt alimentati de la panoul de distributie a
energiei 4BD,iar cei de 220V sunt alimentati de la
panoul de distributie a energiei de 220V 24D.
• Energia electrica de la mal poate fi alimentata pentru a
suplimenta consumatorii de baza (iluminarea etc) cand
nava este acostata pentru o perioada mai lunga sau
cand este andocata.Cutia de conectare de la mal este
localizata in camera de urgenta a motoarelor si este
conectata la comutatorul principal prin intrrupatorul de
circuit incastrat montat inauntrul panoului de
alimentare cu 400V Nr2 al comutatorului principal.
Monitorizarea comutatorului
principal
• Fiecare panou generator al comutatorului principal este echipat cu
un ampermetru si un voltmetru pentru a masura iesirea
generatorului. Cursele preferentiale, relelee de energie
reversibila,cursele releelor de suprasarcina si supravoltaj sunt
prevazute pentru protectia generatorului.
• Panoul de sincronizare al comutatorului principal este echipat cu
instrumente de masurare ale frecventei duale si voltmetre duale
pentru compararea iesirii generatorului catre bara principala de
colectare.Un sincroscop si lampele de sincronizare sunt prevazute
pentru operatiile de sincronizare în paralel.
• Statusurile generatorului si cele ale canalelor de transmitere
generale sunt afisate pe lampele indicatoare de pe panoul de
sincronizare si fiecare panou al generatorului.
• Controlul automat ale generatoarelor este prevazut de sistemul de
management a energiei navei (PMS).Acest sistem asigura o
alimentare a energiei continua si de asemenea asigura suficienta
energie la comutator
Transformatorii principali nr. 1 şi 2,
90 kVA, 380 V/ 220 V
Pupitru de comandă principal
Tablou de pornire Tablou alimentare Tablou Tablou Tablou de Tablou Tablou alimentare nr. 1 Tablou de pornire Tablou alimentare
grup nr.2; 380 V , nr.2; generator nr. 3 generator nr. 2 sincronizare generator nr. 1 380 V grup nr.1; 220 V
Echipamente Consumatori Consumatori Echipamente Consumatori

motoare electrice G G G
380 V 380 V motoare electrice 220 V
380 V 380 V
Cutie de legare D.G. 3 D.G. 2 D.G. 1
la mal
Interconectare între tabloul

principal şi de avarie
Transformatorii de avarie nr. 1 şi 2,

30 kVA, 380 V/ 220 V
Legendă Pupitru de comandă de avarie
Tabloul generatorului Tabloul alimentare Tabloul alimentare

Transformator 380 V 220 V
de avarie
Baterii 24 V 300 Ah
Întreruptor
Întrerupător
Încărcător baterii
380 V AC
220 V AC Consumatori Consumatori
G
380 V 220 V Consumatori
24 V CC Generator de avarie esenţiali 24 V
Mentenanța unui Diesel Generator de la nava tip
pasager maritim 2500 de pasageri
• A) SCOP :
FUNCȚIONAREA MOTOARELOR AUXILIARE
• B) DOCUMENTATIE :
Cartea Tehnica a Agregat
• C) RESPONSABILITATI :
SEF MECANIC ; ELECTRICIAN
No Descriere Interval de timp Completeaza Formular/Raportare Responsabilitati
1 Control parametrii Orar MNT/001/DWC Of. cart
2 Control nivel ulei Zilnic MNT/001/DWC Of. cart
3 Control pentru eliminare scurgeri Zilnic MNT/001/DWC Of. cart
4 Control mecanisme articulate Zilnic MNT/001/DWC Of. cart
5 Control pentru zgomote și vibratii anormale Zilnic MNT/001/DWC Of. cart
6 Control cablaj electric pe motor Zilnic MNT/001/DWC Electrician
7 Control carter (strângere capace cuzineti, biela, vizual cuzineti) 250 ore MNT/006/RMC C/E
8 Control protectii și semnalizari Lunar MNT/003/MWC Electrician
9 Masurare presiuni ardere / diagrame / temperaturi și presiuni apa și ulei Lunar MNT/003/MWC C/E ; Of.2 mec
10 Masurare deflexiuni arbore cotit Trimestrial MNT/004/QMC C/E ;
11 Control ax cu came 1000 ore MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
12 Sistem distributie : jocuri , reglaje 1000 ore MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
13 Control stringere pe postament 1000 ore MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
14 Echipament injectie : injectoare 1500 ore MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
15 Control antrenare distributie 2000 ore MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
2000 ore
Control pompe articulate
16 MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
( apa și ulei )
17 Control regulator turatie 2000 ore MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
2000 ore
18 Control sistem pneumatic de lansare MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
19 Curatare racitor apa 3000 ore MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
20 Echipament injectie 3000 ore MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
21 Inlocuire ulei Ore funct. MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
22 Decarbonizare partiala Ore funct. MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
23 Decarbonizare totala Ore funct. MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec

GENERATORUL DE AVARIE
• A) SCOP
FUNCTIONAREA SURSEI DE ENERGIE AVARIE
• B) DOCUMENTATIE
CARTE TEHNICA GRUP / SCHEME ELECTRICE
• C) RESPONSABILITATI
SEF MECANIC ; ELECTRICIAN
Instructiuni
No Descriere Interval de timp Completeaza formular / raportare
de lucru
Control vizual : nivel ulei / nivel apa/ eliminat scurgeri / stare baterii / instal.aer
1 zilnic MNT/001/DWC C/E ; electrician
lansare / nivel tanc motorina /
Control functional : pornire grup

2 ( lansare electrica ; lansare pneumatica ) ; control parametrii ungere racire / saptaminal MNT/002/WMC C/E ; electrician
excitare automata alternator /
3 Control TDA : vizual / stringere conexiuni / semnalizari lunar MNT/003/MWC electrician
4 Cuplare automata la bare / lunar MNT/003/MWC electrician
5 conTrol carter motor ; masurare deflexiuni ; presiuni ardere 2000ore MNT/006/RMC C/E
Control echipament de injectie;

6 2000 ore MNT/006/RMC C/E
sistem distributie ; regulator ;
7 Inlocuire ulei ore functionare MNT/006/RMC C/E
8 Decarbonizare partiala ore functionare MNT/006/RMC C/E
9 Decarbonizare totala ore functionare MNT/006/RMC C/E

LUCRARILEI DE MENTENANTA ALE
GENERATORULUI
• Planificarea verificarilor
• Zilnic
• Se verifica rulmentii.
• Se verifica starea L.O.
• Se verifica zgomotele produse.
• Se verifica nivelul vibratiilor.
• Se verifica temperatura.
• Se verifica circuitul electric.
• Se verifica impamantarea cu lampa de verificare.
• Se verifica conditiile de incarcare.
• Se verifica tensiunea, puterea si intensitatea curentului
generat.
Lunar
• Se verifica starea izolației si rezistenta de
izolație
• ATENTIE: Inainte de a verifica rezistenta de
izolație se deconectează si se leagă/verifică
legaturile AVR-ului.
• Se strangi din nou toate bolturile si toate
suruburile.
• Se verifica toate fantele de ventilatie.
• Se verifica admisia de aer si filtrul de aer, se
curata si se inlocuiesc toate filtrele daca este
necesar.
La fiecare 6 luni
Rulmentii bucsai dei tipi flansai cui ungerei prini inel
1. Dopideitipi surubi (punctuli montarei aitermometruluii siideiumplerei cui ulei) 19.iInelideietansare,i parteai superioarai deipeicapatuli farai antrenare
2. Vizori deiverificare 20.iInvelisuli rulemntului,i parteai superioarai deipeicapatuli farai antrenare
3. Inelideisigilarei pentrui 2 21.iOringi deiulei,i peicapatuli farai antrenare
4. Inelideisigilarei pentrui 1 22.iInvelisuli rulmentuluii inferior,i capatuli farai antrenare
5. Lacasuli rulmentului,i parteai superioarai parteai cui antrenarea 23.iLacasuli rulmentului,i parteai inferioara,i capatuli farai antrenare
6. Pini cilindric 24.iInelideietansare,i parteai inferioara,i capatuli farai antrenare
7. Inelideisigilare,i parteai superioara,i capatuli cui antrenare 25.iGarniturai deiajustarei superioara,i ini capatuli farai actionare
8. Pini deighidarei carei previnei rasucirea 26.iCapaculi deietansare,i inicapatuli cui antrenare
9. Invelisuli partiii superioarei airulmentului,i capatuli cui antrenare 27.iGarniturai deiajustarei inferioara,i laicapatuli farai actionare
10. Oringi deiulei,i capatuli cui antrenare 28.iGarniturai deiajustarei superioara,i lai capatuli cui actionare
11. Invelisuli inferiori ali rulmentului,i capatuli cui antrenare 29.iCapaculi deietansare,i capatuli farai actionare
12. Ineliali rulmentului,i parteai inferioara,i capatuli cui antrenare 30.iGarniturai inferioarai deiajustare,i capatuli farai antrenare
13. Inelideisigilare,i parteai inferioara,i capatuli cui antrenare 31.iCapaci deiprotectie
14. Piniconic 32.iDeschiderei pentrui compensareai presiuniii acumulate
33. Tubideialimentarei cuiuleiicuiorificiu

15. Pinideighidaji pentrui fixareai componentelori prinsei inibolturi
16. Inelideisigilarei pentrui 17 34. Tubideidescarcarei cuivizorideisticlai
35. Racitori aliuleiuluii deiungere

17.iBusoni deidrenaj
18.iLacasuli rulmentului,i parteai superioarai deipeicapatuli farai antrenare

Tema 3.2.b
CUPLAREA ÎN PARALEL A
GENERATOARELOR, REPARTIZAREA
ŞI COMUTAREA SARCINII
T3.1.
Principiile managementului energiei electrice
la bordul navelor (PMS).
Comanda pornirii marilor consumatori
alimentaţi direct din TPD.
Comanda deconectării automate a
consumatorilor
PMS
a complete switchboard and generator
control system
The marine Power Management System PMS is a
complete switchboard and generator control system to
synchronize the auxiliary engines of the ships by
implementing automatic load sharing and optimizing
the efficiency of the power plant.
It handles various configurations of generators driven by
diesel engine, steam turbine and main engine in
combination with switchboards of various complexity
( acesta gestionează diferite configurații ale generatoarelor acționate de
motor diesel sau turbină cu abur sau generatoarelor de ax -Shaft
generator- în combinație cu tablouri de distribuţie de diverse complexități)
Power Management System PMS
Operation
• Energia electrică- în orice combinație a generatoarelor -este
asigurată conform calculelor tabelelor de putere electrică ale
fiecărei nave.
• Sistemul PMS decide care combinație de generatoare va fi cea mai
bună în funcție de consumurile de sarcină.
• Capacitatea generatoarelor este de așa natură încât, în cazul în care
un set de generatoare va fi oprit, va fi totuși posibilă furnizarea
tuturor serviciilor necesare pentru a asigura condiții normale de
funcționare a propulsiei și a siguranței.
• În plus, va fi suficient să se pornească cel mai mare motor al navei,
fără ca orice alt motor să se oprească sau să aibă vreun efect advers
asupra altor echipamente aflate în funcțiune.
• În general, un sistem de gestionare a energiei PMS efectuează
următoarele funcții pe o navă:
Operation
 Automatic Synchronizing
 Automatic Load Sharing
 Automatic Start/Stop/Stby Generators according to Load Demand
 Large Motors Automatic Blocking
 Load Analysis and Monitoring
 Three (3) Phase Management and Voltage Matching
 Redundant Power Distribution
 Frequency Control
 Blackout Start
 Selection of Generators Priority (first leading main, second and third stby generator in
sequence)
 Equal Load Division between generators
 Tripping of non-essential load groups (load shedding in two steps)
 Blocking of heavy consumers
 Operation of second generator in case first generator will be loaded 80% of its capacity
 Operation of standby generator, in case of malfunction in any one of the two generators
 Manual, secured, semi-automatic and automatic mode operation selection of generators
 Control selection for generators in engine control room
Benefits
 Diesel generator monitoring and control
 Diesel engine safety and start/stop
 Circuit breaker synchronize & connect
 Bus line voltage and frequency control
 Generator voltage and frequency control
 Generator load in KW and %
 Symmetric or asymmetric load sharing
 Load control with load shedding
 Separation of alarm, control and safety
 Single or multiple switchboard control
 Heavy consumers logic
 Automatic start and connect after blackout
 Automatic line frequency adjustment
 Control of diesel electric propulsion
 "Take me home mode", control of PTI with clutches etc.
 "One touch auto sequence", automatic mode control
Applications on Vessel Types
• Tanker (ship)
• Bulk Carrier
• General Cargo Ship
• Container Ship
• LNG carrier / LPG carrier / Gas carrier
• Cruise Ship
• Yachts
CASE STUDY
Power Management Control of

Electrical Propulsion Systems
Abbreviations and definitions
 DDG Diesel Driven Generator
 IAS Integrated Automation System
 I/O Inputs and Outputs
 OS Operator Station
 PLC Programmable Logic Controller
 PMS Power Management System
 UPS Uninterrupted Power Supply
 FPSO Floating Production Storage Offloading unit (Unitate de stocare plutitoare de
producție)
 DP Dynamic Positioning
 DC Direct Current
 AC Alternating Current
 IEC International Electrotechnical Commission
 EMS Energy Management System
 THDv Total Harmonic Distortion voltage
 VMS Vessel Management
 MDO Marine Diesel Oil
 CBM Condition Based Maintenance
Electrical propulsion system
 Multe dintre noile nave de aprovizionare off-shore sunt echipate cu propulsie
electrică diesel și DP
 Navele de producție de petrol și gaze offshore mari și unitățile semi-
submersibile vor fi proiectate în mod normal cu un sistem de propulsie
electrică.
 În producție normală, sistemul de energie electrică va furniza toți
consumatorii de energie electrică de pe navă.
 Tendința de astăzi este determinată de regimurile fiscale de mediu și
reglementările în care emisiile în aer sunt importante. Navele de producție
folosesc diferite combustibili ca gaz natural sau motorină marină(marine fuel).
 Pentru instalații de dimensiuni medii, vor fi utilizate în mod normal motoare
Diesel cu piston. Pentru instalații mari, turbinele sunt utilizate în mod normal
în combinație cu motoarele Diesel cu piston .
 Pentru sistemul de propulsie electrică, motoarele vor folosi generatoare care
produc toată energia electrică necesară la bord.
 Odată cu introducerea de noi combustibili sau concepte duble de
combustibil, cerințele pentru controlul și monitorizarea performanței dinamice
vor fi, de asemenea, diferite.

• Sistemul de distribuție a energiei electrice va fi distribuit
pe întreaga instalație către utilizatorul final prin
intermediul transformatoarelor, tablourilor și
convertizoarelor.
• Sistemul de putere totală va fi monitorizat și controlat cu
unul sau mai multe sisteme de control, în funcție de
integrarea acestor sisteme. Sistemele de administrare a
puterii (PMS) pot fi un sistem separat sau integrat într-un
sistem total de automatizare a navelor.
• Alte funcționalități precum Managementul energiei,
Managementul mediului pot fi integrate în sistemul PMS.
Power generation system
• Puterea totală instalată la bordul acestui tip de nave va depinde
de scopul pe care îl servesc, dar, în mod normal, este cuprinsă
între 6 și 10 MW, cu excepția navelor de construcții marine și de
ancorare mai mari, care pot depăși 20MW.
• În mod obișnuit la aceste nave, necesitatea de putere în tranzit
cu viteză economică este de ordinul 3500 - 4000 kW.
• Când nava se descarcă / se încarcă pe platformele offshore, ea
operează pe poziționare dinamică, DP, cu o putere totală
necesară în ordine de 600 - 1500 kW pe vreme calmă care
crește până la 3000 - 5000 kW pe vreme grea.
• În tranzit cu viteză maximă, cererea totală de energie este de
aprox. 7500 kW.
Simplified single line -offshore service vessel
A typical oil & gas production vessel will have more power installed and the generation and
distribution of power is split between several generators and switchboard units. A four split
configuration is normal for these types of vessels.
Simplified single line - production vessel
The load conditions for FPSO (Unitate de stocare plutitoare de
producție) vessels can be summarized in following practical terms
for evaluation of power generation capacity
• Producție și descărcare normală

• Sistemele de proces funcționează în mod
normal, inclusiv puterea de utilităși pentru
proces.
• Alte sisteme de utilitate ale navelor
funcționează normal.
• Sistem de propulsie care funcționează în
funcție de puterea necesară din sistemul
DP.
Main power distribution system
• Sistemele de distribuție pot avea două sau mai multe tablouri de comandă conectate
cu întrerupătoare de legătură (bustie).
• O configurație obișnuită a platformei de foraj va fi un tablou de comandă cu patru
secțiuni pentru a permite un aranjament flexibil în care fiecare unitate de propulsor
principal poate fi conectată la fiecare secțiune de tablou.
• Un sistem de distribuție principală de medie tensiune este tipic de 6kV, 6,6kV sau
11kV, iar întreruptoarele principale au o capacitate de rupere de 20-40kA rms.
• Pentru tablourile de distribuție principală de joasă tensiune, 690V este un nivel
comun de tensiune, cu capacități de nivel de defecțiune, de preferință sub 50kA rms.
• Capacitatea mare de generare poate crește nivelul de scurtcircuit peste valorile
acceptabile. În aceste cazuri, trebuie să fie implementate dispozitive de limitare a
curentului sau restricții suplimentare în funcționarea unităților de comandă conectate.
• Acest lucru va oferi restricții în modul în care secțiunile de bare de bus pot fi
conectate între ele, dar aceasta va fi oricum controlată de PMS. În timpul transferului
pe altă secție a TPD întreruptoarele pot fi conectate împreună printr-un sistem controlat
înainte de întrerupere.
• Alternativa este instalarea de noi unități de limitare a scurtcircuitelor în rețea. Cu
acest aranjament pot fi permise orice conexiuni de întrerupător.
The propulsion drive
• Sistemul principal de acționare electrică poate fi tradițional: elice fixe sau
cu pas reglabil, propulsoare azimutale sau propulsoare POD.
• În plus, propulsoarele tunelului vor face parte din sistemul de propulsie
DP-dynamic positioning system.
• Convertizoarele de frecvență controlează motoarele de propulsie și pot
modifica tracțiunea în funcție de frecvență și tensiune.
• Convertizoarele de frecvență au capacitatea de a opera complet turația de
la zero până la viteza nominală în ambele direcții.
• Convertoarele moderne pot lucra în regimuri diferite ca: rpm, cuplu și
putere.
• Există diferite tehnologii convertoare disponibile pe piață. Tehnologia VSI-
sursă de tensiune a devenit cea mai promițătoare tehnologie din domeniile
de putere medie și are în continuare un potențial imens de dezvoltare
împreună cu motoarele asincrone sau cu tehnologii moderne cu motor
sincron cu magnet permanent.
• O setare normală de parametri a convertorului va fi pe curbele de

încărcare pentru încărcarea elicei în zona 15-30sec de la 0-100%
sarcină.
• De asemenea, limitarea cuplului și limitările de viteză vor fi
controlate în sistemul convertizorului de frecvență.
• Menținerea alimentării în timpul defecțiunilor electrice din rețeaua
electrică sau din convertorul în sine este importantă atunci când se
ia în considerare disponibilitatea de energie. Defecțiunile din
convertor pot provoca diferite scenarii de disponibilitate. Unitățile
viitoare ar trebui să poată elibera piese defecte și să funcționeze în
continuare cu o putere limitată.
• În orice caz, acest lucru va depinde de modularitatea sistemului de
conversie. Defecțiunile din rețea vor limita disponibilitatea puterii în
rețeaua totală pentru o perioadă scurtă, dar nu ar trebui să conducă
la pierderea totală a puterii de propulsie.
• Sistemul de convertire în sine va avea capacitatea de a menține
energie în circuitul continuu dacă există o energie suficientă în
sistemul în mișcare de rotație și astfel va fi gata de funcționare după
o defecțiune a rețelei.
• Interfața cu sistemul DP și PMS și controlul

propulsoarelor / propulsiei este în mod normal
prin semnale de referință 4-20mA.
• Controlul propulsorului / propulsiei este în mod
normal un sistem de control separat, dar poate fi
integrat și în sistemele moderne de convertoare.
• Semnalul de referință de tracțiune real va fi
calculat și setat de sistemul DP, dar în sistemele
de astăzi nu există feedback real de măsurare a
impulsurilor.
• Aceasta va fi o provocare viitoare într-o utilizare
a energiei mai ecologică.
Partea de linie a convertorului (redresorul) poate fi cu 12 impulsuri sau mai mult pentru a minimiza
feedback-ul armonicilor.
Redresoarele active pot fi utilizate pentru a permite funcționarea în patru cadrane.
Convertizoarele de frecvență vor fi, în mod normal, răcite cu apă pentru a evita emisia de căldură în
camera echipamentelor și pentru a limita nivelul de zgomot.
Cerințe de sistem
Reglementări DP system
• Cerințele în modul DP pentru o navă din clasa DP 2 sunt date în
regulile societății de clasă.
• Cea mai importantă cerință este aceea că fiecare dintre sistemele
de generare a energiei trebuie să funcționeze. Nu este acceptat
faptul că un sistem este în stand-by.
• În al doilea rând, în cazul în care unul dintre sisteme nu reușește,
celălalt trebuie să-și poată crește generarea de energie până la
nivelul anterior înainte de eșec/defectare.
• Cerința din clasa (DP 2) nava trebuie să poată menține
capacitatea de a menține poziția după eșecurile cele mai grave.
Aceasta implică faptul că nava are nevoie de o sursă de
alimentare redundantă. În cazul unei defecțiuni care face nava
dependentă de un singur generator de energie (pierderea
redundanței), nava trebuie să încheie operațiunea în siguranță.
• Proprietarul navei a renunțat la cerințe de multe ori mai stricte
decât cerințele clasei.
Redundancy Design Principles
• Proiectarea întregului sistem de propulsie electrică
este întotdeauna importantă.
• Faza de proiectare ar trebui să evalueze diferite
configurații și să utilizeze instrumente de evaluare și
recenzii pentru a înțelege și documenta consecințele.
• Următorul pas va fi modul de implementare a unei
filosofii de redundanță suficientă pentru
funcționarea navei. Aceasta va implica partea
comercială, deoarece poate crește prețul, filozofiile
contractuale pot fi o barieră pentru implementare, iar
standardizarea poate fi o altă barieră.
• Pentru o navă logistică offshore, redundanța
sistemului de alimentare este esențială.
• Orice defecțiune nu trebuie să provoace / să
împiedice nava, să „blocheze platforma”.
• Sistemul electric este proiectat minim ca două
sisteme separate, care sunt complet
independente unele de altele.
• Când funcționați în modul DP, legătura
magistrală poate fi deschisă sau închisă în
funcție de filozofia de protecție și de
stabilitatea tranzitorie în timpul defecțiunilor
rețelei
• Un sistem generator va trebui să fie divizat
într-un mod similar. Acest principiu trebuie să
fie consecvent pentru toate componentele din
sistem, cum ar fi:
• Alimentarea cu combustibil
• Rezervă de aer
• Rezerva de apa
• Sistem de răcire / pompe
• Invertoare de putere (CC / AC)
• Transformatoare
• Panouri de comandă
• Un design fiabil pentru o navă mare sau o instalație de foraj se bazează pe o
filosofie de redundanță divizată, în care unul sau două seturi de generatoare
alimentează câte un tablou de comandă principal pentru fiecare nivel de
tensiune și o unitate de propulsie în fiecare zonă de segregare a redundanței.
• Pe baza acestei filosofii de redundanță, orice defecțiune tehnică electrică sau
auxiliară în instalație, cu excepția incendiilor și a inundațiilor (incendiu și
inundare), nu va conduce la pierderea disponibilității de energie cu mai mult
decât este necesar pentru situația operațională cea mai critică.
• Cea mai gravă defecțiune a cazului în ceea ce privește cerințele clasei DP2
sau 3 este o defecțiune a uneia dintre secțiunile principale ale barelor de
autobuz sau o eroare a unui motor principal de propulsie.
• Sistemele auxiliare, care nu folosesc aceeași filozofie de redundanță, trebuie
evaluate cu atenție, astfel încât să mențină funcționarea continuă după
defecțiuni unice. Acest lucru este de obicei valabil pentru sistemele de
ventilație și răcire cu apă. Fiecare încăpere de utilaje este echipată cu un
sistem de răcire cu apă dulce cu schimbătoare de căldură conectate la sistemul
de răcire a apei de mare
• Sistemul de răcire cu apă dulce este echipat cu pompe de serviciu / standby
pentru răcirea motorului diesel, generatoarele și, dacă este necesar, alte
echipamente din camera de mașini. Bucla de răcire cu apă dulce va fi utilizată
și pentru răcirea altor echipamente din aceeași zonă de redundanță, cum ar fi
transformatoarele, propulsoarele și sistemele de acționare a propulsorului.
Major electrical faults in the network
- Defectele electrice majore în rețea-
• Un scurtcircuit în rețea sau într-o singură unitate va duce la
declanșarea întrerupătorului sau a siguranțelor de alimentare
a tabloului de comandă.
• Timp de întrerupere estimat este 50-150ms în funcție de
tipul de protecție . Pentru generatoare incidentul a fost
sesizat ca un scurtcircuit. Într-o situație de genul acesta, va
exista întotdeauna o cădere de tensiune momentană care
depinde în principal de reacțiile subtransitorii ale
generatorului și de constantele de timp.
• Dacă centrala electrică este conectată în ansamblu, această
cădere de tensiune va fi văzută în întreaga rețea.
• Această cădere de tensiune este întotdeauna prezentă în
condiții de scurtcircuit și toți consumatorii conectați la
aceste rețele pot declanșa sau se pot opri, dacă nu poate fi
menținută tensiunea de alimentare!
Major electrical faults in the network
• Pentru a putea funcționa și a avea o capacitate de „deplasare”,
energia rotativă transmisă generatorului ar trebui să permită
menținerea tensiunii de legătură continuă în timpul defectului
rețelei. În acest caz, unitatea ar funcționa normal după acest tip de
defecțiune.
• Există diferite tehnici de menținere a tensiunii de curent continuu în
circuitul intermediar chiar și cu turații mici.
• Dacă nu poate fi menținută tensiunea continuă din circ.
intermediar, următorul pas pentru controlul invertorului este de a
declanșa invertorul și mai departe de a declanșa întreruptorul de
alimentare.
• Modul normal de restabilire a situației după o întrerupere este de a
reseta alarma de acționare și de a avea o nouă pornire.
• Această procedură poate fi efectuată manual sau automat. O
instalație cu generatoarele de rețea divizate va asigura cel puțin o
jumătate din generarea și sistemul de propulsie.
Redundancy philosophies for drives
• Noul standard IEC pentru propulsie electrică a intrat în
vigoare în 2007;
• Acesta este primul standard internațional care
definește un sistem complet de propulsie electrică.
• Sistemul responsabil este definit în acest standard
drept „un singur organism responsabil” pentru a
asigura o integrare completă a sistemului de propulsie
complet.
• A anula o operațiune DP navă va avea o consecință
majoră pentru proprietar / operator, astfel că
abordarea proprietarilor va fi importantă pentru
proiectarea viitoarelor PMS / EMS și, de asemenea,
cerințe mai stricte pentru echipamentele esențiale,
cum ar fi convertizoarele.
Redundancy philosophies for drives
• În viitorul scurt vom vedea o funcționalitate PMS mult mai
dinamică în afara sistemului de control PMS.
• Această funcționalitate va fi integrată, de exemplu, în
convertoarele unde vom vedea o disponibilitate mai dinamică
a puterii atât după defecțiuni, fie peste supraîncărcare.
• Wartsila va avea convertoare care vor fi modularizate și
închise după defecte și vor avea o repornire automată și
disponibilitate nouă a puterii. În plus, convertorul va avea
funcția de auto-protecție pentru toate supraîncărcările termice
ale unei unități.
• Acest lucru va oferi, în total, o disponibilitate mult mai mare de
tracțiune a elicei după defecțiuni critice. Singura modalitate de
a realiza acest lucru este hardware-ul modularizat și funcțiile
avansate de control al diagnosticului pentru a controla starea
unității.
• Aceasta va fi o parte importantă a regimului PMS la bord,
întrucât va mai exista curent electric după o stare de eroare.
Harmonic content
Total harmonic distortion level for 25, 50, 75 and 100 % rectifier load for conventional converter systems
without any damping. The dash lines for 50% and 75 % rectifier load show the total harmonic distortion level
with damping for running induction motors (motor rating = 25% of total installed converter load)
Shut down philosophy and safety
levels
• Nivelul de siguranță al navei trebuie documentat
printr-o analiză cantitativă a riscurilor.
• O navă de producție certificată ca DP 2 sau 3 sau
clasa Posmoor ATA (Unitățile cu sistem de
acostare și echipamente care respectă acest
standard pot primi o notă de clasă POSMOOR) va
avea nevoie de o filozofie care să asigure puterea
de a menține poziția navei sub control în situații
critice.
• În cazul unei opriri totale a PMS, sistemul trebuie
să poată reconecta sistemul de generare și
propulsie.
Operation of power generation system
Operational profiles of a DP operated
vessel
Funcționarea sistemului de generare

de energie
Profilele operaționale ale unei nave
operate de DP
Three or more generators running
in parallel and closed bus tie are
normally used.
For critical operations requiring full
redundancy, the bus tie may be
opened, and three or four
generators must be running.
In DP or transit mode and rough
weather conditions, the main
propellers can come into free air,
due to heavy seas. (elicile pot ieşi
din apă datorită stării de agitaţie a
mării!!)
Typical load levels in DP operations/offloading

Propellers in free air
(Elici ieşite din apă)
Această situație va reprezenta cea mai mare încărcare tranzitorie cunoscută pentru
sistemul de propulsie.
Dacă convertizoarele de frecvență electrice pentru propulsia principală funcționează
în „mod rpm”, această încărcare tranzitorie va fi reflectată la centrala electrică.
Dacă convertoarele de frecvență funcționează în modul de cuplu sau de putere, acest
regim tranzitor va fi redus ca timp și neted.
O navă poate avea, în situații de urgență,
nevoie de toată puterea disponibilă
pentru a deplasarea cât mai departe de
platforma maritimă și cât mai repede
posibil.
Pentru această navă , cerința de putere
poate fi de la aproximativ 1 MW la 5
MW.
Cerința operațională este de a stabili o
putere de propulsie completă în termen de
1 minut pentru centrala de bord. Baza
pentru producerea de energie electrică
instalată este menținerea navei într-o stare
stabilă în timpul tuturor activităților ei și
condițiilor meteorologice, pe baza celei
mai grave avarii.
Sistemul PMS răspunde de controlul și
protecția producției de energie și a
stabilității energetice.
Sistemul PMS va porni automat și va opri
generatoarele necesare pentru solicitarea
reală de încărcare
Defecțiuni
Următoarele defecțiuni vor avea un impact major asupra
generării de energie electrică
Power Management System (PMS)
 Sistemul de management al energiei electrice (PMS)
este o funcție de grup și cuprinde controlul și
monitorizarea producției și consumului de energie
electrică.
 Sistemul controlează și monitorizează generatoarele,
tablourile și consumatorii acționați de motor.
 În cazul unei defecțiuni a sistemului electric, sistemul
de gestionare a energiei reface generarea puterii
electrice în cel mai scurt timp.
 PMS este suma experienței umane și un sistem
automatizat de control și monitorizare eficient
 Asigură o monitorizare și control sigur, fiabil și eficient
al energiei electrice pentru funcțiile importante ale
navei în toate condițiile de funcționare.
• PMS pentru propulsie ar trebui să monitorizeze și
să controleze puterea disponibilă pentru a executa
tracțiunea necesară în orice condiții operaționale
• Gestionarea tracțiunii este importantă în
operațiunile DP .
• Există diferite funcții de control și gestionare care
pot fi integrate ca un singur sistem sau sisteme
separate - Sistem de gestionare a puterii (PMS) -
Sistem de gestionare a energiei (EMS) - Sistem de
gestionare a energiei și energiei (PEMS) - Sistem
de gestionare a fiabilității (RMS) - Integrat Sistem
de gestionare a platformelor (IPMS) - Sistem de
automatizare integrat al navelor (IAS
Funcționalități standard într-un PMS:
 Pornirea automată a generatoarelor

 Pornirea unui nou generator, funcție de sarcină
 Oprirea unui generator la scăderea sarcinii
 Monitorizarea parametrilor critici ai DG
 Funcționarea în modul control
 Optimizarea Max/Min a generatoarelor
 Sincronizarea și repartizarea sarcinii
 Controlul tensiunii și puterii
 Controlul puterii active și reactive
Putere disponibilă
 Controlul încărcării consumatorilor „dinamici”
(puterea disponibilă pentru propulsoarele
prova,BOWTHR, și semnalul de putere disponibil
pentru convertizoarele de propulsie) pentru a
preveni supraîncărcarea generatoarelor
Control transformator
Control motor
Determinarea configurației rețelei
Eliminarea unor consumatori neesențiali
Restabilirea controlului întrerupătorului de
control
Repornire după BLACKOUT !
Funcționalitatea PMS
o PMS este împărțit în două: PMS A și PMS B, câte unul pentru
fiecare parte a navei.
o Feedback-ul de la tiebreaker este utilizat pentru a decide modul de
comandă (modul Split sau Connected).
o Cu întreruptorul de separare a secțiilor deschis, fiecare secție are
un PMS care funcționează independent, PMS A și PMS B.
o Atât PMS A, cât și PMS B (două controlere separate) obțin
semnal de putere activă (kW) de la toate DDG-urile și calculează
puterea disponibilă pentru instalație (două controlere separate
primesc semnalul de putere activă (kW) de la toate DDG-urile și
calculează puterea disponibilă pentru instalație)
o Semnalul de putere disponibil este dat de la fiecare PMS la fiecare
convertor de frecvență.
o Dacă nu funcționează controlul de încărcare PMS A , controlul de
încărcare PMS B va prelua funcționarea centralei.
Când secțiile sunt conectate, acestea vor funcționa ca un singur sistem în
ceea ce privește calculul puterii, selecția Standby Generator, pornirea /
oprirea dependentă de încărcare și Monitorizarea sarcinii.
Prevenirea Blackout-ului
 Blackout-ul poate fi evitat prin monitorizarea sarcinii
totale în comparație cu puterea disponibilă.
 În caz de suprasarcină, sistemul va reduce rapid
sarcina pentru a evita supraîncărcarea generatorului.
 Dacă un generator se deconectează, PMS detectează
acest lucru și acționează prin reducerea semnalul de
putere disponibil pentru a se asigura că generatorul
rămas nu se va supraîncărca.
 După 5-10 secunde (timp reglabil), nivelul predefinit
este eliminat din semnalul de putere disponibil, iar
convertizoarele de frecvență vor crește sarcina
conform caracteristicii tip rampă a convertorului.
Tema 3.3
Tema 3.4
3.3
Avarii în sistemul electroenergetic naval.
3.4
Procedurile de repornire a echipamentelor navale
după căderea tensiunii (black-out) .
Studii de caz
Definiția defecțiunilor în centrala electrică a navei
pentru cazurile investigate
• O întrerupere a alimentării cu energie electrică este o situație în care
generarea sau distribuția de energie este întreruptă temporar sau pe termen
lung.
• Din diverse cauze se poate o defecțiune sau supraîncărcare în sistemul de
distribuție a energiei electrice al navei :pierdere parțială sau completă de
energie electrică, adică o întrerupere.
• Gravitatea perturbării depinde de modul în care sistemul este construit și de
sistemele sale de rezervă.
• Diversitatea sistemelor de distribuție a energiei electrice și numărul mare
de componente ale sistemelor de distribuție a energiei electrice fac dificilă
anticiparea defecțiunilor.
• Au fost analizate accidentele și incidentele legate de defecțiunile în
distribuția energiei electrice pentru o perioadă de 12 luni, începând cu 1
februarie 2016
• În final au fost incluse 12 cazuri pentru această investigație.
• Zece dintre ele au vizat distribuția de energie electrică și două dintre ele
defecțiuni ale motorului principal .
• Consecințele defecțiunilor motorului principal au fost similare cu
consecințele de defecțiuni ale centralei electrice.
Producerea și distribuția energiei
electrice la bord
• Navele au rețele proprii de electricitate, producție, distribuție și consumatori de
energie electrică conectați.
• Rețeaua electrică a navei permite navei să opereze ca o entitate independentă
pe mare și în port.
• Rețeaua electrică a unei nave poate fi implementată într-o varietate de moduri.
În Convenția internațională pentru siguranța vieții pe mare (SOLAS) se prevede
că este necesar ca pe navele aflate în trafic internațional energia electrică să
poată fi produsă de două surse independente surse, ambele având singure
capacitatea de a produce suficientă energie electrică pentru a menține
navigabilitatea navei.
• Puterea electrică necesară la bord este produsă de generatoarele proprii ale
navei. Ele sunt antrenate la o viteză constantă, de obicei de motoare diesel.
• Din generatoarele navei energia electrică este transferată la rețeaua electrică
principală, care, la rândul său, distribuie energie electrică consumatorilor.
• Pot exista unul sau mai multe generatoare diesel pe o navă. Numărul și
dimensiunea generatoarelor va depinde de cerințele de furnizare a energiei
electrice.
• De asemenea, este posibil să se utilizeze un shaft-generator (generator
antrenat de motorul principal) pentru producere energiei electrice .
• Un shaft-generator este un generator care poate fi conectat direct la axul
elicei care este rotit de motorul principal.
• Un alt aranjament posibil este ca motorul principal să rotească atât
arborele elicei cât și un generator printr-un angrenaj reductor.
• Shaft-generatorul poate genera adesea toată energia electrică necesară
pentru navă. De obicei el este utilizat atunci când nava este în marș
continuu în mare deschisă.
• În porturi sau în canale și strâmtori, energia electrică necesară poate fi
produsă de generatoare antrenate cu motoare auxiliare în pentru siguranța
navei.
• Nava trebuie să fie dotată cu o sursă de energie de urgență, care poate fi
un generator de urgență sau un set de baterii.
• Energia electrică produsă de sursa de urgență este transferată la tabloul
electric de urgență de unde este transferată către echipamentul critic de
siguranță cum ar fi sistemul de guvernare.
• Puterea electrică necesară în regim de urgență depinde de cerințele de
putere ale echipamentele care au fost definite ca fiind critice
• Această cerere de putere, la rândul său, va determina alegerea sursei de
energie de urgență. Cele mai multe nave au un generator diesel ca sursă
de energie de urgență (avarie).
Sistem de distribuție a energiei electrice cerințe
conform Convenției SOLAS
• Sistemele de distribuție a energiei electrice sunt implementate pe

nave în conformitate cu instrucțiunile emise de către societățile de
clasificare.
• În forma cea mai simplă, la bordul navei poate fi doar un generator
diesel la bord.
• Un aranjament mai complex din punct de vedere tehnic este un
sistem de distribuție a energiei realizat cu mai multe generatoare
diesel.
• Acest aranjament este comun pe nave cu o mare cerere de energie
electrică. Acestea includ, de exemplu: navele cu propulsie electrică
sau nave cu un consum mare de energie electrică datorită unui
număr mare de vehicule și pasageri.
• Energia electrică poate fi produsă și cu un generator conectat la
motorul principal sau la arborele elicei.
Sursele principale de energie electrică
• În prezent, cea mai comună sursă principală de energie electrică pe nave o reprezintă
diesel-generatoarele, care produc curent alternativ pentru rețeaua electrică a navei.
Pot exista mai multe DG instalate ce sunt controlate cu ajutorul sistemului de automatizare
a mașinilor.
Alte surse sunt, de exemplu generatoarele conectate direct la motorul principal (generatoarele
sunt conectate la aceeași linie a arborelui cu motorul principal) fie direct, fie prin intermediul
unui reductor.
Dacă o navă de marfă sau de pasageri aflată în trafic internațional are sisteme sau
echipamente auxiliare în funcțiune, aceasta trebuie să fie prevăzută cu cel puțin două
sisteme de generatoare.
Una dintre unitățile de generare a energiei electrice trebuie să fie dimensionate astfel încât să
fie capabile să îndeplinească tot necesarul de energie electrică al mașinilor și
echipamentelor navei.
Sursele principale de energie electrică
Navele construite după 1 iulie 1998 trebuie să țină îndeplinească
următoarele cerințe:
1. Sistemul de generare a energiei electrice trebuie să fie
construit și echipat în așa fel încât - în caz de defectare a unui
generator – alimentarea echipamentelor necesare funcționării
centralei de propulsie și a guvernării să fie imediat restabilite.
Această cerință poate fi îndeplinită prin montarea mai multor
generatoare diesel în paralel și cu întrerupătoare automate de
transfer pentru echipamentul critic.
2. Distribuția sarcinii între generatoare trebuie realizată într-un
mod care să împiedice o suprasarcină a unui generator.
Acest lucru poate fi realizat prin reglarea limitelor de pornire ale
generatoarelor astfel că atunci când un generator sau
generatoare ating, de exemplu, o încărcare de 85%, intră în
funcțiune următorul generator și este sincronizat în rețea
pentru a produce energia suplimentară necesară.
Surse de energie de avarie
• Nava trebuie să fie dotată cu o sursă de energie de urgență, care poate fi
un generator de urgență sau un set de baterii.
• În prezent, cele mai multe nave au unități diesel generatoare ca sursă de
energie de avarie.
• Un diesel-generator este o soluție compactă comparativ cu bateriile.
Cererea mai mare de energie electrică de urgență are drept rezultat, în
practică, în alegerea unui generator diesel pentru sursa de energie de
urgență.
• Bateriile ca sursă de energie de urgență sunt utilizate pe navele mici.
Bateriile sunt folosite pentru a asigura echipamente radio, echipamente
de navigație, precum și automatizarea mașinilor.
• La navele propulsate electric capacitatea sistemului de alimentare de
urgență trebuie dimensionată după cum urmează: alimentarea pentru
instalația de propulsie și echipamentele necesare legate de aceastea
trebuie restaurată în 45 de secunde după întreruperea alimentării, dacă
sursa de alimentare de urgență este un DG. Dacă sursa de alimentare de
urgență este un set de baterii, alimentarea cu energie electrică trebuie
restaurată imediat.
Cerințele SOLAS privind alte sisteme critice pentru
apariția și consecințele perturbațiilor în centrala
electrică a navei
• Sistemul de propulsie
• În caz de perturbații și situații de avarie, siguranța navei are
prioritate înaintea protecției mașinilor și a echipamentelor .
În situațiile de avarie, sistemul de propulsie ar trebui să
rămână în funcțiune cât mai mult posibil.
• De asemenea, trebuie să fie posibilă repornirea chiar dacă
un echipament auxiliar esențial pentru sistemul de
propulsie a funcționat defectuos.
• Oprirea automată este permisă numai în cazuri care pot
duce la deteriorarea gravă a sistemului de propulsie.
• La proiectarea sistemelor de mașini pe nave, scopul este de
a dubla toate funcțiile critice. Clasificare societățile acceptă
totuși că navele au doar o elice, o linie de axială și un
motorul principal.
Cerințele SOLAS privind alte sisteme critice pentru
apariția și consecințele perturbațiilor în centrala
electrică a navei
Sistemul de guvernare.
Trebuie să fie posibilă menținerea manevrabilității navei atunci când motorul
de propulsie este în funcțiune și chiar după ce s-a oprit, de ex. din cauza unei
defecțiuni hardware în CM.
Din acest motiv, componente din sistemul de guvernare al navei, de ex., de
ex. pompe hidraulice, sunt printre cele mai importante de menținut în
funcțiune.
Navele trebuie să fie echipate cu un sistem de guvernare principal și cu un
sistem de guvernare auxiliar sistem care poate fi utilizat rapid.
Transmisia principală a comenzii guvernării principale și auxiliare trebuie
construite și instalate astfel încât o defecțiune a unui sistem să nu afecteze
performanța al celuilalt.
Unitățile de alimentare din mecanismul de guvernare, cum ar fi pompele
hidraulice acționate electric, trebuie să pornească automat după o întrerupere
a alimentării cu energie electrică. De asemenea, trebuie să fie posibilă
utilizarea acestora în timpul navigării ci sistemele tip POD.
Defectarea unei unități de alimentare sau defectarea pornirii automate poate
duce la scăderea sau pierderea puterea de rotire a cârmei.
Pentru avariile la cârmă trebuie să existe o alarmă pe puntea de navigație.
Cerințele SOLAS privind alte sisteme critice
pentru apariția și consecințele deficiențelor în
centrala electrică pe nave
• Echipamentul GMDSS
• Zonele marine sunt împărțite în patru zone GMDSS.
Funcționarea echipamentului radio în caz de perturbații în
distribuția energiei electrice la bord este asigurată cu o
sursă separată de alimentare de urgență, ce constă dintr-un
set de baterii pentru echipamente radio.
• Bateriile nu trebuie să depindă de instalația de propulsie
sau de reţeaua electrică. Bateriile trebuie să alimenteze
echipamentul radio al navei, compus conform cerințelor din
zona GMDSS de navigație, cel puțin șase ore.
• Dacă nava este echipată cu un generator de avarie,
echipamentul radio trebuie să funcționeze timp de cel
puțin o oră cu alimentare de la baterii.
Cerințele SOLAS privind alte sisteme critice pentru apariția și
consecințele deficiențelor în centrala electrică pe nave
Sistemul de automatizare al centralei electrice

• Sistemul de automatizare al centralei electrice trebuie să poată distribui sarcina pe între
generatoare. În cazul unei defecțiuni a generatorului, sistemul de automatizare
gestionează pornirea generatorului aflat în stand-by, precum și sincronizarea cu rețeaua.
De asemenea, repornește auxiliarele necesare pentru instalația de propulsie și
mecanismul de guvernare.
• Când alimentarea cu energie electrică a fost realizată utilizând mai multe DG, sistemul de
automatizare trebuie să fie capabil să permită ca generatoarele conectate la rețea să
rămână în rețea fără a fi supraîncărcate. Sistemul de automatizare trebuie să poată
permite în continuare ca instalația de propulsie și mecanismul de guvernare să poată
funcționa normal.
• În cazul unor perturbații, sistemul de automatizare trebuie să aibă asigure conectarea DG
aflate stand-by care au fost definite de utilizator.
• Dacă controlul puterii electrice a centralei navei nu funcționează conform planificării, o
variație rapidă de sarcină poate duce la o încărcare mai mare a unui diesel-generator
conectat la rețea și deschiderea ulterioară a unui întrerupător din circuitul generatorului.
Cerințe din Codul ISM
• Conform Codului ISM, navele din traficul internațional trebuie să
aibă un sistem de management al siguranței.
• Sistemul de management al siguranței trebuie să includă
instrucțiuni pentru recrutare și familiarizarea echipajului, precum și
instrucțiuni pentru diverse situații de urgență, cum ar fi perturbări
ale sistemului de distribuție al energiei electrice.
• La cerere, armatorul trebuie să prezinte echipamente critice și
componente societății de clasificare sau autorității statului de
pavilion. Lista echipamentelor critice trebuie să includă cel puțin
echipamentul critic și componentele instalației de propulsie,
sistemul de guvernare și sistemul de distribuție al energiei electrice.
Compania navală trebuie să definească nivelul critic al sistemelor de
la bord și, prin urmare, să dezvolte funcționalitatea sistemului de
întreținere preventivă și sistemul de management al siguranței.
Cerințe STCW
• Convenția STCW este un set de reglementări
internaționale pentru formarea și certificarea
(competențelor) personalului navigant.
Convenția STCW conține un cod, codul STCW,
care stabilește standarde minime pentru
formarea și competențele navigatorilor.
Competențele și formarea echipajului pe
navele de marfă și pasageri în trafic
internațional trebuie să respecte Codul STCW.
Cerințele statului de pavilion
Cerințele statului de pavilion monitorizează

conformitatea navelor cu reglementările prin
intermediul controalelor de stat din port și a
procedurilor de inspecții.
INVESTIGAȚII PUNEREA ÎN CURS
Studiu al Autorității de Investigare a Siguranței Maritime din
Finlanda
Accesul la informații privind întreruperile de alimentare
• La începutul studiului de siguranță, autoritățile și companiile de transport maritim
au primit o cerere să notifice Autoritatea de Investigare a Siguranței privind
căderile de tensiune pe nave. Nu există obligația de a notifica despre acestea în
legislația actuală. O modificare a legii maritime privind raportarea situațiilor
periculoase este în curs de pregătire Când va întra în vigoare, legea va facilita și
accesul la informații despre întreruperile de tensiune.
• În Finlanda, informațiile despre căderile de tensiune de la bordul navelor sunt
colectate de Agenția de Transport pentru Securitate, Agenția finlandeză de
transport, Finnpilot Pilotage Ltd și transportul maritim companii.
• Aceștia au raportat, în conformitate cu cererea pe care au primit-o, cu privire la
incidentele produse, Autorității de Investigații în Securitate, care a decis să
investigheze 12 cazuri;
• În plus față de aceste 12 cazuri, Autoritatea de Investigare a Siguranței a fost
informată despre opt cazuri de defecțiuni de alimentare sau alte perturbări cu
efecte similare cu cele ale defectelor de alimentare.
Procesul de investigare
• Pe baza primelor date primite, Autoritatea de
Investigare a Sigurantei a decis dacă este cazul a fi
incluse sau nu în studiul privind siguranța.
Ancheta la fața locului a fost efectuată de grupuri
de 2-3 persoane și intenția a fost de a investiga
cazurile cât mai curând posibil după incident.
• În cadrul investigațiilor la fața locului, cursul
evenimentelor a fost clarificat prin audierea
echipajului și prin colectarea înregistrărilor
necesare pe navă.
• Următoarele informații despre incidente a fost
colectate:
• Timpul și durata incidentului
• Locul incidentului
• Condițiile meteorologice în momentul incidentului
• Situația traficului în zona incidentului
• Cine opera în CM în momentul incidentului
• Exista pilot la bord?
• Descrierea incidentului
• Motive pentru întreruperea alimentării
• Efectele imediate ale întreruperii curentului la bord
• Sisteme de urgență și de back-up și funcționarea acestora
• Măsurile luate în timpul situației de întrerupere a alimentării și restabilirea
sistemului la modul normal
• Măsurile luate de părțile interesate externe, inclusiv posibilele operațiuni
de salvare
• Consecințele incidentului
• Punctele esențiale critice ale sistemului de management al siguranței al
navei și punerea în aplicare a acestora in practica
• Informații de contact: navă, companie de transport maritim, societate de
clasificare și agent
• Toate înregistrările și necesare pentru a susține ancheta și a stabili
informațiile de bază privind nava
• În plus, anchetatorii de la fața locului au vrut să știe
dacă există înainte de începutul incidentului vreun
serviciu de întreținere sau alte lucrări în desfășurare
care ar fi putut afecta cazul sau dacă au apărut alarme
legate de incident.
• Preventiv, au fost examinate sistemul de întreținere și
istoricul de service al componentelor legate de incident
în sisteme care au afectat substanțial incidentul.
• Experții implicați în investigațiile la fața locului au
compilat un raport de incident după terminarea unui
an de anchetă. Observațiile privind siguranța au fost
împărțite în rezultate pozitive și negative, deoarece
unul dintre obiectivele de siguranță studiat a fost de a
identifica cele mai bune practici și alți factori care au
salvat situația și au prevenit un accident.
Rapoartele privind incidentele
• Studiul privind siguranța a încercat să
identifice cauzele unor defecțiuni de
alimentare cu energie electrică pe nave.
• Acești factori sunt prezentați ca observații
privind siguranța în rapoartele de incident
de mai jos.
• Siguranța ar putea fi îmbunătățită prin
respectarea legislației actuale precum și
prin acțiuni în spiritul legislației.
Studiu de caz 1.
Prezentare generală a incidentului
• În februarie 2016, au avut loc mai multe
defecțiuni la M / V Polaris VG, în timpul cărora
sursa de energie de la bord a fost complet
avariată.
• Nava se afla în staționare în port;
• Deoarece informațiile despre defecțiunile de
alimentare nu au fost primite decât după o
perioadă mai lungă, nu au mai putut fi obținute
informații despre situația din fiecare caz în parte.
• Ancheta s-a axat pe cauzele avariilor și pe
măsurile care au fost luate.
Descrierea defectelor de alimentare și
a cauzelor acestora
• Nava are un motor principal, echipat cu un generator de ax
și două motoare auxiliare ce antrenează 2 generatoare
sincrone.
• Când este pe mare, nava utilizează numai generatorul de ax
pentru a produce energie electrică, în timp ce DG-urile
auxiliare sunt în modul standby.
• În pavilioane și porturi, DG-urile auxiliare sunt utilizate
pentru producerea de energie electrică.
• În acest caz, sistemul de control al motoarelor auxiliare s-a
oprit fără un motiv clar.
• În incident s-a defectat un DG, iar DG –ul rămas în
funcțiune a devenit supraîncărcat și s-a oprit. Unele dintre
incidente au avut loc doar cu un singur motor auxiliar în
funcțiune în timp ce celălalt era în curs de întreținere.
• Depanarea a fost dificilă.
• La început, aceasta s-a făcut în principal pe bază de încercări în mod
eronat.
• Nava au fost achiziționată din Germania, la mâna a doua cu
aproximativ un an mai devreme, iar listele de echipament și
documente, manuale și înregistrări de întreținere, au fost
incomplete.
• Prima acțiune a fost înlocuirea senzorilor de măsurare a RPM la
motoarele auxiliare deoarece au bănuit că automatizarea
controlului motorului a transmis incorect date de RPM scăzute.
Înlocuirea senzorilor nu a rezolvat problema.
• Apoi, un expert în automatizarea controlului motorului a fost
chemat la navă. El a reușit să localizeze defecțiunea la sistemul de
control al motoarelor auxiliare, care a fost din anul 1988.
• Sistemul electronic și cardurile din sistem și-au pierdut eficiența în
timp și nu mai puteau procesa informații corecte. După înlocuirea
cardurilor electronice, problema a dispărut.
• Efecte nu au fost semnificative sau de lungă
durată, deoarece nava era în port la momentul
incidentelor și un motor auxiliar ar putea fi pornit
și conectat la rețea rapid.
• Sistemele de urgență și de rezervă și funcționarea
acestora
Generatorul de urgență al navei a pornit automat
în toate cazurile.
Restabilirea sistemului la modul normal
Pentru cea mai mare parte a echipamentului a
repornit automat alimentarea cu energie electrică
și funcționarea a revenit la normal.
• Sistemul de management al siguranței (SMS) al navei privind
defecțiunile de alimentare și punerea lor în aplicare.
Compania navală are un sistem de management al calității și
siguranței (ISO 9001: 2008 și ISM), care include manualele de
siguranță și de calitate ale companiei, generale și nave specifice
liniile directoare pentru navele lor.
• Cu toate acestea, în practică, nu au existat instrucțiuni specifice
navei.
• După acest caz, compania de transport maritim a planificat să se
dezvolte instrucțiuni privind defecțiunile de alimentare.
• Lista echipamentelor critice a fost găsită în instrucțiunile generale
pentru nave, dar nu a existat o listă specifică navei. Rapoartele
privind deranjamentele au fost compilate mai târziu la bord, la
cererea companiei maritime, dar ele conțineau foarte puține
informații despre incidente. În practică, la navă se obișnuia să se
facă rapoartele obligatorii pentru incidente grave după ce problema
a fost rezolvată. Raportarea incidentelor mai mici nu a fost
considerată necesară.
• Factori care au redus siguranța -
• Echipajul navei nu a internalizat practica de raportare a abaterilor și nu a
înțeles importanța acesteia.
• Rapoartele privind deranjamentele au fost compilate doar pe incidente
grave sau la cererea companiei maritime, iar raportarea incidentelor mai
mici nu a fost considerată necesară.
• Nava nu avea nave instrucțiuni specifice. Instrucțiunile specifice navei
sunt obligatorii în funcție de sistemul de management al calității și
siguranței.
• Ritmul ridicat de lucru al echipajului a făcut ca rezolvarea problemei să fie
mai dificilă și complicată.
• Cardurile electronice din sistem și-au pierdut eficiența în timp și nu au mai
fost în măsură să proceseze informațiile în mod corespunzător.
• Sistemul de servicii preventive nu are funcția monitorizării stării cardurilor
electronice. Singura opțiune de gestionat riscul ar fi fost schimbarea
cardurilor electronice la anumite intervale.
• Nava a fost achiziționată din Germania la mâna a doua cu aproximativ un
an mai devreme și listele privind echipamentele și documentele, manualele
și înregistrările de întreținere, erau incomplete. Mai departe, nu a fost
posibilă obținerea suportului utilizatorilor pentru vechea automatizare de
sistem.
Factorul extern care a influențat
pozitiv această ocazie
• Nava a fost în port, în staționare, în toate cazurile

de întrerupere a curentului, ceea ce nu a produs
avarii suplimentare.
Studiu de caz 2
• În după-amiaza zilei de 3 martie 2016, a fost ancorat
rezervorul de combustibil Coral Carbonic Sköldvik.
• Pilotul a venit la bord, ancora a fost ridicată și nava a
pornit spre portul Sköldvik.
• Aproximativ o oră după plecare, nava a suferit o
întrerupere completă a alimentării cu energie electrică
atunci când se apropia de baliza luminoasă Sköldvik 2.
• Nava a intrat în derivă. Pilotul a informat VTS Helsinki și
navele din apropiere despre situație prin VHF radio.
• Nava era pregătită pentru ancorare. După zece minute,
motoarele au putut fi repornite, iar nava a reușit să-și
continue voiajul până la port.
Descrierea căderii de curent și a
motivelor sale
• Cu puțin timp înainte de întreruperea alimentării, aparatura radio, și
sonarul au început să funcționeze cu întreruperi. Șeful mecanic a
informat din sala mașinilor că sunt probleme cu frecvențele.
• Curând după aceea, nava a suferit un black-out, adică tot
echipamentul dependent pe electricitate a încetat să mai lucreze.
Regulatorul motorului auxiliar 1 a încetat să funcționeze și a
provocat o oscilație puternică a turației motorului.
• Deoarece ambele DG-uri erau conectate la tabloul principal la
momentul incidentului, oscilațiile puternice de tensiune și frecvență
au afectat întregul sistemul de distribuție a energiei electrice și nici
unul dintre întreruptoarele de circuit ale motorului nu s-a deschis.
• Sarcina pe motoarele auxiliare a fost de aproximativ 60 kW în
momentul incidentului, iar tensiunea oscilație între 400 și 440 V.
Efecte la bord datorate întreruperii
curentului
• Deoarece sistemul de alimentare cu 24V DC al navei depinde
de sistemul electric principal al navei, funcționarea
defectuoasă în sistemul principal a provocat o oscilație de
tensiune mare în sistemul de alimentare DC.
• Sistemele de alarmă și de control ale motorului principal au
fost afectate , senzorul principal de presiune a uleiului din
motor a încetat să funcționeze și motorul principal s-a oprit
din cauza semnalului redus al presiunii uleiului.
• Când motorul principal s-a oprit, nava și-a pierdut
capacitatea de manevră.
• Majoritatea dispozitivelor de navigație, de exemplu
radarele, au încetat să mai funcționeze. Cu toate acestea,
unul dintre stațiile VHF și telefonia internă au rămas
operaționale și au permis comunicarea.
Sistemele de urgență și de rezervă și
funcționarea acestora
• Generatorul de avarie al navei nu a reușit să pornească
deoarece releul de pornire nu a funcționat.
• Tot echipamentul navei dependent de 24V a fost alimentat
de un sistem de alimentare cu 24 V cc.
• În mod normal, echipamentul este alimentat de la tabloul
principal, prin transformator și redresor, sau, în caz de
perturbații, de la tabloul de distribuție de urgență.
• În plus, sistemul DC are o baterie de alimentare (UPS)
pentru situații de urgență, precum și baterii individuale
pentru câteva dispozitive.Capacitatea bateriei nu a fost
suficientă. Acest lucru a dus la scăderea tensiunii sistemului
DC foarte repede, și au rămas operaționale numai aparatele
cu baterii proprii.
Activități la bord în timpul întreruperii
alimentării
• La momentul incidentului, comandantul navei, un
membru de echipaj și pilotul erau în timonerie.
Șeful mecanic și OF3 se aflau în sala mașinilor.
Comandantul a pornit luminile de navigație și a
preluat comanda manuală a guvernării.
Pilotul a informat VTS și navele din apropiere
despre incident.
Șeful mecanic a oprit motoarele auxiliare, a
deschis întreruptorul DG 1 și a repornit DG2.
Restabilirea sistemului la modul
normal
• A fost nevoie de 5-10 minute pentru a reporni și a
reconecta motorul auxiliar 2 la tabloul principal.
• După aceasta, sistemele dependente de
electricitate au fost în mare măsură operaționale
din nou.
• Motorul principal a fost repornit și nava a reușit
să continue voiajul spre port.
• Regulatorul DG1 s-a dovedit a fi defect și a fost
înlocuit cu unul nou.
Prevederile din sistemul de management al
siguranței (SMS) navei privind defecțiunile de
alimentare și punerea lor în aplicare
Compania a emis instrucțiuni clare pentru situațiile

de avarie a rețelei.
Cdtul navei a urmat în mod constant aceste
instrucțiuni. Au existat și instrucțiuni pentru situații
de avarie a energiei electrice și în camera
mașinilor navei.
Șeful mecanic s-a abătut de la instrucțiuni după ce
a observat că generatorul de avarie nu a pornit.
El s-a concentrat pe repornirea motoarelor
auxiliare, în loc să încerce să pornească manual
generatorul de urgență.
Factori care au redus siguranța
• Nava nu a fost comandată în timpul întreruperii
curentului!!!
• Sistemul de alimentare cu 24V DC al navei a fost
comun pentru toate dispozitivele dependente de
electricitate, inclusiv dispozitive de navigație și
sisteme de alarmă.
• Suportul pentru sistemul DC s-a bazat în primul
rând pe funcționarea generatorului de avarie.
Bateriile nu au fost suficiente pentru alimentarea
DC.
• Generatorul de urgență nu a funcționat.
Factori care au sporit siguranța
• Pilotul avea o aplicație de navigație pe o tabletă care
nu depindea de dispozitivele de pe navă. Acest lucru a
făcut posibil ca echipa de navigație să monitorizeze
poziția navei și direcția pe care o conducea.
• A fost un pilot cu cunoștințe despre circumstanțele
locale la bord. Acesta a menținut comunicarea VTS cu
navele din zonă.
• Echipajul navei a putut astfel să se concentreze pe
asigurarea siguranței navei.
• Instrucțiunile privind măsurile care trebuie luate în
comanda de navigație în cazul unei întreruperi a
alimentării erau clare, iar echipajul le-a urmat în mod
consecvent.
Factorii externi care au influențat
pozitiv acest incident
• Navele din zonă navigau cu viteze reduse

în condiții meteorologice bune.
• Adâncimea apei din zona înconjurătoare a
fost suficient de mare pentru a permite o
deplasare sigură a navei.
Studiu de caz 3
• M / V Missouriborg acostată în Tahkoluoto, Pori, în dimineața zilei de 16.3.2016.
• Aproximativ 15 minute după plecare, motorul principal s-a oprit brusc. Pilotul a
raportat incidentul.
• Nava era pregătită pentru ancorare și a evaluat necesitatea solicitării asistenței
remorcherului; și-a continuat mișcarea spre partea de nord a Kissanhauta și apoi a
pornit încet în apă deschisă.
• Nu era necesar să se ancoreze.
• A fost suficientă adâncimea, iar nava a putut fi manevrată cu ajutorul bowthrusterului.
• Conditiile meteo la momentul incidentului au fost bune, complet lipsite de gheață. Nu a
existat niciun trafic de nave în zonă în momentul incidentului. Echipajul a reușit să
repornească motorul principal după aproximativ 10 minute.
• Acest incident se referă la o defecțiune principală a motorului, nu la întreruperea
alimentării. Când cauza principală este motorul, elicea nu mai este rotită și astfel nu
mai produce energie cinetică pentru navă.
• Cu toate acestea, nava avea două motoare auxiliare în funcțiune, care produceau
electricitate la bord în timpul defectării motorului principal.
• Acest incident a fost comparabil cu o întrerupere a energiei prin efectele sale și de
aceea este inclus în acest studiu de siguranță.
Descriere și cauze ale defectării
motorului principal
•
Viteza de rotație a motorului principal este monitorizată în sistemul său de
comandă de doi senzori magnetici.
• Senzorii sunt situați pe partea motorului principal, în zona axului cu came.
• Senzorii au indicatoare LED care clipesc când lucrează.
• Unul dintre senzori este senzorul principal, iar celălalt este rezervă.
Senzorul de rezervă se activează automat dacă senzorul principal este
defect sau se defectează.
• Ambii senzori funcționează independent și transmit informații despre viteza
de rotație către controlerul principal al motorului. Dacă controlerul nu
primește informații despre viteza de rotație de la nici unul dintre senzori, va
opri motorul principal.
• Motorul principal s-a oprit deoarece ambii senzori au fost deteriorați.
• Izolația din plastic a ambelor senzori a fost foarte deteriorată.
• Este posibil ca izolația uzată să provoace o punere la masă, afectând
transmiterea de informații corecte informații privind viteza de rotație la
controlerul.
• Când controlerul nu a primit informații despre viteza de rotație a motorului,
sistemul de control a dat alarma!
• Motorul principal a fost imediat oprit!
Efecte la bordul defectării principale a
motorului
• Când motorul principal s-a oprit, elicea s-a oprit și nava
a început să intre în derivă.
• La viteză redusă efectul cârmei a scăzut.
• Sistemul electric al navei a funcționat în mod normal,
astfel încât toată puntea de navigație a rămas
operațională!
acestora
În cazul în care senzorul pentru controlul turației
motorului se defectează, ar trebui să intre în funcțiune
senzorul de rezervă.
În acest caz, ambii senzori au eșuat în același timp,
adică sistemul de backup a eșuat.
Activități la bord în timpul defectării
motorului principal
• Comandantul și pilotul se aflau în comanda de navigație în momentul incidentului.
• Comandantul a operat bowthrusterul.
• Secundul și un membru de echipaj erau în prova navei, gata să ancoreze dacă era
necesar.
• De îndată ce motorul principal s-a oprit, pilotul a informat VTS despre incident.
• Comandantul a continuat manevrarea navei cu cârma și bowthrusterul atât timp cât
nava avea viteză.
• Având în vedere poziția navei și condițiile meteorologice, a fost a considerat că nu este
necesară asistența remorcată. Ar fi durat aproximativ două ore pentru ca remorcherul să
ajungă.
• Echipamentele din timonerie funcționau normal și era posibilă monitorizarea continuă a
poziției navei în timpul incidentului.
• Șeful mecanic se afla în camera de comandă a motorului din sala mașinilor când
sistemul de alarmă al motorului a avertizat despre defectarea senzorilor de turație de
rotație.
• Automatizarea a oprit imediat motorul principal. Pe baza alarmei motorului, șeful
mecanic a judecat că senzorii de tensiune defecți au provocat defectarea motorului
principal. A început imediat să solicite dacă erau la bord piese de schimb, astfel încât
senzorii deteriorați să poată fi înlocuiți cu unii noi.
normal
• Piesele de schimb necesare au fost găsite la
bord, iar ambii senzori magnetici au fost
înlocuiți.
• Motorul principal a fost repornit și nava a fost
manevrabilă din nou.
• În legătură cu acest incident nu a devenit clar
dacă societatea a emis instrucțiuni pentru
situații cu defecțiuni principale ale motorului.
• Obținerea asistenței remorcherului în
portul Pori ar fi durat două ore.
• Sistemul de întreținere preventivă a fost
insuficient, deoarece uzura simultană din
senzorul principal și de rezervă nu a fost
detectată.
Factori care au sporit siguranța
• Motoarele auxiliare au rămas în funcțiune;
• Au fost posibile manevre limitate ale navei cu cârma și
bowthrusterul.
• Echipamentul din timonerie a fost operațional și era
posibil să se monitorizeze poziția navei continuu în
timpul incidentului.
• Echipajul a reușit să identifice și să remedieze defectul
rapid.
• A fost un pilot cu cunoștințe despre circumstanțele locale
de la bord. A avut sarcina comunicării VTS și cu navele
din vecinătate.
• Astfel, echipajul navei a putut să se concentreze asupra
asigurării siguranței navei.
• La bord existau piese de schimb necesare.
Factorii externi care au influențat
pozitiv acest incident
• Nava plutea încet, în condiții meteorologice
bune.
• Adâncimea apei din zona înconjurătoare a fost
suficient de mare pentru a permite o
deplasare .
• Nu exista alt trafic pe șenal care ar fi trebuit
să fie luat în considerare în timpul incidentul.
Studiu de caz 4
În data de 4.4.2016 dimineața, M / S Alppila se afla în ancorare.

• Un membru de echipaj a vrut să pornească una dintre macaralele
de la bord.
• El intenționa să manevreze niște amortizoare. După ce a verificat
că în camera mașinii tabloul principal a fost în conectat în modul
automat, ceea ce necesita pornirea macaralei, el a închis
comutatorul solicitând o putere adecvată pentru pornirea macaralei.
• Motorul auxiliar al DG –ului în funcțiune s-a oprit aproape imediat și
sursa de alimentare a navei a fost oprită.
• Motorul auxiliar de rezervă, în standby, a pornit aproximativ un
minut mai târziu, iar alimentarea cu energie a navei a fost
normalizată în câteva minute.
• Incidentul nu a provocat niciun pericol, deoarece nava se afla la
ancoră și nu avea operațiuni critice în desfășurare.
Descrierea căderii de tensiune și a
cauzelor sale
• Macaralele de punte ale navei au un comutator pentru selectarea unei puteri
adecvate și pentru alimentarea de la tabloul principal pentru a porni macara.
• În cazul în care sarcina pe DG-ul în funcțiune nu permite o creștere a
încărcării, elementele de automatizare nu dau permisiunea pentru a porni
macaralele înainte ca DG-ul de rezervă să fie pornit și să fie conectat la rețea.
Există un buton de pornire separat pentru macara.
• Macaraua nu poate fi pornită decât atunci când automatizarea selectează
cererea de alimentare.
• Nava are trei DG. La momentul întreruperii alimentării, DG 3 era în funcțiune.
Tensiunea grupului DG3 a fost observată că variază între aprox. 376 - 405 V.
• Variația a fost observată în raportul final al schimbării OF mecanic.
• Când comutatorul cererii de alocare a puterii macaralei a fost schimbat,
tensiunea și, eventual, și frecvența DG3 au scăzut simultan sub limita de
alertă.
• Căderea în tensiune și frecvență a provocat cel mai probabil defectarea
alimentării. Automatizarea a oprit apoi DG 3 pentru a proteja centrala.
• Butonul de pornire al macaralei nu a fost apăsat corect.
• Legătura dintre cererea de alocare a puterii macaralei și oprirea DG3 nu a
putut fi totuși stabilită.
Efecte la bordul întreruperii curentului
• Rețeaua de alimentare a navei a fost întreruptă timp de
patru minute. Variația de curent nu a avut nici o
urmare semnificativă la bord.
acestora
• Motorul auxiliar de rezervă a pornit automat.
• Nu a fost posibil să se stabilească cu certitudine, din
listele de alarmă ale sistemului de control al motorului,
dacă generatorul de urgență a pornit, cum ar fi trebuit.
Activități la bord în timpul întreruperii alimentării
Deoarece automatizarea motoarelor auxiliare ale navei
a funcționat conform planului, echipajul a trebuit doar
să readucă sistemul la modul normal.
normal de funcţionare
• După întreruperea alimentării, s-a efectuat un control, în
conformitate cu instrucțiunile companiei pentru acest tip
de incidente.
• În timpul controlului au fost recunoscute alarmele.
• Datorită funcționării incerte a motorului auxiliar 3, ordinea
de pornire a motoarelor auxiliare a fost schimbată, astfel
încât motoarele auxiliare 1 și 2 să pornească înainte de
numărul 3.
• Mai târziu, regulatoarele de tensiune și potențiometrele
motorului auxiliar 3 au fost înlocuite cu unele noi . După
înlocuirea pieselor, fluctuațiile de tensiune au încetat și
motorul auxiliar a funcționat în mod normal. Compania de
transport maritim monitorizează situația astfel încât să aibă
potențiometrele reglate în conformitate cu instrucțiunile
producătorului.
Mențiuni în sistemul de management al siguranței
(SMS) al navei privind defecțiunile de alimentare și
punerea lor în aplicare
• Compania a emis instrucțiuni pentru măsurile
care trebuie luate în comanda de navigație și în
sala mașinilor în cazul unei căderi de tensiune.
Echipajul navei a urmat instrucțiunile:a fost
pregătit un raport al incidentului, în conformitate
cu cerințele din managementul siguranței sistem.
• Pentru propunerea de măsuri corective a fost
apelat la un tehnician specializat în controlul
tensiunii și s-au verificat și reglat regulatoarele de
tensiune ale celor trei generatoare.
• În consecință, nu s-au făcut modificări în sistemul
SMS sau în sistemul de întreținere preventivă a
incidentului.
• Fluctuațiile de tensiune ale motorului

auxiliar au fost deja observate anterior,
dar nu au fost luate măsuri active pentru a
clarifica problema.
• Nu s-au făcut încercări de control al
riscului cauzat de fluctuațiile de tensiune,
prin schimbarea ordinii pornirii DG-urilor
sau prin alte mijloace.
Studiu de caz 5
• M / V Lianne se afla în marș, cu pilot la bord.
• La intrarea în strâmptoarea Taipale pe canal,
nava a suferit o cădere de tensiune.
• În timpul incidentului nava avea o viteză de
aproximativ 1- 2 noduri.
• Marginile de blocare ale canalului au menținut
ținut nava paralelă cu canalul.
• Nava a plutit lent înainte până când alimentarea
cu energie electrică a revenit la normal.
• Întreruperea curentului a durat aproximativ 2-3
minute.
• Nava și structurile de blocare nu au suferit avarii!.
Descrierea căderii de curent
și a cauzelor sale
• Nava avea două motoare principale și două motoare auxiliare.

• În mod normal, în marș generatorul de ax este conectat la motorul
principal și produce energie electrică pentru toate dispozitivele navei .
• Comandantul a început să folosească propulsorul prova (BowThr) prin
apăsarea butonului de alimentare. Imediat după aceasta,
întrerupătoarele de circuit ale generatorului de ax și generatoarelor
auxiliare ale motorului s-au fost deschis provocând o întrerupere totală
a alimentării.
• Folosirea BowThr nu ar fi trebuit, în mod normal, să producă o
suprasarcină neobișnuită în rețeaua navei.
• Motoarele principale și motoarele auxiliare au rămas în funcțiune,în
ciuda deschiderii întreruptoarelor.
• Deoarece toate întrerupătoarele generatoarelor care alimentează
rețeaua de electricitate au fost deschise în același timp, se poate se
presupune că atât generatoarele auxiliare ale motorului, cât și
generatorul de ax au fost conectate în paralel.
Descrierea căderii de curent și a
motivelor sale
• Perturbarea rețelei electrice a navei se poate propaga prin întreaga
rețea electrică, cauzând deschiderea tuturor întrerupătoarelor.
• Nu a fost posibil să se stabilească un motiv clar pentru deschiderea
întreruptoarelor de circuit ale generatorului pe baza informațiilor
disponibile.
• Un motiv posibil ar putea fi o supraîncărcare a rețelei datorită necesității
simultane de alimentare cu energie a unor sarcini mari: compresorul de
aer de pornire și propulsorul Bow Thr.
• Variația sarcinii poate să fi cauzat o variație a tensiunii și frecvenței
generatorului de ax, generând astfel desdchiderea întrerupătoarelor din
circuit.
• Alte cauze posibile ar fi putut fi o perturbare a automatizării a
generatorului de ax și a generatoarelor auxiliare ale motorului sau în
funcționarea întreruptoarelor de circuit.
Efecte la bordul întreruperii curentului
• Nici propulsorul bowthruster al navei, nici cârma, nu au lucrat în timpul
întreruperii curentului și nava nu era guvernată!
Sistemele de urgență și de rezervă și funcționarea acestora
• Nava nu are generator de avarie. Nava are un sistem de baterii de
urgență (UPS), care în timpul unei căderi de tensiune, produce energie
pentru iluminatul de urgență, stația radio GMDSS, de asemenea pentru
automatizarea motorului.
• Funcționarea sistemului de baterii de urgență în timpul incidentului
nu a putut fi verificată ulterior.
• Activități la bord în timpul întreruperii alimentării
• Cdtul și un pilot se aflau în comanda de navigație în momentul
incidentului.
• Ei au observat mișcările anormale ale navei.
• Șeful mecanic se afla în cabina lui când a fost activată alarma
motorului cauzată de întreruperea alimentării. S-a dus la camera de
comandă a motorului și a observat că întrerupătoarele de circuit ale
generatorului s-au deschis ; a resetat relelele după care situația
început să revină la normal.
Restabilirea sistemului la modul normal
• Șeful mecanic a resetat releele de protecție ale întreruptoarelor de

circuit ale generatorului și a reconectat generatoarele la rețeaua
principală .
• El a recunoscut alarmele , iar sistemul de control a înregistrat și a
verificat funcționarea echipamentului mașinilor.
• Compania de transport maritim a primit instrucțiuni

generale privind situațiile de avarie, dar detaliile tehnice
în instrucțiuni nu au fost modificate pentru a fi
compatibile cu această navă.
• De asemenea, lista echipamentelor critice a fost generală, destinată
întregii companii maritime, și nu specific navei.
• Întreținerea echipamentului a fost monitorizată prin mentenanța
electronică preventivă de sistem.
• Nu s-a făcut niciun raport de mențiune a incidentului, chiar dacă
SMS-ul companiei de transport maritim necesită raportare de
incidente.
• Nici bowthrusterul nici cârma nu au funcționat în

timpul întreruperii curentului și a nava nu a fost astfel
guvernată!
• Cdtul și șeful mecanic nu erau conștienți de faptul că,
compania de transport maritim avea instrucțiuni pentru
situații de defectare.
• Acțiunile la bord au fost bazate pe soluții specifice
situației.
• Personalul navei nu a avut o înțelegere suficientă a
sistemelor navei și a utilizat moduri diferite de acțiune
specifice în mare deschisă și în canale înguste.
• Instrucțiunile generale ale companiei de transport
maritim pentru situațiile de avarie și tehnice nu au fost
modificate pentru a se adapta aceastei nave.
Factorul extern care a influențat pozitiv
acest incident
• Incidentul a survenit într-o situație când

viteza navei a fost scăzută și blocarea
navei pe canal a împiedicat intrarea în
derivă!
CONCLUZII
• Pe baza anchetei, se poate afirma, în general, că obținerea
de informații exacte privind defecțiunile de alimentare sunt
dificile. Diferitele părți înregistrează incidentele în moduri
diferite.
• Nu este o practica obișnuită de raportare a defecțiunilor de
alimentare și nu există o definiție a defecțiunilor de alimentare
cu energie electrică.
• Din constatările analizei, se poate concluziona că o bună
calitate a componentelor, fiabilitatea sistemelor, aptitudinile
suficiente ale echipajului și condițiile favorabile sunt factori
centrali pentru prevenirea eșecurilor de alimentare cu energie
electrică a navei.
• Calitatea componentelor, fiabilitatea sistemelor și
competența echipajului poate fi influențată și impactul
condițiilor poate fi anticipat.
Calitatea componentelor
• S-a constatat că uzura componentelor nu este întotdeauna observată în inspecții. Acest
lucru se întâmplă pentru că nivelul componentei nu este întotdeauna inspectat datorită
structurii sistemelor.
• În plus, întreținerea sistemelor electrice necesită o expertiză specială și aceasta nu este
întotdeauna suficientă disponibile la bord. Conform capitolului 10.3 din Codul ISM, o
companie maritimă trebuie să identifice sistemele și echipamentele tehnice din care: a
• Eșecul brusc poate duce la un incident.
• Utilizatorii trebuie să identifice componentele critice ale sistemelor electrice.
• Durata de viață, înlocuirea intervalelor și necesitățile de întreținere ale componentelor
electrice nu sunt de obicei planificate cu o precizie suficientă și o perspectivă pe termen
lung.
• Cardurile electronice sunt înlocuite numai când nu mai funcționează sau când fiabilitatea
datelor pe care le furnizează sa diminuat.
• Monitorizarea și testarea funcționalității senzorilor reprezintă părți importante ale întreținerii
de sistem. Atunci când se înlocuiesc componentele în sisteme, trebuie asigurată
compatibilitatea și funcționalitatea acestora.
• Eșecurile neașteptate pot fi evitate prin selectarea unor componente de înaltă calitate și
compatibile cu cele marine atât în timpul fazei de construcție a navei, cât și atunci când
componentele sunt reînnoite. În plus, e bine ca documentația actualizată a componentelor
utilizate să fie păstrată..
Gradul de cunoaștere a tehnologiei
(know-how)
• Deficiențe în documentația specifică navei, lipsa de cunoștințe
și experiență ca rezultat al modificările echipajului au provocat
probleme în operarea și întreținerea sistemelor.
• Cunoștințele despre sisteme reprezintă o parte foarte
importantă a know-how-ului echipajului.
• Compania de transport maritim trebuie să se asigure
că nava este echipată cu un echipaj cu abilitățile necesare
pentru a efectua serviciul tehnic și sarcinile de întreținere ale
navei.
• Sistemele de operare ale diferitelor echipamente sunt prea
complicate față de abilitățile echipajului.
• Un nou echipaj care ajunge la o navă nu are întotdeauna timp
să se familiarizeze cu sarcinile pentru a garanta funcționarea
în siguranță a navei atunci când se efectuează modificări ale
membrilor echipajului.
Gradul de cunoaștere a tehnologiei
know-how
• Companiile de transport maritim trebuie să țină seama de aptitudinile
necesare atât pentru post, cât și pentru calificări și de experiența de
muncă din poziții similare ale persoanei selectate pentru acest post.
• În scopul familiarizării, este important ca navele să aibă instrucțiuni
clare de operare pentru toate sistemele, cel puțin în limba de lucru a
navei.
• Nava trebuie să aibă proceduri sigure care au fost implementate în
sistemul de management al siguranței, bazate pe evaluarea riscurilor .
• Când acest lucru este realizat, toată lumea este conștientă și știe rolul
în situații care implică perturbări și situații de urgență.
• Compania de transport maritim și echipajul trebuie să cunoască
procedurile de raportare a incidentului.
• Ei trebuie să fie capabili să compileze rapoartele și trebuie, de
asemenea, să raporteze cu privire la abaterile semnalate.
• Conducerea companiei și echipajul navei trebuie să își demonstreze
angajamentul față de raportare.
Fiabilitatea sistemelor
• Au existat deficiențe în proiectarea și documentația sistemelor de automatizare.
• Diferitele funcții ale sistemului de automatizare nu au fost întotdeauna testate în
conformitate cu reglementările.
• Testele se fac pentru a detecta deficiențele. Îmbătrânirea rapidă a sistemelor de
automatizare este o problemă.
• Actualizările de sistem, suportul și piesele de schimb pot să nu fie disponibile
pentru întreaga durată a vieții sistemului
• Duplicarea sistemelor critice și sistemele de rezervă și de avarie suficiente, care
funcționează, sunt esențiale atunci când se încearcă fie să se prevină
defecțiunile de alimentare în sisteme, fie să se atenueze consecințele.
• Sistemele trebuie testate în timpul utilizării și în timpul lucrărilor de întreținere a
acestora. Nava trebuie să aibă echipament adecvat pentru testare și fișierele de
rezervă necesare pentru sistemul de automatizare de la bord.
• În plus, lucrările de întreținere a sistemelor trebuie să fie, din punctul de vedere
al utilizatorului, ușoare și posibile..
• Situațiile de avarie complexe, cum ar fi defecțiunile de alimentare
complete, de obicei nu sunt testate din cauza riscului de deteriorare
a sistemelor.
• Testarea sistemelor de rezervă, precum și a perturbațiilor și
situațiilor de avarie trebuie eefctuată înainte de a ajunge în canale
înguste de navigație, în arhipelag sau pe căile navigabile interioare
sau la locul de îmbarcare a pilotului.
• Disponibilitatea și controlul calității combustibilului necesar
producerii de energie electrică sunt foarte importante.
• Apă prezentă în sistemul de alimentare cu combustibil cauzează o
întrerupere a alimentării, deoarece calitatea combustibilului nu a fost
suficient monitorizată la bord.
• Producerea de energie electrică necesită o soluție tehnică robustă și
fiabilă.
• Întreținerea periodică a sistemelor de combustibil ale navelor reduce
riscul de avariilor.
Condiții
• O întrerupere a tensiunii este o abatere gravă. Monitorizarea
schimbărilor în condițiile de funcționare trebuie să fie permanentă,
astfel încât să existe suficient timp pentru a reacționa.
• Pierderea manevrabilității în canale înguste și pe căile navigabile
interioare sau în largul mării, în zone cu trafic dens, poate duce la
accidente grave cu concecințe grave pentru navă și mediu.
• Riscul de accidente este mai mare în situațiile în care sistemele de
rezervă și de urgență nu sunt disponibile și imediata punere in
functiune nu este posibilă sau nu asigură puterea corespunzatoare.
• Viziunea comună a echipajului , de la comandanți la membrii de
echipaj și conștientizarea situației privind funcționarea sistemelor
navei sunt importante.
• Acest lucru a fost evidențiat în canale și strâmtori, unde defecțiuni
ale surselor de alimentare cu energie electrică pot duce la
accidente cu consecințe grave.
RECOMANDĂRI DE SIGURANȚĂ
• Conform Codului ISM, companiile de transport maritim trebuie
să identifice, în sistemul de management al
siguranței,sistemele și echipamentele critice ale navei care, în
caz de eroare bruscă sau de utilizare incorectă, pot provoca o
situație sau un accident periculos.
• O întrerupere a producerii energiei este o abatere gravă.
• Este important ca noile proceduri de raportare să fie
dezvoltate, să permită concretizarea măsurilor care trebuie
luate pentru a rezolva problema identificată.
• De asemenea, este important ca definițiile necesare la
raportare să fie clare și înțelese în același mod de către
diferite părți.
• Această recomandare pusă în aplicare, ar contribui la
identificarea riscurilor asociate în sistemul de transport.
Evaluarea nevoii de elaborare a legislației
• Condițiile de navigație și încărcătura navei sunt

importante pentru gravitatea și amploarea
consecințelor unei căderi de tensiune.
• Acest lucru este evidențiat în canale înguste și în
căile navigabile interioare, unde marjele de
siguranță pentru navigație sunt adesea foarte mici.
• Fiabilitatea și suficiența sistemelor de avarie și de
urgență sunt de cea mai mare importanță.
• În căile navigabile interioare crește riscul de
accidente.
Tema 3.5
Tema 3.6
Pericolul de incendiu.
Centrale automate de avertizare
incendiu
What are the Responsibilities of Chief
Engineer Under SOLAS?
• SOLAS states that the operation of the ship and its equipment should be properly taken care of by the chief engineer,
satisfying all minimum standards of safety.
• Duties of the chief engineer in both general and emergency conditions on the ship are:
• 1. Chief engineer should ensure that all the ship’s machinery and equipment are working in an efficient manner in
order to support safe navigation of the ship.
• 2. He should carry out all his duties while complying with the rules and regulations laid down by the flag
state administration, IMO, and port state authorities.
• 3. Frequent inspections of equipment dealing with ship and personal safety must be carried out by him at regular
intervals of time
• 4. All items used for pollution prevention should be frequently checked and tried out for proper operating condition
• 5. Chief engineer should lay down a set of standing orders for each crew member under his command
• 6. The standing orders should be given in accordance with the routine maintenance schedule as laid down by the
Planned Maintenance System (PMS), which is prescribed by the manufactures
• 7. He should see that details of every operation and activity should be properly maintained in log and record books,
which state the compliance of the system.
• 8. Life-saving and fire preventing equipment should be checked a regular basis for their operating condition. (Operating
mechanism and linkages should be inspected and lubricated frequently)
• 9. In order to minimize sources of fire, chief engineer must ensure that proper operation and maintenance of fuel and
lubricating oil and purifying equipment is carried out to minimize leakage. In case there are leakages, they should be
rectified at the earliest.
• 10. He should also make sure that the amount of waste oil that is collected should be as less as possible. The collected
oil should be burnt in an incinerator or given to shore-based collecting facilities.
What are the Responsibilities of Chief
Engineer Under SOLAS?
• 11. Chief engineer should ensure that the maintenance of incinerator is carried out as per the rules and
regulations laid down by the management.
• 12. It is imperative of him to check that from the effluent mixture, only clean water is pumped out of the ship only
through an oily water separator. (According to few company rules, only the chief engineer should handle the Oily
water separator)
• 13. In order to make sure the maintenance and repair procedures are carried out properly, necessary machine
spare should be made available in the ships store by filing a proper requisition at the right time.
• 14. It is the duty of the chief engineer to motivate his crew to develop a “safety first” attitude in his work.
• 15. Chief engineer also makes sure that his crew attends all shipboard emergency drills and safety meetings.
• 16. Each and every crew member should know how to tackle every kind of situation on the ship. The chief
engineer must provide guidance to his crew during drills so that they know how to get out of an emergency
situation safely in the minimum time possible.
• 17. While tackling an emergency situation, the Chief Engineer must follow the company guidelines and procedures
for dealing with emergencies.
• 18. At the sight of an emergency, response time matters a lot. Therefore, the chief engineer must be able to guide
his crew in minimum time to attend and rectify the task.
• 19. Chief engineer must have the knowledge of equipment such as fixed fire fighting installation, the operation of
quick closing valve etc. in order to deal with extreme emergency situations.
• 20. He must also have the knowledge of shipboard emergency equipment response machinery panel, along with
other important emergency machinery
• 21. During an emergency situation, the chief engineer must maintain proper communication with the master
regarding the situation of emergency, as the ship’s master is in touch with the local authorities and the shipping
office.
• 22. He must be co-operative with the master so that both deck and engine departments function towards bringing
the emergency situation under control in the quickest possible time
• 23. Last but not the least, the chief engineer should maintain a proper conduct with his crew members and
address their queries and requirements to the best of his abilities.
Marine Chief Engineer in Marine
Engineering
• A Marine Chief Engineer is a key member of the onboard crew, overseeing the
entire Marine engineering department on the vessel and responsible for the
maintenance and operation of all engineering equipment onboard the vessel.
• Working in Marine Engineering as a licensed mariner, a Marine Chief Engineer job
is of high rank onboard the ship, and in some cases shares equal rank with the
Captain. Often the duties are split between these two posts, with the Marine Chief
Engineer taking responsibility for all machinery and onboard maintenance. The
Marine Chief Engineer must ensure that the engine room is suitable for inspection
by coastguard authorities and ensures that there is a surplus of fuel and spare
parts. In an emergency the Marine Chief Engineer will assume complete control of
the engine room.
• What does a Chief Engineer job description include?
• A Marine Chief Engineer holds complete responsibility for the operation of the
engine room and any maintenance of machinery onboard the vessel.
• As head of Marine Engineering on board ship, the Marine Chief Engineer works
closely with the Captain, occasionally holding equal rank, to ensure that the
physical aspect of the vessel is completely under control.
• You must work within a small team to ensure that all maintenance is completed
efficiently and in depth.
• The Marine Chief Engineer must maintain inventory for any spare parts, extra fuel
and oil. This inventory must be kept up to date.
• The Marine Chief Engineer must also ensure that the engine room is well kept and
prepared for inspection by higher authorities, and it is the Marine Chief Engineer’s
responsibility in the event that the inspection finds the room unsatisfactory.
• You must also determine the volume of oil, fuel and lube required for each voyage
and ensure that substantial quantities of each is on board.
• The Marine Chief Engineer delivers general daily operation of the engine room to
their primary assistant.
• Key skills and qualifications of a Marine Chief Engineer:
• You must be educated to degree level and hold any other qualifications associated
with Maritime engineering.
• You must have a Class 1 Certificate of Competency – Marine Chief Engineer.
• A Marine Chief Engineer must have experience in both mechanical and electrical
engineering as well as experience in the oil refinery industry.
• A Marine Chief Engineer must be organised to efficiently maintain the engine
room and must also be able to work under pressure and within time constraints in
the event of an emergency. Man management skills are essential for a role in
Marine Engineering at a senior level.
• The Marine Chief Engineer must also be able to communicate well as part of a
small team, and work cooperatively with other colleagues.
• You must be proficient in any software associated with engineering.
Centrala automată de avertizare incendiu
CUAM-N
Descrierea funcţionării centralei de

avertizare
Prezentare generală
• Centralele automate de avertizare incendiu
pentru mediul marin, tip CUAM-N, sunt
echipamente electronice complexe destinate
în principal sesizării şi semnalizării locale
(optic şi acustic) a începuturilor de incendiu la
bordul navelor maritime şi fluviale.
• Pe lângă funcţia principală, de semnalizare a
începutului de incendiu, centrala de
avertizare execută permanent
autosupravegherea circuitelor proprii aflate în
stare de aşteptare şi alarmează (optic şi
acustic) la apariţia unor avarii ale circuitelor
proprii, ale liniilor de legătură cu traductoarele
de incendiu sau ale sistemului de alimentare.
• Pentru supravegherea tuturor compartimentelor,
nava este împărţită în zone de supraveghere
marcate cu lămpi de semnalizare şi prezentate pe
o schemă sinoptică a navei.
• Fiecare zonă de supraveghere constituie o linie de
alarmare. Numărul detectoarelor (traductoarelor)
pe o linie se stabileşte astfel încât să se asigure
acoperirea integrală a zonei supravegheată.
Centrala automată prelucrează informaţiile primite
de la traductoarele montate în zonele
supravegheate.
• Traductoarele pot fi active, dacă pentru funcţionare primesc energie
electrică şi pasive dacă funcţionează fără consum de energie
electrică.
• Din punct de vedere electric, traductoarele active şi pasive prezintă,
în starea de veghe, un contact electric normal închis care la apariţia
începutului de incendiu se deschide şi produce alarma de incendiu.
Avertizoarele manuale de incendiu (butoane) se utilizează în locuri
unde există o supraveghere permanentă, orice început de incendiu
putând fi observat.
• Butoanele de semnalizare sunt vopsite cu roşu, amplasate sub
geam şi prevăzute cu iluminare. Avertizoarele automate (traductoare
active sau pasive) se montează în zone nesupravegheate sau fără o
supraveghere continuă.
• Principiile de funcţionare de detectoarelor (traductoarelor)automate
de incendiu se bazează pe fenomenele fizice care însoţesc apariţia
începutului de incendiu: ridicarea temperaturii, mărirea vitezei de
creştere temperaturii, lumina flăcării, degajarea fumului.
• Din această categorie fac parte: detectoare termostatice,
detectoare termovelocimetrice, detectoare de flacără, detectoare de
fum.
Detectoare de temperatură
Detectoarele termovelocimetrice
• acţionează la o valoare determinată a vitezei de
creştere a temperaturii. Indiferent de valoarea
temperaturii mediului ambiant, aceste
traductoare reacţionează imediat ce viteza de
creştere depăşeşte un prag stabilit.
• funcţia termovelocimetrică este asigurată de
două termistore cu constante de timp diferite
conectate la un amplificator cu semiconductoare
având ieşirea pe un releu.
• În starea de veghe releul este acţionat, se
închide contactul , iar la apariţia începutului de
incendiu se deschise contactul şi se
declanşează alarma de incendiu.
Detectorul de fum
• Detectorul de fum este format din două camere de
ionizare şi un amplificator diferenţial cu
semiconductoare.
• Prima cameră de ionizare are rolul de etalon iar
cea de-a doua, de măsură. În a doua cameră
ionizarea este variabilă în funcţie de atmosfera din
încăperea supravegheată.
• Amplificatorul diferenţial, cu ieşirea pe un releu,
sesizează diferenţa dintre camerele de ionizare.
• În de starea veghe releul este alimentat şi
contactul de alarmare este închis. La apariţia
fumului se deschide contactul şi se dă alarma de
incendiu.
Centrala de avertizare incendiu
CUAM
Centrala CUAM - N2
Elementele de semnalizare şi comandă:
1- lămpi de semnalizare INCENDIU –
cvadruple;
2- lămpi de semnalizare LINIE RUPTĂ - duble;
3- lămpi de semnalizare LINIE LA MASĂ - duble;
4- lămpi de semnalizare DEFECT DE
ALIMENTARE - duble;
5- lămpi de semnalizare SIGURANŢĂ MODUL
ARSĂ - duble;
6- lămpi de semnalizare LAMPĂ LINIE ARSĂ -
duble;
7- lămpi de semnalizare LINIE ÎN
SCURTCIRCUIT - duble;
8- buton OPRIRE ALARMĂ SONORĂ;
9- buton ŞTERGERE; 10- buton VERIFICARE
LĂMPI;
11- buton măsură.
12- cheie (buton) simulare LINIE RUPTĂ
13- buton cu lampă simulare
INCENDIU/MĂSURĂ LINIE montate pe liniile de
alarmare de la 1 la 30
Modul de serviciu- MS
• a) Modul de serviciu (MS) asigură următoarele semnalizări şi comenzi:
• - alarma de incendiu;
• - ruperea liniei de legătură între centrală şi detectoare;
• - arderea siguranţei unui modul de linie;
• - linie la masă;
• - defecţiune în sistemul de alimentare;
• - filament întrerupt la una din lămpile de linie;
• - linie în scurtcircuit.
• Cu aparatul de măsură montat pe MS se verifică:
tensiunea de alimentare,
tensiunile pe linii la intrarea în modul de lucru (ML).
• Modulul de serviciu asigură retranslaţia următoarelor alarme:
• - alarma - incendiu - modulată în cod internaţional - alarmă incendiu -
pentru blocare uşi, oprirea ventilatoarelor - avarie care cuprinde toate
defecţiunile semnalizate optic pe MS ;
• Prin butoane se pot comanda: - anularea alarmei sonore (cu menţiunea
alarmelor optice) - ştergerea (aducerea centralei în starea iniţială după o
alarmare) - verificarea integrităţii lămpilor de pe MS
Modul de linii-ML
• Modul de linii (ML) semnalizează optic:
• acţionarea unui detector;
• întreruperea linie de legătură cu detectorul
Semnalizările modului de serviciu sunt
comune pentru toate liniile supravegheate de
centrală.
• Semnalizarea modului de linie indică linia pe
care s-a dat semnalul de alarmă.
• De exemplu, concomitent cu alarma de
incendiu semnalizată de MS se va aprinde şi
lampa modului ML de pe linia care a provocat
apariţia alarmei de incendiu.
• Schema electronică a centralei CUAM-N este
realizată cu circuite de cumutaţie statică
(tranzistoare cu siliciu) utilizând ca elemente de
ieşire relee capsulate de tip REED.
• La centrală se cuplează trei surse de alimentare:
• ALIMENTAREA PRINCIPALĂ - furnizată de la
reţeaua navei prin intermediul unui redresor
stabilizat (24V)
• ALIMENTAREA DE REZERVĂ - furnizată de o
baterie de acumulatoare 2 x 12V/45Ah. Pentru
menţinerea permanentă în starea încărcată, în
tampon cu bateria se conectează un redresor
alimentat de la reţeaua navei.
• ALIMENTAREA DE SEMNALIZARE - se
conectează numai la căderea primelor două surse
şi asigură alimentarea lămpilor de semnalizare
’’DEFECT DE ALIMENTARE’’
• Schemele logice de funcţionare a centralei
în situaţiile:
• stare de veghe
• alarmă de incendiu;
• producerea unor defecţiuni pe liniile de
alarmare sau în centrală.
• Pentru starea de veghe semnalul de întoarcere este tensiunea
de 18V. Acest semnal aplicat pe intrarea circuitului sesizor face
ca la ieşirea acestuia să se obţină semnalul logic „O’’ .În
această situaţie nu sunt acţionate elementele de comandă a
semnalizărilor optice şi acustice.
• La apariţia începutului de incendiu se deschid contactele
detectoarelor de incendiu şi în circuitul liniei de semnalizare se
introduc trepte de rezistenţa care modifică valoarea semnalului
de tensiune. Tensiunea la intrarea circuitului sesizor devine
aproximativ 6V determinând bascularea circuitului şi apariţia
stării logice ‘’1’’.
• În starea logică’’1’’ prin intermediul circuitelor logice de
prelucrare a informaţiilor, acţionează releele care comandă
funcţionarea semnalizărilor optice (selectiv pe modulul ML şi
neselectiv pe modulul MS) şi sonoră (în cod internaţional).
Semnalizarea sonoră poate fi întreruptă prin apăsarea pe
butonul ‘’ANULARE SEMNAL ACUSTIC ’’, menţinându-se în
continuare semnalizarea optică.
• La dispariţia evenimentului, semnalizare optică se anulează prin
apăsarea pe butonul ‘’ȘTERGERE’’.
Circuit de semnalizare „linie ruptă”
Circuit de semnalizare „linie ruptă”
Pentru starea „linie ruptă’’ tensiunea de întoarcere devine ‘’0’’ V.
În această situaţia sunt acţionate elementele de comandă a

semnalizărilor optice (selectiv pe ML şi neselectiv pe MS) şi sonore.
Semnalul sonor, cu tonalitate diferită de semnalul de incendiu, indică

situaţia de defect.
Semnalizarea acustică poate fi întreruptă prin apăsarea pe butonul

„ANULARE SEMNAL ACUSTIC’’ menţinându-se semnalizarea optică
până la dispariţia evenimentului (refacerea liniei întrerupte).
Circuit de semnalizare „linie în scurtcircuit”
Circuit de semnalizare „linie în scurtcircuit”
La scurtcircuitarea liniei, tensiunea de întoarcere are
valoarea tensiunii de alimentare.
Această stare este sesizată de un circuit SAU-NU (special)
care transmite o comandă, prin intermediul amplificatorului,
elementelor de acţionare a semnalizării optice (neselectiv pe
MS) şi sonore.
Alarma optică se întrerupe la dispariţia evenimentului
(înlăturarea scurtcircuitului).
Circuitul realizează ca primă funcţionare (A) un impuls de
ştergere la aplicarea tensiunii de alimentare.
Acest impuls nu se aplică la alimentări cu durata de circa
50ms.
A doua funcţie este ştergerea propriu-zisă realizată prin
comutarea porţii „SAU’’ la aplicarea impulsului de comandă
prin apăsarea pe butonul „ŞTERGERE’’.
Linii de detectoare pasive
Linie de detectoare active
Linie detectoare active
Centrala automată de avertizare incendiu
SESAM-N
• Centrala SESAM-N reprezintă o variantă
îmbunătăţită a centralei CUAM-N.
• Centralele SESAM-N sunt echipamente
electronice complexe care împreună cu
elementele anexe din componenţa unui
sistem naval de semnalizare a incendiilor
asigură următoarele funcţiuni:
Centrala SESAM-N - vedere de ansamblu
Modul de funcţionare al circuitelor sesizoare în
funcţie de treptele de tensiune
Circuitele generale centralizează informaţiilor primite de la
circuitele sesizoare şi asigură alarmarea generală, selectivă
locală şi la distanţă.
Circuitele generale sunt în număr de 4 şi anume:
- CG1 - circuit de semnalizări generale care asigură prelucrarea
informaţiilor de la circuitele sesizoare şi selectarea lor
- CG 2N - circuit testare naval care funcţional asigură
efectuarea testelor de verificare a funcţionării circuitelor
sesizoare
- CG3 - circuit control sursă care asigură reglarea sursei
stabilizate şi semnalizează căderea surselor de alimentare
- CG4 - circuit avertizor principal care asigură acţionarea
avertizorului principal în cod şi totodată supraveghează
circuitul avertizorului principal
• Centralele SESAM-N permit conectarea
pe linii a următoarelor tipuri de detectoare:
-Detectoare pasive cu contact NI;
-Butoane de avertizare manuală;
-Detectoare active cu ieşire pe contact NI;
Verificarea funcţionării
• Verificarea funcţionării circuitelor sesizoare şi

a liniei se poate realiza în următoarele
condiţii:
• - prin testarea funcţională la nivelul centralei;
• - prin modificarea treptelor de tensiune pe
linie cu rezistenţe montate pe linii sau
întreruperea circuitului ;
• - prin simularea funcţionării detectoarelor
montate pe linia respectivă, cu ajutorul
simulatoarelor .
Test verificare
Ce fel de tipuri de detectoare sunt utilizate în
funcţionarea centralei automate de avertizare
de incendiu SESAM-N?
Tema 3.7
Pericolul electrocutarii in retelele electrice navale.

Reţele electrice cu neutrul izolat.
Impamantările de protecţie pentru aparatura fixă şi mobilă
Pericolul electrocutării în reţelele electrice navale.
Împământările de protecţie pentru aparatura fixă, mobilă şi
portabilă.
Norme pentru rezistenţa de izolaţie
Introducere
• Exploatarea fără pericol a sistemelor electroenergetice navale
se asigură printr-un complex de măsuri organizatorice şi
tehnice.
• Măsurile organizatorice se referă la: pregătirea personalului
de serviciu, admiterea la deservire a persoanelor care au
calificarea corespunzătoare, organizarea activităţilor de
control şi reparaţii, ş.a.
• Măsurile tehnice de protecţie se referă la: protecţia instalaţiilor
electrice la scurtcircuite, controlul permanent sau periodic al
rezistenţelor de izolaţie, protecţia elementelor aflate sub
tensiune la atingerea accidentală, blocarea accesului în zone
periculoase, ş.a.
• În cele ce urmează se prezintă câteva probleme de bază
privind măsurile tehnice de protecţie care asigură exploatarea
fără pericol a sistemelor energetice navale.
Pericolul electrocutării în reţelele
electrice navale
• Sistemele electroenergetice navale se realizează, de regulă, cu neutrul
izolat faţă de corpul navei. În construcţia reţelelor se folosesc:
• - cabluri bifilare pentru curent continuu la tensiunile 12V, 24V sau 220V
şi pentru curent alternativ monofazat cu frecvenţele 50Hz sau 400Hz;
• - cabluri trifilare pentru curent trifazat cu tensiunile 127V, 220 V sau
380V şi frecvenţa 50Hz sau 400Hz.
• Condiţiile de exploatare fără pericol a instalaţiilor electrice alimentate

din aceste reţele sunt diferite în funcţie de: felul curentului, (curent
continuu sau curent alternativ), valorile tensiunilor şi frecvenţelor,
precum şi de calea de închidere a curentului prin corpul omului.
• Frecvent, electrocutările apar în cazul atingerii omului de elemente
conductoare aflate sub tensiune sau de corpuri metalice (carcase,
tablouri) care în mod normal nu sunt sub tensiune dar care pot ajunge
sub tensiune accidental ca urmare a avarierei izolaţiei electrice sau alte
cauze.
• Se analizează cazul atingerii unei faze.
Posibilitatea de atingere de către om a
două faze se întâmplă rar şi nu sunt
determinate condiţii de protecţie pentru
astfel de cazuri.
pentru reţeaua bifilară izolată de curent alternativ:
După cum se observă din figura 6.2, curentul care trece prin corpul omului în cazul atingerii
monofazate, nu depăşeşte limita considerată periculoasă, în cazul în care rezistenţa de
izolaţie a reţelei este mai mare de 1 kΩşi pentru oricare valoare a capacităţii.
Gradele de risc in functie de intensitatea curentului
care ar ajunge sa ne traverseze corpul:
Împământările de protecţie
pentru echipamentele
electrice fixe de la bordul
navei
Definiţii necesare pentru înţelegerea
protecţiei prin împământare în condiţiile
navei.
- “Pământ” în condiţiile navale se consideră corpul navei care pluteşte.
- “Magistrala de împământare” este legătura de împământare la nave cu corp nemetalic.
Această magistrală se realizează sub forma unei şine metalice dispusă pe toată
lungimea navei la care au acces legăturile pentru împământare de la toate
echipamentele electrice montate pe navă. Magistrala de împământare se conectează la
un capăt cu priza de împământare.
- “Priza de împământare” pe nave cu corp nemetalic este un pol (o tablă din metal necorziv)
instalat în exteriorul corpului navei la o adâncime astfel aleasă încât să fie înconjurat de
apă pentru orice pescaj şi înclinare a navei.
- “Împământare” este elementul instalaţiilor sau echipamentelor electrice destinat să facă o
legătură sigură cu pământul (şina metalică, sau borna de împământare).
- “Conductor de împământare” este conductorul care uneşte borna de împământare a
echipamentului electric cu priza de pământ.
• - “Punerea la pământ” – se numeşte conectarea ocazională la priză de pământ a părţilor
echipamentului electric aflate sub tensiune. Protecţia prin împământare este destinată
protecţiei oamenilor la atingerea lor cu părţile metalice ale construcţiei
• echipamentelor electrice care în condiţii normale nu se află sub tensiune dar pot fi
accidental sub tensiune ca urmare a deteriorării izolaţiei electrice sau alte cauze.
• În sistemele electroenergetice navale protecţia prin împământare împreună cu controlul
neîntrerupt al rezistenţei de izolaţie constituie măsuri de bază pentru protecţia omului la
atingerea părţilor metalice ale echipamentelor electrice aflate întâmplător sub tensiune
Protecţia prin împământare a unui consumator
conectat la reţeaua navei cu nulul izolat.
Schema împământării corpului unui echipament electric şi curentul

de scurgere în cazul unei reţele de curent alternativ.
c) contact direct (nemijlocit) cu corpul metalic al postamentului sudat de corpul
navei sau altă construcţie sigură de împământare.
• De menţionat că împământarea prin contact direct cu
toate că este un procedeu simplu şi comod, are o
utilizare redusă pe navă din cauză că este dificil de
controlat şi de menţinut permanent în stare normală
pe toată durata de exploatare a navei.
• Corpurile metalice ale aparatelor electrice mobile şi
portabile se împământează folosind al treilea (al
patrulea) conductor din cablul de alimentare.
• Un capăt al conductorului de împământare se leagă la
corpul (carcasa) aparatului electric mobil iar celălalt la
borna de pământ a prizei de curent sau alt dispozitiv
care realizează un contact electric sigur cu corpul
navei.
• Pentru legarea la pământ cu conductori exteriori se
folosesc conductori de cupru sau alt material rezistent
la coroziune cu condiţia ca rezistenţa acestuia să fie
echivalentă rezistenţei conductorilor din cupru.
Secţiunea conductorilor din cupru pentru legarea la
pământ nu trebuie să fie mai mică decât cea menţionată în
tabelul 6.4.
Împământările de protecţie
pentru aparatele electrice mobile
şi portabile
• În condiţiile actuale, când se acordă o atenţie deosebită îmbunătăţirii
condiţiilor de locuit şi a confortului pentru echipaj şi pasageri, numărul
aparatelor electrice mobile şi portabile este într-o continuă creştere.
• Aparatele electrice mobile şi portabile se conectează la reţea prin
intermediul cablurilor flexibile, ştecher şi priză.
• Din punct de vedere al pericolului electrocutărilor şi incendiilor aparatele
electrice mobile şi portative prezintă un grad de pericol mai ridicat
comparativ cu echipamentele electrice fixe întrucât, pe de o parte,
deteriorările sunt mai frecvenţe iar pe de altă parte, omul se află în contact
direct cu astfel de aparte un timp îndelungat. Dintre acestea un grad mai
ridicat de pericol îl reprezintă instrumentele de măsură electrice şu lămpile
de iluminat portativ.
• Ca urmare, pentru exploatarea aparatelor electrice mobile şi portabile se
stabilesc măsuri tehnice speciale care asigură protecţia împotriva
electrocutărilor şi incendiilor.
• O primă măsură este limitarea tensiunii de alimentare. Această limitare, 12V
şi 24V curent continuu şi curent alternativ, se prevede pentru lămpilor de
iluminat portativ şi pentru instrumentele electrice de măsură. Micşorarea
tensiunii de alimentare reduce mult pericolul vătămării omului. Statisticile
arată că folosirea unor tensiuni înalte pentru iluminatul portativ constituie
cele mai frecvente cazuri de electrocutări.
• În acelaşi timp trebuie avut în vedere că la nave ce folosesc un
număr mare de consumatori mobili şi portabili în execuţie industrială
la care, pentru unele, constructiv nu se prevede împământarea iar
altele nu corespund cerinţelor exploatării pe nave, cum ar fi:
aparatele electrice de bărbierit, feon pentru uscarea părului,
aspiratoare, aparate video, televizoare, ceainice, filtre de cafea,
maşini de spălat, ş.a.
• De asemenea nu se prevede împământarea de protecţie pentru o
parte din aparatura medicală.
• Pentru asigurarea posibilităţilor de folosire a acestor aparate
electrice în condiţiile de exploatare la navă, se prevăd măsuri
tehnice şi organizatorice. Astfel, se poate prevedea un circuit de
prize, alimentat de la un transformator de separare, de la care
primesc alimentarea mai multe aparate de tipul celor menţionate.
• În general, măsurile care se adoptă pentru folosirea la navă a
aparatelor electrice mobile şi portative alimentate cu tensiunii de 127
V, 220 V, 380 V ,, în execuţie industrială, pot fi: adaptarea lor pentru a
îndeplini cerinţele protecţiei prin împământarea sau alimentarea lor
de la un transformator de separare special destinat acestui scop .
Împământarea de protecţie în
cazul alimentării navei cu
energie electrică de la mal
• Sistemul electroenergetic de la nave este prevăzut cu posibilitatea
alimentării cu energie electrică de la mal în situaţiile în care nava
staţionează un timp îndelungat la cheu sau se află pe doc.
• Alimentarea de la mal a sistemului electroenergetic de la bordul navei se poate
face de la un transformator destinat special acestui scop şi care are neutrul izolat
(figura 6.5)
Fig. 6.5 Schema electrică de alimentare a sistemului electroenergetic de

la reţeaua de mal cu neutrul izolat faţă de pământ
• Alimentarea de la mal a sistemului electroenergetic de la
bordul navei se poate face de la sau de la reţeaua
industrială a portului care are neutrul conectat la pământ
(figura 6.6).
• În concluzie, din cele prezentate, rezultă
că în cazul alimentării cu energie electrică
de la mal protecţia personalului la
tensiunea de atingere se realizează atunci
când există o legătură electrică, sigură
între corpul navei (magistrala de
împământare în cazul navelor cu corp
nemetalic) şi borna de împământare de la
mal.
Norme pentru rezistenţele de izolaţie
în sistemul electroenergetic naval
• Siguranţa în funcţionare a sistemului electroenergetic naval
este determinată în mare măsură de valorile rezistenţelor de
izolaţia de echipamentelor şi reţelelor electrice.
• Rezistenţele de izolaţie depind de diferiţi factori (condiţii
climatice, impurităţi, numărul consumatorilor conectaţi la
aceeaşi reţea, ş.a.) şi ca urmare pentru o reţea dată se pot
modifica în limite mari. Aceste modificări pot fi împărţite în două
grupe: normale şi de avarie.
• Modificările normale ale rezistenţelor de izolaţie nu sunt legate
de apariţia unui defect în construcţia izolaţiei. Aceste schimbări
sunt determinate de modificări ale climei (umiditate,
temperatură) şi de fluctuaţia, pe durata funcţionării, a numărului
de consumatori conectaţi la aceeaşi reţea.
• Pentru o reţea, domeniul modificărilor normale constituie o
caracteristică a acesteia şi poate fi determinat pe baze statistice
folosind rezultatele măsurătorilor în reţele similare existente.
• Modificările de avarie sunt legate de apariţia unui defect în
construcţia izolaţiei (de exemplu staţionarea îndelungată a
unui electromotor într-o încăpere cu umiditate ridicată sau
avarierea mecanică a izolaţiei urmată de umezirea ei sau
îmbâcsirea cu impurităţi).
• În cazul localizării scăderii rezistenţei de izolaţie, în zona
respectivă cresc valorile curenţilor de scurgere la corpul
navei, creşte încălzirea şi se deteriorează în continuare
izolaţia ducând în final la producerea scurtcircuitului la corpul
navei.
• Normele rezistenţelor de izolaţie reprezintă valori prin care se
apreciază starea de izolaţie a reţelei şi a elementelor
separate. Aceste valori constituie valori considerate limite
minime pentru funcţionarea aparatului automat de măsură,
semnalizare şi prevenire în cazul scăderii rezistenţelor de
izolaţie sub aceste valori considerate minime admisibile.
• Mărimile adoptate pentru normele rezistenţelor de izolaţie
corespund valorile minime admisibile din gama de modificări
posibile ale rezistenţelor de izolaţie.
Calculul rezistenţelor de izolaţie,
pentru reţele scoase de sub tensiune.
Explicaţi schema de trecere a curentului prin corpul omului la
atingerea carcasei unui echipament electric fără împământare,
aflată accidental sub tensiune, în reţeaua de curent alternativ
trifazat naval (cu neutrul izolat).

1. a; 2: c.
Mentenanța unui Diesel Generator de la nava tip
pasager maritim 2500 de pasageri
DIESEL GENERATOR PRINCIPAL
A) SCOP : FUNCȚIONAREA MOTOARELOR AUXILIARE

B) DOCUMENTATIE : Cartea Tehnica a Agregat
C) RESPONSABILITATI : SEF MECANIC ; ELECTRICIAN
Interval de Completeaza
No Descriere Responsabilitati
timp Formular/Raportare
1 Control parametrii Orar MNT/001/DWC Of. cart

2 Control nivel ulei Zilnic MNT/001/DWC Of. cart
3 Control pentru eliminare scurgeri Zilnic MNT/001/DWC Of. cart
4 Control mecanisme articulate Zilnic MNT/001/DWC Of. cart
Control pentru zgomote și vibratii
5 Zilnic MNT/001/DWC Of. cart
anormale
6 Control cablaj electric pe motor Zilnic MNT/001/DWC Electrician
Control carter (strângere capace
cuzineti, biela, vizual cuzineti)
8 Control protectii și semnalizari Lunar MNT/003/MWC Electrician
Masurare presiuni ardere /
9 diagrame / temperaturi și presiuni Lunar MNT/003/MWC C/E ; Of.2 mec
apa și ulei
10 Masurare deflexiuni arbore cotit Trimestrial MNT/004/QMC C/E ;
11 Control ax cu came 1000 ore MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
12 Sistem distributie : jocuri , reglaje 1000 ore MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
13 Control stringere pe postament 1000 ore MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
14 Echipament injectie : injectoare 1500 ore MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
15 Control antrenare distributie 2000 ore MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
Control pompe articulate 2000 ore
16 MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
( apa și ulei )
17 Control regulator turatie 2000 ore MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
18 Control sistem pneumatic de 2000 ore MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
53
lansare
19 Curatare racitor apa 3000 ore MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
20 Echipament injectie 3000 ore MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
21 Inlocuire ulei Ore funct. MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
22 Decarbonizare partiala Ore funct. MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
23 Decarbonizare totala Ore funct. MNT/006/RMC C/E ; Of.2 mec
GENERATORUL DE AVARIE
A) SCOP FUNCTIONAREA SURSEI DE ENERGIE AVARIE
B) DOCUMENTATIE CARTE TEHNICA GRUP / SCHEME ELECTRICE
C) RESPONSABILITATI SEF MECANIC ; ELECTRICIAN
Interval de Completeaza Instructiuni
No Descriere
timp formular / raportare de lucru
Control vizual : nivel ulei / nivel
apa/ eliminat scurgeri / stare
1 zilnic MNT/001/DWC C/E ; electrician
baterii / instal.aer lansare / nivel
tanc motorina /
Control functional : pornire grup
( lansare electrica ; lansare
2 pneumatica ) ; control parametrii saptaminal MNT/002/WMC C/E ; electrician
ungere racire / excitare automata
alternator /
Control TDA : vizual / stringere
3 lunar MNT/003/MWC electrician
conexiuni / semnalizari
4 Cuplare automata la bare / lunar MNT/003/MWC electrician
conTrol carter motor ; masurare
5 2000ore MNT/006/RMC C/E
deflexiuni ; presiuni ardere
Control echipament de injectie;
sistem distributie ; regulator ;
ore
7 Inlocuire ulei MNT/006/RMC C/E
functionare
ore
8 Decarbonizare partiala MNT/006/RMC C/E
functionare
ore
9 Decarbonizare totala MNT/006/RMC C/E
functionare
54
LUCRARILEI DEI MENTENANTA ALE GENERATORULUI
Planificareai verificarilor
Zilnic
- Sei verificai rulmentii.
- Sei verificai stareai L.O.
- Sei verificai zgomotelei produse.
- Sei verificai niveluli vibratiilor.
- Sei verificai temperatura.
- Sei verificai circuituli electric.
- Sei verificai impamantareai cui lampai dei verificare.
- Sei verificai conditiilei dei incarcare.
- Sei verificai tensiunea, i putereai sii intensitateai curentuluii generat.
Lunar
- Sei verificai stareai izoltieii sii rezistentai dei izolare.
ATENTIE:i Inaintei dei ai verificai rezistentai dei izolarei sei deconecteazai sii sei
impamanteazai legaturilei AVR-ului.
- Sei strangi dini noui toatei bolturilei sii toatei suruburile.
- Sei verificai toatei fantelei dei ventilatie.
- Sei verificai admisiai dei aeri sii filtruli dei aer, i sei curatai sii sei inlocuiesci toatei
filtrelei dacai estei necesar.
Lai fiecarei 6i luni
55
- i Sei schimbai uleiuli sii sei curatai lagarelei sii rulmentii.
- i Ini acelasii timpi sei verificai racordurilei sii locaselei rulmentilor.
- i Sei curatai generatoruli cui electrocleaner.
ATENTIE:i Sei poti intampinai suspensiii sii reziduriii cei plutesc,i carei poti
vatamai ochii.i Ai sei purtai ochelarii dei protectiei sii mascai atuncii candi sei
folosestei aeri comprimat.
- Sei verificai generatoruli sii infasurareai sai sii toatei filtrelei dei aeri sai nui aibe i
depunerii pei ele, i dei murdarii, i prafi saui ulei, i cati sii dei acumularii dei vaporii
sarati.
- i Sei suflai oricei tipi dei murdariei folosindu-sei aeri comprimat i uscati farai nicio i
urmai dei ulei.
- i Sei stergi vaporiii acumulatii cui carpei lipsitei dei scamei sii cui solventii adecvati.
- i Sei verificai legaturilei electrice.
ATENTIE:i Tensiuneai periculoasai poatei ducei lai accidentei mortalei saui lai
vatamarii grave,i electrocutarei saui avariereai instalatiilor.i Trebuiei
deconectatai oricei sursai dei energiei electricai inaintei dei ai executai oricei tipi
dei interventiei lai acestei echipamente.
- i Sei verificai sai nui ramanai legaturii electricei slabite.i
- i Sei verificai sai nui existei portiunii dei izolatiei fisurata,i umedai saui zgariata.
- i Oricei surubi sei strangei saui sei inlocuiestei dacai estei necesar.
Schimbuli dei uleii

Schimbuli dei uleii ali generatoruluii sei facei prini intermediuli rulmentilor i montatii pe i
acesta.i Tipuli dei rulmentii folositii diferai ini functiei dei tipuli dei generator.i
Rulmentiii dei tipi bucsai dei flansai ali masinilor i electricei sunti dei tipi despicat.i Acestia i
sunt i lubrifiatii prini intermediuli inelului, i asai cumi sei poatei observai in figura 5.1.
Dupăi oprireai motoruluii arborelei acestuiai sei aseazai pei rulmentuli inferior, i așadar i
existai contacti metali pei metal. i Ini timpuli fazeii dei pornirei arborelei saui axuli sei freacăi pe i
suprafațai antifricțiunei dei pei rulment. i Ini acesti cazi trebuiei folosit i uleii dei lubrifiere. i După i
cei ai atinsi vitezai dei tranziție, i arborelei creeazăi uni filmi dei uleii pei suprafațai sa. i Ini acest i
punct i nui maii existai contacti intrei arborei sii lagări saui rulment.
Inaintei dei ai schimbai uleiuli dini masinai sei verificai constant i temperaturai dini sistem. i
Factoruli indicatori nui constai ini crestereai temperaturii, i cii maii degrabai ini variatiilei de i
56
temperaturai intr-oi anumitai perioadai dei timp. i Dacai sei observai cai apari variatiii de i
temperaturai farai ai existai cauzei precise, i sei oprestei imediat i agregatuli sii sei trecei lai
schimbareai uleiului.
Sei folosestei tipuli dei uleii conformi indicatiilor i dei pei placutai generatoruluii pentrui
pornireai masinilor i lai oi temperaturai ambientalai dei celi putini +5oC.
Lai temperaturii maii redusei (dei aproximativi – 20oC)i estei necesarai preincalzirea i
uleiului. i Dacai temperaturai ambientalai scadei subi aceastai valoarei trebuiei folosit i uni alt i tip i
dei uleii ini conformitatei cui conditiilei specialei dei utilizare. i Nui trebuiei sai sei foloseasca i
tipurii diferitei dei uleii ini amestec.
Intervaluli recomandat i pentrui schimbuli uleiuluii trebuiei sai sei incadrezei intrei 3000i sii
6000i dei orei dei functionare, i idiferent i dacai functionareai estei continuai saui intermitenta. i
Candi sei curatai sistemuli dei ungerei maii intaii sei spalai rulmentiii cui benzinai saui keroseni
apoii cui uleiuli respectiv.
Sei toarnai putini uleii sii benzinai prini vizoruli dei verificare. i Sei lasai busonuli dei drenaji
deschisi panai candi curgei toti kerosenuli sii incepei sai curgai uleii curat.i Apoi, i sei bagai lai logi
busonuli dei drenaji sii sei umplei rulmentuli cui uleii panai niveluli centrali laterali dei pei vizoruli
dei verificare.
Candi masinai si-ai atinsi vitezai nominalai sei verificai ineluli dei uleii prini intermediuli
vizoruluii superior i sii sei verificai dacai generatoruli sei verificai ini modi corect,i apoii se i
verificai temperaturai rulmentilor.
Dacai temperaturai rulmentilor i nui ai scazuti panai lai valoareai nominalai dupai schimbuli
dei ulei, i sei recomandai verificareai suprafetelori inveliselor i rulmentilor.
Dacai sistemuli dei rulmentii estei prevazut i cui termometrei pentrui masurareai sii
verificareai temperaturiii rulmentilor i sei umplei termometrelei binei panai lai niveluli
rulmentuluii superior,i apoii senzoruli termometruluii sei ineacai ini uleii dei fiecarei datai cand i
temperaturai uleiuluii sei modifica.
57
i i Figurai 5.1i Rulmentii bucsai dei tipi flansai cui ungerei prini inel
Figurai 5.2.i Rulmenti bucsai dei tipi flansai pentrui sistemuli fortati dei ungere
58
1. Dopi dei tipi surubi (punctuli montarei ai 19.i Ineli dei etansare, i parteai superioarai dei
termometruluii sii dei umplerei cui ulei) pei capatuli farai antrenare
20.i Invelisuli rulemntului, i parteai superioarai
2. Vizor i dei verificare
dei pei capatuli farai antrenare
3. Ineli dei sigilarei pentrui 2 21.i Oringi dei ulei, i pei capatuli farai antrenare
22.i Invelisuli rulmentuluii inferior, i capatuli
4. Ineli dei sigilarei pentrui 1
farai antrenare
5. Lacasuli rulmentului, i parteai superioarai 23.i Lacasuli rulmentului, i parteai inferioara, i
parteai cui antrenarea capatuli farai antrenare
24.i Ineli dei etansare, i parteai inferioara, i
6. Pini cilindric
capatuli farai antrenare
7. Ineli dei sigilare, i parteai superioara,i capatuli 25.i Garniturai dei ajustarei superioara,i ini
cui antrenare capatuli farai actionare
26.i Capaculi dei etansare, i ini capatuli cui
8. Pini dei ghidarei carei previnei rasucirea
antrenare
9. Invelisuli partiii superioarei ai rulmentului, i 27.i Garniturai dei ajustarei inferioara,i lai
capatuli cui antrenare capatuli farai actionare
28.i Garniturai dei ajustarei superioara,i lai
10. Oringi dei ulei, i capatuli cui antrenare
capatuli cui actionare
11. Invelisuli inferiori ali rulmentului, i capatuli 29.i Capaculi dei etansare, i capatuli farai
cui antrenare actionare
12. Ineli ali rulmentului, i parteai inferioara,i 30.i Garniturai inferioarai dei ajustare,i capatuli
capatuli cui antrenare farai antrenare
13. Ineli dei sigilare, i parteai inferioara,i
31.i Capaci dei protectie
capatuli cui antrenare
32.i Deschiderei pentrui compensareai
14. Pini conic
presiuniii acumulate
15. Pini dei ghidaji pentrui fixareai 33. Tubi dei alimentarei cui uleii cui orificiu
componentelor i prinsei ini bolturi
16. Ineli dei sigilarei pentrui 17 34. Tubi dei descarcarei cui vizori dei sticlai
17.i Busoni dei drenaj 35. Racitori ali uleiuluii dei ungere
18.i Lacasuli rulmentului, i parteai superioarai
dei pei capatuli farai antrenare
59
Scheme de reglare automată a tensiunii
şi puterii reactive.
Principiile reglării automate a
tensiunii şi puterii reactive
• În funcţionarea normală a sistemelor electroenergetice
navale se produce continuu schimbarea sarcinii
consumatorilor şi, ca urmare, schimbarea puterii
cerută de la generatoare. Aceste schimbări, în cazul în
care lipseşte reglarea automată, produc oscilaţii ale
tensiunii şi frecvenţei sistemului faţă de valorile
nominale şi înrăutăţesc calitatea energiei electrice
produsă de generatoare.
• Oscilaţiile tensiunii produc schimbarea parametrilor de
funcţionare ai consumatorilor, iar oscilaţiile violente,
create de scurtcircuite în reţea sau de pornirea unor
motoare asincrone de putere comparabilă cu a
generatoarelor, pot duce la deteriorarea stabilităţii
sistemului şi scoaterea generatoarelor din sincronism.
• Micşorarea frecvenţei duce la reducerea vitezei de rotaţie a
motoarelor electrice şi, ca urmare, se micşorează
productivitatea unor mecanisme (pompe, ventilatoare) sau, în
cazul mecanismelor de acţionare a vinciurilor şi macaralelor,
se măreşte durata operaţiunilor.
• De asemenea, ridicarea frecvenţei duce la creşterea puterii
electromotoarelor, mărirea pierderilor şi a încălzirii acestora.
• Siguranţa sistemelor electroenergetice navale are o
importanţă deosebită pentru funcţionarea fără întrerupere a
consumatorilor de energie electrică. În exploatare, calitatea
energiei electrice este asigurată în principal de doi parametri:
tensiunea şi frecvenţa.
• Pentru menţinerea constantă a tensiunii generatoarelor
sincrone şi distribuţia echilibrată a sarcinii reactive se
acţionează asupra excitaţiei generatorului.
• În sistemele de reglare automată a tensiunii, influenţa
exterioară principală care determină fluctuaţiile tensiunii, este
curentul reactiv sau puterea reactivă.
• Componenta inductivă a curentului de sarcină este cea care
creează fluxul de reacţie longitudinal demagnetizant, care
produce scăderea fluxului rezultant şi a tensiunii
generatorului.
• Pentru menţinerea constantă a frecvenţei şi distribuţia
echilibrată a puterii active se acţionează asupra regulatoarelor
de turaţie ale motoarelor primare de antrenare a
generatoarelor.
• În sistemele de reglare automată a frecvenţei curentului

generatorului sincron, influenţa exterioară principală, care
determină oscilaţiile frecvenţei, este sarcina aplicată la axul
motorului primar, adică puterea activă sau curentul activ
produse de generator.
• Sistemele de reglare automată a tensiunii şi distribuţie

echilibrată a sarcinii reactive şi sistemele de reglare automată
a frecvenţei şi distribuţiei echilibrată a sarcinii active, sunt
distincte în schema generală a generatorului sincron.
• De exemplu, dacă se acţionează asupra excitaţiei, care face
parte din primul sistem, nu se poate obţine modificarea
parametrilor celui de-al doilea sistem: frecvenţa şi puterea
activă. De aceea, aceste sisteme se tratează separat.
Caracteristicile şi clasificarea
sistemelor de reglare automată a
tensiunii (RAT)
• Pentru restabilirea tensiunii în sistem, după scăderea ei în
regimurile normale sau de avarie, este necesar să se
acţioneze asupra excitaţiei generatorului sincron.
• Comparativ cu sistemele industriale, în sistemele
electroenergetice navale, reglarea automată a tensiunii
trebuie să îndeplinească cerinţe superioare privind calitatea
energiei electrice.
• Aceasta se explică prin graficul diurn care, în cazul sistemelor
electroenergetice navale, are mari fluctuaţii de sarcini active şi
reactive.
• De asemenea, pentru sistemul electroenergetic naval sunt
caracteristice căderi mari de tensiune produse de curenţii de
scurtcircuit sau de curenţii de pornire a motoarelor asincrone
cu rotorul în scurtcircuit de putere comparabilă cu puterea
generatoarelor.
• În acelaşi timp, cerinţa de menţinere constantă a tensiunii la
variaţia sarcinii este o condiţie de bază pentru funcţionarea
unor instalaţii de la bordul navei (sisteme automate, aparatura
de radio, iluminat).
Sistemele de reglare automată a tensiunii şi
distribuţia echilibrată a sarcinii reactive la
funcţionarea în paralel a generatoarelor
îndeplinesc următoarele funcţii:
1) Menţinerea nivelului dat al tensiunii în sistem şi

distribuţia proporţională a sarcinii reactive între
generatoarele care lucrează în paralel, în condiţiile
schimbării sarcinii de la zero până la valoarea
nominală.
2) Creşterea (forţarea) excitaţiei generatoarelor peste
valoarea nominală, în cazul curenţilor de scurtcircuit
sau altor avarii care produc scăderea tensiunii, pentru
asigurarea stabilităţii dinamice a sistemului de reglare.
Forţarea excitaţiei până la valoarea maximă se
produce chiar de la scăderea tensiunii generatorului
cu 10-12.4% faţă de valoarea nominală.
3) Asigură restabilirea în timp scurt a tensiunii după
deconectarea scurtcircuitelor. Scurtcircuitele care se produc
în reţea sunt însoţite de căderi de tensiune şi din această
cauză motoarele asincrone îşi micşorează cuplul motor şi
viteza, în condiţiile menţinerii constante a cuplului rezistent.
Regulatorul automat de tensiune măreşte din primul moment
tensiunea, iar după deconectarea scurtcircuitelor restabileşte
valoarea nominală a acesteia şi asigură accelerarea
motoarelor asincrone pentru refacerea turaţiei nominale.
4) Uşurează pornirea motoarelor asincrone în scurtcircuit de

putere mare, comparabilă cu puterea generatoarelor. La
pornirea acestor motoare, valoarea mare a curentului de
pornire reactiv produce prin fluxul de reacţie al indusului
demagnetizarea generatorului urmată de micşorarea tensiunii
şi prelungirea duratei de pornire a motorului. În aceste condiţii
regulatorul automat de tensiune (RAT) asigură forţarea
excitaţiei, restabilirea tensiunii şi scurtarea însemnată a
duratei de pornire a motorului asincron de putere mare.
5) Îmbunătăţirea condiţiilor de sincronizare a generatoarelor.

• Menţinerea constantă a tensiunii generatoarelor
sincrone, atât în regim permanent, cât şi în regim
tranzitoriu, este posibilă numai prin folosirea
regulatorului automat de tensiune. Obţinerea
aceluiaşi scop prin comandă manuală, cu ajutorul
unui reostat, nu este posibilă din cauza întârzierii
procesului de reglare efectuat de operator.
• Experienţa arată că stabilitatea funcţionării în
paralel a generatoarelor este asigurată de
posibilitatea forţării rapide a excitaţiei
generatoarelor până la valoarea maximă, capabilă
să asigure restabilirea în timp scurt a tensiunii
după decuplarea scurtcircuitelor şi să menţină în
funcţiune motoarele asincrone.
• Pentru asigurarea stabilităţii funcţionării în
paralel a generatoarelor, regulatorul automat
de tensiune trebuie să acţioneze suficient de
repede pentru a creşte în timp scurt
tensiunea şi curentul în înfăşurarea de
excitaţie a generatorului sincron.
• Din acest punct de vedere, la generatoarele
sincrone cu excitatrice, creşterea excitaţiei se
face mai încet decât la generatoarele cu
autoexcitaţie din cauza întârzierilor produse
de inductivitatea mare a înfăşurării de
excitaţie a excitatricei.
Curba de creştere a tensiunii la bornele înfăşurării de excitaţie a
generatorului sincron este prezentată în figura 2.4.1.
Curba de creştere a tensiunii este

aproximată printr-o dreaptă
trasată astfel încât suprafaţa de sub
curba a, d, e, f, c să fie egală cu
suprafaţa triunghiului abc
Pentru generatoarele navale cu
excitatrice, viteza medie de creştere
a tensiunii este 108-232.4 v/s.
Generatoarele autoexcitate asigură o
viteză medie de
creştere a tensiunii mai mare, în
limitele 224-300 V/s.
Fig. 2.4.1 Graficul de determinare a vitezei

medii de creştere a tensiunii de excitaţie
• Caracteristicile statice ale sistemului de
reglare a tensiunii generatorului sincron
reprezintă dependenţa tensiunii
generatorului funcţie de componenta
reactivă a curentului de sarcină şi sunt
prezentate în figura 2.4.2.
Fig. 2.4.2 Caracteristicile sistemului de

reglare: 1 – caracteristica astatică; 2, 3 –
caracteristici statice.
Atunci când generatorul trece de la un regim stabil de funcţionare, caracterizat de o

anumită valoare a componentei reactive a curentului de sarcină, la alt regim stabil de
funcţionare pentru care componenta reactivă a curentului de sarcină are altă valoare,
sistemul de reglare automată a tensiunii poate acţiona în două feluri:
să menţină constantă valoarea tensiunii pentru ambele regimuri stabile şi, în acest
caz, îi corespunde caracteristica astatică de reglare (dreapta 1) sau tensiunea în al
doilea regim stabil să fie diferită de primul şi, în acest caz, sistemul de reglare are
caracteristică statică de reglare (dreapta 2 sau 3 ).
La reglarea după caracteristica astatică, în diferite regimuri de funcţionare, tensiunea
rămâne constantă indiferent de valoarea sarcinii.
La reglarea după caracteristica statică, tensiunea generatorului se schimbă în funcţie
de mărimea sarcinii. Gradul de schimbare a tensiunii la modificarea sarcinii este
determinat de înclinarea caracteristicii de reglare, care este caracterizată de
coeficientul de statism.
După principiile de funcţionare, sistemele de reglare automată a
tensiunii se împart în trei categorii:
1) Sisteme care acţionează la abaterea tensiunii generatorului de la
valoarea impusă (regulator automat de tensiune).
2) Sisteme care acţionează în funcţie de variaţia curentului de sarcină
(compoundare fazică).
3) Sisteme cu reglare combinată care acţionează atât la variaţia
curentului de sarcină, cât şi la abaterea tensiunii generatorului
(compoundare fazică cu corector de tensiune).
Toate sistemele prezentate, pentru menţinerea constantă a tensiunii,

acţionează asupra excitaţiei generatoarelor.
Acţiunea constă în introducerea unui curent suplimentar în înfăşurarea

de excitaţie a generatoarelor autoexcitate sau în înfăşurarea de
excitaţie a excitatricei, în cazul generatoarelor cu excitatrice,
dependent de abaterea mărimii reglate.
Sisteme de compoundare a
generatoarelor sincrone navale
Compoundarea după curent
• Principiul compoundării excitaţiei de la
curentul de sarcină folosit la generatorul de
curent continuu cu excitaţie compound
(excitație mixtă) este folosit şi pentru
generatorul de curent alternativ.
• Compoundarea după curent realizează
schimbarea excitaţiei în dependenţă de
mărimea curentului de sarcină.
Curentul de sarcină al generatorului
trece prin înfăşurarea primară a
transformatorului de curent TC.
Din secundarul transformatorului TC,
curentul Ik proporţional cu curentul
de sarcină IG este redresat şi se
aplică înfăşurării de excitaţie a
excitatricei.
Curentul suplimentar iK introdus în
înfăşurarea de excitaţie
compensează variaţia tensiunii
determinată de curentul de sarcină.
Mărimea necesară a curentului iK se
asigură prin alegerea Fig. 2.4.3 Schema de principiu a
corespunzătoare a elementelor din compoundării curentului generatorului
circuitul de compensare.
La scurtcircuite şi mărirea bruscă a sincron
sarcinii în sistemul electroenergetic,
se produce scăderea rapidă a
tensiunii la bornele generatorului.
Curentul de compoundare, iK,
determinat de creşterea curentului
generatorului, IG, produce forţarea
excitaţiei până la valoarea maximă şi
restabilirea tensiunii generatorului.
Din analiza fenomenului reacţiei
indusului, componenta reactivă
inductivă creează un flux de reacţie
longitudinal demagnetizant,
constituind cauza principală a
micşorării fluxului rezultant la mărirea
sarcinii şi pe această bază, a reducerii
tensiunii la bornele generatorului.
Sistemul de compoundare fiind
dependent de valoarea totală a
curentului de sarcină, nu reacţionează
la modificarea defazajului şi, ca
urmare,precizia reglării este
insuficientă şi reprezintă 2,4-10% din
tensiunea nominală.
În schemele folosite în aplicaţiile practice,
pentru ridicarea preciziei reglării se
utilizează compoundarea fazică care
permite efectuarea reglării, atât în
funcţie de mărimea curentului de
sarcină, cât şi în funcţie de defazajul
dintre curent şi tensiune.
Compoundare fazică
Sistemul de compoundare fazică se

bazează pe principiul reglării combinate şi
asigură menţinerea constantă a tensiunii
atât la schimbarea curentului, cât şi a
factorului de putere al sarcinii
Fig. 2.4.5 Schema de principiu a
compoundării fazice de curent
Defazajul dintre tensiunea generatorului UG şi componenta

curentului de excitaţie IU, proporţională cu tensiunea
generatorului, se obţine prin conectarea în circuit a impedanţei ZK
de valoare foarte mare.
• În schemele de compoundare fazică, înfăşurările secundare ale
transformatoarelor de tensiune şi de curent pot fi conectate în paralel
sau în serie.
• În fig. se prezintă varianta de conectare în paralel.
• În figura 2.4.10.c se prezintă
varianta sistemului de
compoundare fazică fără
element exterior de
compoundare.
• În acest caz, construcţia
specială a transformatorului de
compoundare constă în
plasarea unui şunt magnetic
între coloane, între înfăşurările
de curent şi de tensiune, care
are rolul elementului de
compoundare. Elementele
schemei sunt:
• transformatorul de
compoundare fazică cu şunt
magnetic, TCF ;
• redresorul trifazat în punte Rd.
Fig. 2.4.10 Scheme de compoundare fazică pentru generatoare sincrone

autoexcitate:
a – cu element de compoundare inductiv (drosel);
b – cu element de compoundare capacitiv; c – cu şunt magnetic
Compoundarea fazică cu corector de
tensiune.
Echipament static de excitaţie naval (ESEN)
pentru generatoare sincrone navale produse
de IPA – Bucureşti
Echipamentul static de excitaţie şi reglare automată a
tensiunii generatorului se compune din următoarele
unităţi:
1. Unitatea de comandă electronică, formată din:
a) traductorul de tensiune şi frecvenţă, TTF.
b) regulatorul automat R care conţine blocul de comparare şi
amplificare.
c) dispozitivul de comandă pe grilă, DCG.
d) amplificatorul de impuls, AI.
2. Unitatea de forţă, compusă din:

a) puntea semicomandată
b) partea de autoamorsare
c) partea de amorsare
3. Unitatea de supraveghere şi protecţie, care asigură:

- supravegherea arderii siguranţelor ultrarapide
- supravegherea apariţiei supratensiunilor
- protecţie la apariţia suprasarcinilor

4. Unitatea de reglare a valorilor impuse, care realizează:
- stabilirea valorii impuse a tensiunii pentru regimul permanent
- modificarea statismului caracteristicii de reglare.
Autoexcitarea generatorului se face automat în cazul în care
tensiunea electromotoare remanentă a generatorului
are valoarea minimă 3V între fază şi nul sau poate fi
efectuată manual, în cazul în care tensiunea
remanentă este mai mică Fig. 2.4.23 Schema bloc a sistemului ESEN
de 3V, prin alimentarea de la o sursă exterioară la
apăsarea pe butonul de amorsare, BR.
Reglaj
statism
Reglaj
tensiune
Figura 2.4.24 Legarea în paralel a generatoarelor autoexcitate cu sistem ESEN
T1.6
Principiile reglării automate a frecvenţei

şi puterii active
Distribuţia sarcinii active la funcţionarea
în paralel a generatoarelor
Principiile reglării automate a
frecvenţei
• În sistemele electroenergetice de curent alternativ frecvenţa este
dependentă de viteza de rotaţie a motoarelor primare care
antrenează generatoarele sincrone.
• Agregatele generatoare, care alimentează motoarele electrice de
acţionare precum şi alţi consumatori de energie de la bordul navei,
sunt prevăzute cu regulatoare pentru stabilizarea frecvenţei
curentului alternativ.
• Menţinerea constantă a frecvenţei în sistemele electroenergetice
constituie una din condiţiile de bază pentru funcţionarea normală a
consumatorilor de energie electrică.
• Spre deosebire de reglarea tensiunii, reglarea frecvenţei trebuie să
asigure o singură frecvenţă pentru tot sistemul, independent de
distribuţia sarcinii active între agregatele generatoare.
• Reglarea frecvenţei este strâns legată de distribuţia puterii active
între agregatele generatoare, întrucât restabilirea frecvenţei în
sistemul electroenergetic se obţine pe seama schimbării puterii
active între agregatele generatoare.
• Scopul reglării automate a frecvenţei şi distribuţiei puterii active între
generatoare este obţinerea eficienţei economice şi siguranţă ridicată
în funcţionare, atât în regimuri normale cât şi în regim de avarie.
• Ecuaţia de echilibru a puterilor agregatului
generator de energie electrică
Caracteristicile regulatoarelor de frecvenţă
• Pentru reglarea vitezei
şi frecvenţei, precum
şi pentru distribuţia
sarcinii active între
generatoarele care
funcţionează în
paralel, se folosesc
regulatoare de viteză
şi frecvenţă cu
caracteristici de
reglare astatice 1 sau
statice 2 prezentate în
figura
Schemele de reglare automată a frecvenţei generatoarelor cunosc o
mare diversificare constructivă dată de firmele care le execută.
Toate aceste scheme folosesc în esenţă următoarele principii:
PRINCIPII DE BAZĂ de bază pentru reglarea frecvenţei:

a) după abaterea mărimii reglate (turaţia)
b) după abaterea turaţiei şi variaţia sarcinii active
c) după variaţia parametrilor electrici ai generatoarelor
(sarcina activă şi frecvenţa)
După primul principiu lucrează regulatorul mecanic centrifugal care

până în prezent este folosit pe scară largă în instalaţiile navale.
Pe baza celui de al doilea principiu sunt construite regulatoarele
electromecanice cu două impulsuri: un impuls de la regulatorul mecanic
centrifugal şi al doilea în funcţie de sarcina activă a generatorului.
Al treilea principiu foloseşte traductoare de frecvenţă şi de putere activă
prin care se urmăresc parametrii electrici ai generatorului şi în funcţie de
acest valori se execută reglarea .
• Pentru toate sistemele de reglare elementul final
de execuţie acţionează asupra consumului de
combustibil sau abur pentru modificarea turaţiei.
• Reglarea automată şi menţinerea constantă a
frecvenţei în sistem trebuie să fie extinsă în tot
domeniul puterilor agregatelor.
• Variaţia sarcinii cerută de consumatori şi
necesitatea existenţei unei rezerve de putere se
asigura, de regulă, prin folosirea mai multor
agregate care lucrează în sistem. În legătură cu
aceasta, apare necesitatea distribuirii sarcinii
active între agregate.
• Reglarea automată a frecvenţei trebuie să asigure
în acelaşi timp şi distribuţia echilibrată a sarcinii
active între generatoarele care lucrează în paralel
asigurând astfel funcţionarea sistemului eficientă,
cu consum minim de combustibil.
Distribuţia sarcinii active la
funcţionarea în paralel a
generatoarelor
• O problemă importantă a reglării frecvenţei
în sistemele electroenergetice este
asigurarea distribuţiei echilibrate a sarcinii
active între generatoarele care lucrează în
paralel.
• În continuarea se prezintă metodele de
bază folosite în sistemele
electroenergetice pentru distribuţia sarcinii
active.
Metoda caracteristicilor statice
Distribuţia sarcinii active între generatoare cu

caracteristici statice de reglare
Din cele prezentate rezultă că în cazul generatoarelor
de aceeaşi putere care au caracteristici de reglare
cu coeficienţi de statism diferiţi, sarcina nu este
distribuită egal în regimuri stabile de funcţionare.
Distribuţia sarcinii se face invers proporţional cu
coeficienţii de statism.
În cazul prezentat în figură, generatorul 3 are cel mai
mic statism şi este încărcat cu sarcina cea mai
mare.
De asemenea la scăderea frecvenţei creşterile de
putere nu sunt egale la cele trei generatoare.
Aceste creşteri se distribuie, după cum rezultă din
relaţiile (2.5.14) invers proporţional cu coeficienţii
de statism ai caracteristicilor de reglare.
Distribuţia egală a sarcinilor între generatoarele de
aceeaşi putere se poate obţine numai în cazul în
care caracteristicile de reglare ale acestora
coincid. Pentru a obţine această coincidenţă,
agregatele generatoare care lucrează în paralel
se aleg de acelaşi tip, fapt care asigură din
construcţie caracteristici identice.
• Pentru situaţiile în care, deşi generatoarele sunt de acelaşi tip,
caracteristicile lor de reglare diferă într-o oarecare măsură sau în
cazul în care sunt de tipuri diferite, se prevede posibilitatea
intervenţiei manuale a operatorului pentru modificarea statismului
astfel încât să se obţină acelaşi coeficient de statism pentru
generatoarele care lucrează în paralel.
• Corectarea coeficientului de statism se obţine prin acţiunea unui

servomotor electric asupra cremalierei pompelor de injecţie în sensul
de mărire a consumului pentru agregatele mai puţin încărcate cu
sarcină activă şi reducerea consumului de combustibil pentru cele cu
încărcare mai mare, astfel încât frecvenţa sistemului să rămână
constantă.
• Întrerupătorul cu care se pune în funcţiune servomotorul electric aflat
pe pompa de injecţie, este amplasat pe panoul fiecărui generator
conectat la tabloul principal de distribuţie.
• Întrerupătorul are două poziţii: stânga şi dreapta cu revenire în poziţia

zero la încetarea acţionării. Prin conectări scurte pe o poziţie sau
cealaltă se obţine rotirea senvomotorului de execuţie într-un sens sau
în celălalt pentru mărirea respectiv reducerea consumului de
combustibil.
• Metoda caracteristicilor statice este folosită pe scară largă în centralele

electrice navale deoarece nu necesită dispozitive sau instalaţii
complicate şi oferă rezultate mulţumitoare în distribuţia echilibrată a
sarcinii active între generatoarele care funcţionează în paralel.
Metoda generatorului pilot
Este folosită pentru menţinerea constantă a
frecvenţei şi distribuţia dată a sarcinii activei între
generatoare.
Această metodă constă în folosirea unui pilot cu
rol de generator pilot, iar celelalte ca generatoare
de bază.
Generatorul pilot, are caracteristica de reglare
astatică iar generatoarele de bază au caracteristici
de reglare statice.
Caracteristicile de reglare a trei
generatoare.
G1
G1- generator pilot

G2 şi G3 sunt
generatoare de
bază
Principiul distribuţiei sarcinii active după metoda

generatorului principal
G1
Metoda statismului virtual
• După această metodă reglarea la abaterea
frecvenţei şi schimbarea echilibrului între
puterea dată şi puterea consumată, se
efectuează de către fiecare generator din
sistem.
• Prin această reglare se obţine păstrarea
constantă a frecvenţei în sistem şi distribuţia
sarcinii după caracteristicile statice ale căror
coeficienţii de statism se modifică prin reglare
astfel încât să se obţină o distribuţie
echilibrată a sarcinii.
Metoda statismului virtual
• O asemenea reglare este astatică relativ la frecvenţă şi statică relativ la
distribuţia sarcinii active între generatoare.
• Sistemul asigură stabilitate în distribuţia sarcinii active între generatoare
corespunzător coeficienţilor parţiali de încărcare.
• În folosirea acestei metode, pentru compensarea erorii statice produsă de
neliniaritatea caracteristicilor de reglare sau alte cauze, se combină cu
metoda generatorului pilot. În acest caz, unul din generatoare se
foloseşte ca generator pilot şi are caracteristica de reglare astatică.
• Metoda statismului virtual are o largă utilizare în sistemele
electroenergetice inclusiv în sistemele electroenergetice navale.

Regulatoare automate a vitezei de rotaţie
pentru motoarele termice
Regulatoare mecanice centrifugale
• La agregatele generatoare, până în momentul actual, regulatoarele
centrifugale au cea mai largă utilizare.
• Aceste regulatoare funcţionează, conform principiului reglării după
abaterea mărimii reglate (turaţia). Regulatoarele centrifugale pot fi
cu acţiune directă, pentru puteri până la 100CP şi cu acţiune
indirectă, pentru puteri mai mari.
• La turbinele navale cu abur sau cu gaze şi de asemenea pentru
motoarele diesel se folosesc, de regulă, regulatoare centrifugale cu
acţiune indirectă.
• La regulatoarele cu acţiune directă, elementul centrifugal acţionează
direct asupra elementului de execuţie care poate fi: cremaliera
pompelor de injecţie pentru motoarele diesel sau elementul de
distribuţie a aburului pentru turbine.
• În cazul regulatoarelor cu acţiune indirectă, elementul centrifugal
acţionează asupra elementului de execuţie prin intermediul unui
amplificator hidraulic.
• Regulatoarele cu acţiune indirectă pot fi cu legătură inversă rigidă
sau elastică. De asemenea caracteristica de reglare a regulatoarelor
de viteză centrifugale poate fi statică sau astatică.
Schema simplificată a regulatorului
centrifugal
a – cu caracteristică de reglare
statică;
b – cu caracteristica de reglare
astatică
• La micşorarea sarcinii generatorului, viteza de rotaţie creşte cea ce conduce la o
acţiune în sens contrar a regulatorului.
• În acest fel regulatorul asigură reglarea vitezei de rotaţie funcţie de sarcină după o
caracteristică de reglare statică.
Regulatoare de turaţie electromecanice cu
două impulsuri
Reglarea automată a frecvenţei şi
distribuţia sarcinii active
Schema de principiu pentru reglarea automată a frecvenţei şi distribuţiei sarcinii active
G – generator; MP – motor primar; RT – regulator de turaţie; SM – servmotor bifazat; a1 – a3
o întrerupătoare automată; a4 - a5 – separatoare; TrC – transformator de curent; TrT –
transformator de tensiune; TCA – traductor de curent activ; TF – traductor de frecvenţă;
AM – amplificatoare magnetice
• Traductoarele de curent activ sesizează permanent
schimbările componentelor active ale curenţilor de
sarcină, efectuează compararea sarcinilor active şi
în cazul în care sunt diferite, curenţii de ieşire trec
prin înfăşurările de comandă ale amplificatoarelor
magnetice (cu excepţia amplificatorului generatorului
pilot care nu este conectat la traductorul de curent
activ).
• Ieşirile amplificatoarelor magnetice comandă
funcţionarea servomotoarelor elementelor de
execuţie şi se restabileşte echilibrul în distribuţia
sarcinilor active.
CAP.II
DISTRIBUŢIA ENERGIEI ELECTRICE
T2.1
Sisteme de distribuţie a energiei electrice şi reţele
electrice. TPD şi TDA – construcţie şi echipare.
T2.2
Protecţia reţelei de distribuţie
Sisteme de distribuţie a energiei electrice şi
reţele electrice
La nave transmiterea energiei electrice de la generatoare la
consumatori se realizează prin sistemul de distribuţie. Acest
sistem este destinat pentru conectarea, deconectarea şi
protecţia instalaţiei electrice şi reţelei, reglarea şi controlul
parametrilor electrici ai surselor de energie electrică şi de
asemenea pentru semnalizarea stării aparatelor de conectare
precum şi a stării circuitelor electrice.
Corespunzător acestor funcţii pe care le îndeplinesc sistemele
de distribuţie a energiei electrice, acestea conţin:
bare conductoare pentru distribuţie; aparate de conectare;
aparate de protecţie , reglare şi semnalizare, precum şi
aparate de măsură.
De regulă, sistemele de distribuţie se clasifică după importanţă,
realizare constructivă şi felul curentului.
• După importanţă, sistemele de distribuţie pot fi:
 tablouri principale de distribuţie;
 tablouri secundare de distribuţie;
 tablouri pentru consumatori individuali;
 tablouri de control;
 tablouri speciale.
• Tablourile principale de distribuţie, TPD, sunt destinate pentru
controlul şi comanda funcţionării generatoarelor electrice şi pentru
distribuţia energiei electrice pe navă.
• Tablourile de distribuţie, TD, (secundare) primesc alimentarea de la
TPD şi o distribuie la un grup de consumatori concentraţi într-o zonă
determinată de pe navă.
• Tablourile pentru consumatorii individuali asigură comanda şi
controlul funcţionării consumatorilor cu o schemă relativ complicată
(de exemplu vinciul de ancoră).
• Tablourile de control sunt destinate pentru controlul de la distanţă a
funcţionării generatoarelor, consumatorilor şi reţelei.
• Tablourile speciale (de exemplu tabloul de legătură cu malul, TLM)
sunt folosite pentru scopuri strict determinate.
• După forma constructivă sistemele de distribuţie pot fi în
execuţie protejată, protejată la stropi, protejată la apă sau
ermetică. În legătură cu forma constructivă se precizează că
în sistemele electroenergetice navale nu sunt admise
sistemele de distribuţie în execuţie deschisă.
• După felul curentului sistemele de distribuţie se împart în
sisteme de distribuţie în curent continuu şi în curent alternativ.
• Consumatorii de energie electrică pot primi alimentarea direct
de la TPD sau de la tablouri de distribuţie, TD, conectate pe
partea de alimentare la TPD.
• De regulă, alimentarea directă de la TPD se face pentru
consumatorii a căror funcţionare asigură mişcarea şi
comanda navei precum şi a consumatorilor de putere mare.
• Sistemul de distribuţie al energiei electrice poate fi: magistral,
radial şi mixt.
• În sistemul magistral toţi consumatorii primesc alimentarea pe
câteva magistrale. Pe fiecare magistrală sunt conectate
tablouri de distribuţie, TD, sau cutii de conexiuni, CC, de la
care se alimentează consumatorii.
Sisteme de distribuţie a energiei
electrice:
a) magistral;
b) radial;
c) mixt
• În sistemul radial de distribuţie a energiei electrice consumatorii importanţi
şi de putere mare primesc alimentarea direct din TPD pe cabluri separate
iar ceilalţi consumatori primesc alimentarea de la tablouri secundare de
distribuţie conectate cu cabluri separate la TPD.
• Sistemul mixt reprezintă o combinaţie a primelor două. O parte din
consumatori sunt alimentaţi în sistemul radial, iar o altă parte după sistemul
magistral.
• Alegerea unuia sau altuia din sistemele de distribuţie a energiei electrice se
face luând în considerare siguranţa în alimentarea cu energie electrică şi
obţinerea unei mase minime pentru reţeaua de cabluri.
• Sistemul radial realizează o siguranţă sporită în alimentarea consumatorilor
cu energie electrică. În acest sistem ieşirea din funcţiune a unui cablu
separat nu întrerupe alimentarea celorlalţi. Dezavantajul acestui sistem
constă în lungimea mare a traseelor de cabluri ceea ce duce la mărirea
masei cablurilor şi a costurilor.
• În sistemul magistral se scurtează lungimea traseelor de cabluri şi ca
urmare masa de cabluri se micşorează comparativ cu sistemul radial. În
schimb, în cazul acestui sistem, prin deteriorarea unei magistrale o grupă
mare de consumatori rămâne fără alimentare. De asemenea acest sistem
exclude posibilitatea comenzii centralizate a alimentării consumatorilor cu
energie electrică.
• Sistemul mixt ia în considerare atât avantajele cât şi dezavantajele
sistemelor radial şi magistral.
• Alegerea unuia sau altuia din sistemele de distribuţie depinde de destinaţia navei,
puterea instalaţiei electroenergetice, numărul şi dispunerea consumatorilor de
energie electrică. În practică, la nave, sistemul radial este folosit frecvent datorită
avantajului său privind siguranţa alimentării cu energie electrică.
• Transmiterea energiei electrice la nave se face pe reţele separate cum ar fi:
- reţeaua de forţă alimentează acţionările electrice ale mecanismelor sistemelor navale
(guvernare, ancorare, incendiu, balast, drenaj, instalaţia frigorifică şi de încălzire,
s.a.) şi ale mecanismelor auxiliare care asigură funcţionarea instalaţiei de putere a
navei (pompe, ventilatoare, compresoare);
- reţeaua de iluminat normal asigură iluminatul general în toate încăperile având circuite
separate pentru iluminatul interior şi exterior, semnalizări şi lumini distinctive, circuite
de prize;
- reţeaua iluminatului de avarie este alcătuită ca şi reţeaua iluminatului normal dar spre
deosebire de aceasta este alimentată de la sursa de avarie şi asigură iluminatul în
locurile prevăzute de registrul de clasificare;
- reţeaua de curenţi slabi cuprinde instalaţiile de telefoane, sonerii, semnalizări incendiu,
telegrafie maşini, axiometre, ş.a.;
- reţeaua staţii radio alimentează aparatura de radiocomunicaţii;
- reţeaua aparatelor electrice de navigaţie alimentează aparatele de navigaţie (sonde,
lochuri, girocompas, radiogoniometru, ş.a.);
- reţeaua pentru aparate şi instalaţii de cambuză (plite electrice, oale sub presiune,
cuptoare electrice, robot de bucătărie, ş.a.)
• Numărul reţelelor separate se determină în procesul proiectării şi depinde de tipul şi
destinaţia navei.
Scheme de principiu ale reţelelor de
forţă şi iluminat naval.
Pentru realizarea reţelelor electrice se utilizează
cabluri electrice special destinate pentru instalarea
la nave. Cablurile navale trebuie să fie rezistente
la foc, să împiedice propagarea flăcării, să reziste
la produse petroliere şi în general să respecte
prescripţiile registrului de clasificare.
Cablurile navale se execută numai cu conductori
multifilari din cupru având suprafaţa secţiunii cel
puţin:
1,0mm2 în circuite de comandă şi semnalizări
0,5mm2 în circuite de măsură şi semnalizări pentru
cabluri cu minim 4 conductoare.
Schema de principiu, unifilară, a unei reţele de forţă
Schema de principiu,
unifilară, a unei reţele de
iluminat normal
Cabluri navale
• Cablul naval
• Simbol CNYY-F fără ecran de protecţie
• Simbol CNYYEY-F – cu ecran de protecţie sub
formă de tresă metalică din sârmă de cupru
foarte flexibil izolat cu PVC
• Reţele electrice de iluminat.
• Prevederile registrului de clasificare
Iluminatul normal
În toate încăperile, locurile şi spaţiile a căror iluminare este importantă pentru siguranţa
navigaţiei, comanda mecanismelor şi instalaţiilor, condiţii de locuit şi evacuare a pasagerilor
şi a echipajului, trebuie montate lămpi de iluminat fixe, alimentate de la sursa principală de
distribuţie.
La secţiile TPD sunt conectate transformatoare trifazate 380/220 V care asigură alimentarea
reţelelor de iluminat normal cu tensiunea de linie 220 V. Transformatoarele sunt de aceeaşi
putere, unul asigură consumul reţelei de iluminat normal, cel de al doilea fiind de rezervă..
Pentru a asigura distribuţia alimentării iluminatului de la sursă se folosesc tablouri secundare
de distribuţie şi doze de ramificaţie. Plecările circuitelor din tablourile secundare sunt
echipate, pentru protecţie, cu întrerupătoare automate bipolare.
Reţeaua de iluminat normal conţine circuite separate pentru: iluminatul general, iluminatul local,
prize. În acest fel, la deconectarea unei reţele ca urmare a acţiunii protecţiei, de exemplu
iluminatul general, rămân în funcţiune iluminatul local şi prizele.
Corpurile de iluminat, instalate în încăperile şi spaţiile unde este posibilă deteriorarea globurilor,
trebuie să fie protejate cu grătare de protecţie.
În încăperile sau locurile iluminate cu tuburi fluorescente, în care se află părţi vizibile ale
mecanismelor în rotaţie, trebuie să se ia măsuri pentru înlăturarea efectului stroboscopic.
O astfel de măsură ar putea fi combinarea iluminatului fluorescent cu iluminatul incandescent.
Iluminatul normal
Încăperile de acumulatoare şi alte încăperi cu pericol de explozie se
iluminează cu corpuri de iluminat în execuţie „antiex”.
Iluminatul coridoarelor, compartimentului maşini, tunelurilor liniilor de
axe, trebuie să fie alimentate prin cel puţin două circuite
independente având corpurile de iluminat astfel dispuse încât să se
asigure un iluminat uniform în cazul căderii unui circuit.
Corpurile de iluminat local în încăperile de locuit precum şi prizele de
curent trebuie să fie alimentate de la tablou prin circuite separate,
altele decât circuitul de alimentare a iluminatului general.
Corpurile de iluminat fixe din magaziile de mărfuri trebuie să fie
alimentate de la un tablou de distribuţie separat.
În toate circuitele de iluminat trebuie să se utilizeze întrerupătoare
bipolare. În încăperile de locuit şi de serviciu uscate, se admit
întrerupătoare monopolare pentru un curent de maxim 6A.
Pentru iluminatul exterior, se va prevedea un dispozitiv de deconectare
centralizat, plasat în timonerie sau alt post de cart permanent.
Iluminatul portativ
Pentru iluminatul portativ se folosesc tensiunile considerate nepericuloase, de 12V
curent alternativ şi 24V curent continuu.
Prizele pentru iluminatul portativ trebuie să fie instalate cel puţin în următoarele puncte:
- pe punte, în apropierea vinciului de ancoră;
- încăperea convertizoarelor instalaţiei de radio;
- încăperea instalaţiei de cârmă;
- încăperea agregatului de avarie;
- compartimentele de maşini;
- spatele tabloului principal de distribuţie;
- tunelul arborelui port-elice;
- timonerie;
- cabina radio;
- zona lochului şi a sondei ultrason.
Prizele alimentate cu tensiuni diferite trebuie să fie de construcţie diferită care să

excludă posibilitatea de a introduce fişa pentru o anumită tensiune la o tensiune
mai mare.
Iluminatul de avarie
În cazul scoaterii din funcţiune a centralei electrice şi dispariţia tensiunii la tabloul
principal de distribuţie, se cupleaază automat iluminatul de avarie alimentat de la
sursele de avarie (baterie de acumulatoare sau grup diesel-generator de avarie).
Sursele de avarie trebuie să asigure alimentarea concomitentă timp de 18 ore a
luminatului de avarie.
Iluminatul de avarie asigură iluminarea pentru:
- toate coridoarle, scările şi ieşirile din încăperile de locuit şi de serviciu precum şi în
cabinele lifturilor de pasageri;
- încăperile de maşini şi agregate generatoare;
- toate posturile de comandă precum şi la tablourile de distribuţie principale şi de avarie;
- încăperea diesel-generatorului de avarie;
- timonerie;
- camera hărţilor şi staţia radio;
- locurile de păstrare a inventarului de avarie;
- compartimentul cârmei;
- cabinetele medicale;
- felinarele de navigaţie.
Noţiuni de calculul reţelelor electrice
Cerinţe de calcul:
încălzirea cablului să nu depăşească limita admisă;
căderea de tensiune pe cablu să corespundă de asemenea unei
limite admisibile.
Depăşirea încălzirii duce la îmbătrânirea izolaţiei şi scurtarea
duratei de funcţionare a cablului iar depăşirea căderii de
tensiune admisă înseamnă scăderea tensiunii la barele
consumatorului ceea ce are o influenţă dăunătoare asupra
funcţionării acestuia.
Pentru realizarea acestor cerinţe ordinea este următoarea: se alege
secţiunea cablului din punct de vedere al încălzirii admisibile
după care se calculează căderea de tensiune şi se verifică
înscrierea acesteia în limitele admise. În situaţia în care se
depăşeşte limita admisă se majorează secţiunea cablului aleasă
iniţial până la obţinerea valorii admise pentru căderea de
tensiune.
În prima etapă se determină curentul de calcul.
Pentru cablul de conectare a generatorului la barele TPD curentul
de calcul se consideră curentul nominal şi se determină cu
relaţiile:
Relaţii de calcul al curentului
Curenţii de calcul pentru cablurile care conectează
consumatorii individuali la TPD se determină cu
relaţiile:
b) pentru curent alternativ trifazat:

Tablouri de distribuţie a energiei electrice
Tablourile de distribuţie a energiei electrice reprezintă
construcţii metalice în care se montează aparate de
conectare, reglare, măsură, protecţie şi semnalizare.
Corpul tabloului are carcasă şi capac care asigură
protecţia oamenilor la atingerea părţilor conductoare
de curent.
Execuţia tabloului, în funcţie de locul în care este
amplasat pe navă, poate fi protejată la picături,
protejată la stropi sau ermetică.
Aparatele de măsură se montează la înălţimea de
1,5 – 1,8 faţă de nivelul punţii, mânerele
întrerupătoarelor la înălţimea maximă 1,8 m şi minimă
0,3 m de nivelul punţii, secţiunea minimă a
conductoarelor de conexiuni este de 0,5mm2, distanţa
între părţile conductoare fără izolaţie trebuie să fie 6 la
12 mm pentru tensiuni până la 500V.
TPD
Tabloul principal de distribuţie, TPD are de regulă o lungime de câţiva metri.
Pentru montaj se realizează pe secţii şi anume: generatoare, distribuţie,
comandă, alimentare de la mal.
Numărul secţiilor generatoare este egal cu numărul generatoarelor. Numărul
secţiilor de distribuţie este determinat de numărul întrerupătoarelor
automate de alimentare a liniilor conectate direct la TPD. În compunerea
TPD se prevede în unele cazuri, o secţie de comandă şi o secţie de
alimentare de la mal.
Secţiile generatoarelor sunt destinate pentru controlul parametrilor electrici,
protecţie şi comandă a distribuţiei energiei electrice de la barele TPD la
consumatorii conectaţi direct la TPD sau la tablouri secundare de distribuţie,
TD.
Secţia alimentării de la mal este destinată pentru controlul, protecţia şi
comanda alimentării cu energie electrică de la mal. De asemenea, în
anumite situaţii, prin aceiaşi secţie se poate transmite energie electrică de
la TPD la consumatori aflaţi la mal.
Secţiile generatoare se dispun de regulă la mijlocul TPD. În cazul în care se
foloseşte o secţie de comandă, aceasta se instalează în centru având de o
parte şi de cealaltă parte dispuse secţiile generatoare. Secţiile de distribuţie
se află în stânga şi în dreapta generatoarelor. Secţia de alimentare de la
mal ocupă de regulă una din extremităţile TPD. Scheme structurale ale TPD
sunt prezentate în figurile 1.4 şi 1.5. În figura 3.6 se prezintă o vedere
generală a unui TPD.
TPD
Pe secţiile generatoarelor se montează aparate de măsură pentru
controlul curentului, tensiunii, frecvenţei şi puterii obţinute de la
generator, întrerupătorul automat de cuplare a generatorului la bare,
aparate care asigură protecţia generatorului (scurtcircuit,
suprasarcină, putere inversă, protecţie diferenţială la scurtcircuite
interioare.) De asemenea se montează comutatoare pentru reglarea
frecvenţei şi pentru alimentarea excitaţiei generatorului de la o sursă
de curent continuu, aparatul pentru sincronizare automată şi lămpile
de sincronizare menţinute ca rezervă pentru sincronizarea manuală.
Ampermetrele generatoarelor se conectează prin comutator care
asigură măsurarea curenţilor pe cele trei faze. Voltmetrele cu
comutator de asemenea permit măsurarea tensiunilor de linie şi de
fază.
Uneori pe secţiile generatoarelor se montează şi câteva întrerupătoare
automate pentru alimentare unor consumatori de putere mare.
Vederea generală a unui TPD
TPD
• Pe secţia alimentării de la mal se montează întrerupătorul automat pentru
cuplarea alimentării, aparate pentru controlul sarcinii, tensiunii şi frecvenţei.
De asemenea se montează un aparat pentru controlul succesiunii fazelor
astfel încât la cuplare succesiunea fazelor alimentării de la mal să fie
aceeaşi cu cea a centralei electrice a navei.
• Secţiile de distribuţie sunt echipate de regulă cu siguranţe cu mare putere

de rupere , MPR, şi întrerupătoare automate care asigură cuplarea la TPD a
alimentării consumatorilor individuali sau a tablourilor secundare de
distribuţie, TD. Întrerupătoarele automate sunt acţionate manual şi
presupune intervenţia operatorului pentru cuplarea şi decuplarea
consumatorilor.
• O altă variantă de echipare a plecărilor din TPD este realizată sub forma
unor blocuri pentru fiecare circuit de plecare echipate fiecare cu siguranţe,
contactor, relee termice, butoane de comandă şi lămpi de semnalizare.
Acest sistem ocupă mai mult spaţiu în TPD dar prezintă avantajul că
permite conectarea şi deconectarea consumatorilor atât local, de la TPD,
cât şi de la distanţă.
• Pentru iluminare, în afara iluminării generale din compartiment, se prevede
iluminatul local de la barele TPD.
Tablouri de distribuţie
• Pentru a reduce numărul plecărilor din TPD şi pentru
scurtarea traseelor de cabluri se utilizează tablouri de
distribuţie care primesc alimentarea de la TPD şi care
la rândul lor alimentează un grup de consumatori. De
regulă consumatorii conectaţi la un tablou de
distribuţie sunt în apropierea acestuia. Pe navele cu
mulţi consumatori, tablourile de distribuţie sunt astfel
organizate încât asigură alimentarea consumatorilor
de acelaşi fel (tablou ventilaţie, tablou pompe ş.a.).
• În sistemele electroenergetice navale se folosesc
tablouri de distribuţie în care plecările spre
consumatori pot fi echipate cu: siguranţe; siguranţe şi
întrerupătoare; întrerupătoare automate; siguranţe,
contactoare şi relee termice.
Scheme de principiu ale tablourilor de distribuţie:
a) cu siguranţe; b) cu siguranţe şi întrerupătoare;
c) cu întrerupătoare automate; d) cu siguranţe, contactoare şi relee termice
Tema 2.2
PROTECŢIA SISTEMELOR ELECTROENERGETICE
NAVALE
Generalităţi
• În procesul exploatării sistemelor electroenergetice navale sunt posibile apariţia unor
regimuri anormale de lucru.
• Pericolul cel mai mare pentru sistemele electroenergetice navale şi pentru toate
elementele acţionărilor electrice îl reprezintă regimul anormal produs de apariţia
curenţilor de scurtcircuit. În oricare punct al sistemului curentul de scurtcircuit poate
apărea la deteriorarea izolaţiei între conductoarele de curent, ca urmare a îmbătrânirii
ei, sau la avarierea mecanică prin ruperea conductoarelor şi conectarea între ele a
conductoarelor de pe faze diferite sau prin acumularea de lichid (apă) în conductori,
ş.a.
• Punctul de scurtcircuit este caracterizat prin valoarea nulă a rezistenţei. Valoarea
curentului de scurtcircuit este limitată numai de rezistenţa interioară a sursei şi
rezistenţa conductorilor electrici (bare, cabluri, aparate de conectare). Această
valoare poate depăşi de sute de ori valoarea nominală a curentului din elementul
respectiv.
• Sub acţiunea curenţilor de scurtcircuit apar forţe electrodinamice mari, capabile să
deterioreze aparatul respectiv. Sub acţiunea curentului de scurtcircuit se produce
foarte repede (în decurs de câteva secunde) creşterea temperaturii de încălzire a
cablului până la câteva sute de grade şi arderea izolaţiei. Frecvent în punctul de
scurtcircuit, în primul moment, apare arcul electric sub acţiunea căruia se aprind
obiectele din apropiere, în deosebi vaporii produselor petroliere, dând naştere la
incendii cu toate consecinţele ce decurg din acestea
• Regimurile anormale produse de suprasarcini sunt caracterizate de apariţia
curenţilor a căror valoare depăşeşte până la de două ori valoarea nominală.
Sub acţiunea acestor curenţi temperatura de încălzire a conductorilor, în
decurs de câteva minute (uneori zeci) atinge valori periculoase (circa 100-200
gr. C ) ceea ce produce îmbătrânirea rapidă a materialelor izolante sau
arderea lor. Ca urmare, regimul de suprasarcină, ca şi regimul de scurtcircuit
prezintă pericol de incendiu. Suprasarcinile, de obicei, sunt create de
regimurile anormale de lucru tehnologice de mecanismelor cu acţionarea
electrică.
• Supratensiunile care apar în funcţionarea unor acţionări electrice constituie
de asemenea regimuri anormale caracterizate prin creşterea curenţilor peste
limitele normale.
• Protecţia elementelor sistemului electroenergetic îndeplineşte următoarele
funcţii:
1) la scurtcircuit, prin intermediul siguranţelor fuzibile sau întrerupătoarelor
automate, deconectează automat elementul deteriorat şi astfel se
restabileşte regimul normal de lucru pentru celelalte elemente ale sistemului
2) la apariţia suprasarcinilor protecţia acţionează prin decontecarea temporizată
a instalaţiilor care lucrează în suprasarcină sau prin semnalizare optică şi
acustică pentru o categorie de consumatori a căror menţinere în funcţiune
este importantă pentru siguranţa navei (instalaţia de guvernare, pompa de
incendiu de avarie).
Cerinţele de bază ale protecţiei sistemelor
electroenergetice navale
• Selectivitatea constă în acţiunea protecţiei pentru deconectare numai a
elementului deteriorat. Prin aceasta se asigură menţinerea funcţionării
normale a celorlalte componente ale sistemului.
• Acţiune rapidă - pentru deconectarea elementului avariat. Deconectarea
rapidă a scurtcircuitelor asigură: reducerea dimensiunilor avariei la apariţia
arcului electric şi a forţelor electrodinamice, micşorarea timpului de lucru cu
tensiune redusă a consumatorilor rămaşi în funcţiune. Datorită acţiunii rapide
a protecţiei şi intrării automate în funcţiune a rezervei de energiei electrică,
practic, consumatorii nu sesizează pauza în alimentarea cu energie electrică.
• În cazul regimurilor anormale produse de suprasarcini protecţia nu trebuie să
acţioneze rapid, întrucât, pe de o parte, suprasarcina poate fi admisă pe o
durată limitată fără a pune în pericol instalaţia, iar pe de altă parte, este posibil
ca suprasarcina apărută să se datoreze unui şoc trecător de scurtă durată.
Din aceste motive protecţia la suprasarcină prin deconectarea consumatorului
acţionează cu întârziere de timp.
• Sensibilitatea se exprimă prin coeficientul de sensibilitate care reprezintă, de
exemplu pentru protecţia care reacţionează la curent, raportul între mărimea
curentului de scurtcircuit din zona protejată şi curentul la care acţionează
protecţia. Din acest punct de vedere, protecţia trebuie să fie suficient de
sensibilă la avarii şi regimuri anormale de funcţionare care pot să apară în
elementele protejate.
Cerinţele de bază ale protecţiei sistemelor
electroenergetice navale
• Siguranţa în funcţiune. Este foarte important ca protecţia să fie
permanent gata de funcţionare în cazul apariţiei avariilor şi
regimurilor anormale de lucru. În acest scop schemele de protecţie
trebuie să fie simple, aparatura folosită să aibă calităţi înalte în
condiţii de exploatare corespunzătoare.
• Pentru protecţia sistemelor electroenergetice şi elementelor lor la
scurtcircuit şi suprasarcini se folosesc întrerupătoare automate şi
siguranţe fuzibile.
• Întrerupătoarele automate sunt prevăzute cu declanşatoare
maximale, adică relee electromagnetice, termice sau electronice,
care la valoarea reglată a curentului de suprasarcină sau a
curentului de scurtcircuit dau impuls de deschidere a contactelor
principale, prevăzute cu dispozitive de stingere a arcului.
• Siguranţele fuzibile, la valoarea curentului stabilit pentru acţionare,
întrerup circuitul prin arderea fuzibilului. Pentru circuite de puteri
mari se folosesc siguranţe speciale cu mare putere de rupere tip
MPR.
Protecţia reţelei de distribuţie a
energiei electrice
În reţelele electrice de distribuţie pot apare două regimuri anormale de lucru:
scurtcircuitul şi suprasarcina.
În ambele cazuri cablurile reţelei sunt parcurse de curenţi care depăşesc
valorile nominale pentru care a fost stabilită secţiuneacablurilor.
Sub acţiunea acestor curenţi se scurtează durata de serviciu a cablurilor.
Protecţia reţelei de distribuţie a energiei electrice se realizează pe secţiuni separate.
Protecţia la suprasarcină şi scurtcircuite pentru secţiunea de la generator, G , la
tabloul principal de distribuţie, TPD, este calculată pentru curentul nominal debitat
de generator şi se asigura cu aparatura de protecţie a generatorului. Protecţiile pe
secţiunile de reţea între TPD şi consumatori precum şi între tablourile de distribuţie,
TD şi consumatori sunt calculate în funcţie de curenţii nominali ai consumatorilor.
Protecţia acestor secţiuni se realizează cu aparatele care protejează consumatorii.
Pe secţiunea dintre TPD şi TD cablul este calculat pentru suma consumatorilor
conectaţi la TD.
Schema protecţiei reţelei de distribuţie a energiei
electrice la suprasarcini şi scurtcircuite
Curentul de scurtcircuit poate apare în oricare punct al reţelei de distribuţie a

energiei electrice. În cazul în care scurtcircuitul se produce în punctul K1 curentul de
scurtcircuit, i.s.c., parcurge traseul de la generatorul G până în punctul
K1 trecând pe rând prin toate secţiunile reţelei şi întrerupătoarele automate
a1 , a2, a3 .
Valoarea curentului de scurtcircuit depăşeşte, de regulă, valorile curenţilor
stabiliţi pentru acţionarea aparatelor de protecţie şi ca urmare toate primesc impuls
de acţionare.Pentru a evita decuplarea întregului sistem electric atunci când se produce
unscurtcircuit, aparatele de protecţie trebuie să asigure selectivitate la decuplarea
secţiunilor de reţea. În cazul dat se deconectează numai automatul a3 care este cel
mai apropiat de punctul de scurtcircuit.
Protecţia generatoarelor
În procesul exploatării generatoarelor electrice sunt posibile
apariţia unor regimuri anormale de lucru.
Forme de avarii posibile şi regimuri anormale:
- scurcircuitarea spirelor înfăşurării de excitaţie prin scurtcircuit
între spire sau punerea la masă în două puncte. Efectul este
stricarea simetriei câmpului magnetic şi producerea vibraţiilor
maşini;
- avarierea înfăşurării induse de pe stator ca urmare a
deteriorării izolaţiei acesteia. În acest caz apariţia arcului
electric conduce la deteriorarea miezului de fier, aprinderea
izolaţiei înfăşurărilor şi declanşarea incendiului în generator;
- regimul anormal produs de şocul curentului datorat unor
scurtcircuite exterioare ;
- regimul anormal care apare la trecerea generatorului în regim
de motor. Acest regim poate apare la funcţionarea în paralel a
generatoarelor.
Avariile generatoarelor pot duce la deteriorarea
funcţionării fără întrerupere a celorlalte părţi ale
sistemului electroenergetic.
Pentru a asigura funcţionarea normală a centralelor
electrice navale, generatoarele sunt prevăzute cu
următoarele protecţii:
a) protecţia de curent la scurtcircuite exterioare şi
suprasarcini
b) protecţia de putere inversă
c) protecţia diferenţială la scurtcircuite interioare
d) protecţia de punerea la masă a unei faze. Se
asigură prin controlul permanent al stării izolaţiei
e) automat de stingere a câmpului magnetic.
Protecţia la scurtcircuite exterioare şi
suprasarcini
Curenţii mari care apar la scurtcircuitele exterioare sunt
produşi la atingerea între conductorii de pe faze
diferite sau între barele TPD ca urmare a deteriorării
rezistenţei de izolaţie.
La producerea scurtcircuitului, protecţia generatorului
trebuie să acţioneze rapid prin deconectarea
generatorului.
În acest scop, întrerupătoarele automate folosite pentru
cuplarea generatoarelor la barele TPD sunt prevăzute
cu relee maximale de protecţie.
Schema electrică de principiu a unui întrerupător
automat tip OROMAX .
La aplicarea tensiunii de comandă prin contactele
închise CB şi CF este alimentat motorul electric, M,
de armare a resoartelor. După terminarea armării
resoartelor se deschide contactul CF prin care se
întrerupe alimentarea motorului electric şi se închide
contactul CF (5-6) prin care se alimentează lampa de
semnalizare „Resoarte armate”.
Comanda de cuplare a întrerupătorului se dă prin
apăsarea pe butonul I. Este alimentat
electromagnetul de închidere EI (1-2) care
efectuează cuplarea întrerupătorului automat. În
prezenţa tensiunii nominale, declanşatorul de
tensiune minimă, DTm, execută prin acţionarea unui
clichet blocare întrerupătorului în poziţia închis,
menţinându-se situaţia şi după încetarea apăsării
butonului „I”. Cuplarea întrerupătorului automat este
semnalizată de stingerea lămpii LR (lumină roşie) şi
aprinderea lămpii LV (lumină verde).
Pentru deconectarea voită a întrerupătorului se apasă
pe butonul „O” din circuitul electromagnetului de
deschidere, ED. Este alimentat electromagnetul ED
care realizează deconectarea întrerupătorului
automat. În cazul în care, pe timpul funcţionării,
deconectarea se face automat ca urmare a acţiunii
protecţiei, se întrerupe circuitul de alimentare al
declanşatorului de tensiune minimă, DTm, se înlătură
blocarea mecanică şi sub acţiunea resoartelor se
realizează deconectarea întrerupătorului automat.
• Declanşatorul de tensiune minimă, DTm, acţionează la scăderea
tensiunii de alimentare sub 0,7 Un sau la anularea acesteia.
Protecţiile la scurtcircuite şi suprasarcini realizează deconectarea
întrerupătorului automat acţionând indirect prin intermediul
declanşatorului de tensiune minimă.
• În caz de scurtcircuite sau suprasarcini se deschid contactele
acestor relee „O” şi se întrerupe circuitul de alimentare al
declanşatorului de tensiune minimă care realizează deconectarea
• Deconectarea automată ca urmare a acţiunii protecţiei este
semnalizată prin comutarea contactelor CSD. Se deschide contactul
CSD (1-3), se stinge lampa de semnalizare cu lumină albă şi se
închide contactul CSD (1-2) care aprinde lampa de semnalizare cu
lumină roşie indicând faptul că deconectarea întrerupătorului
automat s-a făcut ca urmare a acţiunii protecţiei.
• Suprasarcina generatoarelor se poate produce la apariţia uneia sau
mai multe din următoarele cauze: pornirea unor motoare asincrone
de putere mare, repartiţia neuniformă a sarcini între generatoare,
decuplarea de la funcţionarea în paralel a unui generator, creşterea
sarcini cerută de consumatori.
Schema de protecţie selectivă la suprasarcină
Pentru protecţia selectiva la suprasarcină se
folosesc releele electromagnetice de curent
d1, d2, d3 conectate pe curenţii de fază ai
generatorului, releul intermediar d4, releele de
timp d5, d6, d7 şi declanşatoarele de tensiune
minimă aparţinând întrerupătoarelor automate
a1, a2, a3 care conectează grupele de
consumatori I, II, III enumerate în ordinea
crescătoare a importanţei lor.
Protecţia de suprasarcină acţionează la
depăşirea curentului nominal. Prin închiderea
uneia sau mai multe din contactele releelor
este alimentat releul intermediar .
La închiderea contactului sunt puse sub
tensiune releele de timp. Releele de timp sunt
reglate cu întârzieri diferite: după 4 s
acţionează primul releu d5 şi prin deschiderea
contactului său întrerupe alimentarea
declanşatorului de tensiune minimă care
provoacă deconectarea întrerupătorului
automat a1.
Protecţia la putere inversă
Dezvoltarea sistemelor electroenergetice
navale ca urmare a trecerii treptate la
etape superioare de automatizare
complexa a proceselor ce se desfăşoară
la bordul navelor, a condus la creşterea
consumului de energie electrică.
Pentru acoperirea necesarului de consum în
centralele electrice funcţionează în paralel
mai multe generatoare.
• La funcţionarea în paralel a generatoarelor apare
posibilitatea trecerii unui generator în regim de
motor atunci când tensiunea produsă de acesta
este mai mică decât tensiunea de la barele TPD
produsă de celelalte generatoare.
• Scăderea tensiunii generatorului şi trecerea lui în
regim de motor poate fi cauzată de avarii produse
la motorul primar de antrenare (întreruperea
alimentării cu combustibil, deteriorarea cuplajului
mecanic dintre motor şi generator) sau pe partea
electrică (întreruperea excitaţiei generatorului).
• În astfel de cazuri, generatorul fiind cuplat în
paralel cu alte generatoare, trece în regim de
motor şi devine consumator de energie electrică.
• Funcţionarea generatorului în regim de motor
nu este admisă şi el trebuie să fie deconectat
pentru a nu încărca generatoarele aflate in
funcţionare normală În acest scop
generatoarele navale sunt prevăzute cu
protecţie la putere inversă.
• În centralele electrice de curent alternativ
protecţia la putere inversă se realizează după
mărimea curentului şi după faza acestuia
comparativ cu faza tensiuni de la bare.
•
• Protecţia generatoarelor de curent
alternativ la putere inversă se realizează
frecvent cu relee construite după principiul
inducţiei electromagnetice.
• Circuitul magnetic este alcătuit din
miezurile 1, 2 şi discul de aluminiu 3
dispus între miezuri şi fixat pe un ax.
• Sistemul de contacte ale releului (nu este
arătat pe figură)este alcătuit dintr-un
contact mobil fixat pe axul discului.
• Releul are două înfăşurări: înfăşurarea de
curent 4 dispusă pe miezul superior 1 şi
conectată în circuitul secundar al
transformatorului de curent montat în
circuitul generatorului şi înfăşurarea de
tensiune 5 dispusă pe miezul inferior şi
conectată la transformatorul de tensiune.
• În funcţionare normală, atunci când
geratorul debitează curent şi putere în Schema de protecţie a generatorului la putere inversă
reţea momentul de rotaţie exercitat asupra a – cu releu de inducţie, b – cu elemente semiconductoare.
discului acţionează în sensul de
deschidere a contactelor.
Protecţia diferenţială a
generatoarelor
În schemele generatoarelor de mare putere,
folosite îndeosebi la propulsia electrică,
pentru mărirea eficacităţii protecţiei la
scurtcircuite interioare se foloseşte
protecţia diferenţială.
Protecţia diferenţială pentru o porţiune de
circuit poate fi realizată, în principiu, după
două scheme: schema circulaţiei de curent
sau schema echilibrului tensiunilor.
Schema de protecţie diferenţială cu
circulaţie de curent la scurtcircuite interioare
• Protecţia diferenţială cu circulaţie
de curent acţionează la diferenţa
curenţilor de la începutul şi
sfârşitul porţiunii de circuit
protejată şi este cea mai precisă şi
mai sensibilă.
• La limitele porţiunii de circuit
protejat sunt montate
transformatoarele de curent m1 si
m2 ale căror înfăşurări secundare
formează un circuit serie comun.
• Apariţia curentului Ip duce la
anclanşarea releului d şi prin
intermediul contactului acestuia se
dă impulsul de deconectare a
• Pentru funcţionarea sigură a
releului d, impedanţa acestuia are
valoare mică, astfel încât pentru
valori mici ale tensiunii aplicate să
se poată stabili un curent Ip
suficient pentru anclanşarea
releului.
Relee electronice de protecţie
În ultima vreme releele de protecţie de tip
electromagnetic, magnetoelectric, electrodinamic
sau de inducţie sunt înlocuite cu relee electronice.
Releele electronice cu semiconductoare prezintă o
serie de avantaje comparativ cu celelalte tipuri de
relee cum ar fi: timp scurt de acţionare, siguranţă
mai mare în funcţionare, posibilităţi mărite de
fixare precisă a valorilor limită la care acţionează,
reducerea influenţei temperaturii mediului asupra
parametrilor de funcţionare, masa şi gabarite
reduse, consum redus de energie electrică
Schema traductorului de curent activ
Releul electronic de tensiune minimă
Vedere generală a sistemului de protecţie a GS

Curs Sen

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Sen

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ministerul Apărării Naţionale

Academia Navală „Mircea cel Bătrân” Constanţa

PRODUCEREA ŞI DISTRIBUŢIA ENERGIEI ELECTRICE

TUDOR AURELIAN TRAIAN

Lucrarea de faţă îşi propune să completeze pregătirea de specialitate a viitorului

SCOPUL UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE

TEMATICA UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE

Unitatea de învăţare nr.1

1. NANU D. Sisteme electroenergetice Navale, Editura Muntenia,

SISTEMUL ELECTROENERGETIC NAVAL

1.1 Clasificarea, structura, condiţiile şi cerinţele de calitate pentru sistemul

1.1 Structura şi clasificarea SEN

Sistemul electroenergetic naval (SEN) cuprinde totalitatea instalaţiilor şi

Fig. 1.1 Schema electrică structurală a SEN autonome

b) utilizarea căldurii gazelor de evacuare de la motorul principal, MP,

D – diesel;Gax – generator de ax; MP – motor principal; T – turbină;

Aplicarea sistemelor prezentate este oportună la nave care navigă timp

Fig. 1.3 Schema electrică structurală a SEN unitar

SEN unitar se foloseşte la macaralele plutitoare, drăgi cu cupe pentru săpat pe

1.1.2 Scheme structurale ale centralelor electrice din SEN

Schemele structurale ale centralelor electrice din compunerea SEN trebuie să

În momentul actual, de regulă, la proiectarea centralelor electrice se prevede

Fig. 1.4 Schema structurală a centralei electrice cu un sistem de bare

Pentru funcţionarea în paralel a generatoarelor se înseriază secţiile de bare I,

Fiecare sistem de bare cu ajutorul separatoarelor a1, a2 poate fi împărţit în două

1.1.3 Condiţii de exploatare a SEN

Condiţiile de exploatare sunt definite de totalitatea mărimilor fizice

1.1.4 Cerinţe privind calitatea energiei electrice produsă de SEN

Indicatorii după care se apreciază calitatea energiei electrice furnizată de SEN

k nes. sin   100% (1.4)

Consumatorii de energie electrică de la bordul navei se pot clasifica după

1.2.1 Alegerea numărului şi puterii generatoarelor electrice. Metoda

Această metodă este cea mai utilizată la proiectarea sistemului electroenergetic al

în care: Pinst. tot. - puterea totală instalată

Bilanţul energetic pentru generatoarele sistemului electroenergetic

Consumatori de energie electrică

Coeficientul general de simultaneitate, k OG

Puterea calculată Pcalc. , Qcalc.  : - cu consumatorii de scurtă durată

Factorul mediu de putere, cos med

Numărul şi puterea generatoarelor - în funcţiune

Puterea Puterea Puterea

(8,5) (6,0) (1) (0,9) (0,82) (8,5) (6,0) - - - - -

(9,6) (8,0) - - - - - 1 0,9 0,8 22 19

87 52 196 132 158 112

0,7 0,8 0,9

61 36 157 105 142 100

0,86 0,83 0,82

unde: Pc - puterea activă consumată

Valorile obţinute se trec în coloanele 11, 16 şi 21.

unde: Q c - puterea reactivă consumată

Q calc.  1,03  1,05k OG   Q c (1.22)

Puterea aparentă se calculează cu expresia:

Valoarea medie a factorului de putere calculat pentru fiecare regim este:

1.2.2 Metoda analitică de determinare a puterii centralei electrice

Această metodă permite determinarea puterii centralei electrice fără o analiză de

unde: N - puterea motoarelor principale

în care: PK - puterea utilajelor cambuzei

Pst.  11  0,002D  Pc.nivel trai (1.29)

unde: D - deplasamentul navei în tdw.

Staţionare cu operaţii de încărcare

unde: Pancora - puterea vinciului de ancoră, kw

2. Schema electrică de structură din figura de mai jos corespunde:

a) unor SEN autonome;