SDTN - Loch-uri pentru determinarea vitezei

Mijloacele (aparatele, dispozitivele) utilizate la bordul navei pentru

determinarea continua a distantei parcurse de nava si a vitezei instantanee a
acesteia se numesc lochuri. Primul tip de loch se numea loch ordinar si a fost
construit la inceputul secolului al XVII-lea; acesta echipa velierele, iar de
principiul sau de functionare este legata nemijlocit denumirea unitatii de
masura a vitezei navei, nodul.

Lochul ordinar este compus dintr-un lest de care este legata o saula,
pe care sunt practicate noduri la interval constant. Pentru masurarea vitezei
navei, se arunca lestul la pupa navei in mars, iar viteza navei este data de
umarul nodurilor de pe saula care trec prin mana marinarului ce deserveste
lochul. Intervalul dintre noduri este astfel calculat, incat marinarului sa-i
treaca prin mana un singur nod in interval de 30 sec., presupunand ca nava
s-ar deplasa cu viteza de 1M/h. In consecinta, asa cum deja s-a precizat,
viteza navei este data de numarul de noduri ce trec prin mana marinarului in
timp de 30 sec.

In limba engleza: 

-loch = log ;

-nod = knot .

De-a lungul timpului au existat mai multe tipuri de lochuri, dintre care
se amintesc :

 lochul olandezului (dutchman's log);

 lochul mecanic (mechanical log);
 lochul hidromecanic (bottom log).

In prezent, la bordul navelor maritime sunt instalate urmatoarele tipuri

de lochuri:

 lochul hidrodinamic (pressure type log);

 lochul electromagnetic (electromagnetic log);
 lochul ultrason Doppler. 
1. LOCHUL HIDRODINAMIC

Principiul de functionare al lochului hidrodinamic se bazeaza pe

evaluarea presiunii hidrodinamice create de inaintarea navei prin apa.
Principial, valoarea vitezei navei prin apa este proportionala cu valoarea
presiunii hidrodinamice exercitate de apa de mare asupra corpului navei, ca
efect al deplasarii acesteia.

In figura 1 este schitat acest principiu. Tubul A este tubul de presiune

hidrostatica, iar tubul B este tubul de presiune totala.

Figura 1 - Principiul tuburilor Pitot.

Prin 'presiune totala' se intelege suma valorilor de presiune

hidrostatica si de presiune hidrodinamica exercitate de apa de mare asupra
corpului imers al navei in mars cu viteza V.

In ipoteza ca nava se gaseste in stationare (V=0), apa se va ridica, in

conformitate cu principiul Pitot al vaselor comunicante, la acelasi nivel,
corespunzator valorii h a inaltimii coloanei de apa.

Daca nava se afla in mars, atunci inaltimea coloanei de apa din tubul A
de presiune hidrostatica va ramane constanta (avand valoarea h), in timp ce
in tubul B de presiune totala, inaltimea coloanei de apa va avea o valoare
mai mare (H). Diferenta valorilor inaltimilor coloanei de apa din cele doua
tuburi s-a notat cu u si este proportionala cu presiunea hidrodinamica, deci
cu viteza navei.

Presiunea totala a apei are deci ca efect ridicarea coloanei de apa in

tubul B pana la inaltimea H, unde:

H=u+h,

in care : -H este proportional cu presiunea totala;

 -u este proportional cu presiunea hidrodinamica;

-h este proportional cu presiunea hidrostatica.

2. LOCHUL ELECTROMAGNETIC

Principial, lochul electromagnetic realizeaza masurarea vitezei navei si

a distantei parcurse prin evaluarea tensiunii electromotoare induse ca
urmare a interactiunii dintre campul electromagnetic constant al unei bobine
si un conductor electric ce se deplaseaza in acest camp cu viteza navei.

Partile componente ale lochului electromagnetic sunt:

1)spada lochului, confectionata din material izolator (material plastic,

fibra de sticla, etc.), care contine in interior o bobina, iar la exterior
doi electrozi din bronz, izolati fata de bobina;

2)blocul de control, care are rol de amplificator si de traductor al

semnalului electric receptionat de la spada lochului;

3)dispozitivul de lansare al spadei (valvula spadei lochului).

4)indicatoarele de viteza si distanta parcursa.

Prin alimentarea bobinei de la reteaua bordului (220V,50Hz); in spatiul

din jurul spadei va lua nastere un camp electromagnetic. Apa de mare, care
se deplaseaza cu viteza navei (insa in sens opus) in campul electromagnetic
creat, se comporta ca un conductor electric. Cei doi electrozi de bronz preiau
caderea de tensiune electromotoare indusa (care este proportionala cu
viteza navei), pe care o transmit blocului de control. Acesta amplifica
semnalul electric, pe care il transmite indicatoarelor de viteza si distanta
parcursa (in urma integrarii functie de timp).

Lochul electromagnetic prezinta (fata de lochul hidrodinamic) avantajul

ca poate indica viteze si la mars inapoi, precum si la adancimi mici ale apei.

3. LOCHUL ULTRASON DOPPLER

Functionarea lochului ultrason Doppler se bazeaza pe efectul Doppler

al ultrasunetelor care se propaga in apa de mare: daca se emite un fascicul
de ultrasunete in plan orizontal catre prova unei nave in mars, atunci
frecventa semnalului receptionat va fi diferita de frecventa semnalului emis,
cu o cantitate proportionala cu valoarea vitezei navei.

Daca se noteaza :

fe - frecventa semnalului emis;

-fr - frecventa semnalului receptionat;

-VS - 1500 m/s, viteza de propagare a ultrasunetelor prin apa de mare

la temperatura de 13°C;

-VN = viteza de mars,

atunci:∆f = fe – fr = 2·VN·fe/VS

Pentru utilizarea in navigatie, se intrebuinteaza emitatoare de

ultrasunete in configuratie IANUS (figura 2); se emit simultan fascicule catre
prova si catre pupa, avand aceeasi inclinare (θ) fata de planul plutirii si
aceeasi frecventa (fe) de emisie. Efectul Doppler actioneaza in sensul
modificarii inegale a frecventelor receptionate, acestea avand urmatoarele
expresii (descompuse in serii Taylor):

frPv = f·(1+2·VN·cosq/VS + 2·VN·2·cos2q/2VS + ) ;

Figura 2 - Lochul ultrason Doppler