CAP.

1 Caracterizarea generală a acţionărilor electrice navale

1.1. Sisteme de acţionare electrică a mecanismelor şi instala��iilor de la nave
1.2. Sisteme de acţionare electrică a mecanismelor şi instala��iilor de la nave
1.3. Dezvoltarea acţionărilor electrice navale în perspectiva trecerii la automatizarea complexă a
navei
CAP.2 Instala��iile de ancorare, legare şi remorcare. Caracterizare generală
2.1. Rolul şi elementele principale ale instala��iilor de ancorare
2.2. Elemente constructive componente
2.2.1. Instala��ii de ancorare
2.2.2. Elemente constructive componente
2.2.2.1. Ancorele
2.2.2.2 Lanţurile şi parâmele de ancoră
2.2.2.3. Nările de punte
2.2.2.4 Puţurile de lanţ
2.2.2.5 Fixarea lanţului de ancoră de corpul navei
2.3. Cerinţele regulilor de clasificare şi construcţia navelor maritime (RNR)
2.3.1. Instala��ia de ancorare
CAP.3 Acţionarea electrică a mecanismelor de ancorare şi manevră
3.1. Forţele care acţionează în lanţul de ancoră pe timpul staţionării navei la ancoră
3.2. Forţele care acţionează în lanţul de ancoră, la barbotină pe timpul ridicării ancorei
3.2.1. Tragerea navei pe lanţ cu forţă de tracţiune constantă
3.2.2. Aducerea navei deasupra ancorei
3.2.3. Smulgerea ancorei de pe fund
3.2.4. Ridicarea ancorei suspendată liber
3.2.5. Tragerea ancorei în nară
3.4. Tipuri şi parametri de bază ale mecanismelor de ancorare şi legare
3.5. Motoare electrice pentru acţionarea cabestanelor (vinciurilor) de ancorare, legare şi remorcare
CAP.4 Scheme de comandă pentru acţionarea electrică a mecanismelor de ancorare, legare şi
remorcare
4.1. Clasificare. Tipuri de protecţie electrică
4.2. Scheme de comandă cu controler
4.3. Scheme de comandă cu relee şi contactoare
4.4 Scheme de comandă pentru sistemul generator-motor
4.5. Scheme de comandă cu tiristoare
4.6. Protecţia maximală de curent
4.7. Protecţia termică la suprasarcină .
4.8. Protecţia pentru limitarea sarcinii
4.9. Protecţia la tensiune minimă
4.10. Schema electrică de comandă prin sistemul generator-motor a acţionării cabestanului
(vinciului) de ancoră
CAP.5 Algoritmul de calcul pentru alegerea motoarelor electrice şi frânelor electromagnetice,
pentru acţionarea mecanismelor de ancorare - legare
5.1. Alegerea preliminară a puterii motorului electric de acţionare a cabestanului de ancorare -
legare
5.2. Verificarea electromotorului ales la încălzire pentru regimul normal de ridicare a ancorei
5.3. Verificarea electromotorului ales pentru regimul de avarie
5.4. Verificarea electromotorului ales la efortul maxim aplicat în lanţul de ancoră
CAP.6 Calculul puterii electromotoarelor pentru acţionarea cabestanelor de manevra (legare)
6.1. Alegerea preliminară a puterii motorului electric
6.2. Verificarea alegerii electromotorului pentru asigurarea vitezelor date pentru tragerea parâmelor
6.3. Verificarea motorului electric pentru forţa maximă dezvoltată la cabestan
CAPITOLUL I. CARACTERIZAREA GENERALĂ A ACŢIONĂRILOR ELECTRICE NAVALE
1.1. Sisteme de acţionare electrică a mecanismelor şi instala��iilor de la nave
Mecanismele şi instala��iile de la bordul navelor destinate a efectua un lucru mecanic utilizat în
diferite scopuri ca: guvernarea navei, virarea ancorei, ridicarea şi transportarea greutăţi lor,
funcţionarea diferitelor pompe, compresoare, ventilatoare etc. sunt antrenate de motoare fie direct,
fie prin transmisii.
Motorul, împreună cu transmisiile mecanice şi aparatura de comandă folosită, constituie acţionarea
mecanismului. Mecanismul antrenat se numeşte mecanism executor sau maşină de lucru, în cazul în
care motorul de antrenare este motor electric, acţionarea poartă denumirea de acţionare electrică.
Aşadar, prin acţionare electrică naval�� se înţelege o instala��ie de la bordul navei compusă
din: unul sau mai multe electromotoare, transmisia mecanică şi aparatura de comandă.
Instala��ia este destinată să pună în mişcare mecanismul executor naval.
Acţionările electrice navale, după domeniu de utilizare, se împart în acţionări:
- de punte: acţionări electrice pentru ancorare, acostare, vinciuri şi macarale
pentru încărcare, mecanisme pentru manevrarea mărfurilor, lifturi, sisteme de închidere a gurilor de
magazii ş.a.;
- de bord: acţionări electrice pentru cârmă, stabilizatoare de ruliu şi alte stabilizatoare, elice cu pas
variabil, porţi etanşe ş.a.;
- de deservire a maşinilor: pentru instala��iile dispozitivelor pompelor, compresoarelor care
deservesc motoarele principale de propulsie şi centrala electrică, sisteme generale şi cu destinaţie
specială;
- de deservire socială la bord: pentru instala��ii de climatizare, instala��ii frigorifice, bucătării
electrice, spălătorii, cambuze şi alte compartimente de locuit.'
După particularităţile caracteristici lor de funcţionare, acţionările navale pot fi împărţite în două
grupe:
Prima grupă include acţionările electrice de punte şi de bord şi câteva acţionări de alt specific.
Acţionările din această grupă se caracterizează prin funcţionare în regim intermitent sau de scurtă
durată, necesită frecvente mari de conectare - deconectare, pornire de la distanţă, funcţionare
reversibilă şi un domeniu mare de reglare a turaţiei. Asemenea acţionări au de regulă o schemă
electrică complexă, necesită o cantitate mare de aparataj şi sisteme speciale de comandă.
A doua grupă include acţionările electrice pentru deservirea instala��iilor şi mecanismelor din
compartimentul maşini, şi pentru deservire socială precum şi câteva acţionări din categoriile de
punte şi de bord. Aceste acţionări funcţionează preponderent cu sarcină constantă de lungă durată,
nu sunt reversibile şi de cele mai multe ori nu necesită reglarea turaţiei. Schemele electrice de
comandă sunt cu mult mai simple şi asigură tipizarea pornitoarelor magnetice.
Motoarele electrice utilizate În acţionările electrice navale au o gamă largă de puteri, de la 0,1 la
1000 kW. În acţionările electrice actuale, pentru puteri mari se utilizează tensiuni înalte. De
exemplu, pe două tancuri petroliere construite în Anglia s-au instalat pe fiecare câte patru pompe de
transfer de 1000kW alimentate de la un transformator ridicător de tensiune 440/3300V. Registrul
Naval Român admite utilizarea pentru acţionările electrice de mare putere a tensiunilor înalte de
3,3; 6,6 şi 11 kW obţinute de la transformatoare ridicătoare de tensiune.
Acţionările electrice constituie principali consumatori de energie electrică la bordul navei. In
funcţie de tipul navei, acest consum poate reprezenta până la 90% din energia produsă de centrala
electrică a navei.
Gradul de electrificare a navei poate fi apreciat prin valoarea unui coeficient, y, care reprezintă
raportul dintre puterea instalat�� a centralei electrice şi deplasamentul navei.
(1.1)
Valorile mici sunt pentru nave de tonaj mare fără mijloace de manevră a mărfurilor sau care
utilizează aburul pentru acţionări (tancuri petroliere), iar valorile mari sunt pentru cargouri de
mărfuri generale, nave de pasageri, nave frigorifice.
Compararea gradului de electrificare prin calculul coeficientului y se face pentru nave cu destinaţii
similare. Pe măsura generalizării electrificării navelor valoarea coeficientului y a cunoscut o
creştere continuă.
Uneori pentru aprecierea gradului de electrificare, se utilizează un alt coeficient γ1 care ţine seama
de încărcarea navei şi permite aprecierea între toate categoriile de nave de transport, inclusiv-
petroliere.
(1.2)
În relaţia (1.2) G [t] exprimă greutatea încărcăturii navei.
1.2. Sisteme de acţionare electrică a mecanismelor şi instala��iilor de la nave
Acţionările electrice navale lucrează în condiţii specifice, diferite de condiţiile de lucru ale
acţionărilor electrice industriale. Această diferenţă este determinată în principal de următorii factori:

a) schimbarea considerabilă a temperaturii mediului înconjurător în cazul navigaţiei în raioane

nelimitate (de la -SO°C la +SO°C);
b) valori mari ale umidităţii relative a aerului (în încăperi închise 40 - 70%, pe punte 70 - 90%, iar
la tropice la limita de saturare);
c) prezenţa sării în apa de mare (până la 4%) şi în aerul maritim (până la 6mg/m3);
d) prezenţa vapori lor de sare, ulei şi alte produse, petroliere în încăperile navei (de la S la
20mg/m3);
e) înclinarea de lungă durată în oricare bord, oscilaţii de ruliu şi tangaj;
f) şocuri la izbirea valurilor de navă pe timpul furtunilor;
g) vibraţii create de motoarele principale, elicele navei şi mecanismele din compartimente care
ajung la frecvenţe de câteva zeci de hertzi şi amplitudini de câţiva milimetri;
h) amplasarea echipamentelor în spaţii mici, neventilate, cu .acces greu, în scopul de a economisi
spaţiile navei, ceea ce creează greutăţi în a pătrunde la aceste echipamente şi a efectua lucrări norma
le de întreţinere şi exploatare.
Pentru a lucra în aceste condiţii, echipamentul electric se construieşte special cu această destinaţie,
în toate ţările lumii construcţia navelor, a tehnicii care se montează la bord şi supravegherea
exploatării se realizează după regulile unui organ de clasificare, în România, Registrul Naval
Român (RNR) reprezintă organul de stat pentru clasificare.
Regulile RNR stabilesc următoarele condiţii pentru acţionările electrice navale:
1. Acţionările electrice navale trebuie să rămână în stare de funcţionare, la abaterile de tensiune de
alimentare şi de frecvenţă prevăzute în tabelul 1.1.