Partea Electrică a Centralelor

CURS 5

5. Subansambluri folosite în compunerea schemelor de circuite

primare
5.1 Definiţii. Terminologie. Reprezentări

− Se prezintă noţiunile de:

 Circuit primar
 Circuit secundar
 Schemă monofilară
 Schemă multifilară

Circuit primar - circuit cu rol pur energetic, care serveşte la transportul energiei cu ajutorul
curentului electric.
Circuite secundare - circuite care au rolul de a contribui la buna funcţionare a circuitelor
primare. Au următoarele funcţii:
 Măsură
 Semnalizare
 Blocaj
 Comandă
 Protecţie şi automatizare.
Realizează aceste funcţii tot prin curent electric. O parte din circuitele secundare se racordează la
secundarul transformatoarelor de măsurare de curent şi de tensiune.

− Moduri de reprezentare a circuitelor:

1. Scheme multifilare - se reprezintă toate conductoarele; se folosesc pentru scheme de montaj

2. Scheme monofilare - se reprezintă o singură fază a circuitului
2.1. scheme monofilare de principiu - pun în evidenţă modul principial de racordare a
circuitelor:

10 LEC
LEC - linie electrică în cablu

6 kV

G
  G

Se utilizează în anumite faze de analiză a unui proiect şi la calculul curenţilor de scc.

1/13
 Partea Electrică a Centralelor

2.2. scheme monofilare detaliate

6 kV

STIn 10 - 200

IUP 10 - 630

CIRS 10 - 200/5/5

STIPn 10 - 200

ACYABY 3  150 mm2

Observaţie:
 Pe porţiunile de schemă unde pot exista nesimetrii de echipare a unui circuit pe cele trei faze
se adoptă o reprezentare trifilară (de ex. în zona TC-CIRS 10);
 În dreptul aparatelor se trec tipul lor şi principalele caracteristici (de ex. U n şi In).
 Schema conţine şi aparatele de măsurare şi protecţie.

5.2 Funcţiile aparatelor electrice

Aparatele electrice utilizate în instalaţii pentru echiparea circuitelor electrice îndeplinesc diferite funcţii,
de exemplu:
 protecţie, respectiv de eliminare / limitare a scurtcircuitelor (de exemplu întreruptoare, siguranţe
fuzibile, bobine limitatoare) sau a supratensiunilor (eclatoare, descărcătoare);
 supraveghere împotriva depăşirii unor valori admisibile ale tensiunii, curentului, temperaturii etc.
(spre exemplu, transformatoare de măsurare sau senzori de curent / tensiune); aceste aparate pot
provoca o semnalizare (alarmă) sau o întrerupere de circuit (relee, declanşatoare);
 comutaţie: comandă voluntară (manuală sau automată) de închidere, respectiv, deschidere a unui
circuit în condiţii normale de exploatare (de exemplu, întreruptoare, separatoare de sarcină,
contactoare);
 izolare (separare) a unei părţi de instalaţie, pentru a se putea lucra fără risc de electrocutare, în
condiţiile menţinerii restului instalaţiei sub tensiune (de exemplu, separatoare obişnuite sau de
sarcină, întreruptoare debroşabile).

În cazul unui scurtcircuit pe un circuit electric se impune deconectarea sa rapidă, pentru a se reduce
solicitările echipamentelor şi totodată, pentru a se asigura continuitatea în funcţionarea altor circuite
racordate la acelaşi sistem de bare colectoare. De asemenea, în exploatare este de dorit să existe
posibilitatea conectării şi deconectării fiecărui circuit electric în parte, astfel încât aceste manevre să nu
conducă la întreruperea altor circuite.

2/13
 Partea Electrică a Centralelor

Elementul de protecţie, cu care trebuie prevăzut orice circuit electric, are drept scop principal detectarea
sensibilă, rapidă şi sigură a avariei, precum şi deconectarea selectivă a elementului avariat, în vederea
evitării extinderii avariei şi revenirii cât mai rapide la regimul normal de funcţionare pentru restul
sistemului. O unitate de protecţie are deci următoarele funcţii principale:
 supravegherea permanentă a diverşilor parametri pe circuit;
 intervenţia în situaţii anormale;
 transmiterea (uneori) de informaţii pentru exploatarea reţelei.

Informaţia necesară pentru comanda de închidere/deschidere a aparatajului de comutaţie în regim

autocomandat provine de la transformatoarele de măsurare (curent şi tensiune), convenţionale sau
neconvenţionale, care mai asigură şi informaţia directă privind valoarea curentului şi tensiunii, cea
necesară pentru contorizare-înregistrare şi, eventual, cea necesară implementării funcţiilor SCADA
(Supervizory Control And Data Acquisition). De asemenea, transformatoarele de tensiune constituie şi
sursa de alimentare a dispozitivelor mecanice de acţionare, prin asigurarea încărcării cu energie a unor
acumulatoare (în perioadele de funcţionare normală), pentru alimentarea aceloraşi dispozitive mecanice în
absenţa tensiunii.

Diversele funcţii îndeplinite de aparatele electrice pe un circuit pot fi realizate individual, utilizând pentru
fiecare dintre ele câte un aparat specializat (reunirea mai multor funcţii presupune folosirea mai multor
aparate pe circuit) sau prin asocierea mai multor funcţii pe un aparat (aparate cu funcţiuni multiple).
Tendinţa actuală în domeniul staţiilor electrice este de a se integra în construcţia echipamentelor de bază
(transformator de putere, întreruptor) celelalte echipamente specifice.

Partea unei staţii care cuprinde ansamblul de echipamente, materiale, aparate electrice şi dispozitive
amplasate într-un singur loc, care au un scop funcţional determinat pentru un anumit circuit, constituie o
celulă electrică.

Un sistem de bare colectoare reprezintă un nod de conexiuni electrice, extins în spaţiu pentru a se crea
condiţiile constructive necesare racordării mai multor celule dintr-o staţie electrică.

Montajul aparatajului electric în celulă se poate face fix sau debroşabil. Montajul fix prezintă avantajul
unei realizări simple, fără aparate sau blocaje speciale, dar conduce la dimensiuni mai mari ale celulelor.
Montajul debroşabil realizează, în primul rând, o importantă reducere a volumului celulelor, deoarece
este eliminat spaţiul din interiorul acestora destinat montajului sau reviziilor. Se reduce, timpul de
înlocuire a unor aparate defecte şi cel necesar reviziilor, prin folosirea unui cărucior/casetă de rezervă.
Utilizarea sistemului debroşabil permite realizarea unei construcţii fără separatoare, ceea ce conduce la
reducerea greşelilor de manevrare cu separatorul (în general, însoţite de arc electric liber) şi contribuie
sensibil la compactarea celulei. Este favorizată, utilizarea elementelor prefabricate. Construcţiile
debroşabile implică însă blocaje speciale pentru interzicerea deplasării căruciorului atunci când
întreruptorul şi eventual separatoarele nu sunt în poziţie „deschis”. Sunt necesare, de asemenea, măsuri
speciale de protecţie împotriva atingerii elementelor rămase sub tensiune după scoaterea căruciorului.

În construcţia staţiilor moderne, tendinţa generală este de a utiliza echipamente prefabricate, acestea
prezentând avantaje cunoscute de multă vreme cum ar fi de exemplu: reducerea investiţiilor în partea de
construcţie a staţiilor, economie de timp şi manoperă la montaj, înlocuire rapidă etc. Fiind un tot unitar
realizat la scară industrială, care se livrează complet pregătit şi încercat electric, celulele prefabricate
beneficiază de un control de calitate care le garantează siguranţa şi securitatea în funcţionare. În plus,
cerinţele mereu în creştere privind ameliorarea calităţii distribuţiei de energie electrică conduc spre
descentralizarea automatizărilor şi dezvoltarea dispozitivelor de teleconducere, a căror realizare
industrială permite creşterea sensibilă a fiabilităţii şi scăderea costurilor. Progresele din domeniul
aparatajului electric, precum şi a echipamentelor de control-comandă, au condus la o reducere sensibilă a
dimensiunilor celulelor prefabricate, la o diminuare a cheltuielilor de punere în funcţiune şi de exploatare
(s-a ajuns la soluţii care nu necesită practic întreţinere), la creşterea duratei de viaţă a instalaţiilor, precum
şi la o creştere a fiabilităţii sistemului pe ansamblu.

3/13
 Partea Electrică a Centralelor

5.3 Aspecte caracteristice pentru schemele de circuite primare

1. Asigurarea continuităţii în alimentare

2. Elemente care pot influenţa alegerea unei scheme de conexiuni
3. Elasticitatea schemelor de conexiuni
4. Criteriul de alegere a schemelor de circuite primare

1. Asigurarea continuităţii în alimentare – se poate realiza pe 2 căi (diametral opuse):

1.1. introducerea de elemente şi căi suplimentare de rezervare
 de obicei, circuitele de rezervare sunt menţinute active
 orice element nou în schemă introduce două dezavantaje:
 efort de investiţii suplimentar
 reprezintă o sursă de avarii
 se acceptă un element nou dacă avantajele pe care le poate aduce depăşesc dezavantajele.
1.2. simplificarea schemelor de conexiuni
 numărul de elemente se reduce la minimul necesar funcţional  se reduce numărul
surselor de avarie şi scade investiţia.

Continuitatea în alimentare poate fi afectată de:

 Revizii (tendinţa mondială este de a construi echipamente ce nu necesită revizii – fără
întreţinere)
 Apariţia unor defecte (de ex. scurtcircuite).

2. Elemente care pot influenţa alegerea unei scheme de conexiuni

 condiţiile impuse de consumator (astăzi se asigură de către furnizor o cale de alimentare;
o a doua cale de alimentare de rezervare se asigură numai cu contribuţia investiţională a
consumatorului)
 configuraţia reţelei înconjurătoare şi gradul ei de rezervare
 mărimea curenţilor de scc. în nodul respectiv.

3. Elasticitatea schemelor de conexiuni

Se referă la:
 elasticitatea unei scheme de a putea fi adoptată prin manevre de comutaţie la
configuraţia necesară în diferite momente de exploatare (elasticitate conferită de I, S)
 elasticitatea unei scheme de a putea fi extinsă în timp prin adăugarea de noi circuite.

4. Criteriul pentru alegerea schemelor de circuite primare

 satisfacerea condiţiilor tehnice
 soluţiile tehnice posibile se ierarhizează după un criteriu economic (cheltuieli totale-CT):

Ci – cheltuieli de investiţie
Cex - cheltuieli de exploatare
D – daune

Dintre soluţiile tehnice posibile se alege cea cu CT minim.

4/13
 Partea Electrică a Centralelor

5.4 Echiparea circuitelor racordate la un sistem de bare colectoare

 Sistem de bare colectoare (BC) – nod electric (în sensul Th. I Kirchhof) extins în spaţiu
pentru a crea condiţii constructive şi de izolare necesare pentru racordarea mai multor
circuite.
Se numeşte sistem deoarece există:
 În 3f (c.a.) – 3 (4 – cu neutru) noduri
 În c.c. – 2 noduri: + şi –.

5.4.1 Echiparea circuitelor de linie

Fie mai multe linii racordate la un nod (1BC) ca în figură:

 SEN

1 BC

Isc. linie

În zona imediat următoare plecării liniei de la BC (în punctul de derivaţie) se prevăd aparate
electrice. Necesitatea aparatelor este determinată de:
 Întreruperea unor curenţi de scc. (ce pot solicita dinamic şi termic circuitele);
 Conectarea şi deconectarea circuitelor în regim normal (elasticitate).
Deconectarea se poate realiza de către:
 Siguranţa fuzibilă
 Întreruptor automat (comandat de un dispozitiv de protecţie)
 Siguranţa fuzibilă:
 Investiţie mică
 Acţionează bine la scc. violent.
 Întreruptorul – oferă elasticitate mărită
 se pot face conectări şi deconectări în regim normal.
a) Variante de echipare a unui circuit de linie de JT (Un  1000 V) Un  1000 V

IA Sb
IA
SF

SF IA

l1 l2 l3 l4
Siguranţă fuzibilă Întreruptor cu pârghie Întreruptor Separator de bare
+ automat +
siguranţă fuzibilă întreruptor automat

5/13
 Partea Electrică a Centralelor

l1 - cea mai simplă echipare a circuitelor de linie, se foloseşte, în general, la consumatori casnici.
l2 - echiparea cu un plus de elasticitate, conferită de IP, cu care se pot face manevre sub sarcină
normală. IP separă SF de tensiunea barelor.
l3 - IA preia ambele funcţii (separare + manevre). Dezavantaj: atunci când este necesară revizia
la IA, trebuie întreruptă alimentarea barei colectoare  se perturbă alimentarea tuturor
consumatorilor racordaţi la bara respectivă  daune.
l4 - se introduce un separator faţă de bare (S b)  se pot face lucrări la IA fără a întrerupe
alimentarea celorlalţi consumatori.
Reviziile şi reparaţiile mai dese la întreruptor sunt determinate de faptul că sunt cele mai
solicitate aparate în exploatare.
b) Variante de echipare a unui circuit de linie de ÎT (Un > 1 kV)
Un > 1 kV
SB
SB SB SB
SB
SS SPI
I
I I
TC
SF
SF TC
TC SL SL SPI

SLP SPL

L1 L2 L3 L4 L5

L1 - elementul de bază este SF; SB separă SF faţă de bare.

L2 - elasticitate mărită faţă de L1 prin introducerea separatorului de sarcină SS. SB + SS formează o
construcţie unică care are dublă rupere: un cuţit joacă rol de S B şi un cuţit joacă rol de SS
(separator de sarcină). SS se prevede suplimentar cu dispozitiv de stingere a arcului electric
determinat de curenţi de regim normal.
L3 - elasticitate mărită faţă de L 2 prin introducerea I, care preia funcţiile S S + SF. Întreruptorul
este flancat înspre BC de către SB. Schema se foloseşte la circuitele la care tensiunea vine numai
dinspre bare (de ex. circuitul de alimentare a unui consumator  motor electric).

L1, L2, L3 - circuite la care tensiunea vine dinspre bare.

L4 - cazul unor linii la care tensiunea poate veni dinspre bare sau dinspre linii  se prevede un
separator faţă de linie (SL)  alimentare de la două capete. SL se prevede cu cuţite de legare la
pământ formând o singură construcţie. S L este echipat cu trei cuţite principale şi trei cuţite de
legare la pământ.

Legarea la pământ este o metodă de bază pentru protecţia vieţii oamenilor.

NPM ne obligă să facem legături la pământ de jur împrejur, către toate părţile de unde ar putea să
apară tensiuni periculoase.

6/13
 Partea Electrică a Centralelor

Moduri de legare la pământ:

− Prin cuţite de legare la pământ sau prin separatoare scurtcircuitoare;
− Prin scurtcircuitoare mobile - sistem de trei cleme pentru cele trei faze şi o altă clemă pentru
legătura la pământ. Legăturile sunt din conductoare flexibile şi sunt suficient de groase
pentru a nu se topi la trecerea curenţilor de scc.

L5 - pentru linii cu tensiuni mari, pentru revizii la I  se dispun separatoare de legare la pământ
(SPI)
SB - are un set de CLP (cuţite de legare la pământ)
SL - are două seturi de CLP.
TC = trafo. de măsurare de curent. Se dispune după I pentru ca în cazul unui scc. în TC, I să
poată deconecta componenta care vine dinspre BC  nu se întrerupe funcţionarea BC şi nu se
perturbă ceilalţi consumatori.

c) Ordinea de manevrare a aparatelor de comutaţie

Manevră = succesiune de operaţii prin care se schimbă starea operativă a echipamentelor.
Atenţie la:
− să nu se rupă curenţi mari cu separatoarele (nu au dispozitiv de stingere a arcului electric);
− să nu legăm la pământ instalaţii aflate sub tensiune.
Situaţii când este recomandată manevrarea separatoarelor:
 În absenţa sarcinii sau la sarcini reduse (I< 1% In)
 În sarcină, dar diferenţa de potenţial la bornele separatorului să fie U<1% Un.
Ordinea de manevrare a aparatelor de comutaţie pentru L4:
− La închiderea circuitului

Se închid SB SL I
t
Se deschid (SL)

Observaţie: Se închide mai întâi SB pentru a proteja bara. În cazul unui defect pe linie se
deschide SL imediat.
− La deschiderea circuitului:

Se închid
t
Se deschid I SL SB Măsuri NPM

Etape pentru pregătirea intervenţiei (revizii-reparaţii) la un circuit (de linie):

− realizarea manevrelor de deschidere a circuitului
− verificarea absenţei tensiunii:
 la ÎT cu voltmetre montate în secundarul TT (transformator de măsurare de tensiune);
 la MT cu ştangă cu lampă indicatoare;
 la JT cu creion de tensiune;
− legarea la pământ pe fiecare parte a zonei de lucru
− montarea plăcuţelor avertizoare şi delimitarea zonei de lucru (de ex. cu frânghie); plăcuţe:
 pe chei de comandă "NU MANEVRAŢI"
 în dreptul celulei "AICI SE LUCREAZĂ"

7/13
 Partea Electrică a Centralelor

5.4.2 Echiparea circuitelor de generator sau de bloc generator - transformator

− Generatoarele sincrone de mare putere folosite în centralele electrice se construiesc pentru

tensiuni nominale variind între 630 kV.
− Moduri de racordare a generatorului la BC:
a) direct
b) prin intermediul unui transformator SEN

IscSEN
110 400 kV

SB

 SEN I

TC2
6 - 10 kV

SB
A
I
T

TC2

G ADR
 IscG

G ADR

TC1
TC1

a) Direct b) Schema bloc generator - trafo.

− SB se montează obligatoriu pentru a realiza separarea vizibilă când se lucrează la I.

− De regulă, racordarea unui generator la SEN este însoţită de un şoc de curent, care este cu
atât mai mic cu cât sunt realizate mai bine condiţiile de sincronism ale generatorului cu
sistemul electroenergetic.
− Sincronism - suprapunerea sistemelor de fazori de tensiune ai generatorului şi ai sistemului.
RG V

 RS

TS

TG SG

SS

Cele două sisteme de fazori sunt în sincronism când voltmetrul V ar indica valoarea zero.

8/13
 Partea Electrică a Centralelor

Condiţii pentru realizarea sincronismului sistemelor de fazori:

1. Acelaşi sens de rotaţie a fazorilor
2. fG = fS
3. (în modul)
4.  ( UG R,S,T , US R,S,T) = 0

− Fie un defect (scc.) în zona A (între întreruptor-I şi generator-G). Protecţia sesizează defectul
şi dă comanda de deconectare. Evenimente care au loc:
 Deconectarea I întrerupe componenta Isc.SEN debitată de SEN la locul de defect;
 ADR (automat de dezexcitare rapidă) asigură deconectarea înfăşurării de excitaţie a
generatorului şi disiparea energiei înmagazinată în câmpul inductiv al
maşinii; în acest fel se elimină componenta debitată de generator la locul de defect
(Isc.G). Altfel, generatorul excitat şi în rotaţie ar continua să debiteze pe defect.
− Pentru sesizarea unui defect se foloseşte principiul protecţiei diferenţiale: acest lucru se
realizează cu trafo. de măsurare de curent TC 1 şi TC2 dispuse unul pe partea neutrului G,
celălalt lângă întreruptor:

TC2

 În regim normal: curenţii (din înfăşurarea

secundară) prin cele două trafo. sunt egali
şi de acelaşi sens  diferenţa mărimilor
măsurate de TC1 şi TC2 este practic nulă.

TC1

TC2

 În regim de scc.: valoarea curenţilor creşte, în

secundarul TC1 şi TC2 se schimbă sensul
curentului  A va indica suma curenţilor,
valoare ce va determina pornirea protecţiei:
TC1 deschiderea I şi funcţionarea ADR.

5.4.3 Echiparea circuitului de transformator sau de autotransformator

− Se vor analiza scheme pentru:

 Trafo. de mare putere (zeci, sute MVA)
 Trafo. de mică putere (zeci, sute kVA)

9/13
 Partea Electrică a Centralelor

1. Transformatoare de mare putere

1.1. Cazul transformatoarelor cu trei înfăşurări sau ATr
Fac legătura între trei noduri, cu Un > 1 kV

110 kV
SB

I
TC

STsup

20 kV

T STmij.

STinf.

6 kV

− La bornele fiecăreia din înfăşurări se dispune câte un întreruptor (I) cu rolul de:
− Deconectare în regim de scc.
− Manevre în regim normal
− Fiecare I este flancat de separatoare (ex. SB şi STsup)
− Rolul STsup, mij, inf.:
− Prin deschiderea unuia dintre aceste separatoare şi a S B corespunzător, se dă
posibilitatea lucrului la I fără a întrerupe tranzitul între celelalte 2 înfăşurări ale trafo.

Excepţie: se poateSEN

renunţa la S Tsup, mij, inf dacă suntemSEN
într-o staţie coborâtoare, alimentarea
SEN
numai de la sistem, iar în celelalte două reţele nu există surse, făcându-se numai distribuţie de 
se face

energie electrică.
6 20 kV 6 20 kV 6 20 kV
1.2. Cazul trafo.Scu
B
două înfăşurări: SB SB

I SB 110 - 220 kV SS
SFMT
I
− ST nu mai este necesar,
SFMT când se
T
TC lucrează la I se întrerupe tranzitul
T
prin trafo.
T T
2. Transformatoare de mică putere (SnT zeci, sute kVA)

IA SF
Se folosesc JT
ca trafo. coborâtoare de la MT (6, 10, 20 kV) la o joasă tensiune (U n  1 kV). Astfel
de instalaţii se numesc, în ţara noastră posturi de transformare. IA

SBJT SBJT SBJT

400/230 V 400/230 V 400/230 V
6 - 20 kV 10/13

2.A) 2.B) 2.C)

 Partea Electrică a Centralelor

2.A.
− întreruptorul are rolurile:
− manevre în regim normal
− deconectarea scc. din aval de I
− SBJT util pentru separarea vizibilă în cazul unor lucrări la JT
− Variantă de schemă folosită mai rar.

2.C.
− SFMT are rolul de a întrerupe scc. din aval
− SB + SS - separator cu dispozitiv simplificat de rupere a curentului de regim normal sau de
suprasarcină
− SBJT util atunci când se fac lucrări pe partea de JT.
− Variantă mai des folosită.

2.B.
− Variantă fără întreruptor pe întreg circuitul de trafo.  pentru deconectarea circuitului de
trafo. trebuie mai întâi deconectaţi toţi consumatorii de JT. Totuşi mai rămâne curentul de
mers în gol al trafo. (foarte mic) care poate fi rupt cu S B (Irup.s < 1% Ins). Curentul de mers în
gol se datorează pierderilor în fier.
− Coordonarea alegerii SFMT şi SFJT :
− La punerea sub tensiune a trafo. (acesta fiind în gol) este posibil să apară un curent de
şoc de magnetizare (56 x In)  fuzibilul siguranţei de MT se alege mai gros, astfel
încât să reziste la acest curent şi să se ardă numai în cazul unor scc.  nu se arde la
suprasarcină şi trafo. s-ar putea supraîncălzi:
− Siguranţa de JT are rolul de protecţie la suprasarcină, fuzibilul fiind ales mai subţire.

11/13
 Partea Electrică a Centralelor

5.4.4 Racordarea transformatoarelor de tensiune şi a descărcătoarelor

− Trafo. de tensiune (TT) se racordează în derivaţie pe circuite.

− Soluţii de racordare a TT şi a descărcătorului:
− La bornele generatorului
− În noduri
− Pe alte circuite (L, T)

1. la bornele generatorului
635 kV

TT

S SF
G Triunghi deschis


− T poate să existe sau nu.

− Rolurile TT:
− Verificarea condiţiilor de sincronism
− Alimentarea contoarelor
− Alimentarea circuitelor de protecţie
− Alimentarea RAT (regulatorul automat de tensiune)

2. în noduri şi pe alte circuite (de ex. T, L)

635 kV 110 kV

SB SB

SF DRV Un  110 kV TT
TTL DRV
TT
SB
SB
I

LI SL 2.b)
2.a)

DRV

TT SP

TT DRV
12/13
L
 Partea Electrică a Centralelor

2.c)

− 2.a) +2.b) - soluţii de racordare a TT şi DRV la BC. Uneori se poate prevedea pe linii TT L
pentru a compara tensiunea de pe linie cu cea de pe bara colectoare.
− Pentru Un  35 kV, TT se racordează la nod prin SF.
− Rolul SF este de a se arde în cazul unui scc. în TT, întrerupând componenta ce vine
de la sistem  defectul nu se mută pe bare. La tensiuni mai înalte, nu se foloseşte SF
(2.b))  în caz de scc. în TT se întrerupe BC
− Separatoarele sunt utile în caz de revizie la TT.
− 2.c) Se elimină dezavantajul unui defect datorat unui scc. în TT prin dispunerea TT numai pe
circuitele racordate la bare (trafo., linii).

TT pot fi şi de tip TECU (tensiune-exterior-capacitiv-ulei) – dotate cu un divizor de tensiune

capacitiv la care se racordează un TT inductiv. TT este izolat pentru o tensiune mai mică. Se
construiesc pentru reţele cu Un≥110 kV.
Observaţie:
Rolul înfăşurării în triunghi deschis (U) a TT:
− în regim normal  Voltmetrul V nu indică nimic
− în regim de scc. nesimetric sau în cazul unor puneri la pământ 
Voltmetrul V sesizează defectul de izolaţie

− Desecărcătoarele
− Se prevăd pentru protecţia echipamentelor împotriva unor supratensiuni externe sau
interne.
− Se prevăd, de regulă, alături de TT pe bare (2.a + 2.b)
− În varianta 2.a) se prevăd pe linii numai dacă acestea sunt LEA. Dacă reţeaua este în
cablu, se poate renunţa la folosirea descărcătorului.
− În varianta 2.b):
− Pentru trafo. este obligatorie prevederea de descărcătoare
− Pentru linii se dispun eclatoare cu coarne sau descărcătoare la 110 sau 220kV.
La 400 kV se dispun numai descărcătoare.

13/13