 MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU

PREFATA

Acest manual se adresează în primul rând studenţilor de la facultăţile

cu profil electric şi electromecanic, fiind un ghid pentru însuşirea noţiunilor
legate de structura şi principiul de funcţionare al convertoarelor statice
precum şi utilizarea acestora în cadrul acţionărilor electrice reglabile.
Manualul de “Convertoare statice în acţionări electrice” poate fi, de
asemenea, utilizat cu succes şi de specialiştii în domeniul convertoarelor
statice şi electronicii de putere.
Lucrarea tratează toate tipurile de convertoare statice utilizate în
acţionările electrice, inclusiv convertoare statice moderne comandate pe
baza principiului modulaţiei în lăţime. Se tratează aspecte privitoare la
fenomenele fundamentale ce au loc în convertoarele statice, la soluţiile
constructive şi principiul de funcţionare, precum şi unele probleme privind
calculele de dimensionare ale diferitelor elemente din componenţa
acestora. Formele de undă obţinute la ieşirea convertoarelor statice,
precum şi cele corespunzătoare sistemelor de acţionare convertor static-
motor electric de acţionare au fost obţinute prin simularea funcţionării
acestora cu ajutorul pachetelor de programe MATLAB şi SIMULINK.
Manualul este structurat în şapte capitole după cum urmează:
Capitolul 1- prezintă elemente semiconductoare de putere utilizate în
construcţia convertoarelor statice. Se tratează atât elementele
semiconductoare de putere clasice (dioda, tiristorul şi triacul), cât
şi elemente complet comandate (tiristoare GTO, tranzistoare
bipolare de putere, tranzistoare cu efect de câmp, tranzistoare cu
inducţie statică, etc.). În cadrul acestui capitol se prezintă şi

1
  CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI

dimensionarea unor elemente de protecţie pentru elementele

semiconductoare de putere.
Capitolul 2- tratează iniţial fenomenul comutaţiei electrice, fenomen
de bază în funcţionarea convertoarelor statice, iar apoi se face o
clasificare a convertoarelor statice ţinându-se cont şi de tipul
comutaţiei (naturală sau forţată).
Capitolul 3- se ocupă de construcţia şi principiul de funcţionare al
întreruptoarelor statice de curent alternativ şi curent continuu.
Capitolul 4- studiază variatoarele statice de curent alternativ şi curent
continuu (chopper-e). În cazul variatoareleor de curent continuu se
prezintă atât variatoarele de un cadran, cât şi cele de două şi
patru cadrane.
Capitolul 5- tratează redresoarele comandate. Se prezintă în detaliu
toate tipurile de redresoare cu comutaţie naturală (redresoare de
două cadrane, de un cadran şi de patru cadrane) şi redresoarele
cu comutaţie forţată (redresoare cu factor de putere unitar şi
redresoare cu comandă PWM).
Capitolul 6- prezintă studiul convertoarelor statice directe de frecvenţă
(cicloconvertoare şi convertoare statice directe de frecvenţă cu
comutaţie forţată).
Capitolul 7- se ocupă de studiul invertoarelor cu conducţie pe toată
durata pulsului şi celor cu modulaţie în lăţime (PWM). După studiul
principiului de funcţionare şi metodelor de comandă se prezintă
diferite tipuri de invertoare de tensiune şi curent cu tiristoare,
precum şi invertoare realizate cu tiristoare GTO şi tranzistoare de
putere).
Lucrarea este rezultatul experienţei autorilor, dobândită prin
activitatea desfăşurată în domeniu.
Autorii doresc să aducă mulţumiri familiei şi tuturor acelora care au
făcut posibilă apariţia acestui manual.

Autorii

2
  MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU

CUPRINS

INTRODUCERE______________________________________________11
Locul şi rolul convertoarelor statice___________________________11
Clasificarea convertoarelor statice____________________________12
1. ELEMENTE SEMICONDUCTOARE DE PUTERE_________________15
1.1. Dioda semiconductoare_________________________________15
1.2.. Tiristorul 17
1.2.1. . Generalităţi 17
1.2.2. . Comutaţia tiristorului 20
1.2.3. . Protecţia tiristoarelor 23
1.3. Tiristoare cu blocare pe poartă______________________________28
1.4.. Alte tipuri de tiristoare 31
1.5. Tranzistorul de putere__________________________________33
1.5.1. Tranzistoare bipolare de putere (BPT) 33
1.5.2. . Tranzistoare de putere cu efect de câmp (MOSFET) 34
1.5.3. Tranzistoare bipolare cu bază izolată (IGBT) 35
1.5.4. . Tranzistoare cu inducţie statică (SIT) 35
1.6. Triacul 36

2. FENOMENUL COMUTAŢIEI ÎN CIRCUITE CU ELEMENTE

SEMICONDUCTOARE 39
2.1. Procesul comutaţiei_____________________________________39

3
  CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI
2.1.1. Comutaţia naturală 40
2.1.2. Comutaţia forţată 41
3. ÎNTRERUPTOARE STATICE_________________________________43
3.1. Întreruptoare statice de curent alternativ___________________43
3.1.1. Întreruptoare de curent alternativ monofazat 43
3.1.2. Întreruptoare de curent alternativ trifazat 47
3.2. Întreruptoare statice de curent continuu___________________49
3.2.1. . Conectarea unui circuit de curent continuu 50
3.2.2. . Deconectarea unui circuit de curent continuu 51
4. VARIATOARE STATICE_____________________________________53
4.1. Variatoare statice de curent alternativ_____________________53
4.1.1. Variatoare de curent alternativ monofazat 53
4.1.2. Variatoare statice trifazate 58
4.2. Variatoare statice de tensiune continuă______________________62
4.2.1. . Noţiuni generale 62
4.2.2. Funcţionarea variatoarelor de tensiune continuă 64
4.2.3. . Dimensionarea variatorului de tensiune continuă 65
4.2.4. Variator de tensiune continuă cu transfer de energie
spre sursă 68
4.2.5. Variatoare de tensiune continuă de mai multe cadrane 69
4.2.6. . Tipuri de circuite de stingere 71
5. REDRESOARE____________________________________________75
5.1. Redresoare de două cadrane_____________________________75
5.1.1. Funcţionarea redresoarelor de două cadrane. 76
5.1.1.1. . Redresoare monofazate 76
5.1.1.2. Redresoare trifazateEroare! Marcaj în document nedefinit.
5.1.2. Calculul mărimilor caracteristice redresoarelor
de două cadrane 86
5.1.3. Studiul redresorului ţinând cont de căderile de
tensiune interioare 89
5.1.4. Regimul de curent întrerupt. Dimensionarea bobinelor
de filtrare-limitare. 91
5.1.5. Redresoare cu diodă de nul 95
5.2. Redresoare de un cadran________________________________98

4
  CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI

5.3. Redresoare bidirecţionale_______________________________102

5.3.1. Generalităţi. Principiul de funcţionare. 102
5.3.2. Convertoare statice de patru cadrane fără curenţi
de circulaţie 105
5.3.3. Convertoare statice de patru cadrane cu curenţi
de circulaţie 106
5.3.4. Scheme de convertoare statice de patru cadrane 108
5.4. Redresoare cu comutaţie forţată____________________________111
5.4.1. Redresoare cu factor de putere unitar 111
5.4.2. Redresoare cu comandă PWM______________________________114

6. CONVERTOARE STATICE DIRECTE DE FRECVENŢĂ____________119

6.1. Convertoare directe de frecvenţă cu comutaţie naturală______119
6.1.1. Clasificare, principiul de funcţionare _________________________119
6.1.2. . Cicloconvertoare cu circuite simetrice 121
6.1.3. Cicloconvertoare cu circuite nesimetrice. 127
6.2. Convertoare directe de frecvenţă cu comutaţie forţată_______129
7. CONVERTOARE STATICE INDIRECTE DE FRECVENŢĂ__________131
7.1. Principiul de funcţionare a invertoarelor trifazate cu
conducţie pe toată durata pulsurilor______________________133
7.2. Principiul de funcţionare a invertoarelor cu modulaţie
în lăţime 140
7.2.1. . Invertoare de tensiune cu modulaţie în lăţime 141
7.2.1.1. Comanda în tensiune a invertoarelor de tip PWM_______141
7.2.1.2. Comanda în curent a invertoarelor de tip PWM_________146
7.2.2. Invertoare de curent cu modulaţie în lăţime _____________________149
7.3. Invertoare cu circuite de stingere individuale
şi tiristoare auxiliare 150
7.3.1. Invertor trifazat cu condensator de stingere divizat 151
7.3.1.1. Studiul funcţionării invertorului 154
7.3.1.2. . Dimensionarea elementelor circuitului de stingere 159
7.3.2. Invertor trifazat cu condensator de stingere unic 160
7.3.2.1. Studiul schemei invertorului 161
7.3.2.2. Determinarea valorilor condensatorului şi inductanţei

9
  MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU

de comutare în condiţii optime 164

7.3.3. Invertoare cu circuite de stingere comandate cu tiristor
auxiliar şi stingere independentă 140
7.4. Invertoare autonome__________________________________168
7.4.1. Invertorul autonom cu condensatoarele de stingere în conexiune pe
fază 168
7.4.2. Invertoare autonome cu condensatoare de stingere
conectate între fazele invertorului 171
7.4.3. Comparaţie între invertorul trifazat cu condensatoare de stingere
conectate pe fază şi invertorul trifazat cu conde- nsatoare de stingere
conectate între faze 173
7.5. Invertoare cu circuit comun de stingere___________________175
7.6. Invertoare de curent___________________________________179
7.6.1 Invertorul de curent cu stingere independentă 179
7.6.2. Invertorul de curent cu stingere autonomă______________________181
7.6.3. Comparaţie între invertoarele de tensiune şi
invertoarele de curent 183
7.7.. Invertoarele cu tiristoare cu stingere pe poartă (GTO) 186
7.8. Convertoare statice de frecvenţă utilizând tranzistoare
de putere 189
7.9. Concluzii cu privire la utilizarea noilor tipuri de dispozitive
semiconductoare de putere în cadrul convertoarelor statice
de frecventă______________________________________________191

BIBLIOGRAFIE 193

1
0
  CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI

INTRODUCERE

Locul şi rolul convertoarelor statice

Convertoarele statice (CS) au devenit un element important în sistemele de

alimentare cu energie electrică a consumatorilor de orice tip. Cel mai frecvent,
convertoarele statice sunt utilizate în sisteme reglabile de acţionare electrică,
sarcina fiind în acest caz un motor electric. Astfel, printr-o comandă adecvată
furnizată de un regulator în circuit închis, convertoarele statice reglează
parametrii energiei electrice de ieşire, la necesităţile cerute de motorul
electric. În sistemele moderne, implementarea unei strategii performante de
reglare, se face cu ajutorul unui sistem de calcul sau sistem multiprocesor.
Convertorul static, împreună cu blocul de comandă în circuit închis,
formează domeniul electronicii de putere.
Convertoarele statice sunt echipamente a căror parte de forţă conţine
elemente semiconductoare de putere şi realizează conversia energiei electrice
tot în energie electrică dar cu unii parametri modificaţi. Ele pot fi realizate cu
diode (convertoare statice necomandate) caz în care nu permit reglarea puterii
medii transmise sarcinii, fiind utilizate pe scară mai mică. În lucrarea de faţă se
tratează convertoarele statice comandate, realizate cu elemente semicomandate de
putere comandate, care permit comanda puterii medii transmise sarcinii.

Clasificarea convertoarelor statice

Forma constructivă şi principiul de funcţionare ale convertoarelor statice sunt

influenţate de mai mulţi factori, cum ar fi: forma curentului la ieşire, numărul
de faze, forma energiei înainte şi după conversie, tipul comutaţiei,

11
  MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU

etc. Din acest motiv există mai multe criterii de clasificare a convertoarelor statice,
cel mai important fiind însă criteriul energetic.
În tabelul 2.1. se prezintă o clasificare a convertoarelor statice pe baza
criteriului energetic (forma energiei înainte şi după conversie şi modul de
transformare a energiei de la intrare). În acest tabel sunt date şi simbolizările
claselor de convertoare statice rezultate în urma acestei clasificări. De asemenea, în
cadrul tabelului se arată şi apartenenţa convertoarelor statice respective la clasele
rezultate în urma clasificării în funcţie de tipul comutaţiei.
Din punct de vedere energetic, se deosebesc următoarele categorii de
convertoare statice:
1. Redresoare - care realizează conversia energiei din curent
alternativ în energie de curent continuu, iar prin comandă se poate realiza
modificarea valorii medii a tensiunii de la ieşire.
2. Invertoare - care realizează conversia energiei de curent
continuu în energie de curent alternativ, prin comandă putându- se
modifica valoarea frecvenţei tensiunii de la ieşire şi eventual, valoarea
efectivă a acesteia. La rândul lor invertoarele se pot clasifica în:
 invertoare cu modulaţie în amplitudine sau cu conducţie pe
toată durata pulsului, când se realizează modificarea doar a
frecvenţei tensiunii de la ieşire;
 invertoare cu modulaţie în lăţime (PWM) care realizează
variaţia atât a frecvenţei tensiunii de la ieşire, cât şi a valorii
efective a acesteia.
3. Variatoare statice, care nu modifică forma energiei de la intrare
ci numai parametrii acesteia. Variatoarele statice pot fi:
 variatoare de tensiune continuă sau choppere care
modifică valoarea medie a tensiunii continue de la ieşire;
 variatoare de tensiune alternativă, care permit modificarea numai
a valorii efective a tensiunii alternative de la ieşire.

Tabelul 2.1

1
2
  CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI

Clasificarea convertoarelor statice

Simbolul Tipul Forma Caracteristici
convertorului convertorului energiei la
static static ieşire
u1,f1 u2,f2 Variator de curent - convertor de curent
u2<u1
alternativ f2=f1 alternativ
- comutaţie naturală
Ud1 Ud2
Variator de curent Ud2<Ud1 - convertor de curent
continuu (chopper) continuu
- comutaţie forţată
u1,f1 u2,f2 Convertor static u2<u1 - convertor de curent
direct de frecvenţă f2<f1 alternativ
- comutaţie naturală
(cicloconvertor), sau
comutaţie forţată
u1,f1 Ud Redresor - convertor de curent
Ud-variabil
continuu
- comutaţie naturală
Ud U2,f2 Invertor - convertor de curent
f2-variabil
alternativ
- comutaţie forţată
- conducţie pe toată
durata pulsului (u2-ct.)
- modulaţie în lăţime a
impulsului (u2-variabil)
u1,f1 Ud Convertor static Ud-variabil - convertor de curent
u2,f2 indirect de alternativ
frecvenţă U2<U1
(convertor static - compus din redresor
cu circuit f2f1 (comutaţie naturală) şi
intermediar de invertor (comutaţie
curent continuu) forţată)

2. Convertoare statice de frecvenţă care realizează variaţia atât a

valorii efective a tensiunii, cât şi a frecvenţei acesteia.

13
  MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU

Convertoarele indirecte de frecvenţă sunt formate dintr-un

redresor, circuitul intermediar de
curent continuu şi un invertor. La
Capitolul rândul lor, în funcţie de modul în

1
care se face conversia, aceste
convertoare se clasifică în:
 convertoare directe de
frecvenţă sau
cicloconvertoare, care
realizează conversia fără a trece prin forma intermediară de curent
continuu;
 convertoare indirecte de frecvenţă sau convertoare statice
cu circuit intermediar de curent continuu, care realizează
conversia energiei trecând-o printr-o formă intermediară de curent
continuu.
După tipul circuitului intermediar, convertoarele indirecte de frecvenţă se pot
clasifica în:
 convertoare indirecte de tensiune, când circuitul intermediar
are caracter de sursă de tensiune, invertorul numindu-se în acest
caz invertor de tensiune;
 convertoare indirecte de curent, când circuitul intermediar are
caracter de sursă de curent, invertorul numindu-se invertor de
curent;
După comutaţie, convertoarele se clasifică în:
 convertoare statice cu comutaţie naturală (întreruptoare
şi variatoare de curent alternativ, redresoare, invertoare, convertoare
directe de frecvenţă);
 convertoare statice cu comutaţie forţată (întreruptoare şi
variatoare de curent continuu, invertoare, convertoare directe de curent
alternativ).
În funcţie de tipul curentului de ieşire, avem următoarele tipuri de
convertoare statice:
 convertoare statice de curent alternativ;
 convertoare statice de curent continuu.

1
4
  CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI

ELEMENTE SEMICONDUCTOARE DE PUTERE

Elementele semiconductoare de putere (tiristoare, diode, tiristoare cu blocare

pe poartă, tranzistoare, triace) sunt componente de bază în construcţia
convertoarelor statice. De la apariţia ventilului de mercur cu grilă de comandă şi
până în prezent, performanţele elementelor semiconductoare de putere au crescut
neîncetat, apărând noi elemente care să simplifice construcţia convertoarelor
statice. De asemenea s-au realizat şi elemente semiconductoare de puteri mari,
lărgindu-se astfel gama aplicaţiilor la care acestea sunt utilizate.
Totodată, dezvoltarea microelectronicii a oferit posibilităţi deosebite
elaborării schemelor de comandă şi reglare ale echipamentelor cu electronică de
putere.

1.1. Dioda semiconductoare

Jpn
Diodele semiconductoare de
putere sunt formate dintr-o joncţiune A K
semiconductoare pn, (vezi fig.1.1).
Funcţionarea diodei depinde de
sensul polarizării. Astfel în cazul unei
P N
polarizări directe (‘+’ pe anod, ‘A’ şi
‘-‘ pe catod, ‘K’) dioda prezintă o A K
rezistenţă de valoare redusă, iar în cazul
polarizării inverse (‘-‘ pe anod şi ‘+’
pe catod) o rezistenţă de valoare Fig.1. 1. Structura şi simbolul diodei
mare, curentul prin diodă având o
valoare redusă.
În fig.1.2. se prezintă caracteristica statică curent-tensiune a unei diode.
Se pot observa două ramuri distincte:

15
  MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU

 ramura corespunzătoare conducţiei diodei polarizată direct, (1);

 ramura corespunzătoare polarizării inverse a diodei, caz în care dioda este
blocată, fiind parcursă de curentul IR de valoare foarte mică, (2).
În cazul în care tensiunea
inversă pe diodă depăşeşte valoarea IA
tensiunii nominale de blocare UR0,
curentul prin diodă creşte brusc la
valori foarte mari, dioda fiind în
1-regimul de
acest caz în regiunea de străpungere, conducţie
(3).
UR0 IR 2
Comutaţia diodei reprezintă
2
procesul de trecere a diodei dintr-o regimul de UA
regiune a caracteristicii de funcţionare blocare
în cealaltă. În cazul trecerii în 3- străpungerea
conducţie a diodei, procesul de
comutaţie este destul de scurt până
când apare curentul de conducţie Fig.1. 2.. Caracteristica statică
datorită injectării purtătorilor de curent-tensiune a diodei
sarcină prin joncţiune
din zona puternic dopată. La blocare, curentul nu devine zero odată cu trecerea prin
zero, dioda fiind parcursă de un curent negativ până când zona de bază a purtătorilor
de sarcină este eliberată şi tensiunea de blocare poate fi preluată de această zonă
(fig.1.3.).
După trecerea timpului de acumulare a purtătorilor de sarcină t 0, curentul
scade până la valoarea curentului de blocare I R. Timpul de revenire al diodei, trr,
reprezintă intervalul de timp între trecerea prin zero a curentului şi momentul când
acesta atinge valoarea de 25% din valoarea maximă. Cantitatea purtătorilor de
sarcină Qrr, (zona haşurată din fig.1.3.) ce trebuie eliminată din joncţiune pentru ca
dioda să-şi recâştige proprietatea de blocare depinde de curentul care se comută şi
de panta de scădere a curentului, diA/dt.

1
6
  CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI

Fig. 1.3. Comutarea diodei la blocare

1.2. Tiristorul

1.2.1. Generalităţi

Tiristorul este un element semiconductor format din patru straturi pnpn,

având în afară de anod şi catod încă un electrod denumit poartă sau grilă. Tiristorul
prezintă proprietatea de a bloca tensiunea in ambele sensuri, intrând în conducţie
numai in cazul unei polarizări directe şi aplicării unei tensiuni pe grilă. Odată cu
trecerea în conducţie a tiristorului grila sa nu mai are nici un rol. Funcţionarea
tiristorului este caracterizată de caracteristica curent- tensiune prezentată în
fig.1.4., fiind notate şi principalele mărimi caracteristice
ale tiristorului. În această figură se prezintă şi simbolizarea tiristorului.
Se poate observa existenţa a trei regiuni distincte:
 regiunea de blocare în sens invers, (3), când tiristorul este polarizat
invers, el fiind parcurs de un curent foarte mic IRRM;
 regiunea de blocare în sens direct, (2), când tiristorul este polarizat
direct dar nu are semnal de comandă pe poartă, tiristorul fiind parcurs de
curentul IDRM de valoare mică;

17
 MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU

 regiunea de conducţie (tiristorul fiind polarizat direct), (1), în care se

ajunge în urma furnizării unei tensiuni pe poartă.

Fig.1.4. Caracteristica curent-tensiune a tiristorului

În această figură IG reprezintă curentul de comandă aplicat pe grila tiristorului.

Tensiunile caracteristice tiristorului sunt:
 VRSM-vârful tensiunii nerepetitive inverse-tensiunea inversă
maximă pe care o poate suporta tiristorul pentru un timp scurt (100s);
 VDRM-tensiunea de vârf repetitivă în stare de blocare-valoarea
maximă a tensiunii în stare de blocare ce se aplică în sens direct pe tiristor;

1
8
  CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI

 VRRM-tensiunea inversă de vârf repetitivă-valoarea maximă a

tensiunii inverse ce se aplică periodic tiristorului, pentru momente scurte
de timp, fără a-l distruge;
 VDWM-tensiunea de vârf directă de lucru în stare blocată-
valoarea maximă a tensiunii aplicată în sens direct fără ca tiristorul să intre în
conducţie.
În fig.1.5. se prezintă caracteristica curent-tensiune a impulsului de comandă.
Pentru aprinderea sigură a tiristorului (intrarea în conducţie) caracteristica de
sarcină (c) trebuie să intersecteze caracteristica curent- tensiune (situată între
caracteristicile extreme (a) şi (b)) în zona cuprinsă între valorile minime (IGmin,
UGmin) şi cele maxim admisibile determinate de puterea disipată maximă în circuitul
de comandă Pgmax. În afara domeniului haşurat, determinat de valorile minime ale
circuitului de comandă, aprinderea tiristorului este asigurată dacă tensiunea pe tiristor
depăşeşte valoarea de menţinere UH (vezi caracteristica din fig.1.4). Dacă punctul
de funcţionare se găseşte în zona haşurată aprinderea tiristorului nu mai este sigură.

Fig.1. 5. Caracteristica curent tensiune a

circuitului de comandă

19
  MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU

Tiristoarele sunt, de regulă, comandate prin impulsuri pentru reducerea

puterilor de comandă. Amplitudinea impulsurilor poate fi determinată din
caracteristica circuitului de comandă, iar durata lor în funcţie de natura sarcinii şi
caracteristicile dinamice ale tiristorului.

1.2.2. Comutaţia tiristorului

Procesul de comutaţie al tiristorului cuprinde aprinderea tiristorului

(trecerea din stare blocată în stare de conducţie) şi stingerea tiristorului
(trecerea din stare de conducţie în stare blocată).
Aprinderea tiristorului se poate realiza numai în cazul în care acesta este
polarizat direct (‘+’ pe anod şi ‘-‘ pe catod) şi poate avea loc în următoarele
situaţii:
 aplicând un curent de comandă pe grilă;
 depăşind tensiunea de aprindere, VDRM;
 la o pantă mare de creştere a tensiunii de polarizare directă.
Primul caz corespunde funcţionării normale a tiristorului, pe când
celelalte două se evită deoarece pot distruge structura acestuia. Ordinul de mărime
pentru panta tensiunii (duA/dt) este de 20-100V/s în cazul tiristoarelor fabricate în
tehnologie obişnuită şi de sute de V/s în cazul tiristoarelor cu catod stratificat.
Variaţia în timp a curentului şi tensiunii anodice în cazul aprinderii
tiristorului prin aplicarea unui impuls de comandă pe grilă este prezentată în fig.1.6.,
distingându-se următoarele etape:
a) etapa injectării purtătorilor de sarcină in joncţiunea tiristorului, etapă
care durează un interval de timp ti numit timp de întârziere, cuprins între
1-300 s;
b) etapa de comutare propriuzisă a tiristorului (tc);
c) etapa de stabilire a aprinderii sau amorsării (ts).
În figură se prezintă şi variaţia puterii disipate pe tiristor, Pt.
Durata impulsului de comandă aplicat tiristorului trebuie să depăşească timpul de
aprindere ta=ti+tc al elementului semiconductor de putere.

2
0
  CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI

Fig.1. 6. Variaţia curentului şi tensiunii anodice

la aprinderea tiristorului

Stingerea tiristorului se realizează la trecerea prin zero a curentului

(scăderea acestuia sub valoarea curentului de menţinere IH). Acest lucru poate fi
realizat prin:
 şuntarea tiristorului (preluarea curentului acestuia);
 aplicarea unei tensiuni inverse care să producă un curent invers prin tiristor,
micşorând astfel curentul iniţial sub valoarea de menţinere.
La stingerea tiristorului se definesc două etape:
 atingerea stării de blocare la polarizare inversă;
 atingerea stării de blocare la polarizare directă.
Aceste două etape definesc timpul de revenire al tiristorului. În fig.1.7. se
prezintă variaţia în timp a curentului prin tiristor prin aplicarea unei tensiunii de
polarizare inversă, iar apoi aplicarea unei tensiuni directe in stare de blocare.
Procesul de stingere începe la momentul de timp t 0 când începe să scadă
tensiunea directă a circuitului. În acelaşi timp scade şi curentul anodic.

21
  MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU

Fig.1. 7. Variaţia în timp a curentului la stingerea

tiristorului
La momentul t1 curentul prin tiristor şi tensiunea pe sarcină devin zero. Din acest
moment tensiunea devine negativă, însă tiristorul va fi parcurs de curent în sens
invers, dar cu aceeaşi pantă de variaţie. La momentul t3 tensiunea inversă devine
maximă, în intervalul de timp t3-t2 scăzând curentul prin tiristor, apoi începe să crească
cu o pantă de variaţie dată de tensiunea externă şi rezistenţa sarcinii. Începând cu
momentul de timp t4 curentul prin tiristor începe să scadă până la valoarea
corespunzătoare regimului stabilizat de polarizare inversă (IR). În momentul t5
tiristorul reprimeşte proprietatea de blocare la polarizare inversă.
Timpul de revenire la polarizare inversă (trr=t5-t1) are importanţă în cazul în
care se leagă mai multe tiristoare în serie, deoarece tiristorul care are timpul trr mai
mic preia temporar o tensiune inversă mai mare faţă de celelalte tiristoare,
blocându-se mai rapid.
Pe durata t5-t2 apar pierderi apreciabile în tiristor, dar ele nu modifică esenţial
valoarea totală a pierderilor deoarece intervalul de timp este neglijabil faţă de timpul
de aprindere.

2
2
  CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI

Timpul de revenire al tiristorului (trev) are o importanţă deosebită în

funcţionare. În cazul în care tiristorul este re-polarizat direct după un interval de
timp mai mic decât timpul de revenire, acesta intră în conducţie chiar dacă nu are
impuls de comandă pe grilă. Dacă acest timp nu se respectă nu numai că tiristorul
funcţionează greşit, dar poate conduce la distrugerea structurii de tiristor. De obicei
trev determină frecvenţa de comutaţie a dispozitivului.
În cazul tiristoarelor obişnuite valoarea timpului de revenire este de 5- 100
s.

1.2.3. Protecţia tiristoarelor

A) Protecţia la supratensiuni inverse de comutaţie

Se foloseşte pentru protecţia tiristorului la supratensiuni care apar

datorită pantelor mari de scădere a curentului în cazul stingerii tiristorului. Protecţia
se realizează cu grup R-C serie legat în paralel tiristorul.(vezi fig.1.8.)
Relaţiile de dimensionare a grupului RB-CB sunt:
2Qrr
C  C
[F (1.1)
]
Bmin min
Uk
Lk Uk 2Qrr Lk Uk 2Qrr
R m in  R B  R m [] (1.2)
ax

în care:
 -C’min , R’min , R’max - se determină din diagrame în funcţie de factorul de depăşire a
tensiunii inverse de stingere:

VRRM

Uk (1.3)

 - reprezintă factorul de siguranţă;

 Qrr- cantitatea purtătorilor de sarcină eliminată din tiristorul polarizat invers;
 Uk- tensiunea de stingere aplicată tiristorului;
 Lk- inductivitatea de comutaţie.

23
  MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU

T
Dacă tiristoarele lucrează la frecvenţe
medii, în paralel cu rezistenţa se leagă o
CB RB diodă (fig.1.9.a), iar pentru reducerea
pierderilor circuitului de protecţie se poate
introduce o bobină saturabilă (fig.1.9.b).
Fig.1.8. Circuitul de protecţie la
supratensiuni inverse de B) Protecţia la supratensiuni
comutaţie provenite din reţea

Se realizează prin conectarea în primarul sau secundarul

transformatorului de adaptare a unor grupuri R-C serie între faze,

LB Rp
RB DB
T
RB
T
CB
CB
a. b.

Fig.1. 9. Circuit de protecţie:

a. cu diodă, b. cu bobină saturabilă
(fig.1.10.)

2
4
  CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI

Transformator de
adaptare
Sarcină
R
C R

R C

Fig.1.10. Protecţia la supratensiuni din reţea

Relaţiile de dimensionare a elementelor protecţiei sunt:

S N  I0  7

C  2 m    f ( V10
2
U2) [F]
(1.4)
RRM
k
L
R2
C
[] (1.5)
P R  2(U ef  2    f  C) 2

[W] (1.6)

relaţii în care:
 SN- puterea aparentă nominală a transformatorului de adaptare, în kVA;
 IO- curentul de mers în gol al transformatorului, în %;
 f- frecvenţa reţelei, în Hz;
 m- numărul de faze al transformatorului;
 Uef- valoarea efectivă a tensiunii pe grupul R-C, în V;
 LF- inductivitatea de scăpări a transformatorului raportată la locul în care se
montează protecţia, în H.

25
  MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU

C) Protecţia la scurtcircuit şi suprasarcini de durată

Protecţia la scurtcircuit se realizează prin montarea de siguranţe fuzibile

ultrarapide în serie cu fiecare tiristor sau pe barele de alimentare. De regulă firmele
producătoare indică pentru fiecare tiristor siguranţa sa ultrarapidă,

dacă nu aceasta se alege astfel încât integrala de sarcină limită 1

i  dt a
2

tiristorului să fie deasupra celei a siguranţei.

Protecţia la suprasarcini de durată se asigură prin relee termice dimensionate
corespunzător.

D) Protecţia tiristoarelor legate în serie

În cazul în care se utilizează ,,n” tiristoare conectate în serie, dimensionarea

protecţiei la supratensiuni de comutaţie prezintă anumite particularităţi. Pentru
protecţia la supratensiuni de comutaţie se utilizează circuite RB-CB serie montate
în paralel pe fiecare tiristor, iar în cazul în care tensiunile de blocare a
tiristoarelor sunt de curent continuu se folosesc şi rezistenţe Rp în paralel cu
fiecare tiristor, (fig.1.11.).

T1 T2 Tn
CB1RB1CB2RB2 CBnRBn
Rp1 Rp2 Rpn

Fig.1. 11. Protecţia tiristoarelor legate în serie

2
6
  CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI

Dimensionarea grupului RB-CB se realizează ca şi când ar exista un singur

tiristor, după care se determină elementele fiecărui circuit de protecţie în parte cu
relaţiile:

n
C Bmin  n  C Bmin (1.7)

RB min RB max
n
n(1 R)  RB  n(1 R) (1.8)

relaţii în care CBmin, RBmin şi RBmax se determină cu relaţiile (1.1) şi (1.2), iar R
reprezintă toleranţa rezistenţelor de protecţie.

Valoarea rezistenţelor Rp se calculează cu relaţia:

n VDRM  Un
Rp  (1.9)
(n  1)  IDRmax
unde:
Un- reprezintă valoarea maximă a tensiunii pe grupul serie;
IDRmax-valoarea maximă a curentului rezidual prin tiristor în stare blocată.
Se poate realiza şi o protecţie dinamică a tiristoarelor, schema acestui tip de
protecţie fiind dată în (fig.1.12.).

T1 T2 Tn
CB1RB1CB2RB2 CBnRBn

D1 D2 Dn

Fig.1. 12. Protecţia dinamică a tiristoarelor legate în serie

E) Protecţia tiristoarelor legate în paralel

27
  MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU

În cazul tiristoarelor conectate în paralel este necesară egalizarea curentului

direct de conducţie pentru fiecare tiristor în parte deoarece apare un dezechilibru al
curenţilor datorat tensiunilor electromotoare induse magnetic şi neîmperecherii
curenţilor de conducţie.
Pentru echilibrarea curenţilor se foloseşte metoda egalizării forţate care constă
în înserierea pe fiecare ramură a unui element care determină impedanţa ramurii,
insensibilizând-o la împrăştierea caracteristicilor de conducţie a tiristoarelor.

L5 L6 L7 L8
L1L2 L5 L6

L1L2L3 L4 L1 L2 L3 L4
T1 T2
T1T2 T3 T1 T2 T3 T4

În fig.1.13 se prezintă schemele de principiu pentru egalizarea forţată a

curenţilor în cazul conectării a două, trei sau patru tiristoare în paralel,
folosindu-se bobine cuplate în raportul 1:1.
Fig.1. 13. Scheme de principiu pentru egalizarea forţată a curenţilor
în cazul cuplării în paralel a tiristoarelor

1.3. Tiristoare cu blocare pe poartă

Tiristorul cu blocare pe poartă (GTO) este un dispozitiv cu structura pnpn,
amorsabil cu semnal pozitiv pe poartă şi care poate fi blocat cu semnal negativ
aplicat pe poartă chiar fără inversarea polarităţii tensiunii externe anod-catod.

2
8
  CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI

Acest tiristor combină proprietăţile unui tiristor obişnuit (capabilitate

ridicată de blocare a tensiunii directe şi inverse, sensibilitate ridicată la
semnalul de aprindere aplicat pe poartă) cu cele ale unui tranzistor (capabilitate de
stingere prin aplicarea unui semnal pe terminalul de comandă).Prezintă avantaje
certe faţă de tiristoarele de putere (puterea relativ redusă consumată de poartă pe durata
funcţionării).
Aprinderea GTO se realizează prin aplicarea unui impuls pozitiv pe poartă,
comutarea din stare blocată în stare de conducţie realizându-se ca la un tiristor
obişnuit.
La aplicarea pe poartă a unui semnal negativ de amplitudine IGRM şi
durată tgq se declanşează procesul de blocare a tiristorului GTO.
Principalele componente ale timpului de blocare a tiristorului GTO sunt
prezentate în fig.1.14.

Fig.1. 14. Variaţia curenţilor şi tensiunii la blocarea

tiristorului GTO

Componentele timpului de blocare sunt:

29
  MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU

 ts- timpul de stocare (timpul până când curentul anodic scade la 90%
din valoarea sa în stare de conducţie);
 tf- timpul de descreştere (intervalul în care curentul scade la 10% din
valoarea sa iniţială);
 tt- timpul de încheiere sau revenire (perioada de timp necesară pentru
scăderea curentului de la 10% la 2% din valoarea iniţială).
Obţinerea impulsurilor de comandă se realizează prin utilizarea
transformatoarelor de impuls cu prize mediane în primar şi secundar, pentru

R1 C

T1 T R2

T2

transmiterea unui tren de impulsuri necesar amorsării. Acest tren de impulsuri se

obţine prin comanda alternativă a două tranzistoare MOSFET. Pentru blocare se
comandă tirisrtorul T prin care se descarcă condensatorul, (vezi fig.1.15). Impulsul
pentru intrarea în conducţie se obţine prin descărcarea condensatorului C.

Dz GTO

Fig.1. 15. Schemă de comandă a tiristoarelor GTO

Pentru protecţia tiristorului GTO se foloseşte circuitul prezentat in fig.1.16.

Elementele circuitului de protecţie se dimensionează pornind de la

relaţiile:
s
gq
IL  t
C  2

3
0
  CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI
Ud
(1.10)

31
  MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU

Rs  Ud
(1.11)
0,3 
IL

L  0,1 U 1
d  t gq  (1.12)
IL

Pentru a reduce supratensiunea:

Uvrf  IL  L (1.13)
CS

se impune suplimentarea circuitului de protecţie cu condensatorul, dioda şi rezisrenţa Cvârf,

Dvârf, Rvârf.

L Ls

Rvârf C DFRs
Ud
Dvârf Ds

Cvârf Cs GTO

Fig.1.16. Circuit de protecţie pentru tiristorul

GTO

1.4. Alte tipuri de tiristoare

Dezvoltarea electronicii de putere a făcut posibilă apariţia unor noi tipuri

3
2
  CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI
de tiristoare care aduc unele avantaje faţă de cele clasice. Dintre acestea pot fi
amintite:

33
  MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU

a) Tiristoare cu inducţie statică (SITh) la care comanda se realizează prin

intermediul unui câmp electrostatic. În fig.1.17 se prezintă simbolizarea acestor
tiristoare. La polarizarea în sens direct tiristoarele SITh se comportă astfel:
 ca o diodă, în cazul în care nu se A A
aplică impuls de tensiune pe grila
iT iT
tiristorului, căderea de tensiune
pe tiristor fiind de 4V; uAK uAK
 blochează tensiunea directă
aplicată, în cazul în care se aplică G G
un impuls negativ de uGK uGK
K K
tensiune pe grila tiristorului. Fig.1. 17. Simbolizarea SITh
La polarizarea în sens invers, se
comportă ca o diodă, putând bloca tensiuni inverse cu valori până la VRRM.
Nu necesită protecţie la supratensiuni inverse de comutaţie
deoarece blocarea se face prin aplicarea unei tensiuni negative pe grila
tiristorului.

b) Tiristoare cu comandă MOS (MCT),

sunt de fapt formate dintr-un tiristor A
A G
GTO şi două MOSFET-uri pentru iT
uGA iT
comanda amorsării şi blocării
G uAK uAK
tiristorului. Simbolizarea acestor
tiristoare este dată în fig.1.18. Amorsarea
tiristorului se realizează prin aplicarea
unui semnal negativ de -10 V pe grilă,
K K
timpul de amorsare
fiind de 1s. Blocarea se realizează prin Fig.1. 18. Simbolizarea MCT
aplicarea unui semnal pozitiv de
15 V pe grilă , timpul de blocare fiind de 5-10 s. Principalul dezavantaj al
acestor tiristoare este că prezintă asimetrie la blocare.

3
4
  CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI

1.5. Tranzistorul de putere

În ultimii ani pentru realizarea convertoarelor statice s-au impus şi

tranzistoarele de putere Avantajele acestora sunt lipsa circuitelor de stingere
precum şi frecvenţa ridicată de lucru.
Din punct de vedere constructiv există mai multe tipuri de tranzistoare de
putere.

1.5.1. Tranzistoare bipolare de putere (BPT)

La tranzistoarele bipolare de putere intrarea în conducţie se realizează prin

aplicarea unui curent pozitiv în baza acestuia, curent care trebuie menţinut pe toată
durata conducţiei (spre deosebire de tiristoare care necesită doar impuls de comandă).
În absenţa acestui curent tranzistorul este blocat. Tranzistoarele bipolare nu pot
prelua tensiuni inverse motiv pentru care se montează în antiparalel cu acesta o
diodă.
Simbolizarea tranzistoarelor bipolare este dată în fig. 1.19.
Caracteristicile tranzistoarelor BPT sunt
următoarele: C
 perioadă de intrare în conducţie de 2-3
iC
s; +
 blocarea tranzistorului se face practic iB uCE
B
instantaneu, mai ales în cazul în care
curentul de bază conţine o pantă uBE -
negativă;
 frecvenţe de lucru situate între 0,5-5 E
kHz.
Fig.1. 19. Simbolizarea
BPT

35
  MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU

1.5.2. Tranzistoare de putere cu efect de câmp (MOSFET)

Avantajele tranzistoarelor de putere MOSFET faţă de cele bipolare sunt:

 putere de comandă neglijabilă şi circuit de comandă mult mai simplu;
 necesită semnale scurte pe bază pentru intrarea în conducţie sau blocare;
 tranzistorul MOSFET nu are timp de
acţionare td sau stocare ts, timpul de
D D
comutare este de 10-100ns funcţie de
puterea tranzistorului;
G G
 frecvenţă de funcţionare mai mare.
Simbolizarea tranzistoarelor MOSFET
este prezentată în fig.1.20.
Ca şi în cazul tranzistoarelor BPT, S S
este necesară izolarea electrică a circuitului de Fig.1.20. Simbolizare
comandă. Această izolare se poate realiza cu
optocuploare, (fig.1.21) sau cu un transformator MOSFET
de impuls (fig.1.22).

+V

R
R2 C T
T
Buffer
Bufer

Fig.1.22. Izolarea prin

transformator de impulsuri a
circuitului de comandă
Fig.1. 21. Izolarea prin optocuploare a
circuitului de comandă

3
6
  CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI

1.5.3. Tranzistoare bipolare cu bază izolată (IGBT)

Literatura de specialitate utilizează trei simboluri pentru tranzistoarele IGBT

(vezi fig.1.23).
La polarizarea în sens direct, IGBT este blocat dacă tensiunea grilă- sursă
este inferioară valorii de prag, VGS. Pentru tensiuni mai mari decât valoarea de prag
IGBT se comportă ca o sursă de curent. La polarizarea inversă tranzistorul este
blocat.

C C
G

G uDS G G uCE
uCE

uGS uGE uG E

S E E

Fig.1.23. Simbolizarea IGBT

Este de remarcat că tranzistoarele IGBT îmbină avantajele tiristoarelor GTO
(capacitate de blocare în sens invers), ale tranzistorelor BPT (cădere de tensiune mică
în conducţie) şi ale tranzistoarelor MOSFET (comandă în tensiune şi frecvenţă de
comandă ridicată).

1.5.4. Tranzistoare cu inducţie statică (SIT)

După cum sugerează şi denumirea, tranzistoarele SIT utilizează câmpul

electrostatic pentru comandă. Comparativ cu MOSFET-urile , tranzistoarele SIT se
construiesc la puteri similare, au frecvenţe de lucru mult mai mari şi căderea de
tensiune pe tranzistor în sens direct este mare putând ajunge până la 15 V.
Simbolizarea SIT este dată în fig.1.24.
Tranzistoarele SIT nu pot prelua tensiuni în sens invers, iar la polarizarea în
sens direct se comportă astfel:

37
  MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU

 in absenţa unei tensiuni în

D D
circuitul grilă-sursă, se
comportă ca o diodă, dar iD iD
+
căderea de tensiune este mult mai G uGS uDS uDS
mare putând depăşi 15 V; G
 la aplicarea unei tensiuni -
negative în circuitul grilă- sursă, uGS
S S
SIT poate bloca tensiuni până Fig.1. 24. Simbolizarea SIT
la o valoare
dependentă liniar de tensiunea grilă-sursă, iar dacă tensiunea de polarizare
depăşeşte această valoare tranzistorul se distruge.
Timpul de comutaţie este redus, sub 1 s.

1.6. Triacul

Triacul este un dispozitiv semiconductor, care poate să conducă în ambele

direcţii dacă i se aplică un impuls de comandă pozitiv sau negativ. Se utilizează în
general la convertoare cu intrare şi ieşire în curent alternativ (întreruptoare,
variatoare de curent alternativ).
În fig.1.25. se prezintă caracteristica statică a triacului precum şi
simbolizarea acestuia.
Triacul are doi electrozi principali E1 şi E2 şi un electrod de comandă G numit
poartă sau grilă. Dispozitivul poate funcţiona în cadranul I sau III. Pentru funcţionarea
în cadranul I, electrodul E1 trebuie să fie pozitiv, iar impulsul de comandă pozitiv
sau negativ. In cel de-al doilea caz (impuls de comandă negativ) sensibilitatea
triacului este mai mică. Funcţionarea în cadranul III se obţine prin aplicarea unui
potenţial pozitiv pe electrodul E2 şi negativ pe E1. Semnalul de comandă trebuie să
fie negativ, deoarece pentru impul pozitiv pe grilă sensibilitatea triacului este foarte
redusă.
Intervalul de timp pentru stingerea triacului este dat de momentul în care
curentul scade sub valoarea de menţinere (IH sau -IH) şi momentul în care tensiunea
inversă devine mai mare decât valoarea necesară pentru intrarea în conducţie în sens
invers.

3
8
  CONVERTOARE STATICE ÎN ACŢIONĂRI

Fig.1.25. Caracteristica curent-tensiune a triacului

La sarcini inductive, comutaţia triacului devine mai dificilă, deoarece

datorită defazajului dintre curent şi tensiune, comutaţia se realizează în zona
tensiunilor mari pe triac, ceea ce duce la apariţia unor tensiuni mari de
comutaţie.
Pentru limitarea supratensiunilor de comutaţie se utilizează grupul R-C serie
conectat în paralel cu triacul, valorile parametrilor circuitului de protecţie fiind date
de :
SN
C  10
U2N  60 [F] (1.14)
L f
R  2C [] (1.15)

unde:
 SN-puterea aparentă a transformatorului de adaptare, în [VA];
 U2N-tensiunea nominală din secundar, în [V];
39
  MARCU MARIUS - DANIEL – BORCA DUMITRU

 f-frecvenţa tensiunii de alimentare, în [Hz];

 L-inductivitatea sarcinii, în [H].
În fig.1.26. se prezintă variaţia tensiunii şi curentului prin triac la comutaţia
acestuia din conducţie în stare blocată.

Fig.1. 26. Variaţia curentului şI tensiunii la

blocarea triacului

4
0