 MARCU MARIUS - DANIEL –BORCA DUMITRU

Capitolul
FENOMENUL COMUTAŢIEI

2 ÎN CIRCUITE CU ELEMENTE
SEMICONDUCTOARE

2.1. Procesul comutaţiei

Fenomenul de comutaţie reprezintă trecerea curentului dintr-o ramură de

circuit în altă ramură. În fig.2.1.a. se prezintă simplificat un circuit electric la care
comutaţia se realizează prin intermediul comutatoarelor k1 şi k2. Fiecare ramură a
circuitului este caracterizată de rezistenţa (Rk) şi inductivitatea de comutaţie (Lk).

i
u2(t) Lk2 Rk2 k2,t2
tk
i2 L I

u1(t) Lk1Rk1 k1,t1 i1 i1 i2

I
t1t2=t1+tk

a) b)

Fig.2. 1. Comutaţia într-un circuit electric

În momentul când începe închiderea comutatorului K2 (t=t1) începe şi

deschiderea comutatorului k1. Prin cele două ramuri ale circuitului va circula un curent
de comutaţie ik care micşorează curentul din ramura 1 şi măreşte

1
 

_
curentul din ramura 2. Comutaţia se termină în momentul când k1 ajunge în stare
deschisă şi curentul prin ramura respectivă devine nul, astfel încât întreg curentul de
sarcină va circula prin ramura 2 (t=t 2). În fig.2.1.b. se prezintă variaţia curenţilor
prin cele două ramuri ale circuitului pe durata tk a procesului de comutaţie.
Intervalul tk=t2-t1 se numeşte timp de comutaţie sau timp de suprapunere
anodică.
În cazul convertoarelor statice, rolul comutatoarelor este preluat de
dispozitive semiconductoare de putere.
În funcţie de modul de obţinere a tensiunii de comutaţie, respectiv a
curentului de comutaţie, comutaţia poate fi:
 naturală-caz în care se utilizează pentru comutaţie tensiunea reţelei sau
tensiunea furnizată de sarcină (comutaţie de la sarcină);
 forţată-caz în care se utilizează pentru comutaţie o tensiune
auxiliară.

2.1.1. Comutaţia naturală

Pentru obţinerea ecuaţiilor caracteristice procesului de comutaţie se

utilizează schema din fig.2.2. în care tensiunile u1 şi u2 din cele două ramuri
variază sinusoidal.
Conform teoremei a 2-a a lui Kirchhoff se obţine:
di1 di2
u1 - u2 = Lk1 + Rk1i1 - Lk2 - Rk2 i2 1 (2.1)
dt dt
de unde rezultă tensiunea de comutaţie:
di2 di1
uk = u2 - u1 = Lk2 - Lk1 + Rk2 i2 - Rk1i1
dt dt
2(2.2)
tensiune care contribuie la realizarea procesului de comutaţie. Această
tensiune duce la blocare tiristorului T1, prin scăderea curentului prin tiristor datorită
curentului de comutaţie, I k care se scade din curentul i1.
În fig.2.3. se prezintă variaţia tensiunilor şi curenţilor pe durata3
procesului de comutaţie tk=t2-t1.

2
  MARCU MARIUS - DANIEL –BORCA DUMITRU

u2(t) Lk2 Rk2 T2

i2L

u1(t)Lk1Rk1T1i1
I

Fig.2. 2. Comutaţia naturală-circuitul

de comutaţie Fig.2.3. Variaţia curenţilor şi
tensiunilor în cazul comutaţiei
naturale
2.1.2.Comutaţia forţată

Pentru realizarea comutaţiei forţate sunt necesare elemente

suplimentare pentru furnizarea tensiunii de comutaţie. În cele mai multe cazuri
tensiunea de comutaţie se obţine cu ajutorul unui condensator de stingere.
În fig.2.4.a se prezintă un astfel de circuit de stingere, iar in fig.2.4.b se
prezintă variaţia curenţilor prin laturile circuitului şi a tensiunii pe condensatorul de
stingere.
Procesul de comutaţie începe la t=t1 prin aprinderea tiristorului de
stingere (T2) după ce în prealabil condensatorul s-a încărcat cu polaritatea din fig.2.4.a.
Începând cu acest moment curentul comută în latura 2 a circuitului, procesul
încheindu-se la t=t2. Condensatorul se descarcă şi apoi se reîncarcă

i1 Lk1 Rk1 T1 L

I
C Lk2 Rk2 T2i2
- +

Df
i3
a)

3
 

_
Fig.2. 4. Comutaţia forţată într-un circuit de stingere cu condensator

4
  MARCU MARIUS - DANIEL –BORCA DUMITRU

cu polaritatea inversă datorită curentului I care circulă prin latură până când, la t=t3, acest
curent este preluat de latura 3, care este de obicei o latură cu diodă de fugă (Df). În
momentul t=t4 comutaţia de pe latura 2 pe latura 3 este încheiată,
condensatorul fiind încărcat cu tensiunea maximă şi polaritate inversă faţă de cea
reprezentată in fig.2.4.a.
Elementele semiconductoare de putere la care blocarea se realizează prin
aplicarea unui impuls de comandă pe grila sau baza elementului semiconductor nu
mai necesită circuite suplimentare de stingere, simplificându-se astfel structura
circuitului de forţă, însă circuitele de comandă trebuie să genereze şi impulsuri pentru
blocarea elementului semiconductor.
Pentru exemplificare se prezintă simplificat, în fig.2.5, structura circuitului de
comandă pentru cazul utilizării tiristoarelor GTO la care stingerea tiristorului se
realizează prin impuls negativ de stingere pe grila tiristorului.

GTO Taux Taux

GTO
Comandă la Comandă de intrare în conducţie/ blocare
deschidere

Comandă
la
blocare
a) b)
Fig.2.5. Scheme de comandă a tiristoarelor GTO
a-cu comandă separată pentru intrarea în conducţie, respectiv blocare,
b-c u comandă comună pentru intrarea în conducţie şi blocare

5
 

ÎNTRERUPTOARE STATICE
Capitolul

3 Datorită dezvoltării electronicii de

putere, întreruptoarele mecanice sunt din
ce în ce mai mult înlocuite de
întreruptoarele statice realizate cu elemente semiconductoare de putere.
Avantajele întreruptoarelor statice faţă de cele mecanice sunt:
 număr de conectări nelimitat;
 reglarea precisă a momentului de conectare şi deconectare;
 întreruperea circuitului fără arc electric;
 nu au piese supuse uzurii;
 frecvenţă de conectare ridicată.
Dezavantajele acestor întreruptoare sunt:
 pierderi suplimentare în conducţie;
 existenţa unui curent rezidual, de ordinul mA, în stare de
blocare, fiind necesară montarea unui separator mecanic în serie cu
întreruptorul static;
 preţ de cost mai ridicat.

3.1. Întreruptoare statice de curent alternativ

3.1.1. Întreruptoare de curent alternativ monofazat

Schema unui întreruptor de curent alternativ monofazat este dată în fig.3.1,

acesta fiind realizat din două tiristoare în antiparalel.

Cele două tiristoare (T1,T2) trebuie menţinute în stare de conducţie pe durata cât
întreruptorul static este conectat, deci trebuie să se asigure un impuls de comandă pe
unul din cele două tiristoare la începutul fiecărei semiperioade.
Deconectarea întreruptorului se realizează la sfârşitul semiperioadei
semnalului sinusoidal, când curentul prin tiristorul aflat în conducţie se
anulează, iar celălalt tiristor nu mai primeşte semnal de comandă pentru
6
  MARCU MARIUS - DANIEL –BORCA DUMITRU

intrarea în conducţie. I
În cazul în care valoarea
curentului este de forma I=Im sin t, RB
valoarea medie a curentului prin T1
tiristor este: CBT2


1 1

Im sin  t  d  t 
2  0
ITmed = Fig.3. 1. Întreruptor monofazat de c.a.

Im
4 (3.1)
iar valoarea efectivă a acestuia:
1 2 2 Im

IT =   t  d(  t) = 5 (3.2)
2
Im sin 2
0

Frecvenţa maximă a tensiunii la care poate funcţiona întreruptorul este dată de

timpul de revenire a tiristorului. În cazul unei sarcini pur rezistive aceasta este
fmax=1/2 trev, iar în cazul unei sarcini pur inductive, datorită defazajului de /2 dintre
curent şi tensiune, este fmax=1/4 trev.
Cele două tiristoare montate în antiparalel pot I
fi înlocuite printr-un triac, caz în care circuitul
de comandă al întreruptorului static se simplifică
RB
(vezi fig.3.2.).
T1
La conectarea întreruptorului apare de CB
obicei o componentă tranzitorie amortizată, care
dispare după câteva secunde, curentul prin sarcină având
forma:

Fig.3. 2. Întreruptor

 
R (tt ) static cu triac
Um  0

i= sin(  t -  )- e L  sin(  t  )
ZS  


7
 

_
6 (3.3.)

8
  MARCU MARIUS - DANIEL –BORCA DUMITRU

În fig.3.3. se prezintă schema pentru conectarea unei inductivităţi L cu

ajutorul unui întreruptor static (fig.3.3.a.) şi formele de undă pentru două cazuri:
 conectare fără componentă tranzitorie (fig.3.3.b.);
 conectare cu componentă tranzitorie maximă (fig.3.3.c.).

T1 i1

Lk CBRB I

i2 T2
uL
u CLL
uA
a)

Fig.3.3. Conectarea unei inductanţe

a) schema electrică; b) conectare fără componente tranzitorii;
c) conectare cu componentă tranzitorie maximă

Conectarea fără componentă tranzitorie se realizează prin furnizarea impulsului

de comandă pe grila tiristorului corespunzător în momentul trecerii prin zero a
curentului. În cazul în care conectarea se realizează la trecerea prin zero a tensiunii
(valoarea maximă a curentului), apare o componentă tranzitorie maximă care se
amortizează exponenţial.

Datorită capacităţii CL a înfăşurării, în momentul conectării vor apărea

oscilaţii în tensiunea sarcinii cu frecvenţa 1/ LK CL 7. Aceste oscilaţii apar şi la 8.

deconectare, având o frecvenţă de 1/ (L+ LK)  CB

În cazul în care sarcina este capacitivă, conectarea fără componentă

9
 

_
tranzitorie se realizează tot în momentul trecerii naturale prin zero a curentului, însă
condensatorul trebuie încărcat anterior la valoarea maximă a tensiunii cu aceeaşi
polaritate cu alternanţa la care se face conectarea (vezi fig.3.4.)

T iT

Lk CB RB I

iD D uC

u
uT Ls

a)

Fig.3.4. Conectarea unei capacităţi:

a) schema electrică; b) variaţia curenţilor şi tensiunilor

Se pot utiliza şi scheme de

întreruptoare statice cu un singur tiristor T
legat în braţul unei punţi de diode
(fig.3.5.).
Deoarece tiristorul conduce în
ambele semiperioade valorile efectivă şi
medie ale curentului prin tiristor se
calculează cu relaţiile unui semnal
sinusoidal: Fig.3.5. Întreruptor static cu un
singur tiristor

2
I = I 9 ; Im
Tmed m IT = 2 10 (3.4)


10
  MARCU MARIUS - DANIEL –BORCA DUMITRU

3.1.2. Întreruptoare de curent alternativ trifazat

Întreruptoarele de curent alternativ trifazat sunt formate din trei întreruptoare

statice (fig.3.6.a.) montate câte unul pe fiecare fază.
Şi în acest caz, la conectare, curenţii vor avea o componentă staţionară şi o
componentă tranzitorie. Conectarea fără componente tranzitorii (fig.3.6.b), se
realizează astfel:
 se conectează iniţial două faze în momentul treceri prin zero a
curentului monofazat care ar apare între cele două faze;
 se conectează cea de-a treia fază în momentul când curentul prin cele
două faze anterior conectate atinge valoarea maximă.
Valoarea tensiunii maxime pe tiristor în stare blocată este:
 valoarea maximă a tensiunii de fază, U m , dacă toate tiristoarele sunt
blocate;
 valoarea maximă a tensiunii de linie, 3 11Um, dacă este
conectată numai o fază;
 1,5 Um dacă sunt conectate două faze.

În intervalul de timp în care sunt conectate numai două faze, valoarea momentană a
curentului monofazat care circulă prin cele două faze este:
3   
iST = I sin  t + -  12
2   6 
m
(3.5)
în cazul în care primele două faze conectate sunt S şi T.
Deconectarea întreruptorului se realizează prin întreruperea impulsurilor de
comandă pe tiristoare în succesiune inversă conectării (fig.3.6.b.).
În cazul în care este necesară inversarea ordinii fazelor (ex. acţionări
reversibile ) se utilizează două întreruptoare statice trifazate (fig.3.7.a.) sau unul cu
patru faze (fig.3.7.b La aceste scheme trebuie să se asigure prin comandă ca
întreruptorul pentru un sens să nu poară fi conectat decât atunci când cel pentru sensul
celălalt este deconectat.

1
1
 

R S T

T2R

KR KS KT
iST
iR iS iT
Sarcină

a)

b)
Fig.3.6. Întreruptor static trifazat:
a) schema electrică; b) variaţia curenţilor şi tensiunilor

Se pot utiliza şi triace în locul tiristoarelor , caz în care în loc de două

tiristoare în antiparalel se va utiliza câte un triac pe fiecare fază în parte.
Se pot realiza scheme de întreruptoare statice trifazate care să conţină mai
puţine elemente semiconductoare de putere. Astfel de soluţii sunt prezentate
în fig.3.8. Schema din fig.3.8.c necesită accesibilitate la nulul sarcinii, astfel încât
între fiecare două faze să se poată monta câte un tiristor. În acest caz, solicitările în
curent ale tiristoarelor sunt de 1,5 ori mai mari decât în cazurile prezentate în fig.3.8.a
şi b.

12
  MARCU MARIUS - DANIEL –BORCA DUMITRU

Fig.3.7. Scheme reversibile cu întreruptoare statice

Fig.3.8. Scheme de întreruptoare statice trifazate:

a) întreruptor pe două faze; b) întreruptor cu tiristoare şi diode în antiparalel;
c) întreruptor în triunghi montat după sarcină.

3.2. Întreruptoare statice de curent continuu

Întreruptoarele statice de curent continuu sunt realizate cu un tiristor legat în

serie cu sarcina. Deoarece tiristorul nu se poate stinge prin comutaţie naturală,
întreruptorul necesită şi un circuit de stingere în cazul în care se

1
3
 

_
utilizează un tiristor clasic. Se pot utiliza şi tiristoare cu blocare pe poartă, tiristoare
GTO, simplificându-se astfel circuitul de fază.

3.2.1. Conectarea unui circuit de curent continuu

Conectarea întreruptorului static se realizează prin aplicarea unui impuls de

comandă pe poarta tiristorului. Curentul prin sarcină are o variaţie
exponenţială, (fig.3.9.b.), dată de relaţia:

L T I

UT L
Ud

a)

Fig.3.9. Conectarea unui circuit de curent continuu:

a) schema electrică; b) variaţia curenţilor şi tensiunilor

 tt0
  
13 i(t)  ud 1 e (3.6)
R  
 
cu =(L+L)/R, în care L reprezintă inductivitatea conductoarelor de legătură
(fig.3.9.a.).
Panta de creştere a curentului este obţinută prin diferenţierea ecuaţiei (3.6),
valoarea maximă stabilindu-se în momentul conectării şi are valoarea:
 di Ud
= 14

 dt max L+ L 

(3.6.a)

14
  MARCU MARIUS - DANIEL –BORCA DUMITRU

Dacă sarcina nu are o inductivitate suficient de mare pentru a limita panta curentului,
atunci se montează în serie cu tiristorul o inductivitate suplimentară.

3.2.2. Deconectarea unui circuit de curent continuu

Pentru deconectarea circuitului trebuie realizată stingerea elementului

semiconductor de putere. Acest proces depinde de elementul semiconductor
utilizat. În cazul în care întreruptorul static e realizat cu tranzistor de putere,
deconectarea se realizează prin aplicarea
unui impuls de comandă pe baza tranzistorului. L I
În fig.3.10 se prezintă un întreruptor static cu
tranzistor bipolar care realizează deconectarea
Tr L
unei sarcini R-L. Dioda de fugă, Df, se
Ud Df
utilizează pentru a prelua curentul de sarcină
după deconectarea tranzistorului de putere, R
astfel încât energia înmagazinată de inductivitate
să nu producă pierderi termice mai mari decât
puterea disipată maximă admisibilă. Fig.3.10. Întreruptor static cu
Dacă întreruptorul static este realizat cu
tranzistor
tiristoare, stingerea tiristorului se
realizează cu ajutorul unui circuit auxiliar cu condensator de stingere, care
realizează polarizarea inversă a tiristorului (fig.3.11.a). Pentru stingere, iniţial,
condensatorul trebuie încărcat cu tensiunea Uc cu polaritatea indicată. La t=t1 se
amorsează Ta şi se realizează întreruperea tiristorului într-un timp scurt, prin
polarizare inversă cu tensiunea Uc. Panta curentului de descărcare a condensatorului şi
deci timpul de stingere depind de valoarea inductivităţi de scăpări, L. După
stingerea tiristorului, curentul de sarcină va circula prin condensatorul de stingere care
se polarizează în sens invers. La t=t3, tensiunea de pe condensator depăşeşte
valoarea tensiunii Ud, dioda de fugă se polarizează direct şi aceasta intră în
conducţie, curentul de sarcină amortizându-se
Ud - t-t3 conform relaţiei:
i= e 15 (3.7)
L/R
R

1
5
 

L i1 T I

UT
UdC Ta UC iC L
Df

a)

Fig.3.11. Deconectarea unui circuit de curent continuu:

a) schema electrică; b) variaţia în timp a curenţilor şi tensiunilor
Formele de undă ale curentului de sarcină şi tensiunii pe condensator sunt
date în fig.3.11.b.
Condensatorul de stingere se dimensionează astfel încât intervalul de timp t
în care tiristorul e polarizat invers să fie mai mare de 1,3-1,5 ori decât timpul de
revenire al tiristorului trev.
Dacă se consideră curentul prin condensator constant, atunci:
duC ic C  uC
= ; t = 16 (3.8)
dt c I
deci din condiţia:
t > (1,3  1,5) trev 17 (3.9)

se obţine valoarea capacităţii condensatorului:

I
C > (1,3  1,5) trev 18
uC
(3.10)
Rolul comutatorului K1 este de obicei preluat de către un tiristor auxiliar.
Întreruptoarele statice de curent continuu pot fi realizate şi cu elemente
semiconductoare de putere care se pot stinge prin aplicarea unui semnal de
comandă pe grilă sau bază (aceste tipuri de elemente semiconductoare sunt prezentate
în cadrul capitolului 1). În acest caz nu mai este necesar circuitul

16
  MARCU MARIUS - DANIEL –BORCA DUMITRU

de stingere, însă aceste elemente semiconductoare sunt mai scumpe decât

tiristoarele.

1
7
  MARCU MARIUS - DANIEL –BORCA DUMITRU

Capitolul

4 VARIATOARE STATICE

Variatoarele statice sunt convertoare la care mărimea de ieşire are aceeaşi

formă cu mărimea de intrare, prin modificarea unghiului de comandă
 al tiristoarelor obţinându-se variaţia tensiunii de la ieşirea convertorului.

4.1. Variatoare statice de curent alternativ

În cazul acestor convertoare statice unghiul de comandă  al tiristorului se

defineşte ca fiind unghiul determinat din momentul trecerii prin zero a
tensiunii până la aprinderea tiristorului datorită impulsului de comandă întârziat.

4.1.1. Variatoare de curent alternativ monofazat

Structura variatoarelor de curent alternativ monofazat este similară cu cea a

întreruptoarelor de curent alternativ, doar că intrarea în conducţie a tiristoarelor
nu se realizează la trecerea prin zero a tensiunii ci după trecerea timpului
corespunzător unghiului de comandă a. În fig.4.1 se prezintă schema unui variator
static de curent alternativ monofazat şi variaţia în timp a tensiunii şi curenţilor prin
tiristoare în cazul unei sarcini rezistive.
Tensiunea ce se aplică sarcinii este o sinusoidă din care se elimină părţile
haşurate care reprezintă căderea de tensiune pe tiristorul polarizat direct şi blocat.
Astfel prin modificarea unchiului de comandă  între zero şi , curentul prin sarcina
rezistivă variază între valoarea maximă U/R şi zero.
În cazul unei sarcini pur rezistivă, deoarece curentul prin sarcină e defazat în
urma tensiunii cu /2, unghiul de comandă poate fi variat doar în intervalul [/2,
].

3
9
 

_
T1i1

I
i2T2
us R
u uT

a)

Fig.4. 1. Variator monofazat de curent alternativ:

a) schema electrică; b) variaţia tensiunilor

Valoarea instantanee a curentului prin sarcină este dată de relaţia:

 pentru sarcină pur rezistivă:

Um
 sin  t pentru
  t [, ]  [ 
i=  R 19 (4.1.a.)
,2]
0 pentru   t [0,]  [,   ]

 pentru sarcină pur inductivă:

40
  MARCU MARIUS - DANIEL –BORCA DUMITRU

      
U
 m sin   t    sin    
  2  2 
i   pentru   t [,2  ]  [  ,3  (4.1.b)

 ]
0 pentru   t [0, ]  [2  ,2]

 pentru sarcină rezistiv-inductivă:

U  
R
(t ) 
20 sin  t    e  sin(  )
i m
 L 
R 2    L  2  
(4.1.c.)
pentru intervalele de timp cuprinse intre , respectiv +, până la trecerea prin zero a
semiperioadei pozitive, respectiv negative, iar în rest are valoarea zero.
În fig.4.2 se prezintă curentul prin sarcină pentru diferite tipuri de sarcină şi
diferite valori ale unghiului de comandă a al tiristoarelor.
Valoarea medie a curentului prin sarcină este dată de relaţia:

 pentru sarcină rezistivă:

Imed
 2 1 cos 
Im  0,  (4.2.a)

 pentru sarcină2Iinductivă:

I  m sin  (  ) cos   , (4.2.b)

med  2 
  

4
1
 

_
T1i1

i2 T2
R
u uT

a)

Fig.4.2. Curentul prin variatorul de curent alternativ monofazat pentru

diferite unghiuri de comandă: a) schema electrică; b) sarcină pur rezistivă;
c) sarcină pur inductivă; d) sarcină rezistiv-inductivă
Valoarea efectivă a curentului prin sarcină se obţine din relaţia:

Ief  Im 1  11 (4.3.a)
 (
 2  ) sin42 
pentru sarcină rezistivă, şi:

Ief  Im 8 (  )cos

 2 13
 sin 2 
 24  (4.3.b)
  
42
  MARCU MARIUS - DANIEL –BORCA DUMITRU

pentru sarcină inductivă.

Variatoarele monofazate de curent alternativ se pot realiza şi prin
utilizarea unui singur tiristor, în fig.4.3. fiind prezentate astfel de scheme precum şi
formele de undă corespunzătoare.

Fig.4. 3. Tipuri de variatoare monofazate de curent continuu şi formele de

undă corespunzătoare
4.1.2. Variatoare statice trifazate

Variatoarele trifazate sunt formate din câte două tiristoare în montaj

4
3
 

_
antiparalel pe fiecare fază (fig.4.4.a). Prin modificarea unghiului , de comandă a
tiristoarelor de pe fiecare fază, se modifică puterea absorbită de sarcină între
valoarea maximă şi zero. Comanda tiristoarelor se realizează cu ajutorul
dispozitivului de comandă pe grilă (DCG), care trebuie să asigure un defazaj al
impulsurilor de comandă de 2/3 între faze.
Variaţia unghiului de aprindere, a tensiunilor şi a curenţilor depinde de
natura sarcinii.
În cazul unei sarcini rezistive, variaţia unghiului de aprindere a
tiristoarelor este cuprinsă între zero şi , tiristoarele lui KR fiind în conducţie pe
perioada  pentru semialternanţa pozitivă şi +2 pentru alternanţa
negativă.
Modul de variaţie a tensiunilor se determină cu ajutorul diagramei
fazoriale din fig.4.4.b. Astfel tensiunea UKR pe variatorul monofazat al fazei R
este zero pe perioada cât unul din cele două tiristoare conduce. În intervalul de timp
cât tiristoarele sunt blocate, punctul nulului sarcinii se deplasează din 0 în 0’ iar
tensiunea pe tiristor va fi de 3/2 UR, corespunzătoare fazorului U0’R.

Deci:

Fig.4.4. Variator static trifazat:

a) schema electrică; b) diagrama fazorială

44
  MARCU MARIUS - DANIEL –BORCA DUMITRU

3
ukR   2
 uR când kR  blocat
0 (4.4)
când kR  conduce

Analog se determină:

 tensiunea de linie a sarcinii:


uRS când kR, kS  conduc
'  1
uRS    uST (4.5)
2 când kR  blocat

1u
când kS  blocat
 2 TR

 tensiunea de fază a sarcinii:

 0 când kR  blocat
 când kR, kS,kT  blocat
' uR1
uR   u când kT  blocat (4.6)
 21 RS
 uTR când kS  blocat

 2

Variaţiile în timp ale tensiunilor, pentru un unghi de comandă al

tiristoarelor de =45, sunt date în fig.4.5.
Deoarece sarcina este rezistivă, forma de undă a curentului prin sarcină este
aceeaşi cu cea a tensiunii de fază ridicată la o altă scară.
În cazul unei sarcini inductive, formele de undă ale tensiunilor se obţin
similar, însă unghiul de aprindere al tiristoarelor variază între  şi , iar
tiristoarele variatorului static sunt în conducţie până la anularea naturală a
curentului din faza respectivă (-unghiul de defazaj între tensiune şi curent datorită
sarcinii). Variaţia tensiunilor şi curenţilor pentru o sarcină pur inductivă ( =/2
) şi unghi de comandă =1050 este prezentară în fig.4.6.

4
5
 

Fig.4.5. Variaţia în timp a tensiunilor pentru un variator static trifazat cu

sarcină rezistivă

Pot fi utilizate şi scheme cu un număr redus de tiristoare. Schemele acestor

tipuri de variatoare sunt aceleaşi cu cele prezentate la întreruptoarele
statice trifazate în fig.3.8. Schema din fig.3.8.c. poate fi utilizată numai dacă este
accesibil nulul sarcinii.
În acţionări electrice, variatoarele de tensiune alternativă se folosesc pentru
modificarea turaţiei motorului asincron prin modificarea tensiunii de alimentare şi
la pornirea motorului asincron prin variaţia tensiunii între zero şi valoarea
nominală. În fig.4.7 se prezintă formele de undă în cazul unui sistem de acţionare
variator de tensiune alternativă-motor asincron.

46
  MARCU MARIUS - DANIEL –BORCA DUMITRU

Fig.4. 6. Schema electrică şi formele de undă pentru un variator trifazat cu

sarcină inductivă

4
7
 

Fig.4. 7. Formele de undă în cazul unui sistem de acţionare variator de

tensiune alternativă-motor asincron

4.2. Variatoare statice de tensiune continuă

4.2.1. Noţiuni generale

Variatorul de tensiune continuă, chopperul, este convertorul static care

transformă tensiunea continuă de la intrare în impulsuri dreptunghiulare de
tensiune. Valoarea medie a tensiunii de la ieşire se poate modifica între 0 şi
valoarea tensiunii de la intrare, în funcţie de raportul între intervalul de timp
în care chopperul conduce şi cel în care acesta este blocat.
În fig.4.8.a. se prezintă un variator de tensiune continuă realizat cu un
tiristor, împreună cu circuitul de stingere aferent. Dacă tiristorul principal Tp
conduce, sarcina (motorul de c.c.) este alimentată cu

48
  MARCU MARIUS - DANIEL –BORCA DUMITRU

us

CSTp is

Cs iD Ud Um
Ts L t
Ud D1L1 Df us is iD
M i i
Um

t
Tc
T
a) b)

Fig.4.8. Principiul de funcţionare a variatorului de tensiune continuă:

a) schema electrică; b) variaţia curenţilor şi a tensiunilor. tensiunea
nominală. În cazul în care Tp este blocat, tensiunea pe sarcină este nulă
(fig.4.8.b). În acest fel sarcina este alimentată cu tensiunea medie:

Tc
USmed  U d  Ud (4.7)
T

în care:
 Tc - durata de conducţie a tiristorului Tp;
 T – perioada de comutaţie a chopperului;
  =Tc/T –durata relativă de conectare, 01.
Pentru a nu exista regim de curent întrerupt este necesar ca perioada de
comandă a chopperului să fie mai mică decât constanta electromagnetică de timp a
sarcinii, Te.
Există două posibilităţi de comandă a unui chopper:
 -modificând durata de conducţie a tiristorului principal (Tc -
variabil) şi păstrând constantă perioada de comutaţie a
chopperului (T-constant), (fig.4.9.a);
 modificând perioada de comutaţie (T-variabil) şi păstrând
constantă durata de conducţie (Tc-constant), (fig.4.9.b).

4
9
 

us us

t t
is is

t t
a) b)

Fig.4.9. Metode de comandă a variatoarelor de tensiune continuă:

a) Tc=var., T=ct.; b) Tc=ct., T=var.

4.2.2. Funcţionarea variatoarelor de tensiune continuă

Pentru a studia funcţionarea variatorului se presupune că

inductivitatea circuitului de ieşire este foarte mare astfel încât curentul prin
sarcină poate fi considerat practic constant.
Aplicând un impuls pe grila tiristorului de stingere, Ts, condensatorul C
se încarcă cu polaritatea din fig.4.10.b prin circuitul: sursă, C, Ts, Ls şi indus.
Stingerea lui Ts se realizează natural odată cu încărcarea condensatorului.
Intrarea în conducţie a tiristorului principal, Tp, se realizează prin
furnizarea unui impuls pe grilă. În acest moment tiristorul intră în conducţie şi se
închid două circuite:
 -sursă, Tp, Ls, indusprin care se realizează alimentarea
sarcinii;
 -Tp, D1, L1, C prin care se realizează încărcarea condensatorului cu
polaritatea din fig.4.10.c, pe durata primei oscilaţii a acestui circuit
oscilant.

Stingerea tiristorului Tp se realizează prin aplicarea unui impuls tiristorului

Ts. Astfel Tp este polarizat invers de tensiunea condensatorului
C. Curentul prin sarcină este comutat pe circuitul sursă, C, Ts, Ls, indus

50
  MARCU MARIUS - DANIEL –BORCA DUMITRU

până la blocarea lui Tp. În acest interval de timp se realizează şi

încărcarea condensatorului cu polaritatea din fig.4.10.d. După blocarea lui Tp,
curentul prin sarcină este preluat de circuitul Df, Ls, indus.
Formele de undă ale tensiunilor şi curenţilor prin circuitul analizat sunt
prezentate în fig.4.10.e.

4.2.3. Dimensionarea variatorului de tensiune continuă

Prin dimensionarea variatorului de tensiune continuă se înţelege

alegerea elementelor componente din structura acestuia, elemente care trebuie să
satisfacă o serie de condiţii impuse de principiul de funcţionare. Pentru
dimensionare se parcurge algoritmul de mai jos.
 Se stabilesc limitele de variaţie ale factorului de comandă, min şi max:
min (1,05  1,1)Udmin Udmax
 max  (4.8)
U0 U0
în care U0 este tensiunea sursei de alimentare a variatorului.
 Se calculează valoarea inductivităţii de filtrare folosită pentru:
 limitarea pulsaţiilor:
U0 T
L  L (4.9.a)
s
f
4  iadm
cu iadm-valoarea admisă a pulsaţiilor curentului de sarcină;
 evitarea regimului de curent întrerupt:
Lf  U0T
 Ls (4.9.b)
8Idmin

Se alege tiristorul principal în funcţie de curentul mediu ce îl străbate şi valoarea

maximă a tensiunii pe tiristor:

ITAV
 maxIdn VDRM, VRRM  (1,5  2)  2U0 (4.10)

Se calculează capacitatea condensatorului de stingere, punând condiţia ca

tiristorul principal să fie polarizat invers un timp mai mare decât timpul de
revenire. Intevalul de timp cât tiristorul principal este polarizat invers este dat

5
1
 

_
de relaţia:

52
  MARCU MARIUS - DANIEL –BORCA DUMITRU

i iTp Tp is
Ts Tp Ts
Cs Ts iTs iD Ls t
Ud Df us
M us UC
a) D1 L1 iL1 Udt
tb
Tp

C Ts Ls uTp t
Df us
Ud M
D1 L1 UC
b) t
Tp
iTp
C Ts Ls
Df us t
Ud M Is
D1 L1 iTs
c) t
Tp Is
iD t
C Ts Ls
Df us iD1
Ud M t
D1 L1
d) is
iTs iD iTp t
Fig.4.10. Principiul de funcţionare al variatorului de tensiune continuă

t pi  2U0 C (4.11)
Id
de unde rezultă:

5
3
 

_
Idmax t rev
C
2U0 (4.12)
Se va alege un condensator de comutaţie cu capacitatea dată de relaţia
(4.12) şi tensiunea nominală mai mare decât 2U0.

Se dimensionează inductivitatea şi dioda din circuitul de stingere al variatorului:

  T 2 1
L1   min  (4.13.a)
   C

dioda alegându-se astfel încât să satisfacă următoarele condiţii:

4U0C V ,V  (21,5  2)  (4.13.b)
I  3U
FAV DRM RRM 0
T
Se alege tiristorul de stingere punând condiţiile:
1 3U0C Id  V ,V  (1,5  2)  2U (4.14)
I   
TAV IdN  0p
DRM RRM 0
T d
I 

unde 0p este pulsaţia proprie a circuitului oscilant care duce la blocarea diodei
de nul:
1
0p  ;
C  (di / dt)max.adm.

cu (di/dt)max.adm. - valoarea maximă admisă a pantei de creştere a curentului prin

tiristorul de stingere (dată de catalog).

Se alege dioda de fugă, cunoscând:

IFAV  (1 min )IdN ; VDRM, VRRM  (1,5  2)  (4.15)
3U0

54
 MARCU MARIUS - DANIEL –BORCA DUMITRU

4.2.4. Variator de tensiune continuă

5
5
 

_
cu transfer de energie spre sursă

Variatorul din fig.4.8. este un variator de un cadran care realizează

transferul de energie de la sursă spre sarcină. În cazul în care este necesară
inversarea sensului de energie (de exemplu cazul frânării recuperative a motorului
de c.c.) se utilizează variatorul de tensiune continuă cu transfer de energie spre
sursă prezentat în fig. 4.11.a.
us

i Df is

iT Ud Um
D1C Ls t
Ud us us is
L1TsTpM iiTiiT
Um t
CS

Tc
T
a) b)

Fig.4.11. Variator de tensiune continuă cu transfer de energie spre sursă:

a) schema electrică; b) variaţia curenţilor şI tensiunilor

Convertorul static (tiristor împreună cu circuitul de stingere) este montat

în paralel cu sarcina. Dacă tiristorul principal este în conducţie, curentul de
sarcină este condus prin acesta. După stingerea tiristorului principal, curentul va
curge prin dioda Df în sens contrar tensiunii Ud. Diferenţa de tensiune necesară
acestui fenomen este produsă de inductivitatea Ls. În fig.4.11.b. se prezintă
simplificat formele de undă ale tensiunilor şi curenţilor pentru acest tip de
variator. Pentru a putea funcţiona, sarcina acestui chopper trebuie să conţină o
sursă de tensiune electromotoare care să fie mai mare decât tensiunea U d de
alimentare a circuitului (în cazul unui motor de curent continuu folosit ca sarcină
această tensiune este tocmai tensiunea electromotoare indusă, care este mai mare
decât tensiunea electromotoare pe durata frânării recuperative).

56
  MARCU MARIUS - DANIEL –BORCA DUMITRU

4.2.5. Variatoare de tensiune continuă de mai multe cadrane

Prin combinarea schemelor din fig.4.8. şi 4.11. se pot obţine

variatoare de tensiune de două şi patru cadrane. Pentru simplificare,
variatoarele de tensiune continuă s-au simbolizat sub forma unor tiristoare cu două
porţi (una pentru intrarea în conducţie, cealaltă pentru blocare), nefiind
reprezentat circuitul de stingere al tiristorului.
În fig.4.12.a se prezintă un chopper de două cadrane care funcţionează în
cadranele I şi II. Pentru funcţionarea în cadranul I se comandă convertorul
static VTC1, VTC2 fiind blocat, iar pentru funcţionarea în cadranul II (inversarea
sensului curentului prin sarcină) se blochează VTC1 şi se comandă VTC2.
Fig.4. 12. Variatoare de tensiune continuă cu funcţionarea

în două cadrane:
a) funcţionare în cadranele I şi II; b) funcţionare în cadranele I şi IV.
În cazul funcţionării în cadranul II sarcina trebuie să conţină o sursă de
tensiune a cărei energie este cedată reţelei prin inversarea sensului

5
7
 

_
curentului.
Variatorul static din fig.4.12.b funcţionează în cadranele I şi IV.
Pentru funcţionarea în cadranul I, VTC1 este comandat în timp ce VTC2 se află
în conducţie permanentă. Conducţia curentului este asigurată de D1, D2 fiind
inactivă. La trecerea în cadranul IV, sensul sursei de tensiune a sarcinii se
inversează, comutarea periodică fiind aplicată tot lui VTC1în timp ce VTC2 este
menţinut în stare blocată. Dioda D2 este în conducţie permanentă, iar D1 preia
conducţia curentului spre sursa auxiliară. În ambele cazuri trebuie ca modulul
tensiunii sursei auxiliare să fie mai mic decât cel al sursei de alimentare a
variatorului.
În cazul în care variatorul static alimentează un motor de curent continuu
rolul sursei auxiliare este preluat de tensiunea electromotoare indusă.
Se pot realiza şi variatoare de tensiune continuă de patru cadrane, schema unui
astfel de variator fiind dată în fig.4.13.

Fig.4. 13. Variator static de tensiune continuă cu funcţionare

în patru cadrane.

Comanda convertoarelor statice se realizează astfel:

 Funcţionare în cadranul I: VTC1 se află în conducţie permanentă, iar
VTC4 se comandă periodic pentru reglarea valorii tensiunii medii.

58
  MARCU MARIUS - DANIEL –BORCA DUMITRU

Curentul de sarcină se închide prin circuitul sursă-VTC1-sarcină-VTC4 pe durata

în care VTC4 conduce şi prin circuitul VTC1-sarcinã-D3 când VTC4 este
blocat (D3 are rolul de diodã de nul).
 Funcţionare în cadranul II: VTC2 este comandat periodic. Curentul de
sarcină se închide prin circuitul sursă-VTC2-D 4-sarcină pe durata în care VTC2
conduce şi prin circuitul sursă-D4-sarcină-D1 când VTC2 este blocat.
 Funcţionare în cadranul III: VTC3 se află în conducţie permanentă, iar
VTC2 se comandă periodic pentru reglarea valorii tensiunii medii. Curentul de
sarcină se închide prin circuitul sursă-VTC3-sarcină-VTC2 pe durata în care
VTC2 conduce şi prin circuitul VTC3-sarcinã-D1 când VTC2 este blocat (D1
are rolul de diodã de fugã).
 Funcţionare în cadranul IV: VTC4 este comandat periodic. Curentul
de sarcină se închide prin circuitul sursă-VTC4-D1-sarcină pe durata în care
VTC4 conduce şi prin circuitul sursă-D3-sarcină-D2 când VTC4 este blocat.

4.2.6. Tipuri de circuite de stingere

În majoritatea schemelor cu comutaţie forţată stingerea tiristorului se

realizează cu ajutorul unui condensator de comutaţie. Condensatoarele utilizate
în circuitul de stingere sunt condensatoare de medie frecvenţă deoarece
frecvenţa de încărcare a condensatorului este de ordinul a sute de Hz.
În fig.4.14. se prezintă o serie de circuite de stingere cu condensator. Cel
mai simplu circuit de stingere este prezentat în fig.4.14.a şi constă dintr-un
circuit oscilant în paralel cu tiristorul principal. Presupunând
condensatorul încărcat cu polaritatea din figură, odată cu intrarea în conducţie a
tiristorului condensatorul îşi schimbă polaritatea prin intermediul bobinei L. Dacă
amplitudinea curentului de rezonanţă este mai mare decât curentul de sarcină al
tiristorului, tiristorul se blochează la trecerea prin zero a curentului din circuitul
oscilant.

5
9
 

Fig.4. 14. Tipuri de circuite de stingere

În schema din fig.4.14.b curentul de stingere apare în momentul intrării în

conducţie a tiristorului auxiliar Ta. La reaprinderea tiristorului principal T,
condensatorul de stingere se reîncarcă cu polaritatea corespunzătoare stingerii prin
inductivitatea suplimentară Ls. Dioda de blocare D are rolul de a împiedica
însumarea tensiunii condensatorului din

60
  MARCU MARIUS - DANIEL –BORCA DUMITRU

nou. Schema din fig.4.14.c este similară ca principiu de funcţionare cu cea din
fig.4.14.b, cu observaţia că polarizarea condensatorului cu polaritatea necesară
stingerii tiristorului principal se realizează prin intrarea în conducţie a tiristorului
Ta2 în circuitul oscilant format cu ajutorul bobinei auxiliare Ls. Montajul
permite ca încărcarea condensatorului să se realizeze independent de intrare în
conducţie a tiristorului principal.
În cazul schemelor din fig.1.14. d şi e stingerea tiristorului se
realizează indiferent de polaritatea cu care este încărcat condensatorul. în cazul
schemei din fig.4.14.d, orice polaritate a condensatorului poate realiza stingerea
tiristorului principal, prin comanda corespunzătoare a punţii formată din
tiristoarelel auxiliare Ta1 -Ta4. În schema din fig.4.14.e, cele patru tiristoare T1-
T4 conduc curentul de sarcină care trece alternativ prin T1 şi T3, respectiv T2 şi
T4. În momentul intrării în conducţie a tiristorului T2, T1 va fi stins prin
intermediul condensatorului. Procesul este similar şi pentru stingerea celorlalte
tiristoare.
În varianta din fig.4.14.f tensiunea de stingere se conectează în serie cu tiristorul,
ca rezultat al descărcării rezonante a condensatorului prin bobina L 2, la comanda
aplicată pe tiristorul auxiliar Ta.
Structura variatoarelor de tensiune continuă se poate simplifica prin
utilizarea de elemente semiconductoare de putere la care stingerea să se realizeze
prin aplicarea unui semnal pe grila sau baza elementului (tiristoare GTO,
tranzistoare bipolare, tranzistoare MOSFET, etc.). În acest caz nu mai este necesar
circuitul de stingere, însă se complică circuitul de comandă al elementului
semiconductor.

 Concluzii. Variatoarele de tensiune continuă se utilizează pentru

modificarea turaţiei şi pentru pornire în cazul acţionărilor electrice cu motor
de curent continuu. In fig.4.15 se prezintă formele de undă în cazul unui
astfel de sistem de acţionare.

6
1
 

Fig.4. 15. Formele de undă în cazul unui sistem de acţionare variator de

tensiune continuă-motor de curent continuu

62