Convertoare statice.

Curs introductiv Capitolul 14

Capitolul 14

CONVERTOARE STATICE C.A.- C.A. CU

COMUTAŢIE NATURALĂ

Convertoarele statice c.a.-c.a. sunt echipamente electronice care realizează

conversia energiei de c.a. cu parametri constanţi (amplitudine şi frecvenţă), tot în
energie de c.a., dar cu parametri variabili (reglabili prin comandă). Aceste
convertoare se pot clasifica în două mari categorii:
- variatoare de tensiune alternativă (VTA), care permit reglarea valorii
efective a tensiunii de la ieşire, frecvenţa rămânând constantă şi egală cu a
tensiunii de alimentare (fig. 14.1. a);
- convertoare statice de tensiune şi frecvenţă (CSTF), care permit
reglarea atât a valorii efective a tensiunii de ieşire, cât şi a frecvenţei acesteia (fig.
14.1. b).

a) b)
Fig. 14.1. Convertoare statice c.a.-c.a.

Variatoarele de tensiune alternativă VTA sunt convertoare statice care

transformă energia de c.a. tot în energie de c.a., prin comandă modificându-se
valoarea efectivă a tensiunii furnizate. Funcţionează în comutaţie naturală,
deoarece tensiunea aplicată fiind alternativă, curentul prin elementele
semiconductoare de comutaţie se anulează în mod natural, la trecerea prin zero a
acestuia.
Comanda variatoarelor, în scopul reglării valorii efective a tensiunii de
ieşire, se realizează după două principii:

128
Convertoare statice. Curs introductiv Capitolul 14

- reglajul de fază
- controlul numărului de perioade de conducţie
Reglajul (controlul) de fază este metoda cea mai utilizată deoarece
presupune o schemă de comandă a tiristoarelor foarte simplă. În această lucrare
vor fi analizate numai variatoarele de tensiune alternativă cu reglaj de fază.
Principiul de funcţionare al variatoarelor de tensiune alternativă (VTA) este
următorul: deoarece ele trebuie să permită circulaţia curentului prin sarcină în
ambele sensuri, înseamnă că dispozitivele semiconductoare de comutaţie de pe
fiecare cale de curent sunt dispozitive bidirecţionale. Acestea pot fi triace sau,
pentru puteri mai mari, perechi de tiristoare conectate antiparalel. Comanda
acestor dispozitive se face prin reglaj (control) de fază, impulsurile de comandă
fiind aplicate cu aceeaşi întârziere de α radiani faţă de trecerile prin zero ale
tensiunii de intrare şi fiind defazate între ele în mod corespunzător.
Variatoarele de tensiune alternativă (VTA) au numeroase aplicaţii, dintre
care amintim: reglarea intensităţii surselor de iluminat, reglajul puterii instalaţiilor
de încălzire, al temperaturii cuptoarelor, reglajul vitezei maşinilor electrice etc.

14.1. VTA monofazate

Un variator de tensiune alternativă (VTA) monofazat este constituit dintr-un

dispozitiv de comutaţie bidirecţional (triac sau pereche de tiristoare conectate
antiparalel) care este montat între sarcină şi sursa de tensiune alternativă (fig.
14.2).
Impulsurile de comandă furnizate de un circuit de comandă CC sunt
defazate între ele cu π radiani şi sunt distribuite alternativ atunci când se folosesc
tiristoare. Ele sunt întârziate cu unghiul α faţă de trecerile prin zero ale
semialternanţelor tensiunii de alimentare. Momentul blocării tiristoarelor depinde
de caracterul sarcinii.

129
Convertoare statice. Curs introductiv Capitolul 14

a) b)
Fig. 14.2. Schema de principiu a unui VTA monofazat
realizat cu tiristoare (a) sau cu triac (b)

Cazurile tipice de studiu pentru variatoarele de tensiune alternativă

monofazate vor fi deci:
- cazul sarcinii rezistive (R),
- cazul sarcinii rezistiv – inductive (RL)
- cazul sarcinii inductive (L).
În toate cazurile se va considera că tensiunea de intrare uin este o tensiune
sinusoidală de forma uin = √2 Uinsinωt, iar comanda tiristoarelor se va face prin
reglaj de fază. Unghiul de comandă α reprezintă, în acest caz, întârzierea cu care
sunt aplicate impulsurile de comandă pe poarta tiristoarelor faţă de momentele
trecerilor prin zero ale tensiunii de intrare vin. În cazul VTA realizat cu tiristoare,
tiristorul T1 va conduce pe durata semialternanţelor pozitive ale tensiunii vin, iar
tiristorul T2 – pe durata semialternanţelor negative ale acesteia.

Fig. 14.3. Schema PSPICE folosită pentru simulare

130
Convertoare statice. Curs introductiv Capitolul 14

În cazul sarcinii rezistive curentul este în fază cu tensiunea. Expresia lui este:

2
is = U sin ωt pentru ωt ∈ [α , π ] ∪ [π + α ,2π ]
π
is = 0 pentru ωt ∈ [0,α ] ∪ [π , π + α ]

Modificând unghiul de comandă α între 0 şi π, se poate regla valoarea

efectivă a tensiunii la bornele sarcinii.

a) b)
Fig. 14.4. Formele de undă şi intervalele de conducţie în cazul
sarcinii pur rezistive (a) şi pur inductive (b)

În cazul sarcinii pur inductive, un tiristor nu poate fi introdus în conducţie

atât timp cât celălalt este în conducţie, deoarece acesta din urmă l-ar pune în
scurtcircuit. Pentru ωt > α, aplicând teorema a II-a a lui Kirchoff pe ochiul format,
se obţine:

dis
2Us sin ωt = L1
dt
din care rezultă prin integrare:
ωt
2Us 2Us
is = ∫ sin ωtd (ωt ) = (cosα − cos ωt )
α ωL ωL

Curentul se va anula dacă:

cosα - cosωt = 0
adică atunci când:

131
Convertoare statice. Curs introductiv Capitolul 14

ωt + α α − ωt
2 sin sin =0
2 2
Din această condiţie rezultă momentul anulării curentului:
ωt = 2π - α
Deoarece durata maximă a conducţiei unui tiristor este π radiani, relaţia de mai
sus poate furniza valoarea minimă a unghiului de comandă αmin punând condiţia:
2π - αmin - αmin = π
Se obţine:
αmin = π/2
valoare pentru care există permanent curent prin sarcină.
Deoarece αmax = π, după care tiristorul care a condus este polarizat invers,
se poate deduce plaja de valori în care poate varia unghiul de comandă α:
π 
α ∈  ,π 
2 
Pentru α > π/2, ţinând seama că is se anulează la momentul 2π - α, se obţine
regimul de curent întrerupt pentru ωt ∈[2π - α, π + α].
În cazul sarcinii rezistiv-inductive, inductivitatea sarcinii determină
reducerea intervalului de variaţie a unghiului de comandă α la intervalul [ϕ, α],
unde ϕ reprezintă unghiul de defazaj dintre curentul şi tensiunea pe sarcină.

Fig. 14.5. Formele de undă şi intervalele de conducţie în cazul

sarcinii rezistive-inductive

132
Convertoare statice. Curs introductiv Capitolul 14

Formele de undă
a) Sarcină pur rezistivă α ≅45°

Fig. 14.6. Formele de undă ale tensiunii de intrare uin şi

ale tensiunii us şi curentului is prin sarcină

b) Sarcină rezistivă α ≅ 120°

Fig. 14.7. Formele de undă în cazul VTA monofazat

cu sarcină pur rezistivă, pentru α > π/3 (α ≅ 120°)

c) Sarcină rezistiv-inductivă α ≅ 45°

Fig. 14.8. Tensiunea la ieşirea variatorului

133
Convertoare statice. Curs introductiv Capitolul 14

Fig. 14.9. Formele de undă în cazul variatorului

cu sarcină rezistiv - inductivă, pentru α ≅ 45°

d) Sarcină pur inductivă α ≅ 120°

Fig. 14.10. Forma de undă în cazul VTA monofazat

cu sarcină pur inductivă, pentru α > π/2 (α ≅ 120°)

134
Convertoare statice. Curs introductiv Capitolul 14

Concluzii
Din analiza formelor de undă se pot desprinde următoarele concluzii:
1. Chiar în cazul sarcinii pur rezistive, se constată (fig. 14.7) că
fundamentala curentului prin sarcină este defazată în urma tensiunii sursei uin,
ceea ce înseamnă că VTA este un consumator de energie reactivă. Se poate
demonstra că acest defazaj depinde de unghiul de comandă α , el variind între (0;
π/2) când unghiul de comandă se modifică între (0; π). Deoarece şi puterea
reactivă consumată de VTA depinde de unghiul de comandă α, ea se mai
numeşte putere reactivă de comandă.
2. Curentul absorbit de la reţea în cazul sarcinii pur rezistive are un conţinut
mare de armonici, ceea ce face ca VTA să fie o sursă de perturbaţii pentru reţea.
Acest fapt constituie, împreună cu consumul de putere reactivă (de comandă),
două dezavantaje notabile ale VTA.
În ceea ce priveşte conţinutul de armonici, deoarece curentul absorbit de la
sursa de alimentare este în acelaşi timp şi curentul prin sarcină, rezultă că el va
avea un conţinut de armonici superioare cu atât mai mare cu cât unghiul de
comandă este mai mare (fig. 14.11).

Fig. 14.11. Conţinutul de armonici al curentului furnizat de un

VTA monofazat cu sarcină rezistivă, pentru diferite
unghiuri de comandă

135
Convertoare statice. Curs introductiv Capitolul 14

14.2. Variatoare trifazate

Un variator de tensiune alternativă trifazat se obţine conectând pe fiecare

fază a sursei de alimentare, de obicei secundarul unui transformator, câte un
variator monofazat (fig. 14.12).

Fig. 14.12. Schema de principiu a unui VTA trifazat

cu tiristoare

Fiecare tiristor este comandat cu o întârziere reglabilă α faţă de trecerea

prin zero a semialternanţei corespunzătoare a tensiunii de fază. Impulsurile de
comandă vor fi defazate între ele cu acelaşi defazaj ca şi tensiunile sistemului
trifazat, adică între impulsurile de comandă ale tiristoarelor T1 T3, T5, respectiv
T2, T4, T6 va fi un defazaj de 2π/3 radiani, iar între tiristoarele de pe aceeaşi fază
π/ radiani.
Considerând cazul cel mai simplu – cel al sarcinii pur rezistive, echilibrate,
conectate în stea – se constată că, în funcţie de valoarea unghiului de comandă α,
există mai multe moduri de funcţionare [2]:
a) Cazul 0 < α < π/3 când în conducţie sunt 2 tiristoare, fiecare conducând (π
- α) radiani (fig. 14.13)
În cazul particular α = 0, variatorul de tensiune alternativă funcţionează cu
undă plină, iar fiecare tiristor conduce câte o semialternanţă şi în fiecare moment
sunt în conducţie câte 3 tiristoare (câte unul pe fiecare fază).
b) Cazul π/3 <α < π/2 când în conducţie sunt 2 tiristoare, fiecare conducând
2π/3 radiani.
c) Cazul π/2 < α < 5π/6 când în conducţie sunt fie 2 tiristoare, fie niciunul

136
Convertoare statice. Curs introductiv Capitolul 14

d) Cazul α > 5π/6 când toate tiristoarele rămân blocate şi sarcina nu este
conectată la sursa de energie alternativă

Fig. 14.13. Formele de undă în cazul VTA monofazat,

cu sarcină pur rezistivă şi α < π/3

În cazul sarcinilor inductiv rezistive R-L, ca şi la variatoarele de tensiune

monofazate, funcţionarea normală nu este posibilă decât dacă este îndeplinită
condiţia:
α≥ϕ
adică unghiul de comandă trebuie să fie mai mare decât unghiul de defazaj dintre
tensiunea şi curentul din sarcină.

14.3. CICLOCONVERTOARE

Cicloconvertoarele realizează conversia energiei de c.a. cu parametrii

constanţi, în mod direct, tot în energie de c.a., ai cărei parametri pot fi modificaţi
prin comandă. Funcţionarea cicloconvertoarelor se bazează pe principiul

137
Convertoare statice. Curs introductiv Capitolul 14

redresoarelor bidirecţionale, obţinute prin conectarea în antiparalel a două

redresoare identice, complet comandate (fig. 14.14)

Fig. 14.14. Schema de principiu a unui cicloconvertor

monofazat

Diferenţa faţă de redresoarele bidirecţionale constă în comanda celor 2

redresoare, deoarece tensiunea u0 pe sarcină trebuie să fie alternativă. Prin
comandă se urmăreşte ca valorile medii ale tensiunilor redresate de cele 2
redresoare să fie cât mai apropiate de o sinusoidă.
Dacă α şi β sunt unghiurile de comandă ale tiristoarelor redresorului A
respectiv B, se constată că cicloconvertoarele pot avea curent de circulaţie, dacă:
α+β=π
sau pot funcţiona fără curent de circulaţie.
Pentru a identifica modul de comandă necesar, se presupune că tensiunea
de referinţă din circuitul de comandă este cosinusoidală, de forma:
ur = Urmaxcosωt
Ţinând cont de relaţia anterioară, rezultă că între valorile medii corespunzătoare
unei perioade a tensiunilor redresate există relaţia:
U0 = UdA - UdB
Se poate demonstra că impulsurile de comandă trebuie generate în circuitul
de comandă la coincidenţa valorilor tensiunilor de referinţă şi de comandă (fig.
14.14), respectiv pentru ωt = α.
Ţinând seama de expresia tensiunii de referinţă ur, rezultă că:
uc = Urmaxcosα
de unde:
cosα = uc /Urmax

138
Convertoare statice. Curs introductiv Capitolul 14

Fig. 14.15. Explicativă privind comanda cicloconvertoarelor

Fig. 14.16. Regimurile de funcţionare ale unui cicloconvertor

R – regim de redresor; P – regim de convertor pasiv;
A – regim de convertor activ; I – regim de invertor

139