2.

INTRODUCERE

Calitatea, conform definiţiei formulate de Organiza Internaţională de Standardizare — ISO

(International Standard Organisation), reprezintă totalitatea caracteristicilor şi a particularităţilor
unui produs sau serviciu, care concretizează aptitudinea de a răspunde la necesităţi potenţiale sau
exprimate ale utilizatorului.

Calitatea oricărui produs sau serviciu este o noţiune complexă pentru conturarea căreia se
impune luarea în considerare a unui număr mare şi variat de factori. În acelaşi timp, noţiunea de
calitate trebuie să sintetizeze acele caracteristici care, în raport cu specificul produsului sau
serviciului, au ponderi şi semnificaţii distincte.

Energia electrică este considerată în prezent un produs, livrat de furnizor consumatorilor.

Calitatea energiei electrice a preocupat specialiştii din sectorul electroenergetic încă din primii ani ai
utilizării, pe scară largă, a curentului alternativ; in ultimul deceniu, se constată însă o revigorare a
interesului pentru acest domeniu, datorită dezvoltării explozive a echipamentelor şi a tehnologiilor
bazate pe electronica de putere. In prezent, calitatea energiei electrice constituie o preocupare
majoră atât pentru furnizori, cât şi pentru consumatorii de energie electrică.

Termenul de “calitate a energiei electrice” (power quality) a devenit deosebit de frecvent

după anul 1980 şi reprezintă un generic acoperitor pentru luarea în considerare a influenţei unui mare
număr de perturbaţii electromagnetice care pot să apară în sistemul electroenergetic (în special la
medie şi joasă tensiune). De menţionat insă faptul că sintagma de “calitate a energiei electrice” nu
este unanim acceptată şi utilizată pe plan mondial, existând în prezent mai mulţi termeni fo1osiţi în
relaţia furnizor de energie electrică — consumator:

Calitatea energiei electrice (Power Quality): termenul a fost propus în S.U.A. de IEEE şi
preluat de majoritatea publicaţiilor de limbă engleză. Calitatea energiei electrice, conform
IEEE reprezintă “conceptul alimentării şi legării la pământ a echipamentelor sensibile,
într-un mod care să permită funcţionarea corectă a acestora“. De fapt, în pofida acestei
definiţii termenul este utilizat într-un sens mult mai larg, referindu-se atât în problema poluării
armonice generată de sarcinile neliniare, cât şi la alte tipuri de perturbaţii electromagnetice
apărute în sistemele electroenergetice;

Compatibilitate electromagnetică (Electromagnetic compatibility — EMC): termenul este

utilizat de CEI (Comission Electrotechnique Internationale) şi reprezintă “aptitudinea uni

2
 echipament sau sistem de a funcţiona satisfăcător în mediul său electromagnetic, fără a
induce perturbaţii inacceptabile în orice alt echipament sau sistem existent in acel mediu”;

Calitatea tensiunii (qualite de la tension): termenul este utilizat în Franţa şi în diferite

publicaţii europene şi se referă la “abaterile formei curbei de variaţie în timp a tensiunii de
la sinusoida ideală”; poate fi interpretat ca referindu-se la calitatea “produsului” livrat de
furnizor consumatorilor;

Calitatea curentului (current quality): este o definiţie complementară celei anterioare şi se

referă la abaterile curentului faţă de forma ideală (o curbă sinusoidală de frecventă şi
amplitudine constantă şi in fază cu tensiunea de alimentare); noţiunea se foloseşte pentru a
descrie performanţele convertoarelor electronice;

Calitatea alimentării cu energie electrică (quality of supply sau quality of power supply):
reflectă relaţia furnizor — consumator; are o componentă tehnică, calitatea tensiunii, descrisă
anterior, şi o altă componentă, frecvent denumită “calitatea serviciilor” (quality of service),
care reflectă relaţiile cu consumatorul (viteza de răspuns la solicitările acestuia, transparenţa
tarifelor etc.).

Calitatea consumului (quality of consumption): reflectă relaţia consumator - furnizor; se

referă la calitatea curentului, corectitudinea în plata facturii electrice etc.

Orice consumator de energie electrică are anumite cerinţe privind puterea activă şi reactivă
necesare procesului de producţie cât şi o serie de condiţii privind calitatea energiei electrice primite:
continuitatea în alimentare, variaţiile de tensiune şi de frecvenţă.
Principalii indicatori de calitate a energiei electrice livrate consumatorilor în punctul de
delimitare cu furnizorul sunt:
 Limitarea numărului şi a duratei întreruperilor în alimentarea cu energie electrică.
 Limitarea variaţiilor de tensiune la valori admise de receptoarele proprii.
 Limitarea regimului deformant.
 Limitarea nesimetriei sistemului trifazat de tensiuni şi curenţi.
 Încadrarea frecvenţei tensiunii de alimentare în limite admise de receptoare.
Numărul şi durata întreruperilor în alimentarea cu energie electrică sunt determinate în
principal de calitatea surselor de alimentare, ca şi de fiabilitatea reţelelor de la surse până la
consumator. Ele sunt influenţate semnificativ de numărul căilor de alimentare şi de independenţa
surselor. Acest aspect, foarte important pentru consumatori, trebuie analizat în detaliu în faza de
proiectare a reţelei de alimentare şi are efecte importante asupra valorii investiţilor. Alegerea unei
soluţii fiabile implică costuri suplimentare care trebuie să fie justificate printr-un calcul tehnico-

3
economic complex. Acest aspect nu va fi tratat în acest capitol, el fiind un atribut esenţial al deciziei
în domeniul investiţiilor pentru reţele de alimentare cu energie electrică.
Variaţiile de tensiune sunt determinate, în principal, de producţia şi consumul de energie
reactivă, acestea trebuind să fie cât mai echilibrate pe zone.
Deformarea undelor de curent şi tensiune precum şi nesimetria sistemului trifazat de curenţi şi
tensiuni sunt determinate de receptoare cu impedanţe nelineare (redresoare, cuptoare cu arc,
laminoare, etc.), respectiv de existenţa unor receptoare nesimetrice (monofazaţi sau bifazaţi).

Afectarea calităţii energiei electrice poate avea loc intr-una din următoarele procese principale:

 producerea

 transportul;

 distribuţia;

 utilizarea.

Fiecare dintre aceste procese are o influenţă specifică asupra calităţii energiei electrice.

Producerea

Generatoarele din sistem asigură energia necesară consumatorilor. Controlul acoperirii, în orice
moment, a necesarului de energie al consumatorilor este realizat de reglajul putere activă-frecvenţă.

Forma curbei de tensiune la bornele generatoarelor se urmăreşte să fie practic sinusoidală; în

practica se consideră că această tensiune este sinusoidală.

De asemenea, dimensionarea corectă a surselor din sistemul energetic determină şi un alt

indicator de calitate al energiei electrice şi anume continuitatea în alimentare (cu efecte importante
asupra funcţionării economice a consumatorilor).

Transportul

Sistemul de transport al energiei electrice cuprinde linii electrice (de regulă aeriene) şi staţii de
transformare de sistem. In mod obişnuit reţelele de transport funcţionează buclat şi este asigurată
rezerva, în cazul apariţiei unor incidente. Reţeaua de transport este supusă unor solicitări diferite
electrice, mecanice, termice. chimice etc. — Trăsnete, chiciură, deteriorări mecanice etc. — care pot
conduce la defecte pasagere (scurtcircuite) sau permanente (întreruperi).

Scurtcircuitele trebuie eliminate:

 rapid, pentru evitarea deteriorării echipamentelor, ieşiri din sincronism a generatoarelor şi

pierderea unor surse ale sistemului;

4
  selectiv, pentru deconectarea părţii de reţea afectate (de multe ori o singură fază). La
funcţionarea buclată a reţelei, pe faza afectată de defect, pe durata scurtcircuitului apare un
gol de tensiune, al cărei amplitudine este maxima la locul de defect şi descreşte odată cu
apropierea de punctele de generare. In cazul liniilor radiale, defectele sunt, în general, însoţite
de întreruperi de scurtă durată (funcţionarea RAR - reanclanşarea automată rapidă) sau de
lungă durată (la deconectarea definitivă).

Din punctul de vedere al calităţii energiei livrate consumatorilor, reţeaua de transport este o
sursă de goluri şi întreruperi de tensiune, a căror durată este determinată de reglajul protecţiei prin
relee (in cazul golurilor şi întreruperilor de tensiune de scurtă durată) şi de tipul de defect (în cazul
întreruperilor definitive).

Distribuţia

In general, reţeaua de distribuţie este conectată la reţeaua de transport în staţii de transformare

coborâtoare, în care transformatoarele pot realiza şi funcţia de reglare a amplitudinii tensiunii. Deşi
cele mai multe dintre reţelele de distribuţie au o structură buclată, în funcţionare se operează cu
bucla deschisă, ceea ce determină caracterul radial al acestor reţele. La apariţia unui defect pe unul
dintre fiderii reţelei, toate instalaţiile, care sunt alimentate de la aceleaşi bare la care este conectat şi
fiderul afectat de defect, vor suporta un gol de tensiune. Protecţia reţelei va comanda deconectarea
fiderului, pe care a apărut defectul, iar consumatorii alimentaţi de acest fider vor suporta o
întrerupere de tensiune până la realimentarea prin AAR (anclanşarea automată a rezervei) sau până la
reconfigurarea reţelei. Odată cu deconectarea fiderului defect are loc şi revenirea tensiunii (după
golul de tensiune), la ceilalţi consumatori.

Durata întreruperii va fi de scurtă durată sau lungă durată, în funcţie de tipul defectului, de
caracteristicile automaticii de sistem şi de configuraţia reţelei de distribuţie.

In general, se poate considera faptul că întreruperile de scurtă durată sunt sub 3 s, valoare egală
cu durata maxima de acţionare a protecţiei prin relee. Inlreruperile de lungă durată (peste 3 s) sunt
imputabile în special configuraţiei specifice a reţelei de distribuţie.

Utilizare

În numeroase cazuri practice, consumatorii sunt ei înşişi surse de emisii perturbatoare. Cele mai
importante tipuri de consumatori, care determină perturbaţii sunt:

 consumatori care includ elemente neliniare (tracţiunea electrică urbana, instalaţii de inducţie
electromagnetică, instalaţii de electroliză etc.) şi absorb un curent nesinusoidal, ale cărui
armonici, parcurgând impedanţele armonice ale reţelei de alimentare, conduc la tensiuni
armonice pe bare;

5
 consumatori dezechilibraţi (tracţiunea electrică interurbană, echipamente de sudare,
iluminatul public etc.), care absorb curenţi de amplitudine diferită pe cele trei faze şi
parcurgând impedanţele amonte ale reţelei electrice determină nesimetrie de tensiune pe
barele de alimentare;

 consumatori cu sarcini variabile, care produc fluctuaţii de tensiune pe barele de alimentare;

acestea sunt de două tipuri:

- fluctuaţii puţin frecvente, ca de exemplu, pornirea unor motoare mari;

- fluctuaţii frecvente, modificări rapide, regulate sau aleatorii, care determină efect de
flicker (ca de exemplu, in cazul cuptoarelor cu arc electric, aparatele de sudare prin
puncte etc.).

6
 3. ASPECTE PRIVIND CALITATEA ENERGIEI ELECTRICE
3.1. Variatiile de tensiune

Tensiunea din reţea are un caracter local, fiind determinată, în primul rând, de excitaţia
maşinilor sincrone şi de puterea pe care acestea le furnizează sau le absorb din reţea.
U  E  RI  j Xs I
1
E   j     e k w w  (3.1)
2
e  e (Ie )

În general, generatoarele şi compensatoarele sincrone urmăresc menţinerea unei tensiuni

constante la borne prin intermediul regulatoarelor automate de tensiune (RAT).
Nivelul de tensiune din reţea este influenţat şi de aportul de energie reactivă al liniilor
electrice slab încărcate (de 400110 kV) precum şi de poziţia ploturilor transformatoarelor din reţea.
Tensiunea scade datorită căderilor de tensiune pe impedanţele elementelor de reţea:
PR Q X
U  (3.2)
U
Din punct de vedere al modului de producere, variaţiile de tensiune pot fi:
- variaţii lente;
- fluctuaţii de tensiune;
- goluri de tensiune.

3.2. Variaţii lente de tensiune

Pot fi periodice sau aleatoare, gradientul lor în timp fiind relativ mic:
U [%] 1%
 (3.3)
t s
Variaţiile periodice pot fi cu ciclu zilnic (datorită curbelor de sarcină zilnice) sau cu ciclu
săptămânal (datorită modificării sarcinilor în zilele nelucrătoare în raport cu cele lucrătoare).
În figura 3.1 şi 3.2 se prezintă variaţia sarcinii şi a tensiunii pe parcursul unei zile. Se observă
că la creşterea sarcinii, tensiunea scade, iar la scăderea sarcinii, tensiunea creşte, însă variaţiile de
tensiune nu sunt direct proporţionale cu sarcina.
Variaţiile aleatoare de tensiune se datorează conectării sau deconectării unor sarcini
importante în reţea. Abaterea de tensiune se defineşte prin relaţia:
U U N
U  100 (3.4)
UN

7
unde UN, U reprezintă tensiunea nominală, respectiv valoarea efectivă a tensiunii [Link]
de tensiune sunt limitate de norme la valori de ±10% din valoarea nominală. Pentru o
caracterizare completă a acestui parametru de calitate a tensiunii trebuie definiţi şi alţi indicatori:

Figura 3.1
Variaţia sarcinii pe pacursul unei zile

Figura 3.2
Variaţiile de tensiune pe parcursul unei zile

- valoarea medie a abaterii tensiunii

T
1
T 0
U med   U (t )  dt (3.5)

- gradul de iregularitate sau abaterea medie pătratică a tensiunii

8
 T
1
U   (U (t )  U med ) 2  dt
2
(3.6)
T 0

Dacă
U2 ≤ 10 %2 – tensiunea este foarte bună;
U2 ≤ 20 %2 – tensiunea este bună;
U2 ≤ 50 %2 – tensiunea este mediocră;
U2 > 100 %2 – tensiunea este necorespunzătoare;
Valorile de mai sus sunt recomandate de literatură, nefiind normate.

3.3. Efectele variaţiilor lente de tensiune

Orice receptor care funcţionează la o tensiune U≠UN generează cheltuieli suplimentare

datorate fie îmbătrânirii accelerate a izolaţiei (U > UN), fie scăderii randamentului acestuia (U < UN).
Modificarea parametrilor tehnici şi a caracteristicilor de funcţionare a receptoarelor în funcţie
de valoarea tensiunii poate fi cunoscută prin trasarea caracteristicilor statice P=P(U) şi Q(U) care
arată variaţia puterii absorbite în funcţie de tensiune, precum şi a caracteristicii E=E(U)
(caracteristica economică) care ne indică variaţia productivităţii maşinii şi/sau a costurilor în funcţie
de tensiune.
Sensibilitatea unui receptor faţă de variaţiile de tensiune poate fi apreciată (în primă
aproximaţie) prin plaja de tensiune admisă la borne. Valorile limită ale tensiunii sunt înscrise în cartea
(specificaţia) tehnică a receptorului. Cu cât plaja de tensiune admisă este mai mare cu atât receptorul
este mai bun.
Variaţiile lente de tensiune afectează majoritatea receptoarelor, cele mai importante fiind:
 instalaţii de iluminat
 motoare asincrone
 motoare sincrone
 instalaţii electrotermice
 instalaţii de redresare
 reţele electrice

Instalaţiile de iluminat sunt afectate puternic de abateri ale tensiunii peste sau sub valoarea
nominală. Nivelul iluminării influenţează în mare măsură productivitatea muncii, numărul rebuturilor
ca şi oboseala ochilor.

9
 Astfel, în timp ce fluxul luminos şi randamentul luminos cresc cu tensiunea, durata de viaţă a
surselor de lumină scade. Variaţia duratei de utilizare cu tensiunea poate fi apreciată cu relaţia:

 U 
Tu  TN    (3.7)
U N 
unde TN este durata nominală de utilizare (la tensiunea nominală). Valorile coeficientului α are
următoarele valori:
α = 14 pentru lămpile cu incandescenţă
α = 1.5 pentru lămpile cu descărcări în gaze.

Motoarele asincrone sunt afectate de variaţiile de tensiune în primul rând prin dependenţa
cuplului electromagnetic de pătratul tensiunii . Influenţa modificării tensiunii se manifestă asupra
cuplului maxim (critic) Mk. In figura 3.3 se prezintă influenţa modificării tensiunii asupra
caracteristicii
Me(s):
Rezultă
că, la scăderea
tensiunii,
stabilitatea în
funcţionare a
motorului
asincron este
afectată existând
posibilitatea
opririi motorului
la şocuri de
sarcină.
Figura 3.3
Modificarea caracteristicii mecanice la variaţia tensiunii, motor asincron De
asemenea, în
condiţiile în care puterea la arbore este constantă, variaţia pierderilor de putere activă cu tensiunea
depind de gradul de încărcare al motorului.
P
 (3.8)
Pn

Pentru motoare încărcate (β apropiat de 1) pierderile de putere activă scad cu creşterea

tensiunii întrucât la sarcini mari sunt preponderente pierderile în cupru ΔP 1 (rel. 3.9) şi ΔP2 (rel.
3.10). Pentru motoare slab încărcate (β < 0.3) pierderile de putere activă cresc cu creşterea tensiunii
datorită ponderii pierderilor în fier ΔPfe (rel. 3.11).
10
 P1 ( s)  3  R1  I 12 ( s) (3.9)
P2 ( s)  3  R  I ( s)
'
2
'2
2 (3.10)
2
U
Pfe  3  (3.11)
RW
În relaţiile de mai sus s, reprezintă alunecarea.
Pe de altă parte, variaţiile de tensiune influenţează şi consumul de putere reactivă al
motorului. Acesta, în mod evident, cresc cu creşterea tensiunii, datorită creşterii consumului de
putere reactivă pe reactanţa de magnetizare ΔQm (rel. 3.13), cât şi datorită scăderii curentului şi,
deci, a scăderii pierderilor de putere reactivă pe reactanţele de scăpări ΔQ 1, (rel. 3.12) şi ΔQ2 (rel.
3.14).
Q1 ( s)  3  X  1  I 12 ( s) (3.12)
2
U (s)
Qm ( s)  3  X m  I m2 (s)  3  m
(3.13)
Xm
Q2 ( s)  3  X ' 2  I 1' 2 ( s) (3.14)

Creşterea consumului de putere reactivă la creşterea tensiunii, este cu atât mai accentuată cu
cât motorul este mai slab încărcat. La majoritatea motoarelor asincrone, puterea reactivă absorbită
Qa (rel. 3.15) creşte cu (3÷5) % pentru fiecare procent de creştere a tensiunii.
Qa ( s)  3  U  I (s)  sin  (s) (3.15)
În acelaşi timp, funcţionarea motoarelor asincrone cu tensiuni mici şi sarcini mari, provoacă
îmbătrânirea rapidă a izolaţiei motorului şi scăderea duratei de viaţă prin supraîncălzirea motorului.
Funcţionarea la tensiuni ridicate poate însă afecta izolaţia prin creşterea curenţilor de conducţie prin
aceasta şi prin creşterea intensităţii câmpului electric.
În concluzie, funcţionarea motoarelor asincrone la tensiuni diferite de tensiunea nominală
conduce la îmbunătăţirea regimului de funcţionare şi la creşterea randamentului dacă motorul este
slab încărcat şi U < Un, respectiv dacă motorul este puternic încărcat şi U > Un.

În cazul motoarelor sincrone, variaţia tensiunii de alimentare influenţează atât puterea activă
disponibilă la arbore cât şi puterea reactivă la bornele statorice.
Modul în care valoarea tensiunii influenţează puterile rezultă din relaţiile puterilor
electromagnetice în funcţie de unghiul intern β, Pe Qe.:
E U
Pe  3   sin  (3.16)
Xs

E U 1
Qe  3   cos   3  U 2  (3.17)
Xs Xs

Din relaţiile de mai sus rezultă următoarele:

11
  la scăderea tensiunii scade puterea activă disponibilă la arbore şi creşte riscul de pierdere
a sincronismului;
 creşterea tensiunii conduce la creşterea stabilităţii în funcţionare a motorului sincron prin
creşterea valorilor maxime ale puterii active;
 la creşterea tensiunii motorul sincron poate trece din regimul de generator de putere
reactivă în cel de consumator de putere reactivă;
 puterea reactivă disponibilă este cu atât mai mare cu cât tensiunea este mai mică şi cu cât
gradul de încărcare al motorului este mai mic (unghiul intern β mic).
Ca şi în cazul motorului asincron, funcţionarea pe intervale mari de timp la sarcini mari şi
tensiuni mici conduce la încălzirea motorului şi în consecinţă la scăderea duratei de viaţă.

Din categoria instalaţiilor electrotermice fac parte cuptoarele electrice care transformă
energia electrică în energie termică, de tipul celor cu rezistenţe, de inducţie sau cu arc. Aceste
cuptoare au puteri de la câţiva kVA până la zeci de MVA.
Scăderea tensiunii de alimentare sub tensiunea nominală conduce la scăderea productivităţii
cuptoarelor, creşterea consumului specific de energie electrică şi perturbarea procesului tehnologic.

Instalaţiile de redresare sunt întâlnite în procesele industriale care necesită surse importante
în curent continuu cum ar fi electroliza, tracţiunea electrică, laminarea profilelor. Pentru obţinerea
curentului continuu se utilizează instalaţii speciale de redresare a curentului alternativ compuse din
agregate transformator-redresor alimentate din reţeaua de distribuţie a curentului alternativ. Valoarea
puterii în cc este influenţată direct de valoarea tensiunii de alimentare în ca. Astfel, tensiunea
redresată este proporţională cu tensiunea alternativă:
U red  k  U (3.18)
în care coeficientul k depinde de schema de redresare (monoalternanţă, bialternanţă, punţi trifazate,
etc).
Rezultă puterea în curent continuu debitată pe un receptor de rezistenţă R:
2
U red k2
Pcc   U 2 ~ U 2 (3.19)
R R
În consecinţă, variaţii ale tensiunii de alimentare, determină modificări importante ale puterii
disponibile în cc.

În cazul reţelelor electrice pierderile de putere activă scad în principiu cu creşterea nivelelor
de tensiune în reţea, dacă se consideră că nu se modifică consumul din nodurile reţelei. Totuşi, în

12
practică se poate întâmpla ca pe o zonă de reţea la creşterea sau la scăderea tensiunii să nu se
majoreze pierderile de putere electrică activă pe ansamblul reţelei.
Un calcul riguros asupra influenţei nivelului de tensiune din reţea asupra pierderilor de putere
activă se poate face printr-un calcul iterativ, pe baza caracteristicilor statice ale puterilor absorbite în
noduri P=P(U) şi Q=Q(U), prin înlocuirea sarcinilor cu impedanţe:
U2 U2
Zs   (3.20)
S
*
P (U )  j  Q (U )

în care U este tensiunea din nod, între faze.

Consumatorii cu o structură complexă cuprind instalaţii diverse cum ar: instalaţii de

iluminat, motoare, etc. Influenţa variaţiilor de tensiune asupra funcţionării consumatorilor poate fi
analizată pe baza caracteristicilor statice P=P(U) şi Q=Q(U). Literatura recomandă pentru aceste
caracteristici relaţii de forma:
P  P0  A  U  B  U 2 (3.21)
P  P0  A  U  B  U 2  C  U 3 (3.22)
P  P0  A  U k (3.23)
unde P0, A, B, C, k sunt constante care trebuie să fie determinate.
Ridicarea caracteristicilor statice se face prin măsurători, mărind tensiunea în punctele de
alimentare şi citind P, Q.

13
 3.4. Combaterea variaţiilor lente de tensiune

Dacă considerăm un consumator racordat printr-o linie electrică atunci căderea de tensiune
va fi a se vedea figura 3.4:
*
S P  j Q
U  Z  I   R  j  X    R  j X  (3.24)
*
3 U 2 3 U 2

unde s-a considerat că tensiunea U2 este origine de fază:

U 2  U 2  e j0 (3.25)
Efectuând calculele rezultă:
PR Q X P X QR
U   j (3.26)
3 U 2 3 U 2

Întrucât partea imaginară este neglijabilă în raport cu partea reală, rezultă:

PR Q X
U  U 1  U 2  (3.27)
3 U 2

Ţinând seama de mărimile care pot fi modificate, exprimând tensiunile ca mărimi între faze,
rezultă relaţia care caracterizează posibilităţile de control a tensiunii:
P  R  (Q  Qc )  ( X  X c )
U 2  U 1  U sup l  (3.28)
UN
Vom putea regla tensiunea într-un nod al reţelei, după caz, printr-una din următoarele
metode:
 reglajul tensiunii pe barele sistemului (U1) printr-una din metodele specifice acestuia
 injectarea unei tensiuni suplimentare Usupl (longitudinal, adică în fază cu U2) prin
modificarea ploturilor la transformatoare şi autotransformatoare
 modificarea circulaţiei de putere reactivă pe linie prin utilizarea unor surse locale de
compensare Qc
 modificarea parametrilor liniilor (R, X) prin modificarea numărului de circuite care
funcţionează în paralel sau prin înserierea de reactanţe (Xc).

a) Metodel
e de
sistem
presupun

14

Figura 3.4
Diagrama fazorială a tensiunilor pentru o linie electrică
 modificarea producţiei şi a circulaţiilor de putere reactivă pe o anumită zonă de reţea.
La nivelul unui consumator, putem vorbi de utilizarea eficientă a generatoarelor din
centrala proprie, dacă aceasta există. De regulă grupurile din centrala proprie se
utilizează în limite restrânse pentru reglajul tensiunii, întrucât încărcarea grupurilor cu
sarcină reactivă, limitează sarcina activă. De obicei, limita de reglaj a tensiunii prin
grupurile proprii este de ± 5%. Totuşi, în situaţia în care sarcina activă este limitată
din alte considerente (cum este cazul turbinelor cu contrapresiune, a căror sarcină
poate fi limitată de consumul de abur) grupurile se pot utiliza pentru reglajul tensiunii
în limite mai largi. Grupurile din unităţile industriale au puteri între 3 şi 12 MW.
b) Modificarea ploturilor la transformatoare şi autotransformatoare este o metodă de
bază pentru modificarea tensiunilor în reţelele de repartiţie şi în reţelele de distribuţie.
Utilizează modificarea raportului de transformare KT cu plotul de transformare.

Figura 3.5
Schema echivalentă transformatoare electrice

U nj  U p 
KT   1    Wn  W   (3.29)
U ni  100 
unde:
 Unj – tensiunea nominală pe partea de JT a transformatorului
 Uni – tensiunea nominală pe partea de IT a transformatorului
 ΔUp – variaţia procentuală a tensiunii pe plot
 Wn – plotul nominal
 W – plotul curent

La
Figura 3.6 majoritatea
Schema echivalentă a
transformatorului cu
reglaj pe partea de 15
înaltă tensiune
transformatoarelor, reglajul este pe partea de înaltă tensiune (i în figura 3.5) şi în acest caz, raportul
de transformare, definit tot dinspre nod spre latură, va fi (figura 3.6):

U U N
U  100 (3.30)
UN

U ni  U p  U
KT   1    Wn  W    i (3.31)
U nj  100  U i'

Determinarea plotului de funcţionare, la o tensiune impusă pe partea de joasă tensiune

(Uj=Ujimp) se face prin rezolvarea ecuaţiei:
U j (W )  U imp
j (3.32)
unde
*
Ui S
U j (W )  U i '  Z T  I   ZT  * (3.33)
KT 3 U j

în cazul prezentat în figura 3.6 (reglaj pe partea de IT), şi

1  
*
1 S 
U j (W )   (U i  Z T  I )   Ui  ZT  (3.34)
KT K T  3 U j
* 

în cazul prezentat în fig. 3.5 (reglaj pe partea de JT).
Din (3.32) şi (3.33), luând Uj ca origine de fază faza tensiunii Ui (deci neglijând şi partea
imaginară a căderii de tensiune), considerând căderea de tensiune constantă de la un regim la altul,
rezultă:
U i P  RT  Q  X T
U imp
j   (3.35)
KT 3  U imp
j

3  U imp
j U i
KT  (3.36)
3  U imp
j   P  RT  Q  X T
2

În mod similar, din (3.32) şi (3.34) rezultă pentru transformatoarele cu reglaj pe partea de JT:

1  P  RT  Q  X T 
U imp   U i   (3.37)
j
KT  3  U imp 
 j 

16
 Ui P  RT  Q  X T
KT  
imp
Uj 
3  U imp
j
2
 (3.38)

Determinarea efectivă a plotului se face pe baza rel. (3.29), respectiv (3.31), prin rotunjirea
valorii obţinute.
În cazul transformatoarelor, există şi regulatoare automate pentru tensiunea pe partea de JT,
însă utilizarea lor este puţin recomandată datorită manevrărilor foarte numeroase cu riscul
deteriorării comutatorului de ploturi şi deci a scoaterii transformatoarelor din funcţiune.
Limitele de reglaj pentru transformatoarele în exploatare din ţara noastră sunt:
- ± 5% şi ± 2 x 2.5% pentru transformatoarele MT/0.4 kV;
- ± 9 x 1.78 % pentru transformatoarele 110/MT;
- ± 12 x 1.25 % pentru AT-uri 220/110 kV.

c) Utilizarea bateriilor de condensatoare fracţionate sau nefracţionate este un procedeu

relativ ieftin şi răspândit la MT şi JT pentru reglajul tensiunii şi compensarea energiei
reactive. Comanda de conectare a bateriei ( cu una sau mai multe trepte) poate fi
manuală sau automată, la scăderea tensiunii sau factorului de putere sub o valoare
limită, într-un punct impus. Bateriile de condensatoare au avantajul unor investiţii
reduse, consum tehnologic (pierderi) şi cheltuieli de exploatare reduse. Ca
dezavantaje pot fi menţionate reglajul în salturi şi scăderea puterii reactive produse
Qc  3    C  U 2 (3.39)
cu pătratul tensiunii, fenomen contrar necesităţilor. Totodată bateriile de
condensatoare nu pot fi utilizate în zonele cu regim deformant (armonici) datorită
impedanţei mici opuse la armonicile de frecvenţă mare.
d) Motoarele şi compensatoare sincrone trebuie să fie utilizate acolo unde există, însă
nu este eficientă realizarea de investiţii în aceste instalaţii. În multe unităţi industriale
există motoare sincrone. Dacă acestea sunt slab încărcate cu putere activă, pot fi
utilizate pentru producerea de energie reactivă şi îmbunătăţirea nivelului de tensiune.
Limitele de utilizare sunt date de restricţiile:
I  In
(3.40)
I e  I en

Figura 3.7
Variaţia puterii reactive în funcţie
de curentul de excitaţie la
compensatorul sincron

17
 Motoarele sincrone sunt prevăzute de obicei cu regulatoare automate de tensiune care
comandă nivelul curentului de excitaţie.
În cazul compensatoarelor sincrone (motoare sincrone fără capacitatea preluării unor sarcini
mecanice la arbore) există posibilitatea reglării puterii reactive în limite largi (-0.5…+1) Q n , deci şi a
tensiunii din reţeaua în care este conectat. Caracteristica de reglaj a compensatorului sincron are
forma:
Din figura 3.7 se observă că la valori ale curentului de excitaţie I e > Ie0 Q > 0 şi
compensatorul produce energie reactivă. Pentru Ie < I e0  Q < 0 şi compensatorul consumă energie
reactivă. Totuşi la valori mici ale curentului de excitaţie există riscul pierderii sincronismului, motiv
pentru care valoarea puterii maxime absorbite este limitată la aproximativ 50% Qn.
În industrie se întâlnesc şi compensatoare utilizate pentru combaterea fluctuaţiilor de
tensiune, caz în care ele sunt dotate cu un sistem de reglaj rapid al excitaţiei. Compensatoarele
sincrone au dezavantajul (faţă de baterii, de exemplu) că sunt mai scumpe, iar cheltuielile de
exploatare sunt mult mai mari (atât consumul propriu tehnologic cât şi costul lucrărilor de
mentenanţă).

3.5. Fluctuaţii de tensiune

Sunt variaţii de tensiune caracterizată de o pantă

U %
1   (3.41)
t s
Sunt generate de unele receptoare care funcţionează cu şocuri de putere reactivă cum ar fi:
 JT – frigidere, ascensoare, aparate de sudură
 MT – pompe, locomotive electrice, laminoare
 IT – cuptoare cu arc
Forma curbelor de variaţie a valorilor efective este dată în figura 3.8.
Amplitudinea fluctuaţiilor de tensiune este apreciată prin relaţia:
U max  U min
U F  100 [%] (3.42)
Un
în care tensiunile sunt definite ca tensiuni de linie.

18
 Dacă ţinem seama de expresia şocului de putere reactivă:

S k'
Qsoc  3  U I k' 3  U  (3.43)
3 U n
de unde rezultă:

U Qsoc
U F  100  100 (3.44)
Un S k'

unde X k’,
respectiv Sk’ reprezintă
reactanţa tranzitorie,
respectiv puterea de
scurtcircuit tranzitorie
minimă în punctul de
conectare a receptorului cu
şocuri de putere reactivă.
Datorită sensibilităţii
ochiului uman la fluctuaţiile
Figura 3.8 de tensiune (prin intermediul
Fluctuaţii de
tensiune surselor electrice de lumină)
fenomenul mai poartă
denumirea de flicker.
Fluctuaţiile de tensiune pot fi periodice sau aleatorii.

3.6. Efectele fluctuaţiilor de tensiune

Pe lângă efectele variaţiilor lente de tensiune, fluctuaţiile de tensiune au şi câteva efecte

specifice:

19
  Variaţia vizibilă a fluxului luminos emis de sursele de lumină, dacă frecvenţa
fluctuaţiilor este în banda 110 Hz, ducând la oboseala ochiului.
 Deformarea imaginii televizoarelor.
 Deranjamente în funcţionarea instalaţiilor electronice.
Ochiul uman este deranjat cel mai mult pentru frecvenţe ale fluctuaţiilor de 10 Hz, la această
frecvenţă el fiind sensibil la fluctuaţii cu amplitudinea de 0.3%.
În normativul PE 142 se dă o curbă a cu limita admisă a fluctuaţiilor de tensiune periodice în
funcţie de frecvenţă, ea având forma din figura 3.9.
Pentru fluctuaţii aleatorii, se recomandă utilizarea flickermetrului care măsoară doza

de flicker: f   a10
2
 dt [%2 min] (3.45)
0

Figura 3.9
Curbe limită de iritabilitate şi perceptibilitate

unde a10
reprezintă amplitudinea oscilaţiei de 10 Hz echivalentă din punt de vedre al efectelor asupra ochiului
uman.
Pentru ca ochiul uman să nu fie afectat trebuie ca doza de flicker suportată de o persoană să
fie sub limita admisă, limită dată în figura 3.10.

20
 Figura 3.10
Curba limită a dozei de flicker tolerabile

Normativul mai nou, „Standard de performanţă pentru serviciul de distribuţie a energiei

electrice”, aprobat de ANRE în 2007, prevede doi indicatori pentru evidenţierea fenomenului de
flicker. Primul este severitatea flickerului pe termen scurt (Pst), măsurată pe o perioadă de 10
minute, cu aparate specializate. Al doilea este severitatea flickerului pe termen lung (Plt), calculată
pe o perioadă de 2 ore (12 intervale de 10 minute):
3

 P12
12
Plt  3 sti (3.46)
i 1

Normativul impune Plt  1, pentru 95% din săptămână.

3.7. Combaterea fluctuaţiilor de tensiune

Se face în mai multe etape:

 Predeterminarea în faza de proiectare a nivelului de flicker posibil să apară la racordarea unor
receptoare generatoare de flicker.
 Stabilirea mijloacelor acceptabile din punct de vedere tehnico-economic pentru ameliorarea
efectului de flicker.
 Verificarea în practică, la PIF şi periodic, prin probe şi măsurători a eficienţei măsurilor
adoptate.
Evaluarea prin calcul a fenomenului de flicker presupune cunoaşterea graficului de variaţie a
puterii reactive şi apoi să se determine amplitudinea fluctuaţiilor cu rel.(3.44).
Pentru cuptoarele cu arc s-au stabilit metode empirice de predeterminare a nivelului de
flicker. Metoda are la bază puterea de scurcircuit a cuptorului S t (ceva mai mare decât puterea
nominală, reprezentând puterea absorbită de cuptor atunci când între electrozi este un scurtcircuit
21
metalic), stabilită pe baza datelor transmise de furnizorul cuptorului sau calculată după o metodă
statistică pentru mai multe cuptoare de acelaşi fel.

SNT – puterea
nominală a
cuptorului

Figura 3.11
Factorul de acceptabilitate λ pentru cuptoare cu exploatare clasică.
S Se
calculează coeficientul de acceptabilitate:

St
 " (3.47)

Sk
unde Sk” reprezintă puterea de scurtcircuit minimă (în regim de gol în sistem) în punctul de
racordarePentru ca fenomenul de flicker să nu fie deranjant trebuie ca λ să fie situat sub curba dată în
figura 3.11.

Dacă există mai multe cuptoare identice racordate la aceeaşi bară raportul λ= S t/Sk” se va
majora conform tabelului 3.1.
Tabelul 3.1
Multiplicarea coeficientului λ în cazul unor cuptoare identice
Nr. 1 2 3 4 5 6
cuptoarelor
identice
Coef. 1 1.18 1.3 1.4 1.5 1.6
multiplicare

Determinarea puterii de scurtcircuit se face pe baza schemei echivalente ca în exemplul de

mai jos:

22
 Z kc  Z s  Z L  Z T  Z c (3.48)
U n2
S t  1.1 
2
(3.49)
Z kc
unde coeficientul 1.1 ţine seama de posibilitatea creşterii tensiunii cu 10% pe bara de sistem.
Dacă nu se dispune de datele necesare pentru calculul lui S t, atunci se acceptă utilizarea
factorului:
S NT
T  (3.50)
S K

verificarea posibilităţii apariţiei flickerului făcându-se după o curbă similară cu cea din figura 3.11.

Figura 3.12
Exemplu pentru determinarea impedanţei
de scurtcircuit a cuptorului

Măsuri practice de combatere a fluctuaţiilor de tensiune pot fi împărţite după etapa de

aplicare în măsuri pentru faza de proiectare şi măsuri aplicabile în faza de exploatare.
Măsurile aplicabile în faza de proiectare sunt:
 Cuptoarele cu puteri de 110 MVA se va introduce în serie cu cuptorul o bobină de reactanţă
ceea ce duce la creşterea impedanţei Zkc şi scăderea puterii de scurtcircuit a cuptorului St.
 Pentru cuptoare mai mari, în faza de proiectare se poate prevedea:
- mărirea puterii de scurtrcircuit a sistemului Sk” prin racordarea instalaţiilor într-un nod
puternic al sistemului s-au prin mai multe linii în paralel dintr-un asemenea nod;
- alimentarea de la un nivel de tensiune ridicată sau/şi printr-o reţea separată astfel încât să
nu fi afectaţi alţi consumatori de fluctuaţiile de tensiune;
- prevederea unor sisteme de compensare a şocurilor de putere reactivă rapide, cum ar fi
compensatoarele statice; acest aspect trebuie să fie corelat cu îmbunătăţirea factorului de
putere.

23
  Echiparea generatoarelor centralei electrice proprii, în caz că există, cu sisteme de reglaj
rapid a excitaţiei în vederea preluării şocurilor de putere activă şi reactivă.
Măsurile aplicabile în faza exploatare sunt de natură tehnico-organizatorică şi pot fi:
 Exploatarea cuptoarelor în perioada de topire la tensiuni reduse fapt ce duce la creşterea
impedanţei echivalente şi deci scăderea puterii de scurtcircuit a cuptorului St.
 Exploatarea cuptoarelor în UHP (Ultra High Power), regim caracterizat de arcuri mai scăzute
şi mai stabile şi cu puteri specifice de circa 150 kW/m2. În acest caz sistemul de alimentare a
cuptorului trebuie să suporte acest regim.
 Înlocuirea lămpilor cu incandescenţă cu lămpi fluorescente, mai puţin sensibile la flicker.
 Decalarea în timp a perioadei de topire, dacă sunt mai multe cuptoare.
De precizat că dacă λ sau λT se află în zona de demarcaţie (în faza de proiectare) atunci realizarea
efectivă a investiţiilor aferente combaterii flickerului se face numai după măsurători la PIF.

3.8. Goluri de tensiune

Un gol de tensiune este dat de reducerea bruscă a tensiunii la o valoare între 90% şi 1% din
valoarea contractuală, urmată de revenirea tensiunii după o scurtă perioadă de timp. Convenţional,
durata unui gol de tensiune este între 10ms şi un minut.
Cauza principală a golurilor de tensiune este dată de defectele din reţea eliminate prin
instalaţii de protecţie şi automatizare: de tip RAR sau AAR.
Amplitudinea golurilor de tensiune este influenţată de o serie de factori:
 Natura defectului (monofazat sau polifazat).
 Impedanţa la locul de defect.
 Puterea de scurtcircuit în punctul considerat.
 Aportul maşinilor sincrone şi asincrone la curentul de defect.
Amplitudinea golului de tensiune poate fi apreciată cu relaţia:
U U sursa  U rem
 100  % (3.51)
U U sursa
unde Urem reprezintă valoarea tensiunii (remanaente) în punctul respectiv în

24

Figura 3.13
Golul de tensiune
perioada golului de tensiune, iar Usursa reprezintă tensiunea sursei care alimentează zona respectivă.
Durata golului de tensiune depinde de rapiditatea cu care acţionează protecţiile sau/şi
instalaţiile de automatizare. Duratele de acţionare ale protecţiilor şi instalaţiilor de automatizare au
valorile orientative:
- secţionare curent – 0.1-0.2 s;
- protecţii maximale temporizate de curent – până la 3 s;
- pauza RAR – 1-1.5 s
- anclanşarea automată a rezervei (AAR) – 0.1-0.2 s la JT
- 0.5-2.5 s la MT
Principalele efecte ale golurilor de tensiune sunt:
- perturbarea funcţionării unor echipamente de c-dă şi reglaj, a redresoarelor comandate, a
echipamentelor electronice şi de calcul;
- deconectarea contactoarelor şi a releelor de 0.4 kV (dacă amplitudinea golului este mai
mare de 30 %);
- riscul opririi maşinilor sincrone şi asincrone.
În reţelele de MT apar anual circa 200 goluri din care 20% au amplitudinea mai mare de 30%
Un.
Combaterea golurilor de tensiune trebuie să aibă în vedere următoarele:
- cunoaşterea datelor statistice referitoare la numărul golurilor de tensiune şi corelarea
acestuia cu numărul de incidente (defecte) din reţea;
- inventarul elementelor sensibile la goluri de tensiune;
- stabilirea măsurilor adecvate pentru limitarea perturbaţiilor generate de goluri de
tensiune.
La acest aspect, pentru combaterea efectelor golurilor de tensiune care afectează
echipamente electronice şi de calcul se prevăd surse suplimentare bazate pe baterii de acumulatoare,
ca în exemplele de mai jos:

Figura 3.14
Sistem de alimentare a 25
echipamentelor electronice
şi de calcul
În figura 3.14 se prezintă un sistem bazat pe o combinaţie redresor-baterie-invertor. Evident, că la
dispariţia tensiunii alternative de alimentare (deci a tensiunii de la ieşirea din redresor) invertorul va fi
alimentat din bateria de cc. By pass-ul se utilizează atunci când se efectuează lucrări la redresor,
baterie sau invertor. Un asemenea sistem (UPS - uninterrupted power supply) este folosit curent
pentru alimentarea în siguranţă a calculatoarelor.

Figura 3.15
Sistem alternativ de alimentare a
echipamentelor de calcul

În figura 3.15 se prezintă o altă variantă de alimentare a unor echipamente de calcul în care
redresorul nu are decât rolul de alimentare de bază pentru receptor (fără să încarce bateria, care are o
altă sursă). În regim normal Ured > Ubat. Se observă că:

U D  U bat  U red (3.52)

Rezultă că la căderea redresorului (Ured=0) dioda D va conduce, iar receptorul va fi alimentat din
bateria de cc.

- utilizarea unor generatoare cu moment de inerţie mare sau a unor grupuri diesel cu
intervenţie rapidă la căderea surselor de bază;
- reducerea sensibilităţii receptoarelor la goluri de tensiune, inclusiv a aparatelor de c-dă
control, prin creşterea momentelor de inerţie a maselor aflate în mişcare, excitaţia rapidă
motoarelor sincrone, temporizarea deconectării contactoarelor.

26
 Un exemplu pentru temporizarea deconectării contactoarelor este dat mai jos:

Figura 3.16
Schemă pentru temporizarea deconectării contactoarelor
Semnificaţia elementelor din schema din figura 3.16 este următoarea:
- F151, F152 – siguranţe
- Bp, Bo – buton pornire, respectiv oprire
- Q – contactor principal (alimentare circuit) pentru care se elimină sensibilitatea la goluri
- RT – releu termic pentru protecţie la suprasarcină
- T – transformator
- P – punte redresoare
- k – releu intermediar pentru temporizarea deconectării
- D – diodă pentru descărcarea energiei din bobina releului k
- C – condensator cc pentru înmagazinarea energiei necesare releului k pe perioada golului
de tensiune
Se observă că la dispariţia tensiunii alternative, deşi contactorul principal Q îşi eliberează
armătura, prin dispariţia tensiunii, circuitul bobinei rămâne închis prin contactul releului k a cărui
bobină este alimentată de către condensatorul C. La reapariţia tensiunii alternative contactorul
principal Q se rearmeză asigurând alimentarea receptoarelor (după un timp egal cu durata golului de
tensiune).

3.9. Variatiile de frecventa

Sunt generate de dezechilibrul dintre puterea activă cerută în reţeaua interconectată sincron
(sistemul energetic naţional) şi nu poate fi modificată numai într-o anumită zonă.

27
 Valoarea frecvenţei trebuie să se încadreze în limita de 50 Hz±1% timp de 95% din
săptămână (49.5÷50.5 Hz) şi în banda 50 - 6% ÷50 +4% 100% din săptămână (47-52 Hz).
Reglajul frecvenţei se face însă într-o bandă mult mai îngustă (49.9÷50.1 Hz).
Scăderea frecvenţei are următoarele efecte la nivelul sistemului energetic:
Producţia centralelor termoelectrice scade şi creşte consumul specific de combustibil.
Are loc obosirea materialului turbinelor.
Reducerea consumului din sistem cu circa 2÷5% /1 Hz.

Efecte importante sunt şi asupra motoarelor asincrone:

 Scade turaţia cu scăderea frecvenţei prin scăderea turaţiei de sincronism, afectând procesul
tehnologic.
 Creşte cuplul electromagnetic maxim, Mek cu scăderea frecvenţei, întrucât Kc creşte cu
scăderea frecvenţei.
 Pe aceeaşi logică, creşte cuplul de pornire cu scăderea frecvenţei.
 Scade factorul de putere datorită scăderii reactanţelor motorului.

În cazul transformatoarelor de putere, efectele sunt:

 Scad pierderile în Fe cu scăderea frecvenţei.
 Creşte curentul de magnetizare (deci puterea reactivă absorbită) datorită scăderii
reactanţelor cu scăderea frecvenţei.
Bateriile de condensatoare îşi reduc puterea reactivă produsă datorită creşterii reactanţei
capacitive cu scăderea frecvenţei.
Reglajul frecvenţei se face centralizat prin dispecerul energetic naţional.

28
 4. NESIMETRIA SISTEMULUI TRIFAZAT DE TENSIUNI ŞI CURENŢI

4.1. Prezentarea fenomenului

Figura 4.1
Sisteme trifazate simetrice şi nesimetrice

Un sistem trifazat de tensiuni sau curenţi este nesimetric dacă fazorii respectivi diferă ca
modul sau/şi defazajul este diferit de 120º.
Un sistem trifazat este dezechilibrat atunci când impedanţele celor trei faze nu sunt egale.
Un receptor trifazat este echilibrat atunci când absoarbe curenţi simetrici atunci când la borne
se aplică un sistem de tensiuni simetrice.
În cazul unui regim nesimetric, sistemul trifazat de tensiuni sau curenţi poate fi descompus în
3 sisteme:
 Un sistem trifazat simetric de succesiune directă.
 Un sistem trifazat simetric de succesiune inversă.
 Un sistem homopolar (trei mărimi egale în modul şi fază).
Descompunerea se face cu relaţiile:
U R  1 1 1  U h 
U   1 a 2 a   U d 
 S  (4.1)
U T  1 a a 2  U i 

 I R  1 1 1  I h 
 I   1 a 2 a    I d 
 S  (4.2)
 I T  1 a a 2   I i 

Din relaţiile de mai sus se determină cele trei componente (de exemplu pentru tensiuni):

29
 U h  1 1 1  U R 
U   1  1 a a 2   U S 
 d 3  (4.3)
U i  1 a 2 a  U T 

Regimul nesimetric permanent este produs de:

 sarcini dezechilibrate pe cele trei faze ale reţelei de alimentare;
 prezenţa receptoarelor monofazate (aparate de sudură, cuptoare electrice de inducţie la
frecvenţă industrială sau cu rezistoare, tracţiune electrică etc.);
 receptoare trifazate a căror funcţionare produce un regim dezechilibrat (cuptoare cu arc);
 inegalitatea impedanţelor reţelelor electrice pe cele trei faze (din motive constructive).

4.2. Efectele regimului nesimetric

Principalele efecte ale regimului nesimetric sunt:

 încălziri datorate pierderilor suplimentare în maşini electrice de curent alternativ
(motoare asincrone, generatoare şi motoare sincrone), cauzate de circulaţia
componentelor de secvenţă inversă şi homopolară;
 cupluri inverse de frânare, cupluri pulsatorii suplimentare de frecvenţă ridicată şi vibraţii
în maşinile electrice de ca;
 pierderi suplimentare în reţelele electrice datorită circulaţiei componentelor de secvenţă
inversă şi homopolară;
 diminuarea puterii reactive produse de bateriile de condensatoare;
 diminuarea randamentelor instalaţiilor de redresare şi deteriorarea condensatoarelor
filtrelor de netezire (apare armonica de rangul 2);
 influenţe asupra liniilor de telecomunicaţii
Dintre efectele de mai sus, cele mai importante sunt cele care afectează motoarele asincrone
şi condensatoarele.
Impedanţa de secvenţă inversă a motoarelor asincrone este mult mai redusă decât cea de
secvenţă directă întrucât alunecarea faţă de câmpul învârtitor invers este 2-s şi deci rezistenţa
rotorică în schema echivalentă va fi R2’ /(2-s) de valoare mult mai mică decât R2’/s. Alimentarea
motorului cu o tensiune de secvenţă inversă va genera un curent de secvenţă inversă mare care va
crea un cuplu invers precum şi încălzirea suplimentară a statorului şi a rotorului.
În ceea ce priveşte condensatoarele, puterea reactivă produsă este proporţională cu pătratul
tensiunii de fază, iar deteriorarea simetriei face ca suma pătratelor tensiunilor să fie mai mică decât
atunci când ele sunt egale.
30
 4.3. Indicatori pentru regimul nesimetric

Simetrizarea tensiunilor din reţea este legată de calitatea energiei electrice în timp ce
simetrizarea curenţilor este legată de reducerea pierderilor din reţele.
Indicatorii caracteristici regimului nesimetric sunt:
1. Coeficientul de disimetrie
Ui
k ns 2u  100
Ud
(4.1)
I
k ns 2i  i 100
Id
2. Coeficientul de asimetrie
Uh
k ns 0u   100
Ud
(4.2)
I
k ns 0i  h 100
Id
Valori limită sunt impuse numai pentru coeficientul de disimetrie al tensiunii (PE 143/94).
Acestea sunt:
o 2% - pentru instalaţii de JT+MT
o 1% - pentru instalaţii de IT
În nodul în care se racordează substaţii de care alimentează linia de contact a căilor ferate,
coeficientul de distorsiune de tensiune va fi de maxim 2%.
Standardul de performanţă pentru serviciul de distribuţie prevede limita pentru k ns2u la 2%
timp de 95% dintr-o săptămână la JT şi MT. În anumite situaţii se admite şi 3%. La înaltă tensiune
limita este de 1% timp de 95% din săptămână.

4.4. Mijloace de combatere a nesimetriei

Se poate face prin mai multe procedee:

 Simetrizarea liniilor şi circuitelor electrice.
 Echilibrarea sarcinilor pe cele trei faze ale reţelelor.
 Utilizarea maşinilor rotative.
În primul caz intră liniile electrice aeriene trifazate şi liniile trifazate în cablu realizate cu 3
cabluri independente.

31
 Simetrizarea LEA este necesară în cazul LEA lungi şi se obţine prin transpunerea fazelor
utilizând stâlpi speciali. De exemplu, pentru o LEA de 110 kV de 100 km, utilizarea transpunerii
fazelor duce la rezultatele din tabelul 4.1:
Tabelul 4.1
Modificarea parametrilor regimului nesimetric prin transpunerea fazelor
la o LEA 110 kV de 100 km
Indicator Fără transpunere Cu 1 transpunere Cu 2 transpuneri
[%] [%] [%]
kns0u 2.5 0.39 0.02
kns2u 0.95 0.07 0.003

Figura 4.2
Trecerea de la aşezarea în linie la aşezarea în treflă a cablurilor

În cazul cablurilor electrice, se recomandă aşezarea fazelor în treflă şi nu în linie, ca în figura

de mai sus.
Trebuie precizat că aşezarea în treflă a cablurilor are dezavantajul unei răciri mai dificile a
cablurilor.
De asemenea pentru barele colectoare de mare capacitate şi de lungimi mai mari se
recomandă aşezarea acestora în triunghi şi nu în linie, ca în figura 4.3.

32
 Figura 4.4
Conectarea
transformatoarelor pentru
alimentarea firului de contact
CFR
Figura 4.3
Trecerea de la aşezarea în linie la aşezarea în triunghi a barelor

Echilibrarea sarcinilor pe cele 3 faze se face prin repartizarea cât mai uniformă a sarcinii pe
cele 3 faze. Evident că în cazul consumatorilor independenţi, cum sunt consumatorii casnici sau
cuptoarelor industriale monofazate (de inducţie), reducerea sarcinii la unii consumatori sau receptori
poate afecta regimul simetric.
În cazul substaţiilor de alimentare a firului de contact pentru calea ferată, în fiecare substaţie
se montează două transformatoare în V.
Dacă sunt mai multe staţii conectate la aceeaşi linie sau în aceeaşi reţea de 110 kV atunci
racordarea transformatoarelor la linie se realizează schimbând fazele.
Pentru figura 4.4, dacă notăm cu I1 curentul absorbit de T1 şi cu I2 cel absorbit de T2,
având în vedere faptul că I1 este dat de URS, iar I2 de UST, rezultă că I2 va fi defazat în urma lui I1 cu
120 º. Dacă I2=mI1 atunci putem scrie:
I2  m�
a2 �
I1 (4.3)
Curenţii absorbiţi de pe linia de 110 kV vor fi:

33
 I R  I1 (4.4)

I S  I 1  I 2   m �
a 2  1 �
I1 (4.5)

I T   I 2  m �
a2 �
I1 (4.6)
Dacă calculăm coeficientul de disimetrie, ţinând seama de (4.3) avem:
1
Ii 3
 I R  a 2 �I S  a �I T 
�
kns 2i   �
100 (4.7)
1
Id
3
 I R  a �I S  a �I T 
� 2

sau

 m �a 2  1  a �m �a 2
1 a2 �
kns 2i  �
100 (4.8)
 m �a 2  1  a 2 �m �a 2
1 a �

Dacă facem o reprezentare grafică a coeficientului de disimetrie în funcţie de sarcina

relativă al celui de-al doilea transformator, rezultă diagrama din figura 4.5:

Figura 4.5
Variaţia coeficientului de disimetrie
în cazul staţiilor CFR

34
 Aşa cum se observă din figura 4.5 se observă că valoarea coeficientului de disimetrie
pentru curenţi este 100 % pentru un singur transformator 110/27.5 kV şi de 50% pentru două
transformatoare încărcate la aceeaşi sarcină (m=1).
Utilizarea maşinilor rotative pentru simetrizare este recomandată întrucât, aşa cum s-a mai
menţionat, acestea au reactanţă de secvenţă inversă mult mai mică. Ele reprezintă o cale de şuntare a
curenţilor de secvenţă inversă şi se conectează în paralel cu scarcina nesimetrică. Aceste maşini sunt
construite special în acest scop, suportând bine componenta de secvenţă inversă.
Simetrizarea sistemului trifazat de curenţi, în cazul alimentării din reţeaua trifazată a unui
receptor monofazat de putere importantă, dar constantă în timp, cum ar fi, spre exemplu, cuptorul de
inducţie, se poate face prin montarea de elemente reactive, inductanţe şi capacităţi, montate ca în
figura 4.6.
1
Y12
—
2
Y31
Y23
3

YS

Figura 4.6
Schema de simetrizare Steinmetz a unui receptor monofazat
cu ajutorul elementelor reactive.

Obişnuit sarcina receptoarelor are un caracter inductiv, încât impedanţa complexă a

receptorului monofazat poate fi scrisă sub forma:
Z s  Rs  j Ls , (4.9)
unde Rs şi Ls sunt rezistenţa şi inductanţa receptorului, respectiv admitanţa complexă:
1 Rs  j Ls
Ys    Gs  jBs , (4.10)
Z s Rs2  2 L2s
în care Gs şi Ls sunt conductanţa şi susceptanţa.
În vederea compensării puterii reactive absorbite de receptor în paralel cu acesta se leagă un
condensator de capacitate Cs (admitanţa Y31 din figura 4.6). Capacitatea Cs se determină din condiţia
ca admitanţa rezultantă să aibă numai parte reală:
R  L 
Y  Y 5  j Cs  2 s 2 2  j  2 s2 2   Cs . (4.11)
Rs   Ls  Rs   Ls 
Din relaţiile (4.10) şi (4.11) rezultă:
R L
Gs  2 s 2 2 ; C s  2 s 2 (4.12)
Rs   Ls Rs   Ls
Admitanţa de sarcină Gs poate fi determinată şi direct, dacă se măsoară puterea activă P
absorbită de receptorul monofazat:
P
Gs  . (4.13)
U2

35
 Admitanţele Y12 şi Y23 se realizează cu ajutorul unui condensator şi a unei bobine, încât schema
de simetrizare Steinmetz particularizată va fi cea prezentată în figura 4.7.

Figura 4.7
Schema de simetrizare particularizată a unui receptor inductiv monofazat.

Curenţii de fază au expresiile:

I 12  j CU 12 (4.14)
1
I 23  U 23 (4.15)
j L
I 31  Gs U 31 (4.16)

respectiv curenţii de linie:

I 1  I 12  I 31  j CU 12  Gs U 31   j C  aGs  �
U 12 (4.17)
1 �1 �
I 2  I 23  I 12  U 23  j CU 12  �  j C a � �
U 23 (4.18)
j L �j L �
1 � 1 �
I 3  I 31  I 23  Gs U 31  U 23  �Gs  a� �U 31 (4.19)
j L � j L �

Capacitatea C şi inductanţa L se determină din condiţia ca sistemul de curenţi de linie I1, I2 şi

I3 să fie simetric.
Admitanţele complexe din relaţiile (4.17), (4.18) şi (4.19) trebuind să fie egale. Rezultă
condiţiile:
1 G
C   s (4.20)
L 3

Dacă în practică, după montarea bobinei şi bateriei de condensatoare, curenţii de linie nu se

simetrizează se vor schimba între ele două faze ale reţelei de alimentare.
Dezavantajele mijloacelor statice de combatere a nesimetriei curenţilor constă în faptul că
introduce pierderi suplimentare şi nu permit reglarea continuă a simetrizării în cazul variaţiei sarcinii
electrice.

36
 5. SCHEME ALE INSTALATIEI

5.1. Schema de alimentare cu tensiune a instalatiei ;

5.2. Schema de comanda a standului
5.3. Imagini ale standului (ANEXA 2 ).

37
 5.1. SCHEMA DE ALIMENTARE CU TENSIUNE A INSTALATIEI

1
2
3
4 Q101
H101
5
NRS T 6
7 H102
X901 8
9
10 T401 H103
11
V 12
P201

Q 601 Q 602 Q 603

66,100,125 100,125,100 125,125,125

X701 X702 X703

P101 A R S T N

X704 X705 X706

X501 X502 X503 X504 X505 X506 X507 X508 X509

R101 R102 R103 L801 L802 L803 C101 C102 C103

X011 220 V c.a.

38
F151 F 5.2. SCHEMA DE COMANDA A STANDULUI

220 V c.a.
1 1 1

S101 S102 S103

2 2 2

3 13 3 13 3 13

H101 H102 H103 H104 H105 H106

S201 S202 S203

4 14 4 14 4 14

A1 A1 A1

Q 601 Q 602 Q 603

A2 A2 A2

22 22 22

Q 601 Q 602
Q 603

21 21 21
F152 N

CIRCUIT COMANDA Q 602 CIRCUIT COMANDA Q 603

CIRCUIT COMANDA Q 601

40
 6. CALCUL DE PROIECTARE

6.1. Alegerea si verificarea conductoarelor electrice

Instalatiile electrice reprezinta acele instalatii care sunt destinate folosirii energiei electrice
in diferite scopuri, forta, iluminat, etc.
Normativele prevad incarcarile maxime ale circuitelor in functie de sarcinile receptoarelor
precum si sectiunile minim admisibile.
Sectiunile conductoarelor de alimentare se determina prin calcule pe baza pierderilor de
tensiune admisibile precum si in functie de incalzirea admisibila.
Conductoarele folosite pentru instalatii electrice trebuie sa indeplineasca anumite conditii,
atat de natura electrica, cat si privind rezistenta mecanica, economicitatea, etc.
Ele trebuie sa aiba :
a) o rezistivitate cat mai mica, deci o conductivitate mare pentru ca pierderile de energie
electrica precum si cele de tensiune sa fie cat mai mici. Aceste pierderi sunt direct proportionale cu
rezistenta conductorului:

R
l
  ( 6.1)
S
precum si cu intensitatea curentului ce parcurge conductorul, respectiv puterea electrica absorbita :

2
l P
P  RI 2   I 2      W 
l (6.2)
S S U 
2
l lP
U  RI   I      V ; (6.3)
S S U

b) o rezistenta mecanica cat mai buna pentru a suporta sarcinile mecanice la care sunt
supuse ;
c) sa aiba un pret cat mai redus.
Materialele care raspund in mare parte acestor cerinte sunt cuprul si aluminiul. Aceste
metale trebuie sa fie in stare cat mai pura deoarece continutul de impuritati are o mare influenta
asupra conductivitatii electrice. Se cere ca la cupru gradul de puritate sa fie de 99,95 % iar la
aluminiu de 99,9 % .
Cuprul are o rezistivitate mica :

1 mm 2
  (6.4)
56 m

deci o conductivitate buna, fiind urmatorul dupa argint privind conductivitatea.

41
 Aluminiul este urmatorul metal bun conductor privind conductivitatea dupa cupru,
rezistivitatea fiind :
1 mm 2
  (6.5)
32 m

deci cu calitati mult mai slabe, pe aceasta linie, ca ale cuprului.

Pentru ca doua conductoare , unul de cupru si celalalt de aluminiu, sa conduca la fel de
bine curentul electric trebuie ca, conductorul de aluminiu sa aiba sectiunea de 1,6 ori mai mare decat
cea a conductorului de cupru.

Conductoare alese:
- circuite de forta – cupru 2.5 mm2, Iad=25 A
- circuite comanda – cupru 1.5 mm2, Iad = 18 A
Verificare conductoare forta:
Imax = 5 A ≤ Iad = 25 A
Verificare conductoare comanda:
Imax = 1 A ≤ Iad = 20 A
Protectia conductoarelor la scurtcircuit (tab. 4.9 din I7/2002)
- circuite de forta – cupru 2.5 mm2, Imaxsig=20 A > Ir = 9 A
- circuite comanda – cupru 1.5 mm2, Imaxsig = 10 A = Ir = 10 A

6.2. Alegerea aparatelor electrice

Aparatele electrice, sunt ce prin care se realizeaza functiile de :

a) conectare ( separatoare, intrerupatoare, contactoare ) ;
b) masura ( transformatoare de curent, ampermetre, voltmetre, wattmetre, contoare de
energie electrica, etc.) ;
c) comanda ( butoane de actionare, dispozitive de actionare, chei de comanda, limitatoare
);
d) protectie ( sigurante fuzibile, relee termice sau electromagnetice ) ;
e) semnalizare ( sonerii, hupe, lampi, relee de semnalizare ) .
Aceste aparate, montate pe panourile electrice , indeplinesc functiile amintite realizand siguranta
instalatiilor, functionarea in conditii optime a acestora.
Constructiv, aparatele electrice difera dupa functiile ce trebuie sa le indeplineasca si sunt
complexe sau mai putin complexe pe masura rolului ce trebuie sa-l indeplineasca.
Aparatele electrice au urmatoarele categorii de elemente principale :
a) cai conducatoare de curent ;
b) piese izolante ;
c) elemente metalice sau din materiale sintetice cu rol de fixare sau transmitere de miscari.
Aceste elemente componente, in timpul functionarii sunt supuse la anumite solicitari, pe care trebuie
sa le suporte.

Intrerupator automat – Q 101

- Verificarea la curentul de durata Imax = 5A
Ir = 9A ≥ Imax = 5A
- Verificare la scurcircuit Ikmax = 3 kA
Irmax = 15 kA < Ikmax = 3 kA

42
Siguranta automata circ. c-da
- Verificarea la curentul de durata Imax = 1A
Ir = 10 A ≥ Imax = 1A
- Verificare la scurcircuit Ikmax = 3 kA
Irmax = 10 kA < Ikmax = 3 kA

Contactor 400 V, 25 A
- Umax = 400 V ≤ Un = 400 V
- Imax = 5 A ≤ In = 25 A

Dispozitiv de deconectare DCD – 1A, 500 V , 10 A

- Imax = 5A ≤ In = 10 A

7. REZULTATE ALE MASURATORILOR

43
 Prin proiectarea si realizarea standului s-au putut efectua urmatoarele masuratori in regimuri
nesimetrice, determinand indicatorii de calitate specifici (coeficientii de disimetrie si coeficientii de
asimetrie pentru tensiuni si curenti), precum si faza marimilor in urmatoarelor regimuri nesimetrice:

a) Regim simetric rezistiv – avand tensiunile la sursa la 125 V, aproximativ simetrice şi, ca
sarcină, rezistenţele de putere (500 W)

Valorile măsurate ale tensiunilor pe fază:

Tensiune R 06/06/2009 [Link].096 20.014 123.80 V
Tensiune S 06/06/2009 [Link].096 20.014 124.52 V
Tensiune T 06/06/2009 [Link].096 20.014 124.18 V

Valorile măsurate ale curentilor pe fază:

Curent R 06/06/2009 [Link].096 20.014 1.2073 A
Curent S 06/06/2009 [Link].096 20.014 1.1776 A
Curent T 06/06/2009 [Link].096 20.014 1.1836 A
Curent N 06/06/2009 [Link].096 20.014 0.0000 A

In figura 7.1 se prezintă variaţia in timp a semnalelor de curent, in figura 7.3 se prezinta diagrama
fazoriala aferentă regimului.

Figura 7.1
Variaţia curenţilor timp, regim simetric rezistiv

44
 Figura 7.2
Diagrama fazorială, regim simetric rezistiv

Puterile măsurate pe faze sunt:

R – 154.7+j 1.495 VA
S - 152.7+j 1.609 VA
T – 153.1+j 1.941 VA

Indicatorii de nesimetrie calculaţi sunt:

A. Coeficient de disimetrie tensiuni

Ui
KdU  100
Ud

KdU  0.565 [%]

B. Coeficient de disimetrie curenti

Ii
KdI  100
Id

KdI  99.02 [%]

C. Coeficient de asimetrie tensiuni

Uh
KaU  100
Ud
45
KaU  0.261 [%]
 D. Coeficient de asimetrie curenti

Ih
KaI   100
Id

KaI  99.808 [%]

b) Regim simetric rezistente – bobine - avand tensiunile la sursa la 125 V, aproximativ

simetrice şi

Valorile măsurate ale tensiunilor pe fază:

Tensiune R 06/06/2009 [Link].263 20.014 122.634347 V
Tensiune S 06/06/2009 [Link].263 20.014 123.463137 V
Tensiune T 06/06/2009 [Link].263 20.014 123.038269 V

Valorile măsurate ale curentilor pe fază:

Curent R 06/06/2009 [Link].263 20.014 2.196944 A
Curent S 06/06/2009 [Link].263 20.014 2.075725 A
Curent T 06/06/2009 [Link].263 20.014 2.219648 A
Curent N 06/06/2009 [Link].263 20.014 0.182217 A

In figura 7.2 se prezintă variaţia in timp a semnalelor de curent, iar in figura 7.4 se prezinta diagrama
fazoriala aferentă regimului.

46
 Figura 7.3
Variaţia curenţilor in timp, regim simetric rezistiv -inductiv

Figura 7.4
Diagrama fazorială, regim simetric rezistiv - inductiv

Puterile măsurate pe faze sunt:

R – 160.1 + j 223.3 VA
S - 162.6 + j 205.1 VA
T – 158.3 + j 229.7 VA

Indicatorii de nesimetrie calculaţi sunt:

A. Coeficient de disimetrie tensiuni

Ui
KdU  100
Ud

KdU = 0.526 [%]

47
B. Coeficient de disimetrie curenti

Ii
KdI  100
Id

KdI = 40.998 [%]

C. Coeficient de asimetrie tensiuni

Uh
KaU  100
Ud
KaU = 0.221 %

48
 D. Coeficient de asimetrie curenti

Ih
KaI   100
Id

KaI = 45.65 %

c) Regim U_nesimetric 66 V, 100 V, 125 V- R1, L1, C1.

Valorile masurate ale tensiunilor pe faza:

Tensiune R 06/06/2009 [Link].758 20.010 68.016321 V
Tensiune S 06/06/2009 [Link].758 20.010 103.304421 V
Tensiune T 06/06/2009 [Link].758 20.010 127.560361 V

Valorile masurate ale curentilor pe fază:

Curent R 06/06/2009 [Link].758 20.010 0.651201 A
Curent S 06/06/2009 [Link].758 20.010 1.333669 A
Curent T 06/06/2009 [Link].758 20.010 0.970824 A
Curent N 06/06/2009 [Link].758 20.010 1.407777 A

In figura 7.5 se prezintă variaţia in timp a semnalelor de curent, iar in figura 7.6 se prezinta diagrama
fazoriala aferentă regimului.

Figura 7.5
Variaţia curenţilor in timp, regim nesimetric R1 L1 C1
66 V, 100 V, 125 V
49
 Figura 7.6
Diagrama fazorială, regim U_nesimetric R1, L2, C3.

Puterile măsurate pe faze sunt:

R – 47.08 + j0.471 VA
S - 9.661 + j142.0 VA
T – 1.345 + j -128.9 VA

Indicatorii de nesimetrie calculaţi sunt:

A. Coeficient de disimetrie tensiuni

Ui
KdU  100
Ud

KdU = 19.083 %

B. Coeficient de disimetrie curenti

Ii
KdI  100
Id

KdI = 288.016 [%]

C. Coeficient de asimetrie tensiuni

50
 Uh
KaU  100
Ud

KaU = 15.644 %

D. Coeficient de asimetrie curenti

Ih
KaI   100
Id

KaI = 159.74 %

d) Regim U_nesimetric 66 V, 100 V, 125 V R1 - R3, L1 – L2, C2 – C3

Valorile măsurate ale tensiunilor pe fază:
Tensiune R 06/06/2009 [Link].758 20.010 67.646874 V
Tensiune S 06/06/2009 [Link].758 20.010 103.660478 V
Tensiune T 06/06/2009 [Link].758 20.010 124.709056 V

Valorile masurate ale curentilor pe fază:

Curent R 06/06/2009 [Link].758 20.010 1.188371 A
Curent S 06/06/2009 [Link].758 20.010 0.566927 A
Curent T 06/06/2009 [Link].758 20.010 1.549193 A
Curent N 06/06/2009 [Link].758 20.010 1.195793 A

In figura 7.7 se prezintă variaţia in timp a semnalelor de curent, iar in figura 7.6 se prezinta diagrama
fazoriala aferentă regimului.

51
 Figura 7.7
Variaţia curenţilor in timp, regim nesimetric R1 R3, - L1 L2 – C2 C3
66 V, 100 V, 125 V

Figura 7.8
Diagrama fazorială, regim U_nesimetric .
R1 R3, - L1 L2 – C2 C3

Puterile măsurate pe faze sunt:

R – 49.33 + j 67.10 VA
S - 10.26 + 62.34 VA
T – 156.9 + j – 121.5 VA

Indicatorii de nesimetrie calculaţi sunt:

A. Coeficient de disimetrie tensiuni

52
 Ui
KdU  100
Ud

KdU = 17.908 %

B. Coeficient de disimetrie curenti

Ii
KdI  100
Id

KdI = 115.339 [%]

C. Coeficient de asimetrie tensiuni

Uh
KaU  100
Ud

KaU = 16.002 %

D. Coeficient de asimetrie curenti

Ih
KaI   100
Id

KaI = 159.74 %

e) Regim U_nesimetric RLC simetric

Valorile măsurate ale tensiunilor pe fază:

Tensiune R 06/06/2009 [Link].626 20.018 67.467998 V
Tensiune S 06/06/2009 [Link].626 20.018 101.037154 V
Tensiune T 06/06/2009 [Link].626 20.018 123.424120 V

Valorile masurate ale curentilor pe fază:

Curent R 06/06/2009 [Link].626 20.018 0.825379 A

53
Curent S 06/06/2009 [Link].626 20.018 1.193914 A
Curent T 06/06/2009 [Link].626 20.018 1.567567 A
Curent N 06/06/2009 [Link].626 20.018 0.468500 A

In figura 7.9 se prezintă variaţia in timp a semnalelor de curent, iar in figura 7.10 se prezinta
diagrama fazoriala aferentă regimului.

Figura 7.9
Variaţia curenţilor in timp, regim nesimetric RLC simetric
66 V, 100 V, 125 V

Figura 7.10
Diagrama fazorială, regim U_nesimetric .
RLC simetric

Puterile măsurate pe faze sunt:

54
R – 49.23.+ j 32.37 VA
S - 110.4 + j 59.16 VA
T – 160 + j 117.8 VA

Indicatorii de nesimetrie calculaţi sunt:

A. Coeficient de disimetrie tensiuni

Ui
KdU  100
Ud

KdU = 16.81 %

B. Coeficient de disimetrie curenti

Ii
KdI  100
Id

KdI = 22.162 [%]

C. Coeficient de asimetrie tensiuni

Uh
KaU  100
Ud

KaU = 16.611 %

D. Coeficient de asimetrie curenti

Ih
KaI   100
Id

KaI = 13.958 %

55
 CONCLUZII

Standul proiectat şi realizat permite simularea şi inregistrarea regimurilor nesimetrice.

Se pot genera regimuri nesimetrice cauzate de:
- nesimetria tensiunilor;
- nesimetria sarcinilor de acelaşi tip;
- nesimetria sarcinilor de tipuri diferite;
In total se pot simula pană la 1088640 regimuri diferite.

Lucrarea cuprinde şi o aplicaţie MATHCAD care permite calculul componentelor simetrice şi

calculul indicatorilor de nesimetrie.

56
 Sunt prezentate rezultatele la 5 măsurători, precum şi idicatorii de nesimetrie obţinuţi. Se
constată că se obţin indicatori in limite foarte mari, datorită regimurilor nesimetrice variate care sunt
generate.

Coeficienţii de disimetrie şi asimetrie pentru tensiuni sunt sub 1% dacă tensiunea la sursă este
simetrică şi până la 20 % daca tensiunea la sursă este nesimetrică (66 V, 100 V, 125 V).
Coeficienţii de disimetrie şi asimetrie pentru curenţi variază in limite mult mai largi.

Lucrarea nr.

Analiza regimurilor nesimetrice ale reţelelor electrice

1. Scopul lucrării

Lucrarea îşi propune simularea şi calculul indicatorilor specifici ale regimurilor nesimetrice.

2. Consideraţii teoretice

2.1. Prezentarea fenomenului

57
 Figura nr. 1
Sisteme trifazate simetrice si nesimetrice

Un sistem trifazat de tensiuni sau curenţi este nesimetric dacă fazorii respectivi diferă ca
modul sau/şi defazajul este diferit de 120º.
Un sistem trifazat este dezechilibrat atunci când impedanţele celor trei faze nu sunt egale.
Un receptor trifazat este echilibrat atunci când absoarbe curenţi simetrici atunci când la borne
se aplică un sistem de tensiuni simetrice.
În cazul unui regim nesimetric, sistemul trifazat de tensiuni sau curenţi poate fi descompus în
3 sisteme:
 Un sistem trifazat simetric de succesiune directă.
 Un sistem trifazat simetric de succesiune inversă.
 Un sistem homopolar (trei mărimi egale în modul şi fază).
Descompunerea se face cu relaţiile:
U R  1 1 1  U h 
U   1 a 2 a   U d 
 S  (1)
U T  1 a a 2  U i 

 I R  1 1 1  I h 
 I   1 a 2 a    I d 
 S  (2)
 I T  1 a a 2   I i 

Din relaţiile de mai sus se determină cele trei componente (de exemplu pentru tensiuni):

U h  1 1 1  U R 
U   1  1 a a 2   U S 
 d 3  (3)
U i  1 a 2 a  U T 

58
 Regimul nesimetric permanent este produs de:
 sarcini dezechilibrate pe cele trei faze ale reţelei de alimentare;
 prezenţa receptoarelor monofazate (aparate de sudură, cuptoare electrice de inducţie la
frecvenţă industrială sau cu rezistoare, tracţiune electrică etc.);
 receptoare trifazate a căror funcţionare produce un regim dezechilibrat (cuptoare cu arc);
 inegalitatea impedanţelor reţelelor electrice pe cele trei faze (din motive constructive).

2.2. Efectele regimului nesimetric

Principalele efecte ale regimului nesimetric sunt:
 încălziri datorate pierderilor suplimentare în maşini electrice de curent alternativ
(motoare asincrone, generatoare şi motoare sincrone), cauzate de circulaţia
componentelor de secvenţă inversă şi homopolară;
 cupluri inverse de frânare, cupluri pulsatorii suplimentare de frecvenţă ridicată şi vibraţii
în maşinile electrice de ca;
 pierderi suplimentare în reţelele electrice datorită circulaţiei componentelor de secvenţă
inversă şi homopolară;
 diminuarea puterii reactive produse de bateriile de condensatoare;
 diminuarea randamentelor instalaţiilor de redresare şi deteriorarea condensatoarelor
filtrelor de netezire (apare armonica de rangul 2);
 influenţe asupra liniilor de telecomunicaţii
Dintre efectele de mai sus, cele mai importante sunt cele care afectează motoarele asincrone
şi condensatoarele.
Impedanţa de secvenţă inversă a motoarelor asincrone este mult mai redusă decât cea de
secvenţă directă întrucât alunecarea faţă de câmpul învârtitor invers este 2-s şi deci rezistenţa
rotorică în schema echivalentă va fi R2’ /(2-s) de valoare mult mai mică decât R2’/s. Alimentarea
motorului cu o tensiune de secvenţă inversă va genera un curent de secvenţă inversă mare care va
crea un cuplu invers precum şi încălzirea suplimentară a statorului şi a rotorului.
În ceea ce priveşte condensatoarele, puterea reactivă produsă este proporţională cu pătratul
tensiunii de fază, iar deteriorarea simetriei face ca suma pătratelor tensiunilor să fie mai mică decât
atunci când ele sunt egale.

2.3. Indicatori pentru regimul nesimetric

59
 Simetrizarea tensiunilor din reţea este legată de calitatea energiei electrice în timp ce
simetrizarea curenţilor este legată de reducerea pierderilor din reţele.
Indicatorii caracteristici regimului nesimetric sunt:
3. Coeficientul de disimetrie
Ui
k ns 2u  100
Ud
(4)
I
k ns 2i  i 100
Id

4. Coeficientul de asimetrie
Uh
k ns 0u   100
Ud
(5)
I
k ns 0i  h 100
Id

Valori limită sunt impuse numai pentru coeficientul de disimetrie al tensiunii. Acestea sunt:
o 2% - pentru instalaţii de JT+MT; in unele puncte din reţea se admite 3%
o 1% - pentru instalaţii de IT
În nodul în care se racordează substaţii de care alimentează linia de contact a căilor ferate,
coeficientul de distorsiune de tensiune va fi de maxim 2%.
Standardul de performanţă pentru serviciul de distribuţie prevede limita pentru k ns2u la 2%
timp de 95% dintr-o săptămână la JT şi MT. În anumite situaţii se admite şi 3%. La înaltă tensiune
limita este de 1% timp de 95% din săptămână.

5. Elemente componente ale standului

X901 Fisa trifazata 16 A (PKE 16 M434);

X701 ÷ X718 Cleme ;

H101 ÷ 103 Lampa prezenta tensiune 230V, 14mA (ZBV-M3);

Q101 Intrerupător automat, Un=400V, Ir = 6…9A (GV 2ME14);

S101 ÷ 103 Buton anclanşare

S201 ÷ 203 Buton declanşare ;

T401 Transformator trifazat, 3 x 220 V, 8 A;

S651 Comutator voltmetric 3x faza, 3x faza – nul, cu pozitie de zero ;

Q601 ÷ Q603 Contactor de putere, 9 A;

P101 Ampermetru electromagnetic cu conectare directă 60A;

60
P201 Voltmetru masura tensiune 500V;

F151 ÷ F152 Sigurante automate;

X011 Priza 220 V c.a.;

R101 ÷ 103 Rezistente 500W – 220V ;

L801 ÷ 803 Bobine 230 V, 3 A;

C101 ÷ C103 Condensatori 450 V, 10 μF .

X501 ÷ X510 DCD ( dispozitive conectare – deconectare ), 10 A;

61
 5.1. SCHEMA DE ALIMENTARE CU TENSIUNE A INSTALATIEI

1
2
3
4 Q101
H101
5
NRS T 6
7 H102
X901 8
9
10 T401 H103
11
V 12
P201

Q 601 Q 602 Q 603

66,100,125 100,125,100 125,125,125

X701 X702 X703

P101 A R S T N

X704 X705 X706

X501 X502 X503 X504 X505 X506 X507 X508 X509

R101 R102 R103 L801 L802 L803 C101 C102 C103

X011 220 V c.a.

62
F151 F 5.2. SCHEMA DE COMANDA A STANDULUI

220 V c.a.
1 1 1

S101 S102 S103

2 2 2

3 13 3 13 3 13

H101 H102 H103 H104 H105 H106

S201 S202 S203

4 14 4 14 4 14

A1 A1 A1

Q 601 Q 602 Q 603

A2 A2 A2

22 22 22

Q 601 Q 602
Q 603

21 21 21
F152 N

CIRCUIT COMANDA Q 602 CIRCUIT COMANDA Q 603

CIRCUIT COMANDA Q 601

63
ANEXA 2
Imagini ale standului - frontal si interior
64
65
 BIBLIOGRAFIE

1. Gh. Hazi – Managementul calitatii energeiei electrice, Universitatea din Bacau, 2008.
2. Comşa, D., Darie, S., Maier, V., Chindriş, M., Proiectarea instalaţiilor electrice industriale,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979.
3. Balaurescu, D., Eremia, M., Îmbunătăţirea factorului de putere, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1981.
4. Albert, H., Florea, I., Alimentarea cu energie electrică a întreprinderilor industriale, vol. I,
II, Editura Tehnică, Bucureşti, 1987.
5. *** DECIZIA ANRE Nr. 34/27.08.1999 - pentru aprobarea Standardului de performanţă
pentru serviciul de furnizare a energiei electrice la tarife reglementate
6. *** PE 120/94 – Instrucţiuni privind compensarea puterii reactive în reţelele electrice ale
furnizorilor de energie şi la consumatorii industriali şi similari.
7. *** PE 135/1991 – Instrucţiuni privind determinarea secţiunii economice a conductoarelor
în instalaţiile de distribuţie de 1-110 KV.
8. *** PE 142/1980 – Normativ privind combaterea efectului de flicker în reţele de
distribuţie
9. *** PE 143/1994 – Normativ privind limitarea regimului nesimetric şi deformant în reţele
electrice
10. *** LEGE Nr. 199 din 13 noiembrie 2000 *** Privind utilizarea eficientă a energiei
11.*** Standard de performanta pentru serviciul de distributie a energiei electrice, ANRE
2008.

66
67
68
69
70