UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI

Facultatea de Inginerie Electrica

Catedra de Masini si Actionari Electrice

PROIECT

Sistem de actionare electrica cu motor de curent

continuu pentru o sarcina potentiala

Indrumator proiect:
Prof. Ing. Dragos Anghel

Student:
Anul III, Grupa 132 SE
 CUPRINS

Tema de proiect …………………………………………………………1

1.Prezentarea structurii unui sistem de actionare electrica
cu masina de curent continuu …………………………………………...3
1.1 Sisteme de actionare de patru cadrane …………..…………...3
1.2 Schema cu curenti de circulatie ………..………………….....4
2. Proiectarea partii de forta ………………………………………..…...5
2.1 Alimentarea convertorului ……..…………………………….5
2.2 Calculul inductivitatilor de limitare a curentilor de circulatie..6
2.3 Alegerea dispozitivelor semiconductoare de putere ……..…...8
2.4 Dimensionarea protectiilor ……………...…………………….9
2.4.1 Protectia la scurtcircuit ………..………….................9
2.4.1.1 Alegerea sigurantelor ……………………...10
2.4.1.2 Verificarea sigurantelor …………................11
2.4.2 Protectia la supratensiuni ………………..…………12
2.2.1 Dimensionarea protectiei la supratensiuni...…14
3. Observatii si concluzii ………………………………………………16
Bibliografie …………………………………………………….………17
 TEMA DE PROIECT

Sa se proiecteze un sistem de actionare electrica format dintr-un

convertor trifazat, complet comandat in punte si un motor de curent continuu cu
excitatie independenta.
Sistemul de actionare electrica este realizat in montaj antiparalel cu
curenti de circulatie. Excitatia motorului este constanta si independenta.

Date de proiectare

Nr.
UAN PN nN ηN MN RA LA m Jn IAN
crt
- V kW rpm % Nm Ω mH Kg Kgm2 A
14 400 8 3000 85 25.5 1.31 10 75 0.02 22

 Js=0.3
 Gama de reglare: 1:10=γ
 Pierderi in cupru PCu=1.5%
 USC=6%
 Io=4%
 Conditiile de reglare:
- Curentul de accelerare al motorului va fi limitat de sistemul de reglare
automata la 2IAN, cu suprareglaj de 10%, fara oscilatie.;
- Gradul de amortizare este 0 (zero).
 1. PREZENTAREA STRUCTURII UNUI SISTEM DE
ACTIONARE ELECTRICA CU MASINA DE CURENT
CONTINUU

Un sistem de actionare electrica (SAE), reprezinta un ansamblu de elemente

interconectate in vederea realizarii comenzii si reglarii conversiei electromagnetice a
energiei pentru un anumit proces tehnoloogic.
Elementele componente ale unui SAE se pot grupa in 2 parti in raport cu rolul
lor:
 partea de forta – care asigura conversia electromagnetica a energiei;
 partea de comanda care are rolul de a asigura comanda si controlul sistemului de
actionare electrica.

Aceste doua parti au legaturi cu sistemele sau elementele exterioare ale SAE.
Structura generala a unui SAE este formata din:

 Sistemul de conducere;
 Mecanismul productiv;
 Sursa de energie electrica;
 Mediul exterior;
 Sistemul de forta;
 Sistemul de comanda si control;
 Sistemul informatic.

1.1 Sisteme de actionare de patru cadrane

Realizarea unui sistem de actionare electrica de patru cadrane care permite

obtinerea unei tensiuni redresate de iesire de ambele polaritati, presupune utilizarea
unui convertor static cu stingere naturala complet comandat conectata pe indusul
masinii de curent continuu si adoptarea uneia sin urmatoaree 4 metode:
1. Utilizarea unui al doilea convertor static cu stingere naturala complet
comandat montat pe circuitul indusului masinii de curent continuu fie in
antiparalel, fie in cruce, fie in H cu primul;
2. Utilizarea unor comutatoare mecanice pentru contraconectarea indusului
masinii de curent continuu;
3. Utilizarea unui convertor static cu stingere naturala complet comandat pentru
alimentarea excitatiei masinii de curent continuu;
4. Utilizarea unor comutatoare mecanice pentru contraconectarea excitatiei
masinii de curent continuu.

In cadrul proiectului s-a adoptat prima metoda, si anume utilizarea unui al doilea
convertor static cu stingere naturala complet comandat montat pe circuitul indusului
masinii de curent continuu, in antiparalel.
 Fig. 1.1 Schema de functionare a unui SAE de curent continuu de patru cadrane

Caracteristicile de comanda ale celor doua convertoare sunt prezentate in fig. 1.2.

Fig. 1.2 Caracteristicile de comanda

Tensiunile la iesirea celor doua convertoare statice cu stingere naturala

complet comandate montate in antiparalel sunt date de relatiile:

Deoarece s-a adoptat prima metoda de realizare a SAE de curent continuu de

patru cadrane, atunci unghiurile de comanda a celor doua convertoare statice vor
trebui limitate la valoarea 150˚ pentru regimul de invertor, respectiv valoarea de 30˚
pentru regimul de redresor.
Sistemele de actionare electrica de patru cadrane pot fi cu curenti de circulatie
sau cu blocare de impulsuri.
 Cum varianta cu blocare de impulsuri prezinta dezavantajul ca permite aparitia
regimului de curent intrerupt (ceea ce nu este permis in cazul aplicatiei de fata), se va
alege varianta cu curenti de circulatie.

1.2 Schema cu curenti de circulatie

Fig. 1.3 Schema unui SAE de 4 cadrane (montaj antiparalel) cu curenti de circulatie

In cazul schemelor cu curenti de circulatie, pentru montajul in antiparalel se

utilizeaza patru inductante de limitare a curentilor de circulatie.
Pentru schemele de actionare de patru cadrane cu curenti de circulatie legea de
comanda a celor doua convertoare statice este data de relatia:
αA+αB=π
In figura 1.4 este prezentata sintatic functionarea unui SAE de patru cadrane
(montaj antiparalel) cu curenti de circulatie.
 Fig.1.4 Functionare unui SAE de 4 cadrane (montaj antiparalel) cu curenti de
circulatie

2. PROIECTAREA PARTII DE FORTA

2.1 Alimentarea convertorului

Prin tema de proiect s-a dat o tensiune de 400V pentru alimentarea motorului de
curent continuu (alimentat de la convertorul (montaj antiparalel) cu curenti de
circulatie).
Reglarea tensiunii se poate face din unghiul de comanda α, dar nu este
recomandat deoarece (pentru tensiuni de alimentare mici) avem un consum foarte
mare de energie reactiva. Ca urmare se foloseste un transformator de adaptare ales
astfel incat la iesirea puntii redresoare sa avem tensiunea UAN.

Alegerea transformatorului de adaptare

Tinand cont de valoarea tensiunii redresate Ud, la α=30 o si de caderea de

tensiune pe bobine (2.1) se calculeaza tensiunea ce trebuie aplicata la intrarea
convertorului astfel incat la bornele (statorice) motorului sa avem tensiunea ceruta
prin tema de proiectare.

P P
sin U 2 cos 30 0  U AN  U bobina (2.1)
 

Se alege unghiul de comanda α=30˚ pentru regimul de redresor, deoarece

convertorul functioneaza in 4 cadrane si pentru un unghi α<30˚ convertorul poate
bascula din redresor in invertor .
Tensiunea din secundarul transformatorului (de alimentare a convertorului) se
calculeaza cu relatia urmatoare:

U AN  U bobina
U
P  (2.2)
sin 2 cos 30 0
 P

(U bobina ) max  Rbobina  I A max  Rbobina  Iacc (2.3)

R
Rbobina  A
25

Aleg Rbob=RA/3

RA R
Rbobina   A (2.4)
25 3

Din relatiile 2.3 si 2.4 obtinem:

RA 1.31
(U bobina ) max  Rbobina  Iacc   Iacc   44  19.184V (2.5)
3 3
 Din relatiile 2.2 si 2.5 obtinem tensiunea de alimentare a convertorului:

U AN  U bobina 400  19.184

U   358.4  360V
P  6 
sin 2 cos 30 0
sin 2 cos 30
 P  6

Conform calculelor se alege un transformator (coborator) cu un raport de

transformare 380/360V, care sa alimenteze convertorul (montaj antiparalel) cu curenti
de circulatie.

2.2 Calculul inductivitatilor de limitare a curentilor de circulatie

Avantajul schemei cu curenti de circulatie este acela ca tiristoarele nu se mai

sting si in acest fel se evita regimul de curent intrerupt. Caracteristicile de functionare
ale MCC alimentat cu un convertor bidirectional (montaj antiparalel), cu curenti de
circulatie sunt prezentate in figura 2.2.1.

Fig. 2.2.1 Caracteristicile de functionare ale MCC alimentat cu un convertor cu

curenti de circulatie

Curentii de circulatie sunt limitati cu ajutorul unor bobine, montate la iesirea

celor 2 convertoare. Pe langa rolul de a limita curentii de circulatie, bobinele mai au si
rolul de a compensa diferenta de tensiune in diferite momente de timp.
Din cele 2 criterii, prezentate anterior, se calculeaza valoarea inductivitatilor
pentru limitarea curentilor (L2) si pentru limitarea armonicii fundamentale (L1):
 Calculul inductivitatii L1:

U A0 513
L1  L*W   L1  0.128   17.55 H
k w  I AN 0.17  22
6 
U A0  sin  380 2  513V
 6
4.5 4.5
L*W  2  2  0.128 H
p 1 6 1
k w  0.17
p6

 Calculul inductivitatii L2:

10 U A0 10 360
L2  KB  L2   0.09   73.48 H
 K 0 I AN  0.1  22
U ao  513V
K 0  0.1
 
KB  1  ctg  K B  0.099
6 6

Dintre cele doua inductivitati se va alege acea inductivitate care are valoarea
cea mai mare.

L1=17.55 H
L2=73.48 H

L=max(L1,L2) => L=max(17.55,73.48)=73.48 H

! Observatie: Valoarea calculata pentru bobina de limitare a curentilor de

circulatie, reprezinta valoarea inductivitatii pentru bobina nesaturata. Pe masura ce
bobina se satureaza, valoarea inductivitatii scade mult. Drept urmare in circuitul real
se foloseste o bobina speciala, numita bobina saturabila.
 2.3 Alegerea dispozitivelor semiconductoare de putere

Convertoarele statice cu stingere naturala pot fi realizate cu diferite tipuri de

dispozitive semiconductoare de putere.
In lucrarea de fata se va considera convertorul realizat cu tiristoare, fiind vorba de
un convertor satic trifazat cu stingere naturala complet comandat in punte.
*Obs.: Alegerea si dimensionarea celorlalte tipuri de dispozitive semiconductoare de
putere decurge similar cu cazul prezentat in aceasta lucrare.
Alegerea tipului de tiristor presupune calculul valorii medii a curentului (I TAV)
si respectiv a valorii tensiunii inverse repetitive maxime (URRM).
Valoarea medie a curentului printr-un tiristor este egala cu o treime din
valoarea curentului masinii de curent continuu considerata (I An), iar valoarea efectiva
a curentului printr-un tiristor (ITRMS) este de radical din 3 ori mai mica decat valoarea
nominala a curentului masinii.

Tinand cont de cele enuntate anterior se calculeaza ITAV:

I A max I 2I
I TAV   acc  AN
3 3 3
2  22
I TAV   14.6 A
3

Pentru calculul tensiunii inverse repetitive maxime se pleaca de la relatia:

U RRM  (2  2.5)  1.1  2  U

unde: (2…2.5) este un coeficient de siguranta, care acopera supratensiunile de

comutatie, 1.1 este un coeficient care tine cont de posibila variatie pozitiva a tensiunii
de alimentare a convertorului., iar U reprezinta valoarea efectiva a tensiunii de linie
din secundarul transformatorului de alimentare.
 Astfel:
U RRM  2  1.1  2  360  1120V

Avand calculata valoarea medie a curentului (ITAV) si respectiv a valorii

tensiunii inverse repetitive maxime (URRM) putem defini exact tipul tiristorului pe care
dorim sa-l folosim in schema convertorului. Astfel pentru convertorul folosit se aleg
tiristoare de tipul: T15N1200.
.

2.4 Dimensionarea protectiilor

Dupa ce am ales dispozitivele semiconductoare pe care le utilizam in schema

convertorului trebuie sa prevenim eventualele situatii de defect. Acest lucru se
realizeaza prin montarea in schema a unor elemente de protectie.
In functie de defectele ce pot aparea protectiile utilizate se impart in mai multe
categorii:
1. Protectii la scurtcircuit (se realizeaza cu sigurante ultrarapide);
2. Protectii la supracurenti (se realizeaza cu relee termice, inglobate de obicei in
intreruptoare);
3. Protectii la supratensiuni
a) Supratensiuni interne - se realizeaza cu grupari RC, montate in paralel
cu fiecare tiristor;
b) Supratensiunii externe (accidentale) - se realizeaza ajutorul unei punti
auxiliare de diode.

Dintre aceste protectii pe noi ne intereseaza in mod special protectia la

scurtcircuit si protectia la suprasarcini (interne si externe).

2.4.1 Protectia la scurtcircuit

Este cunoscut faptul ca tiristoarele au o capabilitate mare de (permit trecerea

unor curenti de valori ridicate), insa au o capacitate destul de redusa in cee ce priveste
supraincarcarea in curent pentru durate mici de timp. Acest comportament se
datoreaza in principal inertiei termice reduse a acestor tipuri de dispozitive
semiconductoare de putere.
Tiristoarele se pot distruge foarte usor la aparitia unui impuls de curent de
amplitudine mare, cum ar fi de exemplu cazul curentului de scurtcircuit.
Protectia ce se impune a fi asigurata acestor dispozitive depinde de modul de
aparitie si de caracteristicile (amplitudine, durata) supracurentului ce la poate
strabate.
Pentru protectia la supracurenti previzibili de durata mare se utilizeaza (dupa
cum am mai precizat) relee termice.
Pentru protectia la supracurenti de amplitudine mare si durata redusa (curenti
de scurtcircuit) se utilizeaza sigurante ultrarapide.
2.4.1.1 Alegerea sigurantelor

Alegerea sigurantelor fuzibile ultrarapide se face dupa 2 criterii:

1) Alegerea in curent;
2) Alegerea in tensiune.

I. Alegere in curent

I n _ sig  I TRMS

Unde In_sig reprezinta valoarea efectiva a curentului nominal al sigurantei

fuzibile ultrarapide; ITRMS reprezinta valoarea efectiva a curentului prin tiristor aleasa
din catalogul de tiristoare.

 I A  max I acc 2 IN
I n _ sig  I TRMS   
3 3 3
2  22 44
I n _ sig    25.4 A
3 3

Deci se alege In_sig=26 A

II. Alegerea in tensiune

Pe durata procesului de intrerupere a circuitului cu ajutorul sigurantei fuzibile

va aparea un arc electric. Tensiunea arcului electric trebuie sa fie neaparat mai mare
decat tensiunea retelei pentru a se anula curentul prin dispozitivul semiconductor. Cu
cat tensiunea de arc este mai mare decat cea a retelei, cu atat se va anula mai rapid
curentul din circuit.
Astfel se calculeaza tensiunea nominala a sigurantei:

U n _ sig  2  U 2l  1.1

Unde Un_sig reprezinta valoarea de varf a tensiunii nominale a sigurantei

fuzibile ultrarapide (tensiunea eficace de utilizare) care tine cont de posibila variatie
pozitiva a tensiunii de alimentare a convertorului.

U n _ sig  2  U 2l  1.1  360  1.1  2  560V

Deci se alege Un_sig=540 V

In urma calculelor s-au adoptat sigurantele fuzibule ultrarapide cu In_sig=26 A

si Un_sig=540 V, care se monteaza in serie cu fiecare tiristor (Fig. 2.4.1).
 Fig. 2.4.1 Protectia la scurtcircuit

2.4.1.2 Verificarea sigurantelor

O data ce siguranta fuzibila a fost aleasa vor trebui efectuate trei verificari.
Inainte de efectuarea acestor verificari este util a se calcula valoarea curentului
prezumat (Ip=Isc_ef) care apare datorita unui scurtcircuit:

I p  ( I TRMS ) cata log / u sc

Cele 3 verificari care trebuie efectuate sunt prezentate in continuare.

I. Integrala Joule a sigurantei trebuie sa fie mai mica decat cea a

tiristorului

k1  ( I 2  t ) sig  k 2 ( I 2  t ) tiristor

Unde k1 reprezinta un coeficient care depinde de valoarea efectiva a tensiunii de

linie din secundarul transformatorului de alimentare U2l. In lipsa unei dependente
(diagrame) de acest gen se poate considera k1=1; k2 reprezinta un coeficient a carei
valoare este data in general de fabricant, in functie de tensiunea eficace (efectiva) de
utilizare Un_sig.
Valoarea integralei Joule a sigurantei se determina dintr-o diagrama in functie
de raportul dintre valoarea curentului prezumat si valoarea curentului nominal al
sigurantei.
 II. Curentul limitat de catre siguranta trebuie sa fie mai mic decat
valoarea curentului nerepetitiv de suprasarcina

I lim_ sig  k 3  I TSM

Unde Ilim_sig reprezinta valoarea curentului limitat de catre siguranta (curentul

de taiere) care se determina din diagrama I lim_sig=f(Ip) furnizata de producator.; k3
reprezinta un coeficient de corectie care este dat ca o functie de timpul total de
functionare al sigurantei ultrarapide k3=f(t). in lipsa unei dependente (diagrame) de
acest gen se poate considera, cu o aproximatie suficient de buna, k3=1.

III. Tensiunea de arc trebuie sa fie mai mica decat valoarea tensiunii
inverse repetitive maxime a tiristorului

U arc  U RRM

Tensiunea de arc se obtine dintr-o diagrama (data in general de fabricant) in

functie de tensiunea efectiva de utilizare Un_sig.
Convertorul este alimentat cu tensiune alternativa, dar prin siguranta va trece un
curent pulsatoriu.
Siguranta ultrarapida aleasa si verificata conform procedurii anterioare, se poate
monta direct pe reteaua de tensiune alternativa (secundarul transformatorului de
alimentare), dar solutia optima ramane cea a montarii ei in serie cu elementul pe care
trabuie sa-l protejeze (tiristorul, in cazul de fata), Fig. 4.2.1.

2.4.2 Protectia la supratensiuni

Aparitia unor supratensiuni, fie si pentru durate foarte scurte de timp, la

bornele unui dispoziiv semiconductor de putere poate cauza distrugerea acestuia. De
aceea este necesara realizarea unei protectii individuale eficiente a dispozitivelor,
protectie care consta in reducerea acestor supratensiuni sub valorile limita de
protectie.
Cuzele principale ale aparitiei supratensiunilor pot fi:
- conectarea transformatorului de alimentare;
- comutatia unor sarcini;
- diferite comutatii de retea de curent alternativ folosita la alimentarea
convertoruli;
- caracteristica de comutare a dispozitivului seniconductor de putere;
- diferite fenomene atmosferice

In literatura de specialitate sunt prezentate mai multe solutii de realizare a

protectiilor individuale a dispozitivelor semiconductoare de putere:
1. Utilizarea retelelor R-C;
2. Supresoare cu seleniu;
3. Varistare;
4. Diode cu avalansa controlata.

Solutia cea mai des utilizata in practica este cea de a face apel la retele (circuite)
de “tip R-C”.
 Ideea acestui circuit de protectie se bazeaza pe rezonanta seriei a circuitului R-C
cu inductantele existente in circuit. Cu ajutorul unui astfel de circuit, supratensiunile
tranzitorii sunt “transformate” intr-o sinusoida armonizata a carei amplitudine este
mult mai redusa. Acest fenomen se numeste supresie si reprezinta transformarea
puterii inpulsului de tensiune de amplitudine mare si de durata foarte scurta, intr-un
impuls de durata ceva mai mare, dar de amplitudine semnificativ mai redusa.
Energia supratensiunii tranzitorii va fi absorbita de catre elementul nelinear
(condensatorul, in cazul de fata).
In afara de supratensiunile “interne“, prezentate anterior, pot aparea si
supratensiuni externe, accidentale, care pot distruge nu numai unul in tiristoare ci
intregul convertor.
Pentru a evita acet lucru, una dintre solutiile adoptate in practica este folosirea
unei punti auxiliare de diode, conectate intre secundarul transformatorului si
convertor.
In concluzie protectia la supratensiuni are doua aspecta: unul legat de protectia la
supratensiunile interne (protectia realizandu-se cu grupuri R-C) si cel de-al doilea,
legat de protetia la supratensiuni externe (accidentale), care se realizeaza cu ajutorul
unei punti auxiliare de diode (dupa cum s-a prezentat mia sus).
Schema montajului, cu cele 2 protecii la supratensiuni este prezentata in Fig.
2.4.2.
 Fig. 2.4.2 – Protectia la suprasarcina

2.4.2.1 Dimensionarea protectiei la supratensiuni

a) Dimensionarea grupului R-C

Valorile rezistentei si codensatorului, folosite in gruparea R-C se calculeaza cu

urmatoarele relatii:
5 '
R R
3
3
C  C'
5

Unde:
U iT  100
R' 
( 40  80)
U iT  U  1.1  2  U iT  360  1.1  2  560V
Alegem pentru calculul lui R`, valoarea de 50 pentru numitorul fractiei.
Valoarea 1.1 din calculul lui UiT reprezinta un coeficient care tine cont de posibila
variatie pozitiva a tensiunii de alimentare a convertorului.
Tinand cont de cele mentionate anterior putem calcula valoarea lui R` si respectiv
a rezistentei R, din grupul R-C.
560  100
R'   R '  9.2
50
5
R '  9.2  R   9.2  15.33
3
Deci am obtinut valoarea rezistentei R (din grupul R-C), R=15.33 Ω.

Pentru calculul capacitatii consideram C`=1.5µF, valoare obtinuta din

graficulI=f(C`), dat de producator.
Drept urmare valoarea capacitatii condensatorului va fi:
3
C  1.5  0.9
5
In concluzie pentru constructia grupului R-C se vor folosi rezistente R=15.33Ω si
condensatoare cu capacitatea C=0.9µF.

b) Dimensionarea puntii auxiliare de diode

 Valoarea capacitatii C1 se calculeaza cu relatia:

1.5 S TA [kVA ]  i0 [%] 7

C1    10 [uF ]
6   f 2
U RRM U 2

Unde:
S TA  1.05  U AN  I acc  1.05  U AN  2 I AN 
 S TA  1.05  400  2  22  18480VA  18.48[kA]

Astfel:
1.5 18.48  4
C1    10 7  129.815[uF ]
6    50 1018  360
2 2
 Valoarea rezistentei R2 este data de relatia:

5  10 3 5  10 3
R2   R2   0.77  1 [kΩ]
f  C1 [uF ] 50  129.815

 Valoarea rezistentei R1 este data de relatia:

LSTA [uH ]
R1 
C1 [uF ]

Unde:
u SC [%]  U 22  10 3 6  360 2  10 3
LSTA    1340[uH ]
2    f  S TA [kVA ] 2    50  18.84

Astfel:
1340
R1  2   6.425 [Ω]
129.81

 Diodele punctii auxiliare se aleg astfel incat sa respecte conditiile:

Avand calculate toate valorile parametrilor dispozitivelor ce intra in

componenta puntii auxiliare putem alege dispozitivele semiconductoare, rezistentele
si condensatorul.
Dimensionarea protectiilor reprezinta ultima parte a proiectarii partii de forta.
In afara de partea de forta, in componenta sistemului de actionare mai intra si
blocul de comanda a tiristoarelor, bloc ce fac parte dintr-un sistem complex ce va fi
proiectat separat, tinand cont de parametrii sistemului de forta si de conditiile de
functionare ale motorului.
 3. OBSERVATII SI CONCLUZII

Pentru antrenarea sarcinii potentiale s-a folosit un motor de curent cotinuu, cu

excitatie independenta. Acesta prezinta avantajul ca area un cuplu mare la pornire si
poate fi reglat cu usurinta (turatia).
Tinand cont de fapul ca avem la dispozitie o retea trifazata de tensiune
alternativa avem nevoi (pentru alimentarea motorului) de un convertor, care sa
transforme tensiunea alternativa, de la retea, in tensiune continua. In cazul de fata s-a
ales un convertor trifazat complet comandat, cu stingere naturala.
Una dintre primele probleme ce apar in cazul proiectarii partii de forta a
actionarii, este asigurarea tensiunii nominale a motorului (deoarece reteaua ne
furnifeaza 380 V). Reglarea tensiunii se poate face din unghiul de comanda a
tiristoarelor convertorului, dar nu este recomandat (mai ales pentru tensiuni de
alimentare mici) deoarece apare un consum foarte mare de energie reactiva. Solutia
adoptata este folosirea unui transformator, care sa permita convertorului sa furnizeze
la iesire tensiunea nominala la un unghi de comanda minim.
Pentru ca motorul sa poata functiona in ambele sensuri se monteaza inca un
convertor (similar cu primul), in antiparalel cu primul.
Odata aleasa solutia cu 2 punti rederesoare apare problema “zonei de curent
intrerupt”. Cum nu ne permitem sa lasam motorul nealimentat, vom adopta pentru
convertor solutia cu curenti de circulatie. Aceasta solutie are avantajul ca se mentine
permanent un curent in circuit, evitandu-se astfel stingerea tiristoarelor la trecerea
naturala a curentului prin zero.
Pentru limitarea curentilor de circulatie se folosesc 4 bobine saturabile,
montate pe fiecare din iesirile convertorului. Cele 4 bobine mai au pe langa rolul de
limitare a curentilor de circulatie si rolul de a compensa diferentele de tensiune din
circuit la diferite momente de timp.
Dupa proiecterea convertorului si alegerea transformatorului trebuie sa
prevenim distrugerea convertorului in cazul aparitiei unor defecte (supracurenti si/sau
supratensiuni). Acest lucru se realizeaza prin montarea unor dispozitive de protectie
sau a unor ansamble de dispozitive (rezistente, diode si condensatoare).
Abia dupa ce alegem corect si protectiile putem considera ca am realizat
partea de forta a sistemului de actionare.
Desi partea de forta joaca un rol foarte important in actionarea motorului,
aceasta este moarta fara partea de comanda, care contine un dispozitiv de comanda
care sa amorseze tiristoarele la momentele de timp potrivite, si un ansamblu de
blocuri reglatoare, care sa asigure reglajul si sa previna eventualele erori.
 BIBLIOGRAFIE

1. “Acţionări electrice de curent continuu”, Valentin

NĂVRĂPESCU, Mircea COVRIG, Mircea POPESCU,
Petru TODOS, Editura ICPE, 1999
2. www.actionari.plc.pub.ro;
3. www.arc.ro;
4. www.technovolt.ro;
5. “Maşini electrice”, Constantin GHIŢĂ, Editura
MATRIXROM, 2007
Sistemul de actionare a unui motor de curent continuu