Se consideră reţeaua de joasă tensiune (3x400/230 V, 50 Hz) cu structura din figură

(aparatele de comutaţie şi de protecţie nu sunt reprezentate integral). Liniile sunt realizate cu

cabluri individuale, în aer, cu conductoare din cupru ( = 53 m/mm2 , x0 = 0,06 m/m,
a = 30oC).
1. Să se dimensioneze bateria de condensatoare pentru compensarea centralizată a
puterii reactive, astfel încât factorul de putere la tabloul general să devină minim 0,92. Se vor
utiliza module trifazate de 20 kvar.
2. Să se dimensioneze circuitul (circuitele) de compensare, inclusiv rezistenţele de
descărcare a condensatoarelor. La descărcare, tensiunea va trebui să nu depăşească 40 V, după
1 minut. Curentul de conectare este 5In.
3. Să se determine rezistenţa şi reactanţa transformatorului de alimentare.
4. Să se evalueze căderea de tensiune până la bornele motorului, la funcţionarea în
regim staţionar, înainte de compensarea puterii reactive şi după compensare.
5. Să se determine rezistenţa prizei de pământ de protecţie (Rp) şi să se evalueze
aproximativ numărul de electrozi verticali (d = 48,8 mm, l = 2 m) necesari, astfel încât
tensiunea de contact să nu depăşească 50 V. Se consideră rezistivitatea solului p = 100 m,
iar coeficientul de utilizare al prizei 0,6. Rezistenţa unui electrod se aproximează cu relaţia
r = (p/2l)ln(4l/d). Poate fi folosită legarea la pământ respectivă ca protecţie principală?
6. Să se verifice eficienţa protecţiei prin legare la nul (x0fn = 0,12 m/m).
3 x 20 kV

T1

Pc , Qc
3 x 400/230 V

R0 Date tehnice:
T : 20/0,4 kV, ST = 100 kVA, usc% = 6%, psc= 2 kW
Pc= 81 kW, Qc= 70 kvar
BC: Qb
W1: CYY 4x16 mm2 , l1 = (n+5) m
W1 W2: CYY 4x4 mm2 , l2 =(n) m
Pc' =20 kW, Qc' = 10 kvar
M1: P =10 kW, cos= 0,85,  = 86%
R0 = 4 
BC
F2: 100 A
Pc' , Qc'

F2

W2

M1 M
3
~

Rp