Tema de casa S.E.A.M.

- an IV ESM
2017-2018

Etapa 1. Sistem de transmisie a energiei pentru un sistem tip „inimă artificială”,

folosind compensarea inductanței de dispersie a transformatorului transcutanat

Dispozitivele electrice de asistenţă ventriculară tip „inima artificială” folosesc, în general, un

motor de curent continuu fără perii, pentru pompă. Acestea au nevoie de o putere de 12-35 W
pentru a funcționa si pot fi alimentate printr-un set de baterii portabile si un convertor DC-DC.
Un transformator cu un întrefier mare (1-2 cm) intre primar si secundar are inductanțe de
dispersie mari. In asemenea aplicații, coeficientul de cuplaj magnetic, k, variază de la 0,15 la
0,42. Acest lucru duce la uniformizarea din punct de vedere al ordinului de mărime a
inductanțelor de dispersie, care sunt, de obicei, mai mari decât inductanța de magnetizare, iar o
parte importantă din curentul din primar va trece prin inductanța de magnetizare.
Schema propusă de transfer transcutanat al energiei
Pentru realizarea practică a transferului de energie prin transformatorul transcutanat este
esenţială o amplificare mare a tensiunii continue si un curent de circulație redus. Pentru a obține
aceste deziderate, este propusă o metodă de compensare a inductanțelor de dispersie în primar si
în secundar. In această schemă, 2 condensatoare C1 si C2 sunt adăugate în serie cu înfăşurările
transformatorului, cu scopul de a compensa reactanțele de dispersie pe ambele părţi ale
transformatorului.

Fig. 1. Circuitul simplificat al schemei propuse

In Fig. 1, sursa de tensiune dreptunghiulară, Vs, inductanța de magnetizare, Lm si

inductanțele de dispersie, Ll1 = L’σ1 si Ll2 = Lσ2 sunt valorile echivalente raportate la secundarul
transformatorului.
Se consideră un convertor rezonant serie (convertor c.c. – c.c., care utilizează rezonanţa pe partea
secundarului) întrucât partea secundară este mai compactă decât în cazul convertorului rezonant
paralel.
În acest mod, se pot compensa inductivităţile de dispersie ale ambelor înfăşurări, prin înserierea
condensatoarelor C1 şi C2.
Caracteristicile amplificării în tensiune pentru variația de frecventă pot fi calculate prin aplicarea
unei metode de aproximare. Sarcina, diodele redresoare si filtrul sunt modelate printr-o rezistenţă
echivalentă simplă, Rech, unde:
8  RL
Rech  (1)
2
Funcţia de transfer, H(s), adică raportul tensiunilor de ieşire şi de intrare, permite calculul
modulului acestei funcţii în raport cu frecvenţa.
Deoarece coeficientul de cuplaj magnetic variază în limite largi, este necesar să se exprime H în
funcţie de frecvenţa în unităţi relative,  = f / f0, de coeficientul de cuplaj, k, şi de factorul de
calitate:
Q  0  ( L1' L2 ) / Rech . (2)
în care pulsația de rezonanță este dată de:
1 1
0  2    f 0   (3)
L' 1 C1 L 2  C 2
După o serie de calcule, amplificarea în tensiune se poate exprima astfel:
1
H ( , k )  (4)
2 2
 1 k  1    1   1 k  1  
1  1    Q     1  1    
 k   2      2k   2  
Atâta timp cât coeficientul de cuplaj, k, variază într-o gamă mare, este necesar să se exprime
amplificarea în tensiune, Gv, în funcție de k. Dacă se presupun identice configuraţiile miezului
primarului si secundarului, inductanţele primarului şi secundarului au aceeaşi valoare Ls. In acest
caz, coeficientul de cuplaj magnetic k va fi:
(5)
iar inductanța de dispersie este:
1 k
L 2  Ls  (1  k ) 
 Lm  L' 1 (6)
k
După calculul inductanțelor de dispersie din relația (6), din relația (3) se pot calcula valorile
condensatoarelor C1 = C2.
Exemplu de grafice ale dependenței H(υ,k) = f(υ) pentru k = 0,2 si k = 0,35:

(a) k = 0,2

(b) k = 0,35
Fig. 2. Caracteristici de frecvență.
Specificaţiile de proiectare sunt date de cerinţele sarcinii de la ieşirea sistemului. Intrucât puterea
de intrare (la nivelul inimii biologice) este de aproximativ 15 W în condiţii de repaus si 35 W în
condiţii de exerciţii fizice intense, puterea de ieşire necesară este setată între 12 si 48 W.
Specificaţiile utilizate, de obicei, pentru acest gen de aplicație sunt:
V0 = 24 V,
I0max = 2,0 A,
I0min = 0,5 A.
unde V0 este tensiunea de iesire, Iomax este valoarea maximă a curentului de iesire si Iomin este
valoarea minimă a curentului de iesire.
Mai mulți cercetători au studiat metodele de optimizare a geometriei înfăşurărilor
transformatorului pentru a obține coeficientul de cuplaj maxim. Pentru simplificare, se presupune
că dimensiunea, geometria si miezul transformatorului au fost deja definite. Pentru înfăşurările
transformatorului, au fost selectate miezuri feromagnetice din ferită.
Miez: Ferroxcube Pot Core 6656; 3C8 Ferita; diametru exterior = 2,6’’, grosime 1,1’’, întrefier:
10 - 20 mm.
Valorile rezultate ale lui C1 si C2 sunt de … nF.

Fig. 3. Convertorul static propus

Controlul sistemului

Fig. 4. Schema bloc a sistemului de control.

Fig. 4 reprezintă schema bloc a sistemului de control. Controlerul intern este utilizat pentru a
regla tensiunea de ieşire.
Pentru condiţii date ale parametrilor de circuit şi limite de variaţie a curentului, se poate
determina o frecvenţă de funcţionare optimă, în condiţiile verificării uneia dintre următoarele
ecuaţii, după cum urmează
 4 
a)  , pentru 0    0,5  (7)
i0 
 u (1  a)  1   u (a  1)  1  
b) 2  arccos  0   arccos  0   , pentru 0,5    1,0 (8)
 a  1  u0   a  1  u0  
 u (1  a)  1   1  u0 (a  1)  
c) arccos  0   arccos    , pentru 1     . (9)
 a  1  u0   a  1  u0  
în care:
1 U   i0
u0   0 ; a  (10)
k Us 2
Observaţie Se verifică, prin încercări, considerând pentru ν valori din 0,1 în 0,1, îndeplinirea
uneia dintre relaţiile (7) – (9) (pentru „arccos” trebuie setat calculatorul în radiani). Pentru
valoarea lui ν pentru care se verifică cel mai bine egalităţile menţionate (adică se obţine eroarea
minimă între valorile membrului stâng si ale membrului drept), se poate calcula frecvenţa optimă
înmulţind valoarea lui νoptim cu f0 = 80 kHz (considerată ca frecvenţă de referinţă).

Date de intrare (N* este numărul de ordine din grupă)

k = 0,15 + 0,005·N*;
U0 = V0 = 24 V;
Us = Vs = 44 + 0,3·N* [V];
i0 = 0,48 + 0,02·N* [A];
Lm = 20 + 0,2·N* [μH];
Factori de calitate:
Qmin = 1; Qmax = 2; pentru N* = 4·n + 1, n = 0,1,2,3,4,5,6,7,8,9,10.
Qmin = 2; Qmax = 4; pentru N* = 4·n + 2, n = 0,1,2,3,4,5,6,7,8,9,10.
Qmin = 4; Qmax = 8; pentru N* = 4·n + 3, n = 0,1,2,3,4,5,6,7,8,9,10.
Qmin = 8; Qmax = 16; pentru N* = 4·n + 4, n = 0,1,2,3,4,5,6,7,8,9,10.
Corespunzător fiecărei valori a lui Q, din relaţia (1) rezultă câte o valoare a Rech.

Cerinţe ale etapei 1: obţinerea valorilor inductivităţilor de dispersie, a condensatoarelor C1 şi C2

şi a frecvenţei optime, precum şi a variaţiilor H(ν,k) (relaţia (4)) pentru Qmin şi Qmax.