Universitatea Politehnica din Bucuresti

Facultatea de Inginerie Medicala

An universitar 2016-2017

Nanoroboti in medicina
Respirocitele

Profesor Coordonator Student

Dr.Ing. Adrian Volceanov Darwish Iosef
Grupa 1434
 Nanorobotica

Ideea de a construi nanoboti dateaza inca din 1959, cand marele fizician Richard Feynman o
propune intr-un discurs. Termenul de nanotechnologie apare in 1974, multumita lui Norio Taniguchi,
profesor la Universitatea din Tokyo. Domeniul a prins curaj, insa, abia in anii 1980, iar in prezent se
afla in plina ascensiune.

Nanobotica (sau Nanorobotic) este un domeniu al tehnologiei emergente care se ocup cu

crearea de roboi ale cror componente sunt de regul de mrimea unei molecule sau unui
nanometru (109 metri). Mai concret, nanorobotica se refer la nanotehnologie, disciplin
de inginerie ce proiecteaz i construiete nanoroboi, ce au caracteristici de micare, prelucrare i
transmiterea de informaii, executarea de programe, etc.

Unde se poate aplica nanotehnologia?

Enumerarea catorva domenii este destul de sumara, deoarece campurile si directiile de actiune
ale acestei tehnologii se vor diversifica si vor spori pe masura ce vor incepe sa apara rezultate concrete
in practica. Iata cateva:

In dermatologie pentru refacerea tesutului cutanat, indepartarea celulelor moarte, curatarea

in profunzime a pielii;

Stomatologie prezenta unor nanoroboti in cavitatea bucala, care sa distruga bacteriile si

tartrul;

Imunologie nanoroboti capabili sa identifice si sa distruga bacterii si virusuri;

Hematologie nanoroboti care, odata ajunsi in sange, sa distruga depozitele arteriosclerotice

din vasele de sange, sa repare peretii vaselor lezate, sa distruga trombusurile, etc.

Oncologie distrugerea unor procese tumorale, concomitent cu oferirea unor informatii

referitoare la volumul tumorei, cantitatea ramasa, cantitatea distrusa, natura ei;

Farmacologie transportul unor substante medicamentoase in anumite regiuni ale corpului,

bine definite, (antibiotice, citostatice, etc).
 Respirocitele

Un model de nanorobot imaginat de un cercetator englez, Robert A. Freitas Jr., de la

Institutul de studii asupra nanoroboticii Foresight, ar putea fi respirocitele.
Respirocitele sunt ipotetic, globule rosii artificiale mecanice, care sunt destinate sa imite
functia omolgiilor lor astfel incat sa completeze sau sa inlocuiasca functia de respiratie normal
a organismului uman.

Respirocite in Sange

Structura Respirocitelor:
 Acestea sunt structuri de 1 micron diametru, realizate din , alcatuite din 18 bilioane de atomi.
Au forma si rolul unor mici rezervoare, care pot fi umplute cu 9 bilioane molecule de O2 si CO2, la o
presiune de 1000 atmosfere. Sunt dotate cu senzori care masoara presiunea la nivelul alveolelor
pulmonare, si senzori prin care comunica acustic cu medicul, pentru a primi indicatii asupra modului
de actiune (eliberarea gazelor la nivel pulmonar se face printr-un control strict, direct).

Acesti nanoroboti mimeaza practic comportamentul hematiilor cu deosebirea ca fiecare

respirocita poate transporta de 236 de ori mai mult volum de gaz decat o hematie. Mai concret o
cantitate de un litru de respirocite, spre exemplu, in sange (volumul considerat maxim admis) permite
oprirea respiratiei timp de 4 ore sau capacitatea unui om adult de a alerga cu viteza maxima timp de 15
minute fara a avea necesitatea de a inspira sau expira. Oboseala musculara rezultata din cauza
efortului, in timpul antrenamentelor intense, si a aportului deficitar de oxigen, duce la ineficienta si la
aparitia acidului lactic. Daca respirocitele ar putea creste aportul de oxigen, oboseala muscular ar
disparea, astfel crescand si rezistenta la efort a persoanei.
Bibliografie:
https://en.wikipedia.org/wiki/Respirocyte
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nanobotic%C4%83
http://new2.foresight.org/Nanomedicine/respirocytesV4.4.pdf

https://worldbuilding.stackexchange.com/questions/64171/how-do-i-
supplement-oxygen-intake