INGRIJIRI IN AFECTIUNI RESPIRATORII GENERALITATI ANATOMICE ALE APARATULUI RESPIRATOR Aparatul respirator este alcatuit din doi plamani

si din conductele aeriene, formatiuni care se divid spre periferie astfel: parenchimul pulmonar - in lobi, segmente (zone), lobuli, acini si alveole; conductele aeriene - in trahee, bronhii, bronhiole si canale alveolare. Plamanul drept are trei lobi, cel stang doi. Lobii sunt despartiti prin scizuri si sunt alcatuiti din segmente si lobuli.Legatura dintre plamani si peretele toracic este realizata prin pleura, o seroasa dubla, parietala, in contact intim cu peretele toracic si viscerala, care acopera plamanii,. intre cele doua foite se afla cavitatea pleurala, cu presiune usor negativa (mai mica decat presiunea atmosferica) si continand o cantitate minima de lichid. Datorita pleurei, plamanii sunt intim legati de peretele toracic, urmand miscarile acestuia.Aerul patruns prin orificiile nasului, trece prin faringe, laringe si trahee, care in dreptul vertebrei T4 se bifurca in cele doua bronhii principale. Locul unde bronhiile patrund in plamani se numeste hil. Ultimele ramificatii ale bronhiilor, se termina la nivelul acinului, care este un conglomerat de alveole. Alveola, elementul functional respirator, este unitatea cea mai mica de parenchim. in alveole au loc schimburile respiratorii. EVALUAREA APARATULUI RESPIRATOR EXAMINARI RADIOLOGICE Razele X sunt oscilaii electromagnetice produse de tuburi speciale cu mare putere de ptrundere ce strbat corpurile solide inclusiv corpul omenesc fiind absorbite parial i diferit de esuturi i organe n funcie de compoziia lor chimic . Metode de examinari radiologice: Radioscopia toracic = imaginea format pe un ecran de razele X (imagine dinamic). Radiografia toracic = imagine obinut pe film radiologic (imagine static). Permite controlul comparativ. M.R.F.(= microradiofotografie). Tomografia permite fixarea imaginilor radiografice a unui strat dintr-un organ. Bronhografia = explorarea radiologic a arborelui bronic dupa administrarea substanei de contrast - LIPIODOL Radioscopia si radiografia dau o imagine asupra modificarilor petrecute la nivelul plamanilor si inimii. . Radiografia trebuie fcut n mai multe incidene spre a pune i mai bine n eviden leziunea n cauz, ca i topografia ei exact. Se anunta bolnavul si i se explica conditiile in care se face examinarea. Bolnavul va fi condus la serviciul de radiologie. Se explica bolnavului cum trebuie sa se comporte in timpul examinarii. Va efectua cateva miscarii de respiratie, iar radiografia se face in apnee ,dupa o inspiratie profunda. Se dezbraca complet regiunea toracica. Parul lung al femeilor se leaga pe crestetul capului, se indeparteaza obiectele radioopace. Se aseaza bolnavul in pozitie ortostatica cu mainile pe solduri si coatele aduse inainte fara sa ridice umerii in spatele ecranului cu pieptul apropiat de ecran sau caseta care poarta filmul. Cand pozitia verticala e contraindicate se aseaza bolnavul in pozitie sezand sau in decubit. In timpul examenului radiologic se ajuta bolnavul sa ia pozitiile cerute de medic. Dupa examinare bolnavul va fi ajutat sa se imbrace si va fi condus la pat. Se noteaza in foaia de observatie examenul radiologic efectuat si data. Tomografia este o tehnic de evideniere a leziunilor, n special pulmonare, mascate de esuturi sntoase i care din acest motiv sunt invizibile prin radiografie obinuit. O cavern mic, de exemplu, mascat de esut pulmonar sntos plasat n faa sau n spatele ei, nu devine vizibil dect n cursul unei explorri tomografice. Medicul radiolog este cel care stabilete seciunile ce trebuie executate (adncimile la care vor fi luate imaginileIn timpul scanarii se poate folosi si fluoroscopia, metoda ce foloseste un fascicul stabil de raze X, pentru a vizualiza motilitatea si aspectul diferitelor parti ale organismului. Tomografia computerizata (CT) foloseste razele X pentru a crea imagini detaliate a structurilor din interiorul corpului. In

timpul testului pacientul va sta intins pe o suprafata plana (masa) ce este legata la scaner; acesta are forma cilindrica. Scanerul trimite pulsuri de raze X spre acea parte a corpului ce se doreste investigata. O parte a aparatului este mobila, astfel incat poate efectua imagini din mai multe pozitii. Imaginile sunt memorate in computer. Radiofotografia (MRF) este o metod radiologic de explorare care const n fixarea imaginii furnizat de ecranul radioscopic pe un film special, de dimensiuni (24/36 mm, 7/7 cm sau 10/10 cm). Explorare economic, rapid, foarte potrivit explorrilor n mas, este foarte precis, i pe aceast cale sunt depistate adesea leziuni mute din punct de vedere clinic. Bronhografia reprezinta explorarea radiologica a arborelui traheobronsic cu ajutorul unei substante de contrast ( lipiodol sau iodipin liposolubile, ioduron B sau diiodunol hidroslubile ) cu ajutorul sondei Metras. Materiale necesare : medicamente sedative ( fenobarbital, atropina ), anestezice, sonda Metras sterila, substante de contrast ( lipiodol sau iodipin - liposolubile, ioduron B sau diiodon hidroslubile ), expectorante si calmante ale tusei, scuipatoare. Se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii. Se anunta bolnavul sa nu manance in dimineata examinarii. Cu 1-3 zile inainte se administreaza bolnavului medicamente expectorante. In ajunul examinarii se administreaza o tableta de fenobarbital sau alte medicamente similare. Cu 30 ` inaintea examinarii se administreaza atropina pentru a reduce secretia salivei si a mucusului din caile respiratorii, medicamente calmante pentru tuse. Bolnavul va fi ajutat sa se dezbrace si va fi asezat in decubit dorsal putin inclinat spre partea care trebuie injectata. Medicul efectueaza anestezia cailor respiratorii. Reusita examinarii depinde de calitatea anesteziei. Introduce sonda Metras in arborele bronsic si apoi substanta de contrast usor incalzita, incet, cu o presiune moderata. In timpul injectarii substantei de contrast bolnavul va fi ajutat sa isi schimbe pozitia decubit ventral, dorsal, lateral (drept si stang). In timpul examinarii radiologice se aseaza bolnavul in pozitie Trendelemburg pentru a se evidentia si arborele bronsic din partile superioare ale plamanilor, apoi se aseaza bolnavul cu toracele moderat ridicat pentru a se evidentia bronhiile mijlocii si inferioare. Dupa examinare se ajuta bolnavul sa se imbrace si va fi condus la pat. Va fi avertizat sa nu manance si sa nu bea timp de 2 ore pana cand inceteaza efectul anestezicului. Va fi atentionat sa colecteze in scuipatoare substanta de contrast care se elimina print tuse. Nu se inghite deoarece poate produce o intoxicatie cu iod. Refularea substantei de contrast si patrunderea ei in stomac trebuie evitata deoarece poate fi resorbita producand intoxicatii. Observaie!!! n toate situaiile n care se folosec substane de contrast pe baz de iod , nainte de administrare se face testarea sensibilitaii organismului la iod (n funcie de forma de prezentare a medicamentului i calea de administrare) : prin scarificare (zgrierea tegumentului) , instilare o picatur n sacul conjuctival sau intravenos. Atenie!!! Obligatoriu trusa antioc (adrenalina , HHC , calciu gluconic). EXAMINARI ENDOSCOPICE : Endoscopia = metod de examinare ce permite vizualizarea direct a mucoaselor organelor cavitare efectuat cu ajutorul endoscopului (=instrument tubular cu surs de lumin proprie i un sistem de lentile pentru observaie). Cu ajutorul unor anexe se pot efectua recoltri pentru examen bacteriologic , histopatologic , extragere de corpi strini , cauterizri etc. Esofagoscopia=examinarea lumenului esofagian cu esofagoscopul. Scop:explorator sau terapeutic (extragere de corpi strini , cauterizarea unor ulceraii , incizarea unor abcese). Se poate executa cu pacientul n poziie eznd sau n decubit dorsal urmrindu-se ca gura , faringele i esofagul s fie n linie dreapta. Pregtirea bolnavului este ca i pentru bronhoscopie.

 Bronhoscopia reprezinta explorarea arborelui traheobronsic cu ajutorul unui aparat numit bronhoscop. Bronhoscopia poate diagnostica diversele afectiuni ale cailor respiratorii sau sa indeparteze obiecte sau tumori de la acest nivel.(scop:explorator si\sau terapeutic) Exista doua tipuri de bronhoscopie: -bronhoscopie cu bronhoscop flexibil - un tub lung, subtire, prevazut cu o camera ce se introduce la nivelul cailor respiratorii. Acesta este mult mai mult folosit decat cel rigid deoarece, in mod normal, nu necesita anestezie generala, este mult mai confortabil pentru pacient si ofera o mai buna imagine a cailor respiratorii inferioare. De asemenea permite medicului sa ia biopsii in timpul investigatiei.Bronhoscopia cu bronhoscopul rigid - se realizeaza de obicei cu anestezie generala si utilizeaza un tub metalic, drept. Materiale necesare : masti de unica folosinta, casolete cu masti, manusi sterile, casolete cu tampoane, comprese de tifon sterile, pense, port tampon, oglinda frontala, seringa laringiana, tavita renala, aparatele cu toate anexele sterilzate, flaconul cu anestezic, xilina 2%, flaconul cu ser fiziologic, flaconul cu solutie de adrenalina 1%, seringi de 10 ml de unica folosinta, tampoane, comprese de tifon. Pregatirea bolnavului: In ziua premergatoare examinarii se executa o testare la xilina 2% pentru a depista o alergie la acest anestezic. La indicatia medicului bolnavul va fi sedat atat in seara premergatoare explorarii, cat si in dimineata zilei respective. Bolnavul trebuie anuntat ca nu trebuie sa manance dimineata. Pentru anestezie e asezat pe un scaun, in mana dreapta tine o scuipatoare sau tavita renala, iar cu mana stanga dupa ce isi deschide larg gura isi scoate limba si o imobilizeaza cu 2 degete deasupra si policele dedesubt. Intr-un prim timp medicul cu ajutorul unui spray cu xilina isi anesteziaza limba, orofaringele si hipofaringele, urmand sa anestezieze arboreal bronsic, instiland picatura cu picatura anestezicul usor incalzit cu ajutorul unei seringi laringiene. Bolnavul e condus in camera de bronhoscopie. La efectuarea tehnicii sunt necesare 2 asistente. Prima asistenta aseaza bolnavul pe masa de examinare in decubit dorsal cu extremitatea cefalica in extensie. Sub umerii lui se plaseaza o perna tare care ridica capul cu 12-15 cm, ajuta la extensia acestuia. Orienteaza capul in directia indicate de medic pentru a permite acestuia o orientare cat mai completa. A doua asistenta ii serveste medicului instrumentele si materialele necesare. Daca masa de examinare e prevazuta cu o tetiera e nevoie de o singura asistenta. Ambele asistente inainte de examinare se vor spala pe maini si vor purta masca sau cagula. Dupa examinare bolnavul nu are voie sa manance 1 ora. Asistenta va supraveghea in acest timp parametri vitali anuntand imediat medicul daca survin modificari ale acestora. Asistenta va avea la indemana hemostatice (Adrenostazin, Venostat ) In urma bronhoscopiei pot aparea urmatoarele incidente si accidente : Hemoragii,diseminari tuberculoase,suprainfectii cu diferiti germeni,dureri in gura ,disfagie sau orofagie ,dureri retrosternale ,cefalee ,insomnii,tuse,expectoratie,stare subfebrila EXPLORAREA FUNCTIONALA A APARATULUI RESPIRATOR: Scop: Determinarea modului n care aparatul respirator satisface nevoile organismului n stare de repaus sau n condiiile suprancrcrii funcionale. Evidenierea cazurilor incipiente de boal. Stabilirea capacitii de munc.

Probele functionale ventilatorii

Ventilatia este apreciata prin numeroase teste: volumele si capacitatile pulmonare, debitele ventilatorii de repaus si de varf, etc. Metodele curente - spirometria si spirografia - utilizeaza ca aparatura spirometrele si spirografele, variabile din

punctul de vedere al constructiei. Spirometrul este alcatuit dintr-un cilindru gradat, comunicand cu exteriorul printr-un tub de cauciuc, prin care sufla pacientul. Cilindrul gradat este cufundat intr-un cilindru mai mare plin cu apa. Aerul expirat face ca cilindrul sa se ridice deasupra apei, putandu-se citi direct pe el volumul de aer. Spirograful foloseste acelasi principiu, dar permite inregistrarea miscarilor respiratorii. Volumele si capacitatile pulmonare care formeaza valorile respiratorii sunt: volumul curent (V.C. = 500 ml), volumul inspirator de rezerva (numit si aer complementar), (V.I.R. = in medie 2 000 ml), volumul expirator de rezerva (V.E.R.=1 500 ml), capacitatea vitala (CV. = 3 000 - 5 000 ml).Volumul expirator maxim pe secunda (V.E.M.S.) reprezinta testul de baza al ventilatiei si arata gradul de permeabilitate bronsica si elasticitatea alveolara Debitul respirator maxim (D.R.M.) este una dintre cele mai valoroase probe ale functiei pulmonare. Volumul expirator maxim pe secunda (V.E.M.S.) raportat sub forma indicelui Tiffeneau, valoarea normala fiind peste 70% din CV. Scaderea sa sub aceasta limita exprima o disfunctie obstructiva, provocata fie de o permeabilitate bronsica alterata, fie de o elasticitate pulmonara redusa. 1.Spirometria reprezinta explorarea ventilatiei pulmonare si se realizeaza cu ajutorul spirometrului care e alcatuit dintr-un cilindru gradat ce comunica cu exteriorul printr-un tub de cauciuc prin care sulfa bonavul. Cilindrul gradat e scufundat intr-un cilindru mai mare plin cu apa. Aerul expirat de bolnav face ca cilindrul sa se ridice deasupra apei putanduse citi pe el volumul de aer expirat. Metoda cerceteaza numai capacitatea vitala. 2.Spirografia permite inregistrarea miscarilor respiratorii. Se pot executa toate masuratorile statice si dinamice.Spirografia se poate determina cu : aparatul Eutest ,expirograful Godart ,pneumoscreen. Aparatul Godart e un aparat cu circuit inchis ; e alcatuit din spirometru asociat cu chimograf pe care se inregistreaza, un barbotor cu hidrat de potasiu sau carbonat de calciu pentru captarea CO2 si un dizpozitiv pentru dirijarea in sens unic a curentului de aer. Materiale necesare : aparat, piese bucale, pensa pentru pensat nasul, pensa de servit si recipient cu solutie dezifectanta pentru piesele folosite ( piesele bucale obligatoriu sterilizate ). Pregatirea bolnavului : in stationar, cu o zi inainte, bolnavul e informat ca examinarea se executa dimineata pe nemancate sau la 3-4 ore dupa masa ; bolnavii nu vor folosi nici un fel de medicatie excitanta sau depresiva a centrilor respiratori cel putin cu 24 ore inainte. Bolnavii din ambulator vor fi interogati in ziua prezentari la probe daca nu au consumat alimente sau medicamente. In ziua examinarii asistenta care executa proba, asigura repaus psihic si fizic fiecarui bolnav circa 30 de minute inainte de proba. Bonavul va fi asezat in pozitie comoda pe scaun si va fi linistit pentru a i se obtine colaborarea.Racordarea bolnavului la aparat : se efectueaza tot prin intermediul piesei bucale ; se solicita bolnavul sa respire linistit cateva secunde pentru acomodare ; i se penseaza nasul cu clema, bolnavul respira linistit, obisnuit 30-40 de secunde cu supapa aparatului deschisa ; se inchide circuitul si se pune aparatul in pozitie de inregistrare. Inregistrarea volumului curent se inregistreaza 2-3 minute volumul current prin respiratie linistita, normala Inregistrarea capacitatii vitale ( CV ) se solicita bolnavul sa faca o inspiratie maxima, urmata imediat de o expiratie maxima ; se repeta proba pana la obtinerea a 3 curbe egale sau cvasiegale ; curba inscrisa arata CV reala si se numeste spirograma. Determinarea volumului expirator maxim pe secunda ( VEMS ) se reia proba pentru determinarea VEMS-ului ; se solicita bonavul sa faca o inspiratie maxima urmata de o expiratie fortata maxima ; se repeta proba pana se obtin 3 curbe egale sau cvasiegale ; se decupleaza bolnavul de la aparat ; se masoara cantitatea de aer expirata in prima secunda, aceasta reprezentand VEMS-ul. 3.Spiroergografia = test de efort cu ajutorul cruia se analizeaz capacitatea respiraiei la solicitare su[plimentar. n cursul probei se urmresc parametrii respiratori , cardiaci i umorali (gradul de saturatie n O2 a sngelui arterial). 4.Analiza gazelor din snge = determinarea cantitaii de O2 si CO2 n snge prin metode fizice (=oximetrie) i chimice prin metoda Astrup (se determin si PH-ul sangvin ; 7,35 normal , peste aceast valoare este alcaloz iar sub este acidoz metabolizant ce se combate prin administrare de bicarbonat de sodiu). 5.Probele farmacodinamice (testul bronhoconstrictor si bronhodilatator) = urmresc depistarea unor tulburri n motricitatea pereilor arborelui bronsic. Materiale necesare:

 -spirograf; -substane bronhoconstrictoare(acetilcolina 1% sau histamina 1% sub form de aerosoli). -substane bronhodilatatoare (Salbutamol sau Aleudrina 1%). Tehnica: -pregtirea bolnavului ca i pentru spirografie; -pregtirea materialelor i nregistrarea V.E.M.S-ului; -administrarea substanelor bronhomotoare; -determinarea V.E.M.S-ului. Interpretare: -testul bronhoconstrictor este pozitiv dac V.E.M.S scade cu mai mult de 10-15% fa de valoarea iniial. -testul bronhodilatator este pozitiv dac V.E.M.S crete cu peste 10% fa de valoarea iniial EXAMINRI CU IZOTOPI RADIOACTIVI: folosete izotopi radioactivi ce introdui n organism,radiaii , i care se fixeaz difereniat pe organele explorate.Metoda se numete scintigrafie iar rezultatul scintigram. Se injecteaz i.v. i trebuiesc luate msuri speciale de protecie mpotriva radiaiilor. Scintigrama pulmonara - poate evidentia modificari ale irigarii palmanilor cu sange sau ale distributiei aerului in plamani

BIOPSIA pulmonara transtoracica -ghidata sau nu. EXAMENUL SPUTEI - pentru microbi, tuberculoza, ciuperci, celule canceroase, eozinofile, etc
EXAMENUL SANGELUI

Hemograma - poate evidentia cresterea concentratiei de hemogrlobina (frecventa in bolile pulmonare) sau cresterea leucocitelor in infectii Ionograma sanguina - poate evidentia tulburari ale electrolitilor
TESTAREA CUTANATA la alergeni : Testele cutanate la alergeni reprezinta baza diagnosticului clinic la alergie, respective baza diagnosticului de astm bronsic alergic.

 Locul de electie pentru efectuarea testelor cutanate e fata interna a antebratului. Asistenta are ca sarcina sa ii explice bolnavului in ce consta examinarea, ii atrage atentia pacientului fata de posibilitatea aparitiei unor semen ce prevestesc o posibila hiperreactie din partea organismului si care pot duce chiar la aparitia edemului glotic sau a socului filactic. Rezultatele se citesc la 15 minute si consta in masurarea diametrului eritemului, caci prin acest test se pot reproduce simptomele bolii. Testele cutanate cu antigeni specifici cu valoare de diagnostic n T.B.C.,toxoplasmoz. Cel mai frecvent este testul la tuberculin-PPD.Se administreaz intradermic pe faa anterioar a antebraului (2u la copii,10u la aduli).Citirea se face la 48-72h (se masoar cu centimetru zona indurat). Interpretare: ntre 0-4mm sensibilitate mic; 5-9 mm reacie ndoielnic; 10 mm sau mai mult- infecie acut sau prezent. SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI PULMONARE DUREREA Durerea de cauz respiratorie este de mai multe tipuri : junghi toracic, durere dat de inflamarea cilor respiratorii mari, durere produs de distensia arterelor pulmonare. Mai exist i dureri legate de mediastin, de peretele toracic, durere la nivelul toracelui i n vecintatea sa (coloana vertebral, regiune cervical, regiune abdominal) JUNGHIUL TORACIC este o durere de cauz pleural dar apare i n suferina parenchimului pulmonar, prin interesarea pleurei. originea durerii este la nivelul terminaiilor algogene din pleura parietal (pleura visceral nu are sensibilitate). acest junghi apare prin inflamarea sau iritarea pleurei, n contextul unei dureri corelabile cu micrile respiratorii. n ultimul stadiu al durerii se ntlnete exudat inflamator ce conine fibrin. Aceast durere este localizat pe suprafee mici, este unilateral, poate avea intensitate mare sau foarte mare, are debut acut sau supraacut. Junghiul are ca i caracter important, agravarea odat cu micrile respiratorii (bolnavii au tendina micorrii respiraiei pe partea durerii). Tusea, sughiul, micarea sau apsarea agraveaz deasemenea durerea, fiind n corelaie cu o hiperestezie. Junghiul se asociaz cu semne fizice i alte manifestri clinice, care fac ca durerea s aib valoare de indicare a tipului de durere pleural. Exist 3 tipuri importante de junghiuri : Junghiul din pneumonie este localizat pe suprafee mici, foarte frecvent submamelonar se instaleaz acut (ntre 10 minute i 2 ore), are o intensitate mare i o durat mai mic de 2-3 zile.

 se agraveaz odat cu micrile respiratorii (bolnavii au tendina micorrii respiraiei pe partea durerii). Tusea, sughiul, micarea sau apsarea agraveaz deasemenea durerea, fiind n corelaie cu o hiperestezie. are o anumit poziie : apare n timp, dup febr sau frison, acest criteriu fiind foarte important pentru deosebirea de alte junghiuri toracice care apar mai devreme sau mai trziu n raport cu cele 2 manifestri. Junghiul din pneumotorax are un debut deosebit de acut, cu intensitate maxim, resimit pe suprafa mare, asociat cu dispnee, cianoz i cu stare general alterat la examenul fizic (percuie) se observ prezena timpanismului (hipersonoritate)

Junghiul din pleureziile serofibrinoase (TBC pulmonar) se constituie treptat (n ore sau zile), are tendina de a dura i se amelioreaz cnd apare lichid n cavitatea pleural. se agraveaz odat cu micrile respiratorii (bolnavii au tendina micorrii respiraiei pe partea durerii). Tusea, sughiul, micarea sau apsarea agraveaz deasemenea durerea, fiind n corelaie cu o hiperestezie. Nevralgiile intercostale sunt distribuite pe unul sau mai multe spaii intercostale i au frecvent caracter de durere sub form de arsur sau descrcare electric. aceast nevralgie se asociaz cu hiperestezie cutanat nevralgia intercostal asociat cu apariia n buchet a unor vezicule cu lichid este semn de Herpes zoster (recdere a unei infecii virale cu Varicela zoster). Durerea poate s persiste luni i ani de zile. OBSERVAIE!!! Durerea este un semn obiectiv.Urmrim:localizare,intensitate,iradiere,factorii declanatori,factorii ce amelioreaz durerea,evoluia n timp. DISPNEEA Reprezint o tulburare de ritm, frecven i intensitate a respiraiei, uneori incontient iar alteori resimit de pacient ca o sete de aer, respiraie dificil, disconfort. Din punct de vedere clinic avem elemente generale i tipuri particulare de dispnee : Dispneea de efort i de repaus este dispneea care evolueaz constant n timp, de la eforturi mari la eforturi din ce n ce mai mici (dispneea de efort) dispneea de repaus, prezent n stadii avansate ale dispneei de efort, i cea care apare acut n repaus, ridic problema trombembolismului pulmonar, durerea putnd lipsi. De obicei trombembolismul este precedat de durere toracic. Dispneea paroxistic o este tot dispnee de repaus

o este repetitiv. Prototip n acest caz este astmul bronic. Mijlocul de msurare al dispneei se refer la cea de efort, n funcie de gradul de efort la care apare i are 4 stadii (efort mare, mediu, mic i repaus) Clinic dispneea poate fi cu : Ortopnee cnd se amelioreaz n poziie eznd Platipnee cnd se amelioreaz n poziie culcat (este inversul ortopneei). Se ntlnete n deficit muscular abdominal Trepopnee cnd se amelioreaz ntr-o anumit poziie lateral. Este legat de modificri ntre circulaie i respiraie.

Polipneea (hiperpneea) este dispneea ce se caracterizeaza prin accelerarea ritmului respirator. Tahipneea este o respiratie rapida si superficiala foarte putin eficace. Bradipneea consta intr-o diminuare a ritmului respirator. Ea poate fi compensate (fiziologica) la sportivi sau decompensata (patologica). Aceasta din urma poate fi o dispnee cu inspir prelungit (in afectiunile obstructive ale cailor aeriene superioare) sau cu expir prelungit (astm bronsic, emfizem pulmonar, bronsiolita capilara). Respiralia neregulata este expresia unei iritatii a centrului respirator. Sunt cunoscute trei tipuri de respiratie neregulata:
Din punct de vedere al modului de apariie dispneea poate fi: -Acut: inhalare de corp strin, laringit acut la copii, pneumotorax spontan -Cronic bronhopneumopatii cronice, emfizem pulmonar, fibroze interstiiale difuze -Paroxistic apare n accese, caracteristic astmului bronic Dup factorii declanatori dispneea poate fi: de efort, ortopnee, expunere la alergeni sau particule iritante. Dup intensitate dispneea poate fi: moderat, important i sever. Din punct de vedere al mecanismelor fiziopatologice (dezechilibru ventilaie/perfuzie, bloc alveolocapilar, reducerea suprafeei de difuziune, ventilaie hipodinamic) dispneea poate fi de tip obstructiv sau restrictiv. Dispneea de tip obstructiv:-apare secundar obstruciei incomplete a cilor respiratorii mici sau mari. Dispneea de tip restrictiv -apare prin reducerea capacitii pulmonare totale i creterea efortului de ventilaie Cele dou tipuri de dispnee se pot combina ntre ele, aceast asociere reprezentnd dispneea mixt care apare n cancerul bronhopulmonar, TBC, bronhopneumonie. n dispneile de cauz expiratorie se produc modificri ale ritmului i amplitudinii respiratorii. Aceste tipuri de dispnee sunt : Respiratia Cheyne-Stokes caracterizata prin alternanta de polipnee neregulata ca amplitudine, cu apnee care poate dura 10-30 de secunde. Apare in ateroscleroza sistemica, hipertensiunea intracraniana, hemoragii cerebrale, tumori.

 Respiratia Biot - se manifesta prin miscari respiratorii intrerupte periodic de apnee cu durata de 5-30 de secunde. Este intalnita in meningite, septicemii, stari de agonie. Respiratia Kussmaul este o respiratie in patru timpi, profunda, zgomotoasa. Din punct de vedere al raportului intre fazele respiratiei (inspir-expir) dispneea se poate clasifica in: dispneea inspiratorie (inspirul este mult prelungit), dispneea expiratorie (expirul mult prelungit), dispneea mixta (sunt afectate ambele faze ale respirariei), dispnee de efort. Dispneea poate fi consecina scderii aportului de O2,comprimrii organelor mediastinale(trahee i bronhii)sau obstruciei cilor respiratorii.Poate fi nsoita de tiraj,cornaj,bti ale aripilor nazale,turgescena jugularelor. EXPANSIUNEA TORACICA ASIMETRICA Expansiunea toracica asimetrica reprezinta extensia inegala a unor portiuni ale peretelui toracic in cursul inspiratiei. In timpul unei respiratii normale, toracele se extinde uniform in sus si in afara, iar apoi se restrange in jos si in interior. Cand acest proces este tulburat respiratia devine necoordonata, ducand la expansiunea asimetrica a toracelui. FEBRA Cresterea temperaturii peste 37 grade C poarta denumirea de subfebrilitate (intre 37-38 grade C) si febra (peste 38 grade). FRISONUL Frisoanele reprezinta contractii musculare involuntare cu manifestari paroxistice caracterizate prin tremuraturi violente si clentanit de dinti, frisoanele sunt adesea acompaniate de febra si tind sa se instaleze spontan, anuntand inceputul unei infectii .Anumite afectiuni, precum pneumonia pneumococica, produc doar un frison unic, intens.organismul simte senzatia de frig si reactioneaza prin o serie de mecanisme compensatoare, precum contractii musculare ritmice sau frisoane. Aceste contractii musculare genereaza caldura corporala si contribuie la aparitia febrei.

TUSEA simptomul cel mai frecvent ntlnit n bolile aparatului respirator este un gest de aparare mpotriva corpurilor de orice natura (alimente, mucus, produse inflamatoare, corpuri straine, pulberi, fum, gaze iritante) care au patruns n caile aeriene. Este un act reflex -consta ntr-o inspiratie adnca si rapida, urmata de nchiderea glotei si de efortul de expiratie fortata, ce nu se poate face din cauza glotei care este nchisa.. La un moment dat glota se deschide brusc, iar expiratia brusca, exploziva, antreneaza materialul existent n caile aeriene, deplasndu-1 pe o distanta oarecare spre exterior.
Daca secretia este vscoasa si aderenta de peretii conductelor aeriene, ea nu poate fi mobilizata dect cu greutate, ceea ce face ca tusea sa fie chinuitoare, obositoare, fara folos. Adesea este suficienta doar o mica iritatie (chiar si inhalarea unei "guri de aer rece") ca reflexul de tuse sa fie declansat. Cnd procesul inflamator cuprinde si laringele, pe lnga raguseala, tusea are un caracter latrator, iar n unele boli are aspectul de chinte caracteristice, precedate de o inspiratie suieratoare, asa cum se petrece n tusea convulsiva. Cnd este foarte intensa si n accese, tusea poate sa provoace aparitia de varsaturi (tuse emetizanta), mai ales la copii. Tusea violenta poate sa duca la aparitia de dureri intercostale sau n epigastru (n capul pieptului), din cauza contracturii dureroase la care snt supuse musculatura intercostala si diafragmul n eforturile de tuse. In raport cu cantitatea si caracterul secretiei bronsice, dar mai ales cu senzatia auditiva pe care o da, tusea poate fi uscata sau umeda. EXPECTORAIA SPUTA: Expectoraia reprezint actul prin care sunt eliminate, n urma tusei, produsele patologice din arborele traheobronic i parenchimul pulmonar, produse care denumesc sputaSputa conine mucus (cnd exist o hipersecreie), exsudat inflamator,

(de origine bronic), corpi strini, snge, saliv, produse de descompunere a esutului pulmonar, secreie faringian sau nazal Expectoraia are ca i tusea o mare valoare semiologic, putnd trana diagnosticul prin caracterele sale patognomonice. De exemplu, n pneumonia pneumococic apare o sput ruginie, n neoplasmul pulmonar ea este n "peltea de coacze" iar n supuraii pulmonare ea apare n cantitate mare i stratificat Examenul macroscopic cuprinde: cantitate, aspect, consisten, culoare i miros. Cantitatea de sput : Absent corticopleurite, boli pulmonare interstiiale Redus pn la 200-400ml/zi astm bronic, traheobronite acute incipiente, pneumonii acute la debut, TBC la debut, bronhopneumonii cronice n perioada de acalmie Crescut pn la 400-500ml/zi bronite cronice cu bronhoree, broniectazii, abcese pulmonare, TBC ulcero-cavitar Foarte mare peste 500ml/zi vomic colecii pleuro-pulmonare sau subdiafragmatice care se deschid n bronii (pleurezia purulent, abces pulmonar, chist hidatic, abces hepatic). Consistena sputei poate fi:Vscoas ader la pereii vasului n care se colecteaz, datorit coninutului mare n fibrin.Fluid, filant conine mult mucus. Transparena sputei:Sputa fluid este de obicei transparent.Sputa aerat, caracteristic edemului pulmonar acut este aerat, spumoas , ca "albuul de ou" btut. Aspectul sputei: Sputa seroas - de obicei abundent apare n bronitele acute seroase; spumoas, slab rozat este caracteristic edemului pulmonar acut datorat cel mai frecvent unei stenoze mitrale strnse sau insuficienei ventriculare stngi ; rar pot apare prin iritaii produse de gaze toxice (edem pulmonar acut necardiogen, toxic) Sputa mucoas este incolor, transparent, de consisten fluid i apare n bronite ; dac exist o cantitate mare de fibrin devine gelatinoas, aderent de vas Sputa purulent are un aspect cremos, de culoare galben sau galben verzuie i apare n cazul supuraiilor pulmonare care dreneaz n bronii Sputa mucopurulent apare n traheobronite acute i cronice, broniectazii, TBC cavitar, procese supurative cronicizate Sputa sanguinolent este sputa amestecat cu snge rou, curat, n cantitate variabil ; sputa care conine snge de culoare nchis (care a stagnat pe cile traheobronice) se numete sput hemoptoic; eliminarea de snge franc se numete hemoptizie. Pot sa apar n: TBC, bronite cronice, broniectazii, abces pulmonar, neoplasm bronhopulmonar, tromboembolism pulmonar, stenoz mitral strns Culoarea sputei : Albicioas- sputele seroase sau mucoase Galben sau galben verzuie sputele purulente

 Rou aprins hemoptizie Rou nchis sau negricios la sfritul hemoptiziei ("coada" hemoptiziei), infarct pulmonar Ruginie sau crmizie pneumonia pneumococic Negricioas antracoz Verzuie TBC cavitar, bolnavi icterici Mirosul sputei: -n general sputa nu miroase sau are un miros fad; este fetid n broniectazii, abcese pulmonare, gangren pulmonar (miros pestilenial). Macroscopic: -Sputa ruginie (crmizie), mucofibrinoas, vscoas c aracterizeaz pneumonia franc lobar pneumococic -Sputa perlat, mucoas, redus cantitativ, conine dopuri opace asemntoare unor perle, eozinofile apare la sfrsitul crizelor de astm -Sputa cu aspect de "zeam de prune", cu miros fetid, culoare roie-brun apare n cancerul bronhopulmonar, gangrena pulmonar -Sputa pseudomembranoas conine o mare cantitate de mucus n care plutesc fragmente solide sub form de membrane alctuite din fibrina coagulat care iau aspectul mulajului broniilor; apare n bronite acute sau cronice severe, bronita difteric -Sputa cu fragmente de esut pulmonar necrozat, murdar, fetid, cu sfaceluri de aspect negricios; apare n abcesul i gangrena pulmonar -Sputa numular, o varietate de sput mucopurulent care conine discuri purulente galben verzui de mrimea unor monede nglobate n mucin; se ntlnete rar n bronite cronice, broniectazii Vomica: Reprezint expulzia brusc a unei cantiti masive de sput i apare dup efort, tuse sau traumatism, nsoit de dureri toracice, dispnee, cianoz i stare de oc. Apare mai frecvent n abcese pulmoare, empiem, chist hidatic, abces hepatic sau subfrenic, drenate n bronie. Vomica rezultat din deschiderea coleciilor purulente se stratific n vasul de colecie n patru starturi :-spumos la suprafa; mucos, ce plonjeaz n stratul urmtor ;seros ;grunjos prin depunere la fundul vasului de puroi i detritus HEMOPTIZIAReprezint eliminarea pe gur a unei cantiti de snge rou, aerat, proaspt care provine din arborele traheobronic i/sau parenchimul pulmonar n cursul efortului de tuse. n timpul hemoptiziei bolnavul este palid, anxios, prezint transpiraii reci, dispnee, tahipnee i uneori chiar lipotimie. Pulsul este frecvent tahicardic, iar valoarea tensiunii arteriale variaz n funcie de cantitatea hemoptiziei . Hemoptizia trebuie difereniat de : -epistaxis anterior sau posterior nghiit -stomatogingivoragia gingivite, abces dentar sau amigdalian, diateze hemoragice; n aceste situaii sngele este amestecat su saliv, este neaerat i prin scurgerea sa posterior n orofaringe provoac tusea urmat de eliminarea de sput hemoptoic -hematemeza, n care eliminarea de snge provenit din tractul digestiv superior (varice esofagiene, ulcer, neoplasm) este precedat de dureri epigastrice, grea, vrsturi; n acest caz sngele este maroniu, parial digerat (za de cafea), neaerat cu mucus i resturi alimentare, are o reacie acid i coaguleaz rapid. Frecvent hematemeza este urmat de apariia de scaune melenice. CIANOZA sau colorarea albastrui-violacee a pielii (mai ales a extremitatilor, a fetei si a unghiilor) si a mucoasei (mai ales a buzelor) este data de hemoglobina n cantitate prea mare n sngele insuficient oxigenat, din cauza unor factori care nu permit ca schimbul gazos sa se faca in conditii optime. Cianoza, care nu este datorata (cum gresit cred unii) cresterii bioxidului de carbon n snge, este un simptom ntlnit n insuficientele respiratorii acute sau cronice, n asfixii si n unele intoxicatii n care nu se poate realiza n snge combinarea oxigenului cu hemoglobina n concentratii care sa asigure o buna respiratie si astfel o buna aprovizionare cu oxigen a organismului. Cianoza mai este ntlnita n strmtorari ale arterei pulmonare (stenoza, atrezie), n unele malformatii congenitale ale inimii, n scleroze pulmonare ntinse.Poate fi central de origine pulmonar,cauzat de disfuncii ventilatorii,difuziune i irigaie sau periferic n bolile cardiovasculare. SUGHITUL apare prin iritarea nervului frenic(n pleurezii i n tumori pulmonare).n afeciunile respiratorii pot aprea manifestri legate de:-scderea aportului de o2(cianoz,tahicardie,HTA,confuzie,delir,com);cresterea co2 n snge (transpiraie,cefalee,agitaie,acidoz).

INGRIJIRI IN BOLI RESPIRATORII 1. INFECTIA ACUTA DE CAI RESPIRATORII SUPERIOARE(IACRS) Dupa evoluie sunt acute sau cronice ; Sunt frecvente ca afeciuni banale i sezoniere ; Pot reprezenta prodroame (mai mult simptome) ale unor boli contagioase:rujeola , varicela , rubeola etc. ; Netratate sau tratate incorrect pot duce la complicaii grave (pulmonare , sinuzit , astm bronic ). Inflamaia poate fi localizat la nivelul mucoasei nazale:rinita;faringelui:faringit ; laringelui:laringit.

RINITELE acute sunt sezoniere , debuteaz cu strnut , rinoree apoas apoi mucopurulent , usturimi n nas , anosmie
temporar , subfebrilitate , stare general uor alterat. Evolueaz ntre 4-7 zile. Netratat duce la sinuzite sau complicaii bronhopulmonare. Tratament: regim igieno-dietetic , repaus , dezinfectante nazale i faringiene (DNF),antitermice,aerosoli.Oform particular este rinita alergic cauzat de factori alergeni:praf,polen,puf etc.

LARINGITELE=inflamaia laringelui se manifest prin disfonie(ragueal),tuse seac,iritaie,febr,disfagie

dispnee,tiraj,cornaj.Formele pseudo-membranoase(cu false membrane) pot cauza asfixie. Tratament: repaus vocal,interzicerea fumatului. OBSERVAIE!!! Picturile de Rinofug,Bixtonim sunt pe baz de vasoconstrictoare i sunt interzise pacientului cu HTA pentru c favorizeaz hipertensiunea intracranian. -sunt indicate compresele alcoolizate pe gt calde i atmosfera umed cu vapori de muetel. n laringitele acute cu asfixie,intervenia de urgen este traheostomia(=realizarea unui orificiu la nivelul traheei prin incizie chirurgical i introducerea unei canule prin acest orificiu n scopul asigurrii respiraiei pe aceast cale. ngrijire dup traheostomie: -supravegherea canulei; -supravegherea i toaleta plgii,umidificarea aerului inspirit,aspiraia traheo-bronic in asepsie perfect; -introducerea sondei se face prin micri blnde n canul-se repet aspirarea dup oxigenarea pacientului; -sonda se cur cu ser fiziologic steril dupa fiecare aspiraie; -nu se aspir secreiile in timpul introducerii sondei.

TRAHEOBRONITA=inflamaia traheei si bronhiilor.

PNE =afeciune care intereseaza parenchimul pumonar cauzat mai des de microbe i virui. Apar procese inflamatorii alveolare interesnd un segment sau mai muli lobi. MANIFESTRI DE DEPENDEN:-debut brusc cu febr ridicat,frison solemn,junghi thoracic,tuse la inceput seac apoi cu expectoraie,ruginie,vscoas,caracteristica sau patognomonic-evoluia ntre 7-11 zile dac imunitatea pacientului este bun. OBIECTIVELE DE NGRIJIRE au ca i scop: -combaterea infeciei; -eliberarea cor respiratorii; mbunatairea respiraiei,repaus la pat pe perioada febril,oxigenoterapia; -alimentaie lichid si semilichid la febr cu aport caloric n funcie de necesitate; -hidratare eficient avnd n vedere pierderile prin febr i transpiraie; -monitorizarea funciilor vitale; Combaterea febrei prin antipiretice prin antipiretice sau mpachetri,antibiotic cu rol delegat.

UMONIA

PLEUREZIA=afeciune cauzat de infecie care intereseaz pleura i se caracterizeaz prin acumularea unei colecii n cavitatea pleural.Cea mai frecvent este pleurezia bacilar cu debut brusc prin alterarea stii generale,febr,dureri toracice,tuse seac,dispnee,hemitoracele dinspre plmnul bolnav este imobil cu matitate fr murmur vezicular. Pacientul st pe partea cu pleurezia. BRONSITA- reprezinta inflamatia bronhiilor.Inflamatia la acest nivel produce edem si se produce sputacare favorizeaza tusea si astfel respiratia devine dificila. Simptomele sunt: -tusea, poate fi principalul simptom: tusea seaca apare in primele zile, iar mai apoi devine productiva; sputa poate fi de culoare galbena, verde sau poate fi transparenta; in unele cazuri pot aparea striuri de sange. -febra moderata, de obicei in jur de 38C (febra inalta poate indica o pneumonie) -senzatie generala de astenie -senzatie de constrictie, durere surda in piept inrautatite de inspirul profund si tuse -wheezing (zgomot suierator) -senzatie de lipsa de aer. Terapia bronsitei acute la persoanele fara alte boli asociate include mijloace de a scadea frecventa tusei, scaderea febrei si a durerii. Antibioticele nu sunt de obicei indicate. Se poate preveni aparitia bronsitei acute prin: - evitarea fumului de tigara; persoanele care fumeaza sau care inhaleaza constant fum de tigara au mai multe episoade de bronsita acuta decat persoanele care nu fumeaza; fumul de tigara scade capacitatea organismului de a elimina bacteriile si virusurile si poate duce la producerea de infectii respiratorii; - evitarea aerului poluat sau a substantelor iritante; - purtarea unei masti de protectie in cazul lucrului in atmosfera cu substante iritante, chiar si praf; - evitarea aprinderii focului cu rumegus; - evitarea situatiilor ce pot declansa un episod alergic, la persoanele cu alergii cunoscute; - evitarea contactului cu persoanele ce au infectii ale tractului respirator superior, mai ales de catre cei cu un

sistem imunitar deficitar sau alte boli; - spalarea frecventa a mainilor in timpul sezonului rece cu epidemii de gripa; - vaccinarea impotriva gripei. BRONHOPNEUMOPATIA OBSTRUCTIVA CRONICA ACUTIZATA Termenul de bronhopneumopatie obstructive cronica(BPOC)se refera la bolnavi cu bronsita cronica si bolnavi cu emfizem pulmonar Astmul bronsic intricat cu bronsita cronica si emfizem pulmonar este in mod obisnuit in sindromul de BPOC.Bolnavul purtator al BPOC are o insuficienta respiratorie cronica.Datorita unor suprainfectii bronsice,acesta declanseaza pusee acute de insuficienta respiratorie.Procesul infectios accentueaza sindromul obstructiv prin exacerbarea edemului inflamator,a hipersecretiei si a spasmului musculaturii bronsice.
SIMPTOME Dispnee cu polipnee,uneori bradipnee expiratorie. Cianoza intensa si difuza,predominand la buze,unghii.Cianoza exprima cresterea hemoglobinei in sangele arterial. Transpiratii profuze. Cefalee tenace Anxietate sau somnolenta,stare confuzionala,uneori stare precomatoasa. Masuri de urgenta Oxigenoterapie pe sonda nazofaringiana,pentru combaterea hipoxemei.Oxigenoterapie necesita o deosebita atentie si prudent,deoarece administrarea unor cantitati mari de oxigen la bolnavii cu hipercarbiecronica este periculoasa.Centrii respiratorii la hipercapnici nu mai sunt sensibili la co2,singurul stimulant ramanand hipoxemia. Inlaturarea brusca a hipoxemei prin administrarea de cantitati mari de o2 inseamna inlaturarea stimulului,deprimarea centrilor respiratorii,si agravarea pe aceasta calea hipoventilatiei alveolare si hipercarbiei. De aceeea o2 trebuie administrat in doze moderate cu supravegherea indeaproape a bolnavului.Administrarea oxigenului se incepe cu un debit de 1-2 l/min. Perfuzie cu urmatorul cocteil:hemisuscinat de hidrocortizon 200mg.cloramfenicol,hemisuscinat 1g,miofilin 2 fiole a 0,24g.deslanosid 1 fiola a 0,4mg.,30-40 picaturi pe min.supravegheat. Sub stricta supraveghere se transporta la spital,unde se va face un tratament complex. IN SPITAL -combaterea obstructiei prin drenaj,postural,aspiratie bronsica si spalatura bronsica.Utilizarea drenajului postural,asociat cu percutia toracelui,determina mobilizarea secretiilor bronsice si cresterea expectoratiei. Aspiratia endobronsica,se executa prin cateter introdus pe cale nazala sau pe bronhoscop. Spalatura bronsica se executa dupa aspiratie prin introducerea la interval de 5-10 min de cantitati mici de bisolvon(3-5 ml)care apoi se aspira. -combaterea inflamatiei cu antibiotic Ampicilina2-3g in 24h.sau tetraciclina 2g/zi.timp de 7-10 zile.Se continua apoi antibioterapia cu vibramicin 100mg/zi.In forme mai usoare penicilina asociata cu streptomicina.Cand exista intolerant la peniciline se va administra eritromicina12g.eventual cu biseptol3-4tablete pe zi -corticozii sunt indicate pentru actiunea lor antiinflamatoare,antisecretoare si antibronhospastica:prednisone in doze 2030mg/zi(4-6 tablete a 5mg.,timp de 7-10 zile(doza descrescanda) -combaterea spasmului prin: -bronhodilatatoare:aminofilina administrala i.v lent sau prefuzie(2-3 fiole miofilin)24h in solutie glucozataizotonica 5% 1 000-1 500 ml; -administrarea de fluidifilante ale secretiei bronsice; Bromexin;30 picaturi de 3 ori pe zi Alfachimotripsina in aerosoli de 2-3 ori pe zi -la nevoie:tonicardiace,diuretice,anticoagulante,sangerare,ventilatie mecanica.

Cea mai eficienta metoda de prevenire a aparitiei si agravarii BPOC este abandonarea fumatului. Agravarea BPOC poate fi determinata si de alti iritanti inhalatori .

INSUFICIENTA RESPIRATORIE =Incapacitate, acuta sau cronica, a plamanilor de a asigura functia lor, care se traduce printr-o diminuare a concentratiei de oxigen in sange si uneori printr-o crestere a concentratiei sangvine de dioxid de carbon. Exista doua forme principale de insuficienta respiratorie insuficienta respiratorie acuta si insuficienta respiratorie cronica. Insuficienta respiratorie acuta (I.R.A.) - este o scadere brusca si severa a functiei respiratorii, care compromite schimburile gazoase intre aer si sange si care poate antrena moartea. Simptome, diagnostic si evolutie -O insuficienta respiratorie cronica se traduce printr-o respiratie dificila cu distensie toracica, tiraj si cianoza. Ea poate in plus sa antreneze o insuficienta ventriculara dreapta: tahicardie, crestere in volum a ficatului, jugulare turgescente, edeme ale membrelor inferioare. Insuficientele respiratorii cronice evolueaza lent, agravate prin pusee de insuficienta respiratorie acuta. In cazurile cele mai grave, se ajunge la practicarea unei traheotomii definitive. Diagnosticarea se bazeaza pe examenul gazelor din sange, care arata o hipoxie cu hipercapnie. -Tratamentului i se asociaza oxigenoterapia, uneori de corticosteroizi, de aerosoli. Incetarea fumatului este un
imperativ, precum fi profilaxia antiinfectioasa. Prevenirea este esentialmente cea a bronhopatiilor cronice, deci incetarea fumatului si tratamentul cu antibiotice a oricarei suprainfectii. INSUFICIENA RESPIRATORIE ACUT=incapacitatea plmnilor de a face fa schimburiloe de gaze normal n condiii de repaus i efort. MANIFESTRI DE DEPENDEN: insuficienta respiratorie cronica se traduce printr-o respiratie dificila cu distensie toracica, tiraj si cianoza. Ea poate in plus sa antreneze o insuficienta ventriculara dreapta: tahicardie, crestere in volum a ficatului, jugulare turgescente, edeme ale membrelor inferioare. Insuficientele respiratorii cronice evolueaza lent, agravate prin pusee de insuficienta respiratorie acuta. In cazurile cele mai grave, se ajunge la practicarea unei traheotomii definitive. OBICTIVELE DE NGRIJIRE vizeaz: -permeabilizarea cilor respiratorii; -favorizarea ventilaiei pulmonare; -combaterea strii de hipoxie; -prevenirea complicaiilor. CONDUITA DE URGEN: MATERIALE NECESARE: -aparatur pentru aspirarea secreiilor,pentru oxigenoterapie; -trus de intubaie laringian; -aparatur de respiraie artificial; -trus de traheostomie. 1.Permeabilizarea cilor respiratorii in obstruciile supraglotice: -poziionarea pacientului in decubit dorsal fr pern; -luxarea mandibulei nainte; -curarea oro-faringelui (aspirarea secreiilor); -traciunea limbii; -intubaie oro-faringian dac este cazul.

 2.Permeabilizarea cilor respiratorii :

n obstruciile subglotice:

-poziie de drenaj postural (=aezarea pacientului ntr-o poziie care s favorizeze eliminarea secreiilor,cu capul mai jos dect trunchiul). -aspirarea secreiilor,precedat de tapotaj; -tuse asistat la bolnavii contieni; -intubaie oro-faringian,traheostomie la nevoie. 3.Respiraie artificial HELP-ME dac este cazul (n stop cardio-respirator). 4.Oxigenoterapie. 5.Msuri terapeutice etiopatogenetice (n funcie de cauz i mod de apariie): -scoaterea din mediu,respiraie artificial,oxigenoterapie n intoxicaii cu monoxid de carbon; -HHC n edem allergic,laringite edematoase; -bronhodilatatoare (Miofilin) n astmul bronic; -toracocentez n pleurezii,n pneumotorax; -ser antidifteric n difterie. 6.ngrijiri de baz a pacientului spitalizat: -poziie care s favorizeze respiraia(semieznd); -condiii de microclimate; -monitorizarea funciilor vitale; -regim alimentar de cruare; -observarea semnelor unor complicaii. EDEMUL PULMONAR=Invadare a alveolelor de catre plasma sangvina care a traversat peretele capilarelor . Un edem pulmonar este cel mai frecvent de origine hemodinamica, legat de o crestere a presiunilor in circulatia pulmonara. Mult mai rar, edemul pulmonar poate fi consecinta unei alterari a permeabilitatii capilarelor pulmonare de catre agentii infectiosi (virusul gripei, unele bacterii) sau toxici. Simptome si semne - In edemul pulmonar acut, apar brusc la bolnav o dispnee intensa, ceea ce-l obliga sa stea asezat sau in picioare (ortopnee), precum si o tuse, insotita uneori de expectoratii spumoase rozalii caracteristice,. tahicardie , raluri crepitante, cu predominenta la baza plamanilor,hepatomegalie, turgescenta venelor jugulare.

Tratament - Diureticele pe cale intravenoasa si/sau vasodilatatoarele, in particular cele venoase, trateaza simptomele si antreneaza o diminuare rapida a presiunii in circulatia pulmonara. Ameliorarea oxigenarii se face prin inhalarea de oxigen cu ajutorul unei sonde sau al unei masti, iar corectarea scaderii debitului cardiac se trateaza prin medicamente cardiotonice. Tratamentul de fond este cel al bolii in cauza. EMBOLIA PULMONARA Embolismul pulmonar reprezinta obstructia unei artere pulmonare. Odata ce artera este obstruata, de obicei de unul sau mai multi emboli, nivelul de oxigen din sange scade iar presiunea pulmonara creste. Embolismul pulmonar cauzat de trombi mari poate determina moarte subita, de obicei in 30 de minute de la aparitia simptomelor. Trombii de dimensiuni mai mici pot determina leziuni ireversibile la nivelul inimii si plamanilor. Simptomele embolismului pulmonar pot include: - dispnee (senzatia lipsei de aer) aparuta subit (brusc) - junghi toracic aparut subit care se accentueaza la inspir adanc sau la tuse - cresterea frecventei cardiace - cresterea frecventei respiratorii - transpiratii - anxietate - tuse cu cu sputa sangvinolenta (secretie cu sange care provine din caile respiratorii) - palpitatii - semne de soc. Tratamentul embolismului pulmonar se bazeaza pe prevenirea unor viitoare episoade de embolism pulmonar folosind medicamentele anticoagulante. Acestea previn cresterea in dimensiuni a trombilor deja existenti si aparitia altora noi. In cazul in care simptomele sunt grave si ameninta viata pacientului este nevoie de un tratament imediat si agresiv. Tratamentul agresiv poate include medicamente trombolitice care pot dizolva rapid un tromb dar pot creste de asemenea si riscul unor hemoragii severe. Alta optiune pentru cazurile grave este indepartarea chirurgicala a trombului, operatie numita embolectomie, dar aceasta procedura se efectueaza doar in unele spitale mari Prevenire:Este important sa se previna formarea altor trombi si tromboza venoasa profunda, deoarece acestea pot duce la embolism pulmonar recurent. Masurile care scad riscul aparitiei trombozei venoase profunde sunt: - exercitiile fizice: se poate mentine o buna circulatie a sangelui, prin aducerea varfurilor degetelor de la picioare cat mai aproape de cap, astfel incat gambele sa fie intinse, apoi se relaxeaza si se repeta operatiunea; acest exercitiu este important de efectuat mai ales cand se sta pe scaun pentru o perioada lunga de timp (de exemplu in timpul calatoriilor lungi cu masina sau avionul) - mobilizarea cat mai precoce posibil dupa o interventie chirurgicala sau dupa o boala care a necesitat repaus prelungit la pat este foarte importanta; daca mobilizarea nu este posibila trebuie efectuate exercitiile pentru gambe descrise mai sus la fiecare ora, pentru a ajuta sangele sa circule - renuntarea la fumat: acest lucru este cu deosebire important pentru persoanele care urmeaza tratamente cu estrogeni (cum ar fi contraceptivele orale) - folosirea ciorapilor elastici pentru a preveni tromboza venoasa profunda, la persoanele cu risc. ASTMUL BRONIC se caracterizeaz prin accese(reiese din dispneea paroxistic expiratorie provocat de obstrucia bronhiilor prin bronhospasm).Factori determinani si predispozani: -factori alergici:praf,pene,detergeni etc; -factori nealergici=infecioi.

MANIFESTRI DE DEPENDEN: Astmaticii se plang de crize de sufocare (dispnee) deseori asociate cu o tuse iritanta, care, foarte rar poate fi singurul simptom al astmului. Respiratia poate fi uneori usor suieratoare (wheezing).
-incepe brusc,mai frecvent noaptea;

 -uneori este precedat de o stare prodromal cere precede criza(tuse uscat,strnut,rinoree); Criza de astm se caracterizeaz prin dispnee expiratorie(bradipnee cu expiraie forat) urmat de tuse i expectoraie mucoas.Pacientul st n ortopnee. -anxietate sever,transpiraii reci,bradicardie; -durat de la 10 minute-3 ore. CONDUIT DE URGEN: -poziie semieznd; -medicaie de urgen;bronhodilatatoare(Miofilin),HHC,oxigenoterapie. Tratamentul astmului consta in: - evitarea inhalarii de alergeni - tratamentul inflamatiei bronsice - tratamentul spasmului bronsic. In practica, evitarea alergenilor consta mai ales in inlaturarea animalelor care provoaca reactii alergice, folosirea unei huse pentru saltea precum si alte masuri pentru reducerea cantitatii de praf in camera. Aceste masuri permit deseori tratarea astmului cu o minima cantitate de medicamente. Orice persoana astmatica trebuie sa aiba la indemana medicamente bronhodilatatoare. Acestea trebuie inhalate de fiecare data cand apar probleme respiratoriiEle actioneaza in cateva minute. Unele bronhodilatatoare sunt folosite pentru obtinerea unei dilatatii mai indelungate a bronhiilor (preparate cu durata lunga de actiune) si nu trebuie inhalate decat de doua ori pe zi. Bronhiile raman astfel dilatate in permanenta. OBSERVAIE!!!! Astmul bronic trebuie difereniat de astmul cardiac sau edemul pulmonar acut prin: -n astmul bronic avem bradipnee cu expir prelungit,bradicardie,tegumente palide,transparente,poziie semieznd. -n astmul cardiac avem polipnee inspiratorie,tahicardie.Bolnavul este nclinat nainte,rezemat n mini cu umerii ridicai. STAREA DE RU ASTMATIC: =este stadiul clinic cel mai sever al astmului bronic. Semne:polipnee cu expiraie lung i tiraj,cianoz,transpiraii abundente,absena tusei i expectoraiei. CONDUIT DE URGEN:internare obligatorie i medicaie de urgen. OBSERVAIE!!! Nu pot fi administrate Morfin sau Mialgin.

 Educatia sanitara.Profilaxia trebuie facuta in cazul copiilor nascuti din parinti astmatici pentru ca aceste persoane prezinta un risc crescut prin teren si susceptibilitate mare de a face astm bronsic. Aceasta profilaxie primara este utila inainte de aparitia simptomelor bolii. Profilaxia secundara sau cauzata presupune prevenirea expunerii la alergeni ; e o masura mai mult terapeutica, insa numai pentru unii alergeni, mai ales pentru cei profesionali : faina, medicamente, par de animale, alimente. Profilaxia tertiara se face odata ce sa instalat boala si are ca scop evitarea aparitiei complicatiilor.Pacientul e sfatuit sa urmareasca indicatiile medicului, sa evite expunerea la frig, umeaeala si sa trateze precoce toate infectiile respiratorii, sa evite emotiile puternice si sa revina la controale periodice de specialitate. INGRIJIRI IN HEMOPTIZIE Hemoptizia se defineste ca fiind expectoratia cu sange si este un semn nespecific asociat cu numeroase afectiuni pulmonare care poate sa cuprinda infectia (Bronsita acuta, abcesul pulmonar, tuberculoza, cancerul pulmpnar,pneumonia, bronsiectazia).

Hemoptizia poate sa apara pe neasteptate, precedata de obicei de prodroame: senzatie de caldura retrosternala, gust usor metalic, sarat, hema respiratorie insotita de stare de teama, gadilitura laringiana, care preceda imediat tusea. MANIFESTRI DE DEPENDEN:
-sput spumoas,rou aprins; -senzaie de gdilare a laringelui; -cldur retrosternal,gust de snge n gur. n hemoptiziile mari se modific funciile vitale,HTA,puls tahicardic filiform. Semnele generale constau in: - paloare - transpiratie - dispnee - tahicardie. Interventii de urgenta: -repaus absolut n poziie semieznd; -repaus vocal; -respiraie pe nas,lent i profund; -se suprim alimentaia-I se dau bolnavului lichide reci n cantiti mici(vasoconstricie); -pung cu ghea pe regiunea sternului sau pe hemitoracele presupus afectat; -se combate tusea cu rol delegate;

 -nu se dau expectorante; -medicaie hemostatic (venostat); -microtransfuzii cu snge proaspt; -transport obligatoriu la spital. Tratamentul definitiv cuprinde bronhoscopia cu fibre optice de urgenta care poate sa localizeze zona de origine si sa indentifice cauza sangerarii. Daca sangerarea nu poate fi localizata datorita faptului ca rata de sangerare nu permite vizualizarea adecvata a cailor aeriene, sunt indicate bronhoscopia rigida de urgenta sau arteriografia si embolizarea. Interventia chirurgicala de urgenta se refera la pacienti cu sangerare unilaterala, atunci cand embolizarea nu este posibila, cand sangerarea continua in ciuda embolizarii sau cand este asociata cu o tulburare persistenta, hemodinamica si respiratorie. TUBERCULOZA PULMONAR: Tuberculoza (TBC) este o infectie bacteriana care este localizata cel mai des in plamani (TBC pulmonar) dar care se poate raspandi in alte parti ale organismului (TBC extrapulmonar). Din plamani, TBC este raspandit cu usurinta altor persoane prin tuse sau stranut. Cu toate ca tratamentul este de lunga durata, acesta este cel mai adesea finalizat cu success. Durata medie a tratamentului este intre 6 si 9 luni. Tuberculoza se poate gasi fie in forma latenta (in asteptare) fie in stare activa. TBC latenta inseamna ca poate exista bacteria cauzatoare de TBC in organism, dar aceasta nu poate fi raspandita altor persoane, dar aceasta persoana poate avea tuberculoza activa. TBC activa inseamna ca infectia este prezenta in organism si daca plamanii sunt afectati. Daca in organism este prezenta forma latenta a tuberculozei, nu exista simptome si aceasta nu poate fi raspandita altor persoane. Daca exista forma activa a tuberculozei, exista simptome si infectia poate fi raspandita. Tipul simptomelor sunt in concordanta cu tipul de tuberculoza fie pulmonara (cel mai comun), fie in alta parte a corpului (tuberculoza extrapulmonara). De asemenea pot exista alte afectiuni cu simptome asemanatoare cu cele ale tuberculozei cum ar fi pneumonia si cancerul pulmonar. Simptomele tuberculozei active apar treptat si se desfasoara pe o perioada de cateva saptamani sau luni. Pot exista cateva simptome usoare fara ca pacientul sa banuiasca prezenta infectiei.: - tuse insotita de mucus gros, cateodata cu sange (sputa) pe o durata de aproximativ doua saptamani - tahicardie -adenopatie cervicala - febra, frisoane si transpiratii in timul somnului - oboseala si slabirea fortei fizice - pierderea poftei de mancare si pierdere in greutate fara motive explicabile - scaderi ale amplitudinii respiratiei, dureri in piept. Simptomatologia infectiei in alte locuri decat plamanii variaza in functie de locul infectiei. Infectia de obicei ramane in plamani, dar bacteria poate migra prin intermediul circulatiei sangvine in diferite regiuni ale organismului. Daca sistemul imun al unei persoane devine incapabila de a preveni inmultirea bacteriei, tuberculoza devine activa. Din pacientii cu TBC latenta, 5% (una din douazeci de persoane) vor dezvolta tuberculoza activa in timp de doi ani de la infectia initiala. NGRIJIRI: -izolarea pacientului n spital;

 -regim alimentar hiperproteic; -tratament cu simptomatice pentru febr ,inapeten; -tratament specific cu tuberculostatice timp ndelungat. Medicii trateaza tuberculoza cu antibiotice pentru a distruge bacteria. Aceste medicamente sunt administrate tuturor persoanelor care au TBC, inclusiv nou-nascutii, copiii, femeile gravide si persoanele care au un sistem imun deficitar sau slabit. Persoanele care au TBC care nu poate fi raspandit primesc de asemenea tratament pentru a preveni transformarea bacteriei in forma activa. Tratamentul la domiciliu se axeaza pe administrarea corecta a medicamentelor, pentru a impiedica dezvoltarea rezistentei bacteriei. Trebuie mentinut contactul cu cadrele medicale si de asemenea, trebuie raportat orice efect secundar, mai ales problemele de vedere. Daca pacientul intentioneaza sa se mute in timpul tratamentului, este recomandat de a raporta acest lucru cadrelor medicale, pentru a se face aranjamentele continuarii administrarii medicamentelor. Tratamentul la domiciliu include: - un regim sanatos care sa asigure corpului substantele necesare organismului de a riposta impotriva bolii. De indicat de asemena este ajutorul unui dietician - acoperirea gurii in momentul tusei sau a stranutului. In primele doua luni de tratament, boala se poate raspandi cu usurinta altora. Profilaxie: -depistarea,izolarea i tratarea focarelor de infecie; -dispensarizarea bolnavilor cu T.B.C.; -I.D.R. la diferite vrste (pentru testarea T.B.C.) -vaccinarea B.C.G.; -creterea nivelului de via. -sa nu se petreaca mult timp intr-un loc aglomerat cu cineva care are tuberculoza activa, daca nu urmeaza un tratament de cel putin doua saptamani - poarte masti de protectie, in special cei care lucreaza in centre de ingrijire a celor cu tuberculoza. Evitarea transformarii tuberculozei latente in tuberculoza active In general, tratamentul cu isoniazida timp de 9 luni sau rifampicina timp de 6 luni, previne transformarea tuberculozei latente PNEUMOCONIOZE=afeciuni cauzate de inhalarea pulberilor fine urmate de reacii care favorizeaz instalarea sclerozei pulmonare(=boli profesionale): -silicoz prin inhalarea pulberilor de siliciu; -antractoz prin inhalarea pulberilor de crbune; -asbestoza

 -sideroza prin inhalarea pulberilor de fier. PNEUMOTORAX (plamanii colabati) Pneumtoraxul este rezultatul acumularii de aer in spatiul dintre plamani si peretele toracic, in asa numitul spatiu pleural. Cu cat cantitatea de aer creste, cu atat creste si presiunea exercitata asupra plamanilor, determinand colapsul (colabare). Colapsul impiedica plamanii sa se destinda adecvat in momentul inspiratiei, determinand scurtarea respiratiei si junghi toracic. Pneumotoraxul poate deveni amenintator pentru viata daca presiunea din torace impiedica plamanii sa aduca in sange cantitatea adecvata de oxigen. Simptomele includ: - dispnee (ingreunarea respiratiei), de la usoara pana la severa, depinzand de cat de extinsa este zona de plaman colabata - durere toracica debutata brusc, severa pe aceeasi parte cu plamanul colabat Simptomele se pot agrava daca este schimbata altitudinea (de exemplu, zborul cu avionul sau coborarea la adancime). Tratament Pneumotoraxul minor necesita doar observarea bolnavului de catre un medic. In unele cazuri, poate fi necesar oxigenul, administrat, de obicei, pe masca faciala. Cazurile mai severe se tratateaza prin introducerea unui ac sau a unui tub in cavitatea toracica. Ambele proceduri elibereaza presiunea intrapulmonara si permit destinderea adecvata a plamanilor. Poate fi necesra si o interventie chirurgicala in cazul in care, tratamentul initial nu este eficient sau daca se reinstaleaza pneumotoraxul. Cu toate acestea, deoarece interventia chirurgicala nu este lipsita de riscuri, cei mai multi medici specialisti recomanda aceasta metoda de tratament doar dupa mai mult de o recidiva a pneumotoraxului. PLEUREZIA Foita exterioara a pleurei imbraca cutia toracica, iar foita interna acopera plamanii. Spatiul ingust care se gaseste intre cele doua foite ale pleurei contine o cantitate mica de lichid care are rol in lubrifiere, permitand ca cele doua foite sa alunece una pe cealalta in timpul respiratiei. Cand pleura se inflameaza, cele doua foite se freaca una de cealalta, producand durere in piept. Aceasta este numita durere pleurala. Simptomele care apar in pleurezie sunt durerea toracica si dispnee. Durerea toracica are de obicei un debut brusc. De cele mai multe ori este descrisa de catre pacienti ca o durere intepatoare. Caracterele durerii: - este prezenta continuu dar se poate agrava in momentul respiratiei, in timpul inspirului. Pacientii evita sa respire profund pentru a preveni durerea. - de obicei apare doar pe o parte a toracelui (unilaterala) - poate sa iradieze in umar sau la nivelul abdomenului - se agraveaza de obicei la tuse, stranut sau miscari bruste - se poate calma in momentul opririi respiratiei intentionat sau la compresia pe torace, in zona dureroasa. Alte simptome care apar in sindromul lichidian pleural sunt febra, durere toracica si tuse seaca. Tratamentul pleureziei depinde de cauza care a produs-o. De exemplu, daca cauza este o infectie bacteriana, este nevoie de un tratament cu antibiotic. Daca este prezent si un trombembolism pulmonar, este nevoie de tratament pentru a se incetini sau a se preveni coagularea (anticoagulante). In cele mai multe cazuri de durere pleurala data de pleurezie, se poate administra tratament antiinflamator nesteroidian (AINS). Daca este prezenta o durere severa este nevoie de un tratament al tusei sau durerii prezente. Se poate diminua durerea in decubit lateral pe partea dureroasa sau compresia acesteia cu o perna. In cazul existentei sindromului lichidian pleural este nevoie de eliminarea lichidului din cavitatea pleurala . CANCERUL PULMONAR Cancerul pulmonar este o afectiune ce se caracterizeaza, ca si alte neoplazii, prin cresterea necontrolata a celulelor in interiorul plamanilor. Tratament

 Majoritatea cancerelor pulmonare nu pot fi vindecate prin tratamentul actual, insa acest fapt se datoreaza in principal descoperirii tardive a neoplaziei, adesea intr-un stadiu depasit. Tratamentul simptomatic si cel paleativ sunt printre singurele modalitati terapeutice aplicabile pacientilor cu cancer pulmonar. Ingrijirile paleative sunt adresate ameliorarii simptomelor si imbunatatirii calitatii vietii fara a se incerca sa se vindece cauza de baza a bolii. Astfel de ingrijiri sunt adresate pacientilor pentru care nu exista o alta alternativa terapeutica si care nu pot fi ajutati in alt mod. Deoarece mortalitatea prin cancer pulmonar se mentine foarte crescuta si nu exista un tratament curativ pentru acesta, scopurile reale ale terapiei sunt atinse prin tratamentul paleativ: imbunatatirea calitatii vietii. De cele mai multe ori medicul, insa si familia pacientului sau chiar acesta, recunosc momentul in care este necesara instituirea unui astfel de terapii, chiar daca ea semnifica de fapt acceptarea finalului tragic al bolii. Ori de cate ori este posibil, medicul trebuie sa ii explice pacientului inca de la inceput ca acest moment va sosi, la un moment dat, in cursul evolutiei bolii. Tranzitia de la atitudinea activa, de lupta impotriva bolii la atitudinea pasiva, de acceptare, trebuie sa fie cat mai usoara. Planificarea instituirii acestei terapii trebuie facuta de catre medicul curant alaturi de pacient si de un membru al familiei, aceasta fiind persoana care va acorda sprijin moral si fizic pacientului. In cadrul intalnirilor cu medicul se pot discuta eventuale probleme medicale sau temeri, anxietati si sfarsiturile probabile. Pacientul are dreptul sa i se explice ce urmeaza sa se intample, pentru a nu se simti singur si pierdut in fata a ceea ce va urma. Tratamentul paleativ poate fi urmat si la domiciliu, si nu necesita internarea intr-un spital sau intr-un centru special, daca pacientul nu doreste acest lucru. In cadrul metodelor paleative sunt incluse si diverse tratamente medicamentoase care pot suprima durerea, disconfortul, dispneea. In cadrul schemelor terapeutice sunt incluse: administrarea de oxigen, de metadona, morfina sau codeina (analgezice opioide foarte puternice). Se pot administra si analgezice obisnuite, insa eficienta acestora este discutabila. Pacientii cu dureri neoplazice reprezinta o categorie speciala de bolnavi care pot primi medicatie antialgica puternica, de tipul morfinei. Anxietatea, insomniile, depresia sunt tratate in functie de recomandarile unui medic psihiatru, iar uneori se poate apela si la terapii complementare INTERVENII AUTONOME\\ DELEGATE N AFECIUNILE RESPIRATORII STOPUL CARDIORESPIRATOR: =ncetarea funciei respiratorii i a celei cardiac duce la stopul cardiorespirator care corespunde cu moartea clinic. SEMNELE S.C.R.: -pierderea contiinei; -oprirea respiraiei; -ncetarea btilor inimii (puls 0,T.A. 0); -paloare extrem sau cianoz; -relaxarea complet a musculaturii; -midriaz{mrirea pupilei}. ntreruperea respiraiei i circulaiei suspend aprovizionarea organismului cu O2 i duce la anoxia tisular care afecteaz n primul rnd esutul nervos.ntre moartea clinic (proces reversibil) i moartea biologic a esutului nervos este un interval scurt de 30-90 secunde n care funciile vitale pot fi restabilite. Aprecierea funciilor vitale trebuie s fie rapid i precis prin:observarea pulsului la carotida,a micrilor respiratorii,a culorii tegumentelor i a pupilei. Resuscitarea cardiorespiratorie=msura de urgen in S.C.R. Resuscitarea cardiorespiratorie=urgen vital n care intervenia trebuie s fie imediat i precis dup degajarea victimei i care continu pe tot timpul transportului pn la spital. ETAPELE:

 1.Poziionarea victimei n decubit dorsal cu un sul sub omoplai.Salvatorul n dreapta victimei. 2.H=hiperextensia capului,cu mna dreapt se apas pe cretet,stnga sub brbie i se rstoarn capul pe spate. 3.E=eliberarea cilor respiratorii superioare ,cu indexul minii drepte nfaurat n batist sau tifon se curt gura bolnavului(sau cu aspiratorul). 4.L=luxarea mandibulei,cu minile aplicate pe unghiul mandibulei i policele pe brbie se trage mandibula.Propulsarea (luxarea) mandibulei elibereaz orificiul glotei.Dac nu se reuete,se trage limba cu o compres,se introduce policele minii stngi n gur i se tracioneaz ventral iar cu dreapta se impinge mandibula n sus fixnd-o ,gura ntredeschis. Se introduce canula Gueddel pentru a preveni cderea limbii. 5.Se aeaz o batist sau o compres pe gura bolnavului. P-pensarea nasului,cu mna stng.Se inspir adnc apoi se expira n gura bolnavului. 6.ME=masaj cardiac extern.Se face pe faa anterioar a sternului ntre 1/3 medie cu podul palmei de la ambele mini,cu braele ntinse se apas 6-8cm. Raportul este de 1/5(o insuflaie,5 masaje) sau 2/10 cand sunt 2 salvatori. ATENIE!!!! Hiperventilaia salvatorului poate produce vertij i uneori pierderea cuntinei acestuia. Insuflarea cu presiune gur la gur poate rupe plmnul victimei sau mai frecvent poate deschide gura esofagului i poate declana vrstur. Pot aprea fracturi costale sau ale sternului. SEMNELE DE EFICIEN A RESUSCITRII: -recolorarea tegumentelor; -reducerea midriazei pn la apariia miozei; -apariia pulsului la arterele mari; -semne de revenire a strii de contien.

NGRIJIREA PACIENTULUI DUPA RESTABILIREA FUNCIEI CARDIORESPIRATORII: -se menine poziia de decubit pentru a preveni recderile; -se combate hipoxia prin administrare de O2; -se combate edemul cerebral prin administrare de Manitol 20% i diuretice;

 -se combate acidoza prin administrare de bicarbonat de sodiu 4,2% sau soluie T.H.A.M.; -administrare de anticoagulante pentru combaterea coagulrii diseminate intravasculare. SEMNELE DE MOARTE SIGUR; -traseu plat la E.K.G 60 minute; -dilatarea persistenta a pupilelor fr reacie la lumin cu opacitatea corneei; -cianoz cu lividiti (pete cadaverice). EXERCITII RESPIRATORII: 1)Respiratia profunda: -favorizeaza oxigenarea si ventilatia adecvata la pacientii anxiosi;creste volumul curent si diminueaza spatiul mort. -pacientul efectueaza o inspiratie profunda si o expiratie prelungita,cu buzele stranse. -este de preferat sa se execute in pozitie sezand. 2)Respiratie diafragmatica: -pacientul este asezat in pozitie semisezand,cu genunchii flectati,sustinuti in regiunea poplitee cu o patura rulata. -mainile pacientului sunt plasate cu fata palmara,pe abdomen sub coaste. -se roaga pacientul sa inspire adanc pe nas, cu gura inchisa,sa stea relaxat,sa nu-si arcuiasca spatele,sa sesizeze ridicarea abdomenului. -in timpul expiratiei pacientul isi va contracta muschii abdominali,va tine buzele stranse si se va concentra asupra coborarii abdomenului. -timpul dat exercitiului va creste progresiv de la 5 minute,la 10 minute. -execitiul va fi efectuat de 3-4 ori pe zi. -dupa invatarea exercitiului,pacientul il poate efectua si in pozitie sezand,ortostatica sau in timpul mersului. Tipuri de respiratie 1. Respiratia claviculara sau superioara, care asigura umplerea cu aer doar a partii de sus a plamanilor. Se considera ca acest tip de respiratie este defectuos, din pricina consumului foarte mare de energie necesara pentru realizarea lui si a cantitatii insuficiente de aer care ajunge in plamani. Respiratia claviculara se intalneste frecvent la persoanele sedentare Modul defectuos de a respira este determinat si de unele particularitati ale vestimentatiei, care comprima zona abdominala. Hainele prea stramte, curelele prea stranse pot stanjeni respiratia si de aceea trebuie evitate. 2. Respiratia costala sau mediana asigura umplerea cu aer a zonei intermediare a plamanilor si se realizeaza prin dilatarea cutiei toracice.

3. Respiratia abdominala - mai este denumita respiratie profunda sau diafragmatica. Acest tip de respiratie este cel mai bun pentru organism, deoarece asigura patrunderea aerului si in zonele inferioare ale plamanilor. Are un efect linistitor, calmeaza sistemul nervos, contribuind la o mai buna autoreglare a starilor psihice. Respiratia abdominala se face prin coborarea diafragmei si impingerea abdomenului inainte, muschii abdominali fiind relaxati. Cum poti realiza respiratia completa

Asaza-te pe un scaun cu spatar inalt, cu spatele lipit de spatar, astfel incat coloana sa fie dreapta. Largeste sau
debarasea-za-te de anumite accesorii vestimentare care deranjeaza (curea, esarfa, guler sau chiar ochelari). Respiratia completa nu trebuie sa fie sacadata, ca si cum ar fi formata din trei respiratii distincte, ci trebuie sa fie continua, lenta si sa se realizeze fara efort.

Atentia trebuie sa fie indreptata permanent asupra respiratiei propriu-zise, care se transforma astfel din act automat, in act voluntar. Respiratia se face pe nas, acesta fiind organul fiziologic prin care aerul trebuie sa patrunda in plamani. Respiratia pe gura este contraindicata. Respiratia trebuie sa includa patru faze: inspiratie, pauza cu aerul mentinut in plamani, expiratie, pauza dupa expiratie. In timpul respiratiei miscarea corpului trebuie sa fie lenta, calma, in ritm egal.
Respiratia trebuie facuta fara zgomot sau suieraturi.

Este indicat ca cel putin zece minute pe zi sa faci astfel de exercitii, respirand adanc.
Exercitiile de respiratie se fac in aer liber sau macar in fata unei ferestre deschise.

Pentru ca efectul sa fie total, completeaza exercitiile de respiratie cu exercitii de destindere. Acestea din urma au un efect extraordinar mai ales atunci cand ai dureri musculare sau te simti intepenita. Ele se realizeaza prin incordarea si relaxarea grupelor de muschi corespunzatori zonei tensionate sau dureroase.
Incordeaza la maximum muschiul dureros. Identifica senzatia de tensiune din muschi. Relaxeaza complet muschiul respectiv si vei sesiza diferenta.

Exercitiul se face stand intr-o pozitie comoda, cu ochii inchisi, fara sa incrucisezi picioarele.
De exemplu, daca simti tensiune in zona mainilor, incordeaza si mai puternic bratele pana cand ai o usoara senzatie de durere. Redu contractia la jumatate, timp de cinci secunde, si incearca sa constientizezi aceasta tensiune. Apoi relaxeaza complet bratele si lasa-le sa atarne moi pe langa corp. DRENAJUL TORACIC

Scop:-drenarea lichidelor,sangelui sau aerului din cavitatea pleurala si restabilirea unei presiuni negative care sa faciliteze expansiunea plamanului. Conditii esentiale: -sistemul de drenare sa fie perfect intretinut,tuburile sa nu fie obstruate. -respectarea normelor de asepsie. DE RETINUT:-este interzisa ridicarea flaconului plin cu secretii fara pensarea tubulaturii,deoarece lichidele pot fi reintroduse in cavitatea pleurala. INTERVENTII PENTRU MOBILIZAREA SECRETIILOR Hidratarea:-este eficace pentru functionarea sistemului mucociliar. -la un pacient cu o hidratare adecvata,o tuse slaba poate usor disloca secretiile. -se recomanda aproximativ 2000 ml lichide pe zi. Umidificarea:-consta in adaugarea vaporilor de apa la aerul inspirat. -pastreaza caile aeriene umede si permite debarasarea secretiilor. -se realizeaza cu pulverizatoare sau recipiente cu apa asezate pe o sursa de caldura. Nebulizarea:-consta in adaos de umiditate sau medicamente la aerul inspirat. -se realizeaza prin pulverizare(folosind atomizorul) sau cu ajutorul aerosolilor=un amestec de gaz cu un medicament dispersat in particulesferice de ordinul micronilor (antibiotice,antialergice,bronhodilatatoare,expectorante). Tapotament: -consta in lovirea peretelui toracic,cu mana,ritmic,pe toata suprafata,timp de 1-2 minute. -incheietura mainii trebuie sa fie relaxata,iar cotul in flexie. -pacientul este rugat sa respire lent si adanc. -toracele pacientului trebuie sa fie acoperit. -este contrindicat la pacientii cu osteoporoza sau coaste fracturate si la cei cu probleme de sangerare. Vibratia :-pacientul este rugat sa inspire adanc pe gura si sa expire lent pe nas. -in timpul expiratiei se aplica cu mana pe peretele toracic o presiune usoara si oscilatorie. -dupa 5 expiratii pacientul este incurajat sa tuseasca si sa expectoreze.

 -este contraindicata la sugari si copiii mici. Drenajul postural: -este un procedeu pozitional care permite eliminarea secretiilor. -pozitia pacientului se schimba la 20-30 de minute: -decubit ventral cu perna sub abdomen. -decubit ventral cu patul inclinat la 20 de grade. -decubit dorsal. -decubit lateral drept. -decubit lateral stang. -pozitie sezand. -la sfarsitul fiecarei pozitii pacientul este rugat sa respire profund. -se renunta la pozitiile in care pacientul prezinta disconfort sau dispnee. -este contraindicat la pacientii cu leziuni ale maduvei spinarii sau cu hipertensiune intracraniana INTERVENTII PENTRU MENTINEREA CAILOR RESPIRATORII LIBERE 1) INTUBATIA Intubatia orofaringiana:-se realizeaza cu ajutorul pipei Guedel; -tehnica de introducere a pipei Guedel -important este ca lungimea canulei sa fie corespunzatoare:-daca este prea lunga ar putea impinge limba spre epiglota si astfel ar obstrua caile aeriene. -daca este prea scurta,limba nu poate fi mentinuta in partea anterioara a gurii. Intubatia traheala:-este efectuata de medic sau cadre specializate pentru aceasta manevra. -sonda de intubatie poate fi introdusa nasotraheal(pe nas) sau orotraheal (pe gura). -se efectueaza sub anestezie generala (se mai poate utiliza si anestezie locala a laringelui) -pozitia pacientului este de decubit dorsal (uneori se poate aseza sub ceafa un sac cu nisip) -capul se extinde mult spre spate. -se introduce lama laringoscopului in cavitatea bucala,cu blandete.

 -se incarca limba pe lama laringoscopului. -cu varful lamei,prin miscari succesive de inainte-inapoi,se agata epiglota care se ridica in sus,descoperind orificiul glotic. -in cazul folosirii laringoscopului cu lama curba nu este necesara incarcarea epiglotei. -se introduce sonda traheala in orificiul glotei,fara a forta. -se verifica prezenta sondei in trahee:-prin apasari ritmice pe torace trebuie sa se perceapa suflu de aer prin sonda. -accidentele intubatiei traheale: -ruperea corzilor vocale prin utilizarea unor sonde groase sau manevre brutale. -rupturi ale traheei prin utilizarea sondelor de calibru mare sau prin destinderea exagerata si mentinerea timp indelungat a balonului de etansare. 2)ASPIRATIA OROFARINGIANA SAU NASOFARINGIANA Materiale necesare:-dispozitiv de aspiratie,sonde sterile(Nealaton),manusi sterile ,solutie sterila pentru umectarea sondei Interventiile asistentei-se evalueaza semnele si simptomele care indica prezenta secretiilor in caile aeriene superioare, -se explica pacientului in ce fel acest procedeu va permite degajarea cailor respiratorii; -se asigura intimitatea pacientului printr-un paravan; -se instaleaza pacientul in pozitie adecvata: -semisezand,cu capul intr-o parte-pacientii constienti -decubit lateral,cu fata la asistenta-pacientii inconstienti -se protejeaza lenjeria de corp cu un prosop -spalarea pe maini -imbracarea manusilor sterile -fixarea sondei la aparatul de aspiratie -masurarea lungimii sondei,pe obraz,de la nara la tragus -umectarea capatului liber al sondei

 -introducerea sondei:-pentru aspiratia orofaringiana sonda se introduce pe marginea gurii,lasand-o sa alunece in orofaringe. -pentru aspiratia nasofaringiana,sonda se introduce intr-o narina,dirijand-o spre centru,de-a lungul peretelui despartitor al foselor nazale -se efectueaza aspiratia timp de 15 secunde,rotind sonda pentru a extrage secretiile de pe toata suprafata -se extrage sonda -se clateste in solutie sterila,efectuand o aspiratie -se lasa pacientul sa se odihneasca 20-30 de secunde -daca are canula pentru oxigenoterapie,se reamplaseaza in acest interval -se solicita pacientului sa respire profund si sa tuseasca intre aspiratii -dupa terminarea aspiratiei,se efectueaza igiena bucala,se indeparteaza prosopul -materialele utilizate se curata,se dezinfecteaza si se pregatesc pentru sterilizare DE RETINUT: -se vor respecta cu strictete masurile de asepsie -nu se efectueaza aspiratia in timpul introducerii sondei 3.TRAHEOSTOMIA -consta in realizarea unui orificiu la nivelul traheei-prin incizie chirurgicala si introducerea unei canule prin acest orificiu in scopul asigurarii respiratiei pe aceasta cale -pregatirea materialelor si instrumentalului necesar: -canule pentru traheostomie -trusa pentru traheostomie -casoleta cu campuri sterile -casoleta cu comprese sterile -manusi sterile -seringi si ace sterile -solutii pentru anestezie locala -solutii antiseptice

-pregatirea psihica a pacientului:asezarea in pozitie de decubit dorsal cu capul in hiperextensie -realizarea campului operator:-dezinfectia cu alcool iodat a regiunii cervicale,anterior si lateral -servirea medicului cu instrumentar necesar efectuarii anesteziei locale si inciziei -dupa introducerea canulei,fixarea acesteia in jurul gatului cu ajutorul unei mese Interventii: -asigurarea intimitatii -pregatirea psihica a pacientului -pregatirea fizica a pacientului-pozitie semisezanda,daca nu este contrindicata -asamblarea echipamentului de aspiratie -umectarea sondei ce urmeaza a fi introdusa prin canula -introducerea sondei cu miscari blande prin orificiul canulei -aspirarea secretiilor timp de cel mult 10 secunde (pentru a nu produce hipoxie) -se repeta aspirarea dupa oxigenarea pacientului -dupa terminarea procedurii se curata canula de traheostomie canula corect introdusa in trahee va avea ca efect: - -aparitia fluxului aerian zgomotos prin canula - -afonie - -aparitia de cele mai multe ori a tusei - -ameliorarea insuficientei respiratorii Ingrijiri dupa traheostomie: -supravegherea atenta a permeabilitatii canulei -observarea plagii (eventuale sangerari) -toaleta plagii (daca apar cruste,acestea se inmoaie fara a introduce solutii antiseptice in orificiu) -umidificarea aerului inspirat

Rolul asistentei in efectuarea traheostomiei:

 -pregatirea-schimbarea canulei la intervale stabilite de medic -efectuarea toaletei cavitatii bucale de 3 ori pe zi -piesa interioara a canulei va fi curatata frecvent cu solutii -instruirea pacientului si familiei privind ingrijirile la domiciliu Decanularea -dureaza aproximativ o saptamana -scoaterea canulei se face progresiv,timp de cateva ore pe zi,pacientul fiind supravegheat atent -daca apar semne de hipoventilatie se reintroduce,urmand ca in cateva zile sa se prelungeasca progresiv perioadele fara canula -trebuie precedata de o buna pregatire psihica a pacientului,care s-a dezobisnuit sa respire pe nas si are teama de asfixie,mai ales in timpul noptii 4.ASPIRATIA TRAHEOBRONSICA Scop:

-prevenirea obstructiei cailor aeriene respiratorii prin stagnarea secretiilor -prevenirea infectiei pulmonare determinata tot de stagnarea secretiilor Materiale necesare:dispozitiv de aspiratie,sonde sterile,manusi sterile,solutie sterila pentru umectarea sondei ,comprese sterile ADMINISTRAREA OXIGENULUI -OXIGENOTERAPIE TORACOCENTEZA (puncia pleural DRENAJUL POSTURAL Metoda de kineziterapie care utilizeaza pozitia corpului pentru a facilita drenarea bronhiilor. Drenajul postural cste indicat in anumite boli in care are loc o crestere a secretiei bronhiilor mari. Aceste afectiuni sunt adesea acute, de origine infectioasa, dar cel mai des cronice (bronsita cronica, dilatatia bronhiilor, mucoviscidoza). Tehnica necesita ca bolnavul sa fie alungit pe un pat, cu picioarele suprainaltate. Secretiile sunt drenate in mod natural, prin actiunea gravitatiei, catre trahee, de unde sunt eliminate apoi prin tuse. Fiecare regiune a plamanilor este drenata in mod preferential dupa pozitia exacta a corpului (culcat pe partea dreapta sau pe partea stanga, cu perne puse in diferite parti etc.). PRINCIPALELE PROCEDEE DE MASAJ CLASIC Miscarile folosite in masajul clasic au scopul reducerii tensiunii musculare. Pe masura ce muschii se relaxeaza, creierul va primi semnale pentru a elibera anumite substante ce reduc stresul si produc o stare nespecifica "de bine". Exista cinci categorii de procedee de masaj clasic, care se efectueaza cu ajutorul mainilor: Elfeurajul (sau netezirea) - alunecari usoare aplicate la suprafata corpului, de la superficial la profund.

 Efectele masajului de netezire se rasfrang in primul rand asupra functiunilor pielii si a tesuturilor subtegumentare. Manevrele si submanevrele ce constituie "efleurajul", sunt considerate drept tehnici specifice masajului tesuturilor superficiale, tegumentare (pielea). Efecte: stimularea circulatiei sangvine stimularea la nivel nervos activarea schimburilor nutritive stimularea functiilor multiple la nivelul tesuturilor tegumentare combaterea oboselii prin cresterea aportului sanguin bogat oxigenat si incarcat cu substante energetice accelerarea procesului de indepartare a reziduurilor toxice refacerea proprietatilor functionale ale tesuturilor Petrisajul (sau framantatul) - miscari de framantare a musculaturii Efectele petrisajului vizeaza in special muschii si tesuturile profunde, fiind manevre constituite in special din actiuni mecanice. Efecte: stimularea cresterii vitalitatii celulare favorizarea circulatiei sangvine profunde cresterea elasticitatii si a celorlalte proprietati musculare - contractibilitatea, excitabilitatea, conductibilitatea prin comprimarea vaselor profunde sangvine si limfatice se activeaza circulatia, se imbunatatesc schimburile nutritive stimularea eliminarii produselor de uzura de la nivelul muschilor si a altor produse de dezasimilatie sau inflamatorii Frictiunea - miscari compresive, mai profunde decat efleurajul si petrisajul In unele cazuri, frictiunea se foloseste pentru a favoriza patrunderea in piele a unor substante medicamentoase, ca de exemplu geluri si creme analgetice. Ca urmare aceasta manevra va urmari decontracturarea zonelor contractate muscular, ameliorarea durerilor la nivel local tegumentar, muscular, la nivel ligamentar precum si in orice alte situatii in care este indicat masajul ca forma de terapie. Efecte: prin efectul mecanic al manevrei se mobilizeaza tesuturile moi, marindu-le supletea si elasticitatea pe cale reflexa obtinem o activare a circulatiei locale stimularea schimburilor nutritive incalzirea, hiperemia (vasodilatatie locala) - ce presupune o mai bine irigare sangvina deci o mai buna oxigenare a tesutului muscular, deci o indepartare a reziduurilor existente la nivelul tesuturilor

 Tapotamentul (sau baterea) - lovituri usoare si ritmice, executate cu degetele, marginile cubitale ale mainilor, palmele sau pumnii. Efectele acestei manevre variaza in raport cu intensitatea si ritmul loviturilor, cu supletea si cu sensibilitatea pielii sau a tesuturilor masate. Au o actiune specifica excitanta, crescand tonusul muscular, producand local un aflux crescut de sange si reducand spasmul muscular. Vibratiile - miscari oscilatorii ritmice, cu presiuni intermitente, care produc deplasari mici ale pielii. Pot avea atat efecte stimulatorii, cat si relaxante. In cadrul masajului se pot folosi oricare dintre aceste procedee. Maseurul se va adapta permanent la necesitatile clientului. El trebuie sa fie atent la semnalele verbale si nonverbale primite din partea clientului pentru a-si ajusta tehnicile in functie de dorintele clientului. Diferentele de aplicare ale diverselor tehnici favorizeaza un efect sau altul. Spre exemplu, procedurile aplicate lent produc un efect relaxant, somnolenta si detensionare, in timp ce miscarile ferme, aplicate rapid si cu presiune crescuta pot fi revigorante si energizante.