Evaluarea aparatului respirator

Aparatul respirator este compus din totalitatea organelor care asigura mecanismul
respiratiei: al ventilatiei pulmonare si al hemostezei (schimburile de gaze de la nivelul alveolelor
pulmonare).
Exista 2 faze ale respiratiei:

• prima faza a respiratiei se desfasoara la nivelul plamanilor - respiratia externa sau

pulmonara
• faza a doua are loc la nivelul celulelor si se numeste respiratie interna sau celulara.
La nivelul celulelor se desfasoara procesele de oxidare lenta a substantelor organice simple,
rezultate in urma digestiei, rezultand energia necesara functionarii organismului si produsi de
dezasimilatie ce sunt eliminati pe diferite cai.

Aparatul respirator este alcatuit din caile respiratorii si plamani. Caile respiratorii sunt
prezentate printr-un sistem de conducte prin care aerul patrunde in plamani. Acest sistem se
compune din cavitatile nazale, faringe, laringe, trahee si bronhii.

Componentele morfologice ale aparatului respirator sunt reprezentate de căile aeriene

şi de parenchimul pulmonar format din acinii pulmonari. Căile respiratorii asigură transportul
gazelor şi îmbunatăţirea calităţii aerului inspirat, iar la nivelul acinilor pulmonari are loc schimbul
de gaze. Căile respiratorii superioare cuprind segmentul nazal, segmentul cavităţii orale şi
faringele până la orificiul glotic, iar căile respiratorii inferioare sunt reprezentate de: laringe,
trahee, bronhii şi ramificaţiile lor. Acinul pulmonar reprezintă unitatea morfo-funcţională a
plămânului care, din punct de vedere anatomic, este regiunea deservită de o singură bronhiolă
terminală, din care derivă 2-3 generaţii de bronhiole respiratorii. Bronhiola terminală, împreună
cu bronhiolele respiratorii şi ramificaţiile lor - ductele alveolare, sacii alveolari şi alveolele
pulmonare - formează acinii pulmonari. Totalitatea acinilor pulmonari alcătuiesc parenchimul
pulmonar, la nivelul căruia au loc schimburile de gaze.

Simptome functionale:

1. Durerea toracica: acuta sau cronica

2. Dispneea – dificultate la respiratie; “sete de aer”. Poate fi acuta sau cronica.
3. Tusea – expulzia violenta a aerului și corpilor străini din căile aeriene printr-un expir forțat.
4. Expectorația – eliminarea prin tuse a produselor patologice (spută) din caile aeriene.
- in astm, sputa este mucoasa, in cantitate mica
- in edem pulmonar acut, sputa este rozie, spumoasa, abundenta
 - in bronșita acuta/ cronica, TBC, sputa este muco-purulentă.
5. Hemoptizia – eliminarea, prin tuse, a sângelui din etajul subglotic al aparatului respirator.

Examenul fizic – se realizeaza prin inspectie:

• Culorea tegumentelor si mucoaselor: cianoza a extremitatilor, calda; congestia

conjunctivelor;
• Degete hipocratice;
• Frecventa respiratorie (bradipnee; tahipnee);
• Respiratie cu expir prelungit, suierator: wheezing; zgomot de porumbar;
• Atitudine anormala respiratorie a toracelui;
• Conformatie modificata a toracelui (globulos, deformat cifo-scoliotic, retractii
localizate etc);
• Prezenta tirajului intercostal, subclavicular;
• Edeme periferice (cord pulmonar cronic).
• Percutie:
• Hipersonoritate;
• Matitate/submatitate (lichid/ condensari pulmonare).
• Ascultatie:
• Raluri bronsice (in expir) sau alveolare (inspir)
• Absenta murmurului vezicular (lichid).

Examen clinic:
1. Aprecierea frecvenței respiratorii
2. Perimetria toracică
3. Evaluarea gradului de dispnee la efort

Teste folosite pentru evaluarea aparatului respirator:

1. Testul lumânării
La o distanta oarecare de gura pacientul tine o lumanare aprinsa in care suflaastfel incat sa
tina aplecata flacara fara sa o stinga. Cu cat distanta intre gura si lumanare este mai mica, cu atat
sindromul obstructiv este mai sever. Se mai poate cronometra timpul cat flacara ramane aplecata.

2. Testul formarii bulelor de apa

 Pacientul sufla printr-un tub introdus intr-o sticla cu apa; se sufla lent si continuu astfel
incat sa se formeze bule intr-o suita continua. Cronometrarea duratei expirului, adica a perioadei
de producere a bulelor este un bun test al volumelor mobilizabile si al rezistentelor la flux;
inaltimea apei in sticla reprezinta rezistenta interpusa. Acest test apreciaza evolutia bolii si a
programului de recuperare.

3. Testul apneei:
Se cere bolnavului ca, dupa un inspir maxim sa execute o apnee cat mai lunga posibil. In
general, cu cat disfunctia respiratorie este mai severa, cu atat apneea este mai scurta, iar apneea
dupa sfarsitul expirului este aproape imposibila. Este un test de apreciere a evolutiei bolii sau de
eficienta a tratamentului aplicat.

4. Testul televizorului
Observam pacientul in timp ce se uita la televizor (atentia pacientului este deviata de la
propria respiratie) - se poate constata respiraţia de repaus, influenţată numai de condiţiile
patologice a bolnavului şi nu de factorii psihici.

5. Testul conversaţiei şi al cititului

În timpul conversaţiei cu bolnavul se observă atent modul în care acesta respiră, dacă se
instalează dispneea şi care este intensitatea acesteia şi dacă apar fenomene de cianoză. De
asemenea observă respiraţia pacientului punându-l să citească cu glas tare un text, solicitându-i
diverse ritmuri de citit. Efectuat de mai multe ori, acest test permite o apreciere
asupra capacităţii respiratorii, a volumului pulmonar, al gradului de obstrucţie al căilor aeriene.

Investigatii specifice aparatului respirator:

1. Investigarea imagistica a aparatului respirator:

• Radiografia toracica
• Radioscopiile toracice
• Explorari radiologice cu substante de contrast:
• Bronhografii (contrast radioopac iodat: lipiodol)
• Fistulografii;
• Explorarea CT toracica
• RMN
 • Explorare scintigrafica

2. Radiografia toracica
Este o explorare medicala diagnostica care ofera informatii despre structura peretelui osos
toracic, mediastinului, cordului si pulmonilor, prin explorarea acestora cu radiatii X. Explorarea
este contraindicata femeilor insarcinate si necesita consimtamantul informat al pacientilor.
Explorarea necesita indepartarea hainelor si obiectelor metalice (bijuterii, ace de siguranta, nasturi
radiiopaci), care pot determina artefacte radiologice. Se efectueaza in ortostatism, in inspir
profund, blocat. Pentru studiul transparentei pulmonare distanta fata de sursa de radiatii este de 1,5
m, in timp ce pentru aprecierea siluetei cardiace si a indicelui cardio-toracic (ICT) este de 2 m.

3. Bronhografia

Este o explorare medicala diagnostica invaziva care permite diagnosticarea anomaliilor

bronsice, efectuata prin administrarea contrastului radioopac iodat prin fibrobronhoscopie.
Explorarea necesita consimtamantul informat al pacientului.

4. Computertomografia toracica (CT, Tomografia computerizata toracica)

Este o explorare medicala diagnostica neinvaziva radiologica nativa sau si cu administrare
de contrast iodat radioopac, care permite obtinerea unor sectiuni transversale ale peretelui toracic
si organelor intratoracice la o rezolutie mare. Radiatiile X emise sub diferite unghiuri penetreaza
diferit tesuturile. Imaginile obtinute sunt sectiuni transversal transtoracice efectuate la o distanta
de 10 mm. Imaginile achizitionate sunt procesate digital, pe calculator si redate grafic ca tonuri de
gri.

Adminsitrarea parenterala i.v. a contrastului radioopac iodat hidrosolubil permite

vizualizarea structurilor vasculare intratoracice. Explorarea este containdicata la femeile gravide,
la pacientii alergici la iod sau cu insufieinta renala, la cei cu claustrofobie sau cu obezitate extrema.
CT spiral de inalta rezolutie este o varianta de CT cu rezolutie superioara, sectiunile fiind realizate
la distanta de 1,5 - 2 mm, fapt care permite eliminarea artefactelor de miscare la pacientii
necooperanti. Procedurile CT dureaza aproximativ 30 min.

5. Rezonanta magnetica nucleara (RMN) toracica

Este o explorare medicala diagnostica neinvaziva bazata pe capacitatea atomilor de H din

tesuturi de a se orienta diferit intr-un camp magnetic la expunerea la unde de radiofrecventa. RMN
are o serie de avantaje fata de CT: ofera un contrast mai bun intre structurile patologice si cele
normale, permite vizualizarea structurilor vasculare, elimina artefactele osoase si poate fi repetat
fara risc de iradiere.

Explorarea este contraindicata pacientilor cu obezitate morbida, celor cu claustrofobie,

precum si persoanelor purtatoare de implanturi metalice (stimulatoare cardiace, tije metalice de
osteosinteza, implanturi timpanice, pompe de perfuzie implantate etc). Procedura dureaza
aproximativ 30 min.

Bibliografie:

• https://ro.scribd.com/doc/268255565/Evaluarea-Aparatului-Respirator
• http://www.umfcv.ro/files/r/e/RESPIRATIA.pdf
• https://www.researchgate.net/publication/262182111_Evaluarea_functionala_respirat
orie