ADMINISTRAREA OXIGENULUI

PE SONDA ENDONAZALA

 Administrarea oxigenului prin sondă nazală:

 este metoda cea mai frecvent utilizată
 permite administrarea oxigenului în concentraţie de 25%-45%
 poate fi utilizată pentru o terapie pe termen lung
 nu poate fi utilizată la pacienţii cu afecţiuni ale mucoasei nazale
 Scop:
 asigurarea unei cantităţi corespunzătoare de oxigen la ţesuturi prin combaterea hipoxiei
determinată de:
− scăderea oxigenului alveolar
− diminuarea hemoglobinei
− tulburări în sistemul circulator
− probleme care interferează cu difuziunea pulmonară

 Surse de oxigen:
 staţie centrală de oxigen
 microstaţie
 butelie cu oxigen

 Precauţii în folosirea surselor de oxigen:

 deoarece oxigenul favorizează combustia , prezenţa sa trebuie atenţionată
 pacienţii şi vizitatorii vor fi atenţionaţi asupra pericolului fumatului sau al unei flăcări în
preajma sursei de oxigen
 se vor verifica echipamentele electrice din încăperea respectivă
 se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statică (materiale sintetice) şi a
materialelor inflamabile (uleiuri, alcool)
 aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate în partea opusă sursei de oxigen
 transportul buteliilor cu oxigen se va face pe cărucioare , evitându-se lovirea lor în timpul
transportului
 buteliile cu oxigen vor fi aşezate în poziţie verticală, pe un suport şi fixate de perete cu inele
metalice, departe de calorifer sau sobă
 cunoaşterea de către personalul care manevrează oxigenul a locului de amplasare a
extinctoarelor şi a modului de utilizare a acestora

 Materiale necesare :
 sursă de oxigen
 umidificator (recipient pt.barbotarea oxigenului conţinând apă sterilă)
 sondă nazală
 material adeziv (leucoplast), pt.fixarea sondei
 manusi sterile

 Pregătirea pacientului :
Psihică :
 Se anunta pacientul, I se explica tehnica si necesitatea efectuarii
 Se obtine consimtamantul informat
Fizica :
 Se aşeazapacientul în poziţie corespunzătoare (dacă este posibil pozitie semişezând care
favorizează expansiunea pulmonară)
 Efectuarea tehnicii :
 Se asambleaza echipamentului
 Se dezobstrueaza căile respiratorii
 Se măsoara lungimii sondei de la nară la tragus
 Se umezeste sonda cu apă sterilă pentru facilitarea inserţiei şi prevenirea lezării
mucoasei
 se introduce sonda în narină perpendicular pe planul feţei pt. a nu lovi cornetele nazale;
 se fixeaza pe obraz, cu benzi de leucoplast
 se regleaza debitului de administrare a oxigenului, în funcţie de prescripţia medicului
 se aprecieaza răspunsul terapeutic al administrării oxigenului (observarea culorii
tegumentelor, măsurarea respiraţiei şi pulsului)
 se supravegheaza pacientul pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de apariţie a unor
complicaţii - supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune, debit,
etc.)
 se acorda suport psihic pacientului pe timpul administrării oxigenului şi se combate
orice cauze de disconfort
 se mobilizeaza periodic sonda
 se scoate sonda o dată pe zi şi se introduce în cealaltă nară
 se curăţa echipamentul la terminarea tehnicii

 Incidente şi accidente:
 dacă recipientul pentru barbotarea oxigenului se răstoarnă , lichidul poate fi împins de oxigen
în căile respiratorii ale pacientului, asfixiindu-l
 în cazul utilizării prelungite a oxigenului , în concentraţii mari sau la presiuni ridicate, pot
apărea:
o iritare locală a mucoasei
o congestie şi edem alveolar
o hemoragie intraalveolară
o atelectazie
 pătrunderea gazului în esofag duce la distensie abdominală

 De reţinut:
 administrarea oxigenului se va face după permeabilizarea căilor respiratorii
 înainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate măsurile de precauţie
 pe timpul administrării se vor supraveghea atent pacientul şi echipamentul de administrare
(manometrul de presiune şi indicatorul de debit)