Structura si functionarea

Calculatorului

Termenul computer personal numit și calculator personal (în

engleză: personal computer sau PC, pronunțat desemnează un anumit
gen de computer, relativ mic ca dimensiuni și performanță, pentru uz
personal. Se face deosebirea între următoarele semnificații posibile:

„Home computer” - prima generație de computere de uz

personal, tradus „calculator pentru acasă”, nestandardizate, azi
învechite, au fost fabricate de diverse companii în diverse modele

„IBM PC” (PC-urile inițiale) - computere azi învechite de la

compania IBM, model "IBM PC", cu microprocesor de tip Intel 8088 (un
Intel 8086 cu magistrala de date pe 8 biți) sau o versiune ulterioară,
construite după arhitectura IA-32 (Intel Architecture 32 bit) numită și x86,
cu procesor Intel 80386 pe 32 bit; inițial au fost concepute pentru un
singur utilizator. În 2005 compania americană IBM a vândut divizia de
PC-uri companiei Lenovo din Beijing, China, și de atunci nu mai fabrică
calculatoare personale.

„PC” propriu-zis - acestea sunt calculatoare actuale dar

compatibile cu vechile specificații "IBM PC". Se fabrică în prezent de
multe companii (dar nu și de IBM). Au în general multe forme
constructive. Drept sistem de operare utilizează Microsoft Windows sau
o distribuție de Unix.

„Calculator personal” - un termen generic pentru toate

computerele de capacitate, performanță și dimensiuni relativ mici,
destinate uzului individual, indiferent dacă e vorba de „PC”-uri propriu-

1
zise sau nu, deci indiferent dacă sunt sau nu compatibile cu "IBM PC"-ul
de mai sus. Termenul acoperă o multitudine de tipuri de calculatoare
electronice, care se deosebesc între ele atât ca principii arhitecturale,
dimensiuni, formă fizică sau greutate, cât și ca sistem de operare,
software de aplicație, funcționalitate și mod de utilizare.
Acești 4 termeni de mai sus nu trebuie confundați între ei.
Restul articolului se ocupă numai de calculatoarele actuale de tip
„PC” propriu-zis, compatibile cu vechile specificații "IBM PC".

Scurt istoric

Cel mai vechi mecanism cunoscut care se pare că putea

funcționa ca o mașină de calculat se consideră a fi mecanismul din
Antikythira, datând din anul 87 î.e.n. și folosit aparent pentru calcularea
mișcărilor planetelor. Tehnologia care a stat la baza acestui mecanism
nu este cunoscută.
Odată cu revigorarea matematicii și a științelor în timpul
Renașterii europene au apărut o succesiune de dispozitive mecanice de
calculat, bazate pe principiul ceasornicului, de exemplu mașina inventată
de Blaise Pascal. Tehnica de stocare și citire a datelor pe cartele
perforate a apărut în secolul al XIX-lea. În același secol, Charles
Babbage este cel dintâi care proiectează o mașină de calcul complet
programabilă (1837), însă din păcate proiectul său nu va prinde roade, în
parte din cauza limitărilor tehnologice ale vremii.
În prima jumătate a secolului al XX-lea, nevoile de calcul ale
comunității științifice erau satisfăcute de calculatoare analoage, foarte
specializate și din ce în ce mai sofisticate. Perfecționarea electronicii
digitale (datorată lui Claude Shannon în anii 1930) a condus la
abandonarea calculatoarelor analogice în favoarea celor digitale
(numerice), care modelează problemele în numere (biți) în loc de
semnale electrice sau mecanice. Este greu de precizat care a fost primul
calculator digital; realizări notabile au fost: calculatorul Atanasoff-Berry,
mașinile Z ale germanului Konrad Zuse - de exemplu calculatorul
electromecanic Z3, care, deși foarte nepractic, a fost probabil cel dintâi
2
calculator universal, apoi calculatorul ENIAC cu o arhitectură relativ
inflexibilă care cerea modificări ale cablajelor la fiecare reprogramare,
precum și calculatorul secret britanic Colossus, construit pe bază de
lămpi și programabil electronic.
Echipa de proiectare a ENIAC-ului, recunoscând neajunsurile
acestuia, a elaborat o altă arhitectură, mult mai flexibilă, care a ajuns
cunoscută sub numele de arhitectura von Neumann sau „arhitectură cu
program memorat“. Aceasta stă la baza aproape tuturor mașinilor de
calcul actuale. Primul sistem construit pe arhitectura von Neumann a fost
EDSAC.
În anii 1960 lămpile (tuburile electronice) au fost înlocuite de
tranzistori, mult mai eficienți, mai mici, mai ieftini și mai fiabili, ceea ce a
dus la miniaturizarea și ieftinirea calculatoarelor. Din anii 1970,
adoptarea circuitelor integrate a coborât și mai mult prețul și
dimensiunea calculatoarelor, permițând printre altele și apariția
calculatoarelor personale de acum.

Un calculator este un ansamblu de parti componente, fiecare din

ele contribuind la functionarea calculatorului.

Daca facem o diferenta intre componentele fizice si cele logice

putem spune ca un sistem de calcul este alcatuit din doua componente:

1. Componenta Hardware care este un ansamblu de circuite

electrice, electronice si parti mecanice, adica partea vizibila a
calculatorului.
2. Componenta Software care este alcatuita din programe,
adica partea logica invizibila a calculatorului.

Unitatea centrala toate datele si instructiiunile de program trec

pe aici prin drumul lor catre alte parti ale calculatorului. Ea contine
urmatoarele componente care permit calculatorului sa execute cele mai
complexe operatii

3
 o Memorie de tip SCRIE si CITESTE (Random Access
Memory - RAM) care inregistreaza temporar instructiuni si date, pe
durata cat calculatorul le foloseste. De cate ori folositi un program,
instructiunile ce-l alcatuiesc sunt stocate in memoria interna sau de
lucru. Orice informatie introduceti in calculator este stocata in memorie
ca sa poata fi folosita ulterior
o Memorie de tip CITESTE (Read Only Memory, ROM) care
stocheaza permanent instructiunile conform carora calculatorul se
activeaza si comunica cu celelate parti ale sale
o Central Processing Unit - CPU, este creierul calculatorului.
Aceasta executa instructiunile programului si prelucreaza informatia pe
care o introduceti in calculator
o Porturi de intrare iesire - sunt diverse intrari unde se
conecteaza trastatura, mouse-ul, monitorul, imprimanta, modemul,etc.
o
o Hard discul - se comporta ca o uriasa unitate de dischete ce
este inglobat in calculator si nu poate fi scos, el fiind permanent. Pentru
a stoca informatii pe el, puteti copia de pe dischete sau CD sau puteti
salva direct pe el fisierele create. Informatia ramane pe disc pana cand
doriti sa o eliminati.
o DVD, CD, Blu-ray Disc (BD)drive - unitatea de DVD, CD
care poate stoca infomatie (imagini, sunet, video clipuri, animatie) cu o
capacitate de 4,7 / 8.7 GB (DVD) respectiv 500 - 900 MB (CD) sau DVD-
RW, CD-RW unitatea care inscriptioneaza DVD-uri, CD-uri. Discurile
Blu-ray au o capacitate mult mai mare 25 GB sau 50 GB.
o Floppy drive - unitatea floppy ce permite citirea si scrierea
informatiilor memorate pe dischete (floppy discuri) . Capacitatea de
memorare este mult mai mica in comparatie cu alte tipuri de discuri.

Echipamente periferice:

Monitorul - va permite sa vedeti ce se intampla cu informatia cu

care lucrati. Ceea ce introduceti apare pe ecran , permitandu-va sa vedeti
ceea ce apasati.

4
 Tastatura - este principalul dispozitiv pentru introducerea
informatiei si a comenzilor in calculator.

Mouse-ul- este un echipament de intrare, prin intermediul lui

sunt comunicate informatii catre calculator. Se diferentiaza de tastatura
prin numarul de butoane si modul de comunicare cu calculatorul.

Imprimanta - va permite tiparirea pe hartie a informatiei din

calculator.

Scanner-ul - este un dispozitiv de intrare care permite "citirea"

unei fotografii (imagine sau text), a o recunoaste si a o introduce(salva)
in calculator.

Modem - prin folosirea lui doua calculatoare pot face schimb de

informatie prin internediul liniilor telefonice

Pana sa poata deveni eficient si util, calculatorul are nevoie

de o "educatie", de niste instructiuni care sa-i indice cum si ce sa faca.
Acestea se numesc soft.

Utilizarea calculatorului

Primele calculatoare electronice digitale, fiind foarte mari și

scumpe, erau folosite la calcule științifice complicate, de multe ori pentru
scopuri militare. ENIAC-ul a fost proiectat pentru calculul tirurilor de
artilerie, dar a fost folosit și la calculul densităților transversale de
neutroni, în proiectarea bombei cu hidrogen. Multe din
supercalculatoarele contemporane sunt folosite pentru simulări de arme
nucleare. Alte calculatoare au fost utilizate în criptanaliză, de exemplu
primul calculator electronic programabil, Colossus.
În ciuda concentrării de la început pe aplicații științifice și militare,
calculatoarele au început repede să fie adoptate și în alte domenii,
precum cel al afacerilor. LEO, unul din primele calculatoare bazate pe
arhitectura von Neumann, era folosit la gestiunea stocurilor încă din anii
1950. O dată cu apariția microprocesoarelor și ieftinirea semnificativă a

5
calculatoarelor, acestea și-au găsit aplicare în contabilitate, birotică,
alcătuirea de previziuni meteo și de altă natură, în calculele matematice
repetitive precum și în calcul tabelar.
În domeniul artelor, calculatoarele sunt întrebuințate pentru
generarea și editarea de sunet, imagini și video. Astăzi aceste activități
sunt efectuate aproape exclusiv pe calculator (computer). De asemenea,
industria jocurilor pe calculator este una foarte lucrativă.
Calculatoarele au putut fi folosite pentru comanda mecanismelor
(dispozitivelor electromecanice) din momentul în care au devenit
suficient de mici și de ieftine pentru acest scop. Primele aplicații majore
pentru calculatoarele integrate au fost ghidarea misiunilor Apollo și a
rachetelor Minuteman. Astăzi se întâlnesc din ce în ce mai rar
echipamente mecanice care să nu fie comandate într-o formă sau alta
de un calculator. Unele din cele mai complexe asemenea echipamente
sunt roboții industriali, mașini mai mult sau mai puțin asemănătoare
omului și aptitudinilor sale. Calculatoarele sunt din ce în ce mai mult
utilizate în domotică, pentru aplicații casnice de genul „dacă cineva e
acasă, computerul deschide televizorul la 7 seara“ sau „reduce căldura
noaptea”.
Roboții industriali sunt o prezență obișnuită în producția de masă,
însă roboții umanoizi încă nu au ajuns la nivelul la care sunt portretizați
în literatura de anticipație SF și sunt astăzi doar jucării sau subiecte de
cercetare. De asemenea, progresul inteligenței artificiale în crearea unui
calculator cu „inteligență” electronică la nivelul celei omenești a fost până
acum extrem de lent, deși de-a lungul timpului s-au dezvoltat metode
care permit calculatoarelor să îndeplinească destul de bine sarcini
despre care inițial se bănuia că ar fi prin excelență umane, cum ar fi
jocurile șah și go, sau citirea scrisului de mână (analogic).