NURSING IN AFECTIUNILE RESPIRATORII

ŞCOALA POSTLICEALĂ F.E.G. CURSUL 3.

EVALUAREA MORFO-FUNCTIONALĂ A APARATULUI

RESPIRATOR

Examenul fizic
 inspecţia toracelui:
 furnizează informaţii cu privire la structura osteo – musculară şi
funţionarea aparatului respirator;
 se urmăreşte configuraţia toracelui, frecvenţa şi amplitudinea
mişcărilor respiratorii (tahipnee, bradipnee, hiperpnee);
 palparea toracelui furnizează date despre:
 transmiterea vibraţiilor vocale;
 un posibil emfizem subcutanat;
 ritmul respirator;
 percuţia toracelui permite identificarea:
 modificărilor limitelor inferioare ale plămânilor;
 modificarea mobilităţii bazelor pulmonare;
 modificări ale sonorităţii pulmonare (matitate, hipersonoritate);
 ascultaţia toracelui evidenţiază murmurul vezicular sau prezenţa ralurilor.

EXAMINĂRI IMAGISTICE
1. Examinări radiologice
 radioscopia toracică:
 nu necesită pregătire specială;
 NURSING IN AFECTIUNILE RESPIRATORII

 oferă informaţii morfologice şi dinamice asupra structurilor

intratoracice;
 radiografia toracică:
 nu necesită pregătire prealabilă;
 oferă informaţii morfologice asupra structurilor intratoracice;
 se realizează după inspir profund şi apnee;
 tomografia computerizată (CT):
 informaţii suplimentare privind leziunile pleurale, mediastinale,
pulmonare;
 rezonanţa magnetică nucleară furnizează detalii de fineţe asupra
structurilor bronhopulmonare.
 bronhografia:
 mai puţin folosită astăzi, se preferă fibrobronhoscopia;
 constă în introducerea unei substanţe radioopace fluide în arborele
traheo-bronşic printr-un cateter sau bronhoscop, după care se fac
radiografii toracice;
 indicată în scop diagnostic (tumori, bronşiectazie);
2. Examinări endoscopice
 bronhoscopia/ fibrobronhoscopia:
 explorarea arborelui traheobronşic prin vizibilitatea directă cu ajutorul
unui aparat numit fibrobronhoscop;
 scopul este explorator (diagnostic, prelevări de secreţii şi biopsii),
terapeutic (indepărtare de corpi străini, administrare de medicamente,
aspiraţie de secreţii);
 pleuroscopia (toracoscopia)
 explorarea vizuală a cavităţii pleurale
 NURSING IN AFECTIUNILE RESPIRATORII

3. Examinări cu izotopi radioactivi: Scintigrafia pulmonara

4. Explorări funcţionale:
 spirometria etc.
5. Teste cutanate;
 I.D.R. la P.P.D.
6. Punctia pleurală –toracocenteza
7. Biopsia pleurală
8. Examinări de laborator:
 spută;
 lichid pleural;
 sânge
 urină.
 măsurarea gazelor sanguine (punctia arteriala)
 exsudatul nazal/faringean

1. EXAMINĂRI RADIOLOGICE
1. A. RADIOSCOPIA si RADIOGRAFIA TORACICĂ

Sunt explorări medicale diagnostice care oferă informaţii despre structura

peretelui osos toracic, mediastinului, cordului şi pulmonilor, prin explorarea
acestora cu radiaţii X.
Explorarea este contraindicată femeilor însărcinate şi necesită
consimţământul informat al pacienţilor.
Scop: studierea morfologiei si functionalitatii plămânilor, a modificarilor de
volum si de forma ale inimii pentru stabilirea diagnosticului (tumori pulmonare,
atelectazii, modificari topografice si de calibru ale bronhiilor etc.)
Indicații
 NURSING IN AFECTIUNILE RESPIRATORII

- în caz de simptome pulmonare persistente (tuse, expectoreţie);

- hemoptizie;
- bilanţul preoperator;
- localizarea exactă a punctului pentru toracocenteză în caz de pleurezie
închisă;
- viraj tuberculinic la Reacţia Mantoux.

Principii tehnice. Pentru a reda transparenţa structurilor pulmonare şi

bronşice, clişeele radiografice vor fi efectuate cu raze X (Roentgen) de intensitate
mică.
Radiografia pulmonară se face din două incidenţe: din faţă, în timpul
inspiraţiei şi apoi din profil în condiţii de obscuritate.

Pregatirea psihica a pacientului

- se anunta pacientul explicându-i-se condiţiile în care se va face
examinarea (cameră în semiobscuritate) 
- pacinetul va fi condus la serviciul de radiologie
- se explică pacientului cum trebuie să se comporte în timpul examinării
(va efectua câteva mişcări de respiraţie, iar radiografia se face în apnee,
după o inspiraţie profundă).
Pregatirea fizică a pacientului
- se dezbraca complet regiunea toracica (parul lung al femeilor se leaga
pe crestetul capului); se îndeparteaza obiectele radioopace
- se asaza pacientul în pozitie ortostatica cu mâinile pe solduri si coatele
aduse inainte (fara sa ridice umerii) in spatele ecranului, cu pieptul
apropiat de ecran sau caseta care poarta filmul
 NURSING IN AFECTIUNILE RESPIRATORII

- cand pozitia verticala este contraindicata se asaza pacientul in pozitie

sezand sau in decubit
- in timpul examenului radiologic se ajuta pacientul sa ia pozitiile cerute
de medic. Sugarii si copiii mici se suspenda in hamuri (pentru a nu se
iradia persoana care l-ar sustine)
Îngrijirea pacientului dupa examen
- pacientul va fi ajutat sa se imbrace; dupa terminarea examenului
radiologic, va fi condus la pat
- se noteaza in foaia de observatie examenul radiologic efectuat, data.
Interpretarea rezultatelor
Rezultate normale
- Interpretarea clişeului este făcută de medic la negatoscop (un panou
iluminat electric).
- Pe negatoscop, structurile mai puţin dense apar colorate în negru, iar
structurile dense (oasele) apar în alb.
- Se apreciază: conformaţia toracelui, înclinaţia şi spaţiile intercostale,
silueta mediastinală, transparenţa pulmonară.
Rezultate patologice:
- opacităţi (infiltrate) în masă – în pneumopatii virale, TBC pulmonară;
- opacităţi segmentare – în pneumonie, atelectazie;
- epanşamente (lichide) pleurale – în pleurezii purulente, serofibrinoase,
hemotorax;
- transparenţe difuze – în emfizemul pulmonar;
- transparenţe localizate – în caverne tuberculoase drenate, în pneumotorax
 NURSING IN AFECTIUNILE RESPIRATORII

1. B. TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ TORACICĂ (Computer

tomografia toracică, CT)
Este o explorare medicală diagnostică neinvazivă radiologică nativă sau şi
cu administrare de contrast iodat radioopac, care permite obţinerea unor secţiuni
transversale ale peretelui toracic şi organelor intratoracice la o rezoluţie mare.
Radiaţiile X emise sub diferite unghiuri penetrează diferit ţesuturile. Imaginile
obţinute sunt secţiuni transversal transtoracice efectuate la o distanţă de 10 mm.
Imaginile achiziţionate sunt procesate digital, pe calculator şi redate grafic ca
tonuri de gri.

Adminsitrarea parenterală i.v. a contrastului radioopac iodat hidrosolubil

permite vizualizarea structurilor vasculare intratoracice.
Explorarea este containdicată la femeile gravide, la pacienţii alergici la iod sau cu
insuficienţă renală, la cei cu claustrofobie sau cu obezitate extremă.
CT spiral de înaltă rezoluţie este o variantă de CT cu rezoluţie superioară,
secţiunile fiind realizate la distanţă de 1,5 - 2 mm, fapt care permite eliminarea
artefactelor de mişcare la pacienţii necooperanţi.
Procedurile CT dureaza aproximativ 30 min.

1. C. REZONANTA MAGNETICĂ NUCLEARĂ TORACICĂ (RMN)

toracică

Este o explorare medicală diagnostică neinvazivă bazată pe capacitatea

atomilor de H din ţesuturi de a se orienta diferit într-un câmp magnetic la
expunerea la unde de radiofrecvenţă. RMN are o serie de avantaje faţă de CT:
oferă un contrast mai bun între structurile patologice şi cele normale, permite
 NURSING IN AFECTIUNILE RESPIRATORII

vizualizarea structurilor vasculare, elimină artefactele osoase şi poate fi repetat fără

risc de iradiere.
Explorarea este contraindicată pacienţilor cu obezitate morbidă, celor cu
claustrofobie, precum şi persoanelor purtătoare de implanturi metalice
(stimulatoare cardiace, tije metalice de osteosinteză, implanturi timpanice, pompe
de perfuzie implantate etc).
Procedura durează aproximativ 30 min.
1.D. BRONHOGRAFIA
Definitie
- este o explorare medicală diagnostică invazivă care permite diagnosticarea
anomaliilor bronşice, efectuată prin administrarea contrastului radioopac iodat prin
fibrobronhoscopie.
- explorarea este mai puţin folosită în zilele noastre, se prefera fibrobronhoscopia;

- explorarea necesită consimţământul informat al pacientului.

Pregătirea materialelor necesare:

- medicamentele sedative (fenobarbital, atropina),
- anestezice,
- sonda Metras sterila,
- substante de contrast (lipiodol sau iodipin - liposolubile si ioduron B
sau diiodonul- hidrosolubile),
- expectorante si calmante ale tusei,
- scuipatoare
Pregătirea psihică a pacientului
- se anuntă pacientul şi i se explica necesitatea tehnicii
- se anuntă pacientul sa nu manance in dimineata examenului
Pregătirea fizică a pacientului
 NURSING IN AFECTIUNILE RESPIRATORII

- cu 1-3 zile inainte, se administreaza pacientului medicamente

expectorante
- in ajunul examinarii se administreaza o tableta de fenobarbital sau alte
medicamente similare (diazepam)
- cu o jumatate de ora înaintea examenului, se administreaza atropină
(pentru a reduce secreţia salivei si a mucusului din căile respiratorii) si
medicamente calmante pentru tuse
- pacientul va fi ajutat să se dezbrace şi va fi aşezat în decubit dorsal,
putin inclinat spre partea care trebuie injectata
- medicul efectuează anestezia cailor respiratorii (reuşita examinării
depinde de calitatea anesteziei), duce sonda Metras in arborele bronşic
şi apoi substanta de contrast uşor incalzita, incet, cu o presiune
moderata
- in timpul injectarii substantei de contrast; pacientul va fi ajutat sa-şi
schimbe pozitia (decubit ventral, dorsal, lateral drept şi stang)
- in timpul examinarii radiologice, se asează pacientul în pozitia
Trendelenburg (pentru a se evidentia şi arborele bronşic din părtile
superioare ale plămânilor) apoi se aşaza pacientul cu, toracele moderat
ridicat, pentru a se evidentia bronhiile mijlocii şi inferioare
Îngrijirea pacientului dupa tehnica
- dupa examen, se ajuta pacientul sa se îmbrace si va fi condus la pat
- va fi avertizat sa nu mănânce şi sa nu bea timp de 2 ore, până cand
înceteaza efectul anestezicului
- va fi atentionat sa colecteze in scuipatoare substanta de contrast care se
elimina prin tuse; nu se inghite, doarece produce intoxicatie cu iod
ATENTIE:
 NURSING IN AFECTIUNILE RESPIRATORII

- refularea substantei de contrast si patrunderea deoarece poate fi

resorbita, producând intoxicatii.

Bronhografie normală

2. EXAMINĂRI ENDOSCOPICE

2. A. FIBROBRONHOSCOPIA

Definitie
Fibrobronhoscopia este o manevră medicală invazivă care permite
vizualizarea directă a mucoasei laringiene şi traheo-bronşice, cu ajutorul
bronhoscopului flexibil, cu fibre optice (fibrobronhoscop).
Scop:
Diagnostic:
 Vizualizarea modificărilor mucoasei;
 Recoltarea prin aspiraţie a sputei pentru examene bacteriologice sau
citologice;
 Recoltarea prin periaj/biopsie a fragmentelor tisulare din zona
macroscopic modificată (suspectă) pentru diagnosticul anatomopatologic.
 NURSING IN AFECTIUNILE RESPIRATORII

Terapeutic:
 Aspirarea secreţiilor şi eliberarea căilor aeriene (extrageri de corpi
străini);
 Plasarea stenturilor pentru dilatarea unor leziuni bronşice neoplazice
obstructive (inabordabile chirurgical);
 Administrarea locală a unor medicamente.

Participarea asistentului medical la efectuarea bronhofibroscopiei:

Pregătirea bolnavului:
 I se va explica pacientului manevra ce urmează să fie efectuată (scop,
beneficiu diagnostic şi/sau terapeutic, pregătirea şi desfăşurarea
explorării). Se va sublinia importanţa cooperării pacientului în cursul
investigaţiei (minimalizarea riscurilor şi realizarea explorării în condiţii
tehnice optime);
 Se va obţine consimţământul scris si informat înainte de efectuarea
explorării;
 Este interzisă alimentaţia orală cu 6-8 ore înaintea procedurii
(minimalizarea riscului de aspiraţie în timpul explorării);
 Pacientul îşi va efectua riguros igiena orală înaintea explorării;
 Înaintea manevrei sunt evaluaţi şi consemnaţi parametrii clinici vitali
(valori de referinţă pentru supravegherea postprocedurală);
 Se cercetează testele de coagulare şi se administrează, la indicaţia
medicului, anticoagulante pentru a preveni hemoragia în caz de prelevare
de ţesut bronşic;
 Se instruieşte pacientul să rămână “à jeun” şi să nu fumeze în dimineaţa
examinării;
 NURSING IN AFECTIUNILE RESPIRATORII

 Se administrează premedicaţia conform indicaţiei medicului: antitusive,

antisecretorii, anxiolitice/tranchilizante (cu condiţia ca pacientul să nu
aibă glaucom sau adenom de prostată, fiindcă conţin atropină şi produc
midriază şi retenţie de urină);
 Se îndepărtează protezele dentare, dacă există;
Tehnică:
 Pacientului i se asigură confortul termic şi poziţional (plasare în poziţie
şezândă sau în decubit dorsal pe masa de explorare), în sala de
bronhoscopie/operaţii;
 Medicul va efectua anestezia locală a nazo şi orofaringelui (prevenirea
laringospasmului, deprimarea reflexului faringian, reducerea
disconfortului explorării pentru pacient);
 Pacientul efectuează gargară cu anestezicul local (Xilină 2-4%, Cocaină
2-4%), fără a-l înghiţi;
 Se pregăteşte seringa laringiană cu anestezic;
 Pacientul expune limba, care este menţinută în afara cavităţii bucale, cu
ajutorul unei comprese;
 Pacientul trebuie să coopereze, respirând liniştit pe nas;
 Medicul administrează anestezicul orolaringian, prin instilare lentă cu
ajutorul seringii laringiene. Pacientul va fi rugat să nu înghită anestezicul,
să expectoreze şi să scuipe într-o tăviţă renală;
 Se practică extensia regiunii cervicale pentru a facilita răspândirea
anestezicului;
 Se aşteaptă câteva minute instalarea efectului anestezic;
 Medicul efectuează bronhoscopia;
 În cazul în care în cursul explorării bronhoscopice se recoltează spută sau
fragmente de mucoasă prelevate prin biopsie, produsele biologice vor fi
 NURSING IN AFECTIUNILE RESPIRATORII

etichetate corespunzător şi trimise la laboratoarele de specialitate în cel

mai scurt timp după finalizarea explorării;
 Pe toată durata explorării asistentul medical asigură menţinerii posturii
bolnavului şi urmărirea stării generale a pacientului;
 La sfârşitul explorării medicul extrage bronhoscopul.
Rolul asistentului medical dupa bronhoscopie:
Supravegherea bolnavului după bronhoscopie
 Postprocedural pacientul va fi supravegheat clinic, prin urmărirea
funcţiilor vitale şi a statusului respirator (sesizarea la timp a eventualelor
complicaţii: sângerare, hipoxie);
 Se va urmări caracterul şi cantitatea expectoraţiei (postprocedural pot
surveni spute hemoptoice, care impun anunţarea imediată a medicului);
 Pacientul nu se va alimenta şi nu va bea în următoarele 1-2 ore după
explorare (evitarea deglutiţiei până la restabilirea reflexului faringian,
pentru prevenirea aspiraţiei). Procedura durează aproximativ 20 - 30 min.
Incidente:
 Dureri toracice, disfagie;
 Tuse, expectoraţie, spute hemoptoice;
 Subfebrilitate.
Accidente:
 Perforaţii traheo-bronşice (pneumotorax, pneumomediastin);
 Hemoptizii medii sau mari.
 NURSING IN AFECTIUNILE RESPIRATORII

Figura 2 - Reprezentare schematică a fibrobronhoscopiei

2.B. TORACOSCOPIA/PLEUROSCOPIA/MEDIASTINOSCOPIA

Sunt explorări medicale invazive realizate endoscopic, care permit

vizualizarea directă a structurilor intratoracice.
Necesită:
 obţinerea consimţământului informat al pacientului,
 pregătire preprocedurală (post alimentar cu 8 ore preprocedural,
antitusive, sedative)
 investigarea hemostazei.
 se efectuează sub anestezie generală, în sala de operaţie.
Efectuarea procedurii:
 se practică o incizie toracică şi se introduce endoscopul
 se explorează regiunea intratoracică de interes
 se practică biopsie endoscopică din structurile patologice observate.
 Se retrage endoscopul
 se suturează plaga operatorie şi se pansează steril.
 Se monitorizează posoperator pacientul.
Scop:
 NURSING IN AFECTIUNILE RESPIRATORII

- stabilirea etiologiei proceselor inflamatorii pleurale a fistulelor,

- in cazul pneumotoraxului spontan, idiopatic,
- inspectia unei cavitaţi restante postoperatorii,
- diagnosticul unei tumori, liza nervilor simpatic, vag si frenic.
Pregatirea fizica şi psihica a pacientului
Pleuroscopia (toracoscopia):
- la recamandarea medicului, pacientul e sedat atat în ziua cât şi preziua
examinarii;
- examinarea se face inainte ca pacientul sa manance - asistenta il conduce in
sala de operatie;
- pacientul este asezat in poziţie semişezand, rezemat pe partea sanatoasa
Participarea la efectuarea tehnicii pleuroscopiei (sunt necesar doi
asistenti)
- asistentul I tot timpul examinarii va susţine în abductie braţul pacientului,
care işi va sprijini antebratul flectat pe ceafa
- asistentului II ii revin: sarcina de a servi medicul cu instrumentele şi
materialele necesare fiind vorba de o intervenţie chirurgicala, se vor lua
toate măsurile de asepsie si antisepsie
Supravegherea pacientului dupa pleuroscopie:
 se urmaresc parametri vitali (temperatura, puls, TA, respiratie), ca
dupa orice interventie
 pentru a preintampina deschiderea micii plăgi, inchisa de agrafe sau
fir de catre medic plaga operatorie va fi pansata destul de strâns cu
feşi de tifon, ce vor inconjura cutia toracica
 la recomandarea medicului, pacientului i se administrează sedative şi
calmante ale tusei;
 NURSING IN AFECTIUNILE RESPIRATORII

 in primele doua zile de la interventie, se administreaza regim dietetic

usor de digerat, bogat in hidrati de carbon
 Se monitorizează posoperator pacientul. Procedura durează
aproximativ 60 min.
Accidente:
 Leziuni ale traheii, esofagului sau vaselor mari;
 Sângerare intrapleurală (hemotorax);
 Hematom intramediastinal;
 Sângerare exteriorizată;
 Pneumotorax;
 Lezarea nervului recurent;
 Mediastinite.
Contraindicaţii:
 Obstrucţia venei cave superioare (risc hemoragic);
 Sarcina.

1. EXAMINĂRI CU IZOTOPI RADIOACTIVI

A. Scintigrafia pulmonara constă în administrarea intravenoasă sau pe cale
inhalatorie a unei substante radioactive. Evidentiază vascularizatia (perfuzia
pulmonară) si ventilatia.
 scintigrafia prin perfuzie constă în injectarea i.v. a unor particule marcate
radioactiv (Technetiu 99m, MAA, Xenon-133 etc). Se inoculează i.v. serum
albumina cu Technetiu radioactiv sau iod radioactiv. Zonele hipocaptante se
compară cu modificările radiografice stabilind indicatiile chirurgicale.
Metoda este indicată în tromboembolia pulmonară (absenta perfuziei într-un
anumit teritoriu), în supuratiile pulmonare (brontiectazie, abcese) evidentiind
teritorii neperfuzate, în cancerul pulmonar centrohilar (arie nevascularizată),
 NURSING IN AFECTIUNILE RESPIRATORII

în bronhopnemopatia cronică obstructivă (perfuzie neomogenă), în

hipertensiunea pulmonară (abolirea perfuziei la baze) si în astmul bronsic.
 scintigrafia inhalatorie constă în inhalarea unor aerosoli radioactivi cu un
nebulizator. Este indicată în neoplasmul bronsic (evidentiind gradul
obstructiei), în astmul bronsic, tromboembolia pulmonară si emfizemul
pulmonar.