R1.

Caracteristicile curentului de descărcare pentru un defibrilator cardiac

Considerente teoretice
Defibrilarea: tehnică de reanimare adresată inimii aflate în fibrilaţie ventriculară şi/sau atrială.
Fibrilaţia cardiacă: succesiune de impulsuri de mică amplitudine şi frecvenţă ridicată (180 - 300
bpm). Dacă în răstimp de 1-2 minute nu este înlăturată, rezultă stopul cardiac.
Defibrilatorul este comparabil cu un stimulator cardiac şi conţine trei componente: generatorul
de impulsuri electrice, electrozii şi un sistem de programare (programator).
Generatorul de impulsuri este un dispozitiv foarte mic, cu un volum de aproximativ 36 cm3.
Practic el lucrează ca un mic computer asimilând informaţii despre ritmul cardiac al persoanei cu
ajutorul electrozilor şi verificând dacă frecvenţa cardiacă este prea lentă sau prea rapidă (dacă
inima bate regulat sau neregulat). In cazul în care se constată abateri de la ritmul normal, acestea
sunt înregistrate de defibrilator sub forma unor ECG şi pot fi citite cu ajutorul programatorului,
astfel încât medicul poate reseta dispozitivul, dacă este cazul.
Energia necesară defibrilatorului pentru a funcţiona provine de la o baterie specială, care poate
rezista între 5 şi 10 ani, în funcţie de solicitări.
Constructiv, defibrilatoarele pot fi de două tipuri:
- defibrilatoare externe - au doi electrozi amplasaţi transtoracic (cuprind un traseu care include
zona inimii)
- defibrilatoare interne - au doi electrozi filiformi (folosiţi în cadrul operaţiilor pe cord deschis)

Fig. 1. Defibrilator extern.

Fig. 2. Schema circuitului electric pentru faza de descărcare a condensatorului

unde:
Ri: rezistenţa electrică internă a defibrilatorului; Rp : rezistenţa electrică a pacientului;
Ecuaţia care descrie descărcarea condensatorului
di 1
( Ri  R p )  i  L     i  dt  0 (1)
dt C
cu condiţiile iniţiale
i(0) = 0 U(0) = Uc.
Notând R = Ri + Rp, se definesc mărimile
- factorul de amortizare   R / 2L 
- pulsaţia de rezonanţă 0  1/ L  C .
În raport cu relaţia dintre  şi 0, există trei tipuri ale formei de variaţie a curentului
a) pentru 0 >  - regim oscilant amortizat, expresia soluţiei ecuaţiei (1) fiind
 2 
ioa (t )    C  U c   2  1  e  t  sin   t   02   2 (2)
 
b) pentru 0 <  - regim aperiodic (simplu), expresia soluţiei ecuaţiei (1) fiind
 2  et  e t
ia (t )    C  U c   2  1  e  t     2  02 (3)
  2
c) Forma aperiodică critică a impulsului de curent (pentru 0 = ) are expresia
iap,cr (t )  U c  C   2  e  t  t (4)
iar valoarea maximă a impulsului critic este
  C U c
I max  (5)
e
Timpul corespunzător valorii maxime a curentului aperiodic critic este: tm  1/  .
Variaţia curentului de descărcare în cele trei regimuri:

Fig. 3. Variatii temporale ale curentului de descărcare.

unde:
********: regim aperiodic critic;
++++++ : regim oscilant amortizat;
----------- : regim aperiodic.
Date de intrare:
U c  1,2  0,1  N * [kV]
Ri  7  0,1  N * [Ω]
R p  R p 2  30  0,5  N * [Ω]
R = Ri + Rp
ti  7  0,05  N * [ms]

Cerinţe:
1. Dimensionarea condensatorului C si inductivităţii L.
2. Reprezentarea variaţiilor temporale ale curentului de descărcare pentru trei valori diferite ale
rezistenţei totale: R1 = R/2; R2 = R şi R3 = 1,5·R (interval de timp: [0; 0,016] [s])