Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Numim regim tranzitoriu trecerea unui sistem de la o stare stabila la o alta stare
stabila. Cele doua stari stabile se mai numesc si regimuri permanente .
Analiza circuitelor electrice in regim tranzitoriu este posibila:
- în domeniul timp (reprezentare directa a marimii functie de timp) prin urmatoarele
metode:
a) metoda directa
b) a variabilelor de stare
c) metoda raspunsului tranzitoriu la excitatie treapta
- în domeniul frecventa (utilizeaza reprezentari simbolice ale functiilor) prin urmatoarele
metodele:
a) aplicarea transformatei Fourier(metoda spectrala)
b) aplicarea transformatei Laplace (metoda operationala)
Deoarece tensiunea u(t) este integrabila rezulta ca fluxul este o functie continua
si în momentul initial t=0-=0+ fluxul este Φ (0-)=Φ (0+)
Capitolul 7 208
1 1 q2
We = CU2 = . Variatia acestei energii reprezinta puterea instantanee la bornele
2 2 C
dq
condensatorului. Curentul prin condensator este definit de relatia i = . Daca sarcina q
dt
ar varia în salt curentul prin condensator ar avea valoare infinita, ceea ce nu este posibil
fizic.
Concluzii:
Circuitele de ordinul I pot fi R-C, R-L serie sau paralel. Aceste circuite pot fi sub
excitatie proprie sau improprie. Raspunsul sistemului sub excitatie proprie poarta numele
de raspuns natural.
Circuitul este sub excitatie proprie daca din ecuatia diferentiala de ordinul I pe
care o satisface raspunsul, impunând conditiile de regim permanent, acesta (raspunsul)
se poate determina direct din excitatie. În continuare sunt prezentate tabelat circuitele de
ordinul I în regim de excitatie proprie:
Circuite R – C
Aplicând teorema de
transformare a surselor
de tensiune în surse de
curent fata de bornele
condensatorului
e (t ) = u R + u C ig = iR + iC ; ig =
e
du C R
i = C dt
uC u du
iR = ; ig = C + C C
du C R R dt
e (t ) = RC + uC
dt du C
i g R = u C + RC
dt
Circuite R – L
Aplicând teorema de
transformare a surselor
de tensiune în surse de
curent fata de bornele
bobinei
ig = iR + iL
di L e = ig ⋅ R
u L = u R = Ri R = L
dt
di L
i g R = Ri L + L
L di L dt
⇒ iR =
R dt
e L di L
= iL +
L di L R R dt
ig = iL +
R dt
Capitolul 7 210
dy
Ecuatiile de tipul τ + y(t ) = x( t ) sunt ecuatii de ordinul I în regim de excitatie
dt
d
proprie. Daca se anuleaza variatia în timp = 0 se obtine regimul permanent iar
dt
raspunsul are aceeasi forma de variatie cu excitatia y(t)=x(t). Raspunsul y(t), egal cu
excitatia x(t), este raspunsul natural pentru circuitele în regim de excitatie proprie.
Sa analizam raspunsul natural pentru circuitul RC cunoscând încarcarea
continua a condensatorul cu tensiunea uC de la zero la tensiunea E (fig.7.1).
Presupunând condensatorul încarcat cu tensiunea E în caz de scurcircuitare a circuitului
RC se obtine ecuatia ce descrie descarcarea unui condensator în conditii initiale nenule
(UC(0)=E) UR+UC=0, relatie echivalenta cu Ri+uc=0. Curentul de descarcare înlocuit în
ecuatia prezentata conduce la ecuatia diferentiala de ordinul I:
dU C
RC + UC = 0
dt
Fig.7.1 Fig.7.2
excitatie. În regim permanent pentru circuitul analizat (excitatie în cc) UCf=E iar solutia
Fig. 7.3
dt
Solutia este denumita componenta de regim liber. Aceasta solutie înlocuita în ecuatia
Fig. 7.4
Capitolul 7 212
2. Constanta de timp τ reprezinta timpul dupa care raspunsul îsi atinge valoarea
de regim permanent daca ar avea aceeasi viteza de variatie cu cea din momentul initial.
Ea reprezinta timpul ideal de atingere a raspunsului permanent daca raspunsul ar avea
aceeasi viteza de variatie cu cea din momentul initial.(raspuns ideal)
Raspunsul circuitului în momentul t=τ este:
y(0) y(0)
y(τ ) = y (0) ⋅ e −1 = = = 0,37 y(0)
e 2,7
are valoarea ε din valoarea initiala y(0). În aceasta situatiei: y(t)=εy(0), dar y( t) = y(0) ⋅ e −tε τ
y( t ) y (t ) y( t )
rezultând ⇒ = e −tε τ ⇒ t ε = −τ ln sau t ε = −τ ln ε cu ε = ce are valoarea
y (0) y(0) y(0)
1
caracteristice p=− ( planul p) solutiei îi corespunde un punct pe axa reala cu
τ
1
valoarea p=σ. Întrucât în planul ecuatiei caracteristice p = σ + jω = − deducem
τ
atenuarea:
y( t ) y(t ) 1 y( t )
= e −t τ = e t⋅p = e σt ⋅ e jω t rezultând: e σt = respectiv σ = ln
y(0) y(0) t y(0)
dy 1 tτ
τ + y = x (t ) e
dt τ
rezultând:
dy t τ 1 t τ 1
e + ye = x (t ) e t τ sau
dt τ τ
d
dt
[
yet τ = ]
dy t τ 1
dt
e + ⋅ y ⋅ et τ
τ
atunci:
d
dt
[ 1
]
yet τ = ⋅ x( t ) ⋅ e t τ
τ
∫ dξ [y(ξ)e ] dξ = ∫ τ x(ξ) e
td 1 t
ξτ ξτ
dξ
0 0
1 −t τ t
3 + τ e ∫0 x( ξ ) e dξ
−t τ ξ τ
⇒ y( t) = y1(4
02
)e4
yl 14442444 3
yf
τ 0
1 X ⋅ τ ⋅ e −t τ
y( t) = y(0)e −t τ + Xτe −t τ ⋅ e t τ −
τ τ
(
y( t) = y( 0) e − t τ + X 1− e − t τ = y1
(4
02
) e4 )
−t τ
3 + raspuns
X
{ − Xe
123
−t τ
y( t ) = (y( 0) − y f ( 0) )e − t τ + y f (∞)
144 42444 3 123
solutie regim tranzitori u solutie regim permanent
1 ξτ
du = e dξ
τ
u=e ξ τ
1
dv = cos ωξ dξ v = sin ωξ
ω
t
1 1 ξτ
−∫
t
rezulta: I1 = sin ωξ e ξ τ
e sin ωξ dξ .
ω 0
0 τω
Capitolul 7 214
Notând: t 1 ξτ
t
1 t ξτ , si în baza acelorasi
I2 = ∫ eξ τ sinωξ dξ = − e cos ωξ + ∫ e cos ωξ dξ
0 ω 0 ωτ 10 442443
I1
1
du = e ξ τ dξ
τ
u=e ξ τ
1
dv = sin ωξ dξ v = − cos ωξ
ω
t
1 ξτ 1
I1 = A + e cos ωξ − 2 2 I1
ω2 τ 0
ω τ
t t
1 1 1 ξτ
I1 1 + 2 2 = sin ωξ e ξ τ
+ e cos ωξ
ω τ ω 0
ω2τ 0
1 + ω2τ2 1 tτ 1 1
I1 = e sin ω t + 2 e t τ cos ωt − 2
ωτ ω ω τ ω τ
2 2
Atunci solutia fortata de excitatie a ecuatiei este:
Xm e −t τ ω 2 τ 2 e t τ et τ 1
yf = ⋅ ⋅ 2 cos ωt +
2 2
sin ω t − 2
τ 1+ ω τ ω τ ω ω τ
yf =
Xm
1 + ω2τ2
[
cos ωt + ωτ sin ω t − e − t τ ]
Utilizând identitatea trigonometrica cos ωt + ωτ sin ω t = 1 + (ωτ )2 [cos(ωt − arctgωτ )]
Xm Xm
⇒ yf = cos(ω t − arctgωτ) − e −t τ
+4ω4
τ 442444443
2 2 1 + τ4 ω
2 2
114 14 244 3
y f ( ∞) yf ( 0) =
Xm
cos(arctgωτ)
1+ τ 2 ω2
În baza notatiilor de mai sus se poate defini solutia completa de regim tranzitoriu
sub forma:
y t = ( y (0 ) − y f (0 ))e − t τ + y f ( ∞)
144 42444 3 123
solutia de regim tranzitori u solutia impusa de
regimul permanent
Exemplul 1
Capitolul 7 215
dU C
e(t)=E ⇒ UR+UC=E, dar i=C
dt
dUC
RC + U C = E . Solutia conform celor prezentate anterior este:
dt
UC=UCt+UCp cu UCt = Ae −t τ
UC ( t ) = Ae−t τ + E
UC ( t ) = (U C (0) − E )e −t τ + E
Fig. 7.5
Exemplul 2
Circuitul RC excitat în ca cu e(t)=10⋅cos2π103t, ω=103 conduce la urmatoarea
dU C
ecuatie diferentiala τ + U C = E m cos ωt . Solutia acestei ecuatii este de forma
dt
E 1
Em 1 1
Rezolvarea în complex conduce la: UC = ⋅ ⇒ UC = m ⋅ ,
2 1 + jω RC 2 R 1 + j ωC
R
Em 1
relatie echivalenta cu UC = ⋅ sau restrânsa sub forma:
2 1 + ω 2 (RC) 2 ⋅ e j⋅arctgω RC
Capitolul 7 216
Em 1
UC = ⋅ ⋅ e − j⋅arctg ωRC
2 1 + ω2 τ2
U Cp (t ) = Re{ 2e jωt
⋅ UC = } Em
cos(ωt − arctgωτ )
1 + ω2τ2
cos(ωt − arctgωτ )
Em
U C ( t ) = Ae− t τ +
1 + ω2τ2
cos(arctgωτ) ,
Em
U C (0 ) = A +
1 + ω2τ2 A = U C ( 0) −
Em
cos(arctgωτ )
123 1 + ω 24
τ2424444
y( 0) 1 4 4 3
y f (0 )
cos(arctgωτ ) ⋅ e − t τ + cos(ωt − arctgωτ )`
Em Em
U C ( t ) = U C (0) −
1+ ω τ 1 + ω2 τ2
2 2
Fig. 7.6
Fig. 7.7
2. Circuit derivator RC
Capitolul 7 217
Fig. 7.8
dU
Considerând tensiunea pe rezistor U R = Ri = RC tensiune de iesire, forma de
dt
Exemplul 1
Circuitul din figura 7.9 functioneaza cu întrerupatorul k închis. La momentul t=0 se
deschide. Sa se tras eze variatia tensiunii v(t) de pe rezistenta de 1KΩ.
a) În regim permanent (înainte de descarcare) stabilim tensiunea UC(0) ce
încarca condensatorul.
Rezolvare:
v1 5
Potentialul V1 este impus de sursa rezultând i x = = = 0,5mA .
10 10
uc(0)=v1-v2=5-(-2V)=7V
b) În regim tranzitoriu, la deschiderea întrerupatorului k, circuitul echivalent este:
Fig.7.9.
1 t
c ∫0
careia îi corespunde ecuatia Joubert − u c (0) + u c = idt .
Fig. 7.10
du c
u c (0) = u c + R eg ⋅ C
dt
u c0 = Ae τ
−t
−t
u c ( t ) = u c 0e τ
u cp = u c ( 0)
du c 1 −t
Curentul de descarcare este dat de relatia i = c = C ⋅ u c0 ⋅ − e τ . Înlocuirea
dt τ
u 10i x + i1 = u
R eg = ; ⇒ 10i x + 5i x = u ⇒ 15i x = u
i 0 = i x + 4i x − i 1 ⇒ i1 = 5i x
u u u
ix = ⇒ R eg = = = 15K Ω
15 ix u
15
În baza acestei rezolvarii curentul de descarcare al condensatorului respectiv
tensiunea la bornele rezistorului de 1kΩ devin
−7 −t τ 7 ⋅5 − tτ 7 −t
i= ⋅ e ; v (t ) = 5 i x = − e =− e τV
15 15 3
1
u c 0 0
−
d
⋅ = C ⋅ u c + 1 ⋅ e
i l − 1 − i L L
dt R
L L
spatiul starilor.
Matricele coeficientilor A,b se numesc matricea de tranzitie a sistemului si
respectiv matricea asociata vectorului de intrare x. Solutia acestei ecuatii este similara
celei discutate în subcapitolul anterior (7.2.1.2).
−t .
y = y(0 ) − y t (0) ⋅ e τ + y( ∞)
1 2 3 {
ytranz yperm
Capitolul 7 220
Ecuatia diferentiala de ordinul I poate fi scrisa sub forma ecuatiei de stare astfel:
1 1
= − ⋅ y + x (t ) ⇒ [y ] = − ⋅ [y ]+ ⋅ [x (t )]
dy 1 1 d
dt τ τ dt τ τ
Fig.7.11
Fig.7.12.
du c
impunerea conditiei de conexiune i c = C = i L = i R rezulta:
dt
d du
2
du c d u du
e (t ) = RC + L C c + u c ⇒ LC 2 c + RC c = e( t )
dt dt dt dt dt
d 2 u c R du c 1 e (t )
2
+ + uc =
dt L dt LC LC
Capitolul 7 221
du c
Rezolvarea implica cunoasterea uc(0) si . Tensiunea initiala a
dt t = 0
condensatorului uc(0) este cunoscuta dar derivata acesteia nu este explicit cunoscuta
du c
. Aceasta este determinata din curentul initial prin bobina astfel:
dt t = 0
du c du i (0)
iL = ic = C ⇒ c = L .
dt t = 0 dt t = 0 C
du c
Daca se alege variabila de stare curentul din bobina i L ( i L = i c = C ) ecuatia pe
dt
de di d 2 i du de d 2i di i de
= R +L 2 + c = = L 2 +R + = .
dt dt dt dt dt dt dt C dt
d 2 i R di 1 1 de
Împartind prin L rezulta: 2
+ + i= . Rezolvarea implica cunoasterea
dt L dt LC L dt
di L d du
iL(0) si = C c
dt t = 0 dt dt t =0
Fig . 7.13
ig =iR+iL+ic
u du
ig = + iL + C c
R dt
di L
Impunerea conditiei de conexiune u c = u R = u c = L conduce la:
dt
L di L d 2i d 2i L di L i L ig
ig = + i L + CL 2L ⇒ 2L + + =
R dt dt dt RLC dt LC LC
d 2iL 1 di L 1 ig
2
+ + iL = ecuatie în care variabila de stare este curentul prin bobina.
dt RC dt LC LC
Utilizarea tensiunii condensatorului drept variabila de stare uc necesita definirea
Capitolul 7 222
di g d2 u
+ (i L ) + C 2 c
1 du c d
=
dt R dt dt dt
di L di u u
uL = L ⇒ L = L = c
dt dt L L
di g 1 du c u c d 2u d 2u c 1 du c 1 1 di g
atunci: = + + C 2c sau 2
+ + uc = .
dt R dt L dt dt RC dt LC C dt
d 2y dy
Ecuatia generala a circuitelor de ordinul II este + 2 ⋅ ξω 0 + ω 20 y = x , ecuatie
dt 2 dt
obtinuta pe baza urmatoarelor notatii:
R 1
2ξω 0 = L 2ξω 0 = RC
sau .
ω 20 = 1 ω 20 = 1
LC LC
diferentiale, [ ]
ecuatia caracteristica este: y p 2 + 2ξω 0 p + ω 20 = 0 ⇒ p 2 + 2ξω 0 p + ω20 = 0 cu
radacinile: p 1 = − ξ ± ξ 2 −1 ω 0 .
2
Matematic, daca:
1. ξ>1 atunci, p1 = −ω 0 − ξ + ξ2 − 1 = − ; p2 = − ω0 − ξ − ξ 2 − 1 = −
1 1
τ1 τ2
1 1
⇒ τ1 = − =
p 1 ω ξ − ξ2 − 1
0
p1 , p 2 ∈ R.
1 1
τ2 = − =
p 2 ω ξ + ξ 2 − 1
0
τ1 dy(0)
t = 0, y(0) = A1 + A2 A1 = y(0) + τ 2
τ1 − τ 2 dt
dy 1 1 ⇒
= − A1 + A 2 τ2 dy(0)
dt τ1 τ2 A2 = y(0) + τ1
t= 0
τ 2 − τ1 dt
Planul ecuatiei y
caracteristice
Fig. 7.14
1R 1 R LC 1 C 1 R 1 R
Parametrul ξ= ⋅ = ⋅ = R = = reprezinta rata
2 L ω0 2L 1 2 L 2 L 2 Z0
C
L
U L ω0 LI C
atenuarii. Factorul de calitate al circuitului este Q = = = , cu Z0=RQ face ca
U RI R
1 1
rata atenuarii exprimata functie de acesta sa fie ξ = ⋅ .
2 Q
1
τ1 = τ 2 , p1 = p 2 , τ1 = , p1 = − ω0 ξ . Solutia ecuatiei circuitului este în acest caz
ω0 ξ
reprezentata în fig.7.15.
Planul ecuatiei
caracteristice
Fig. 7.15
y
Capitolul 7 224
Planul ecuatiei
caracteristice
Fig. 7.16
d 2u c du
LC + R e c + u c = e (t )
dt 2 dt
du c
Variabilele de stare u c si i L = i c = C înlocuite în ecuatia de mai sus conduc la
dt
definirea sistemului.
du c du c 1
i L = C dt dt = C i L
rearanjate sub forma:
L di L + Ri L + u c = e( t ) di L = − R i L − 1 u c + R
dt dt L L L
1
d u c 0 1 0 0
= C u c + 1
dt i L − 1 R i L 1
− L e( t )
L L
d
[y ] = [A][y ]+ [B][x( t )] ecuatie similara cu a circuitului de ordinul I ce are
dt
forma
d
[y ] = − 1 [y] + 1 [x( t )] ; τ - constanta de timp (de tranzitie).
dt τ τ
Capitolul 7 225
Fig. 7.17
5i V
Fig.7.18.
4 10
i 1 0 0 i
d 7 1 7
i2 = 0 0 − 3 ⋅ i 2 + 3 ⋅ v S
dt 4 4
v C − 4 4 − v C
7 7
dv C
rezultat al aplicarii teoremei I Kirchhoff − i 2 + C ⋅ − i + i 1 = 0 , si al definitiei tensiunii pe
dt
di di v − 5i − vC
bobine: L 2 2 = vS − v C si L1 1 = 5i + v C , unde i = S , vs = 10 V .
dt dt 2
Capitolul 7 226
Fiind data o functie variabila f(t), neteda pe portiuni pentru t>0, ce satisface
inegalitatea f (t ) < Aeσ 0 t cu σ0>0 pentru t>t0 (creste mai lent decât o exponentiala), se
F(p ) = L[f (t )] = ∫ f (t )e −p t
dt ,
−
0
unde: - F(p) – functie de variabila complexa, p=σ+jω (σ>σ0 pentru a creste mai lent ca
exponentiala).
Functia f(t) se numeste functie original iar F(p) functie imagine.
1. Liniaritate
2π
p = σ + jω = σ + j ; p →∞⇒ t →0
t
L dfdt(t ) = ∫ dfdt(t) e − pt
dt ; integrând prin parti:(uv)’=u’v+uv’. Rezulta u’v=(uv)’-uv’
0−
L dfdt( t ) = ∫ dfdt( t ) e
∞
(
d f (t )e − p t ) ∞
∫ dt − ∫ − pf ( t )e −p tdt =
−p t
dt =
0 −
0−
dt 0
Capitolul 7 227
∞
= f (t)e − pt + pF(p) = pF(p ) + lim f (t ) − f(0 − )
0− → ∞3
1t2
=0
L dfdt( t ) = pF(p) − f (0 ) −
L ddt f = p F( p) − p d n −1 y(0)
n
n −1 dy(0)
n
y(0) − p n −2 −L −
n
dt dt n −1
e −p t
t
0 0 0 0
5. Teorema întârzierii
t ∞ ∞
L[f (t − τ) ] = ∫ f (t − τ)e −p t
dt = ∫ f ( t' ) e −p (t ' +τ) dt ' = ∫ e −pτ f (t ' )e −p t' dt '
τ 0 0
L[f (t − τ)] = e −p τ
F(p)
6. Teorema atenuarii
∞ ∞
L[e −λt
]
f ( t ) = ∫ e −λtf ( t )e −p tdt = ∫ f (t )e −( p +λ) t dt = F(p + λ)
0 0
7. Teorema asemanarii
∞ pt
k ∞ f ( kt ) −pk k t 1 p
L[f (kt )] = ∫ f ( kt )e −
k
k
dt ⋅ =∫
k 0 k
e d (kt ) = F
k k
0
Fig.7.19
0, t < 0
Aceasta functie, matematic, are urmatoarea definitie: h( t ) = . Ea poate fi
1, t > 0
considerata conform relatiei h( t) = lim f ( t ) , limita unei functii rampa f(t) (fig.7.20).
ε →0
0, t < − ε
1
f ( t) = t + ε pentru t=0, f ( t ) = .
, −ε < t < ε 2
2ε
1 −b
t = + ε, f ( t ) = 1 = aε + b ⇒ a =
ε
b
t = − ε, f ( t ) = 0 = − aε + b = 0 ⇒ a =
Fig.7.20 ε
b t t + ε 1 t+ε
atunci: f ( t ) = t + b = b + 1 = b = (t + ε ) ; f ( t ) = . Derivata acestei functii se
ε ε ε 2ε 2ε
df 1 df df
numeste impuls unitar = ; pentru ε → 0, → ∞ . Notam δ( t ) = lim unde:
dt 2ε dt ε→ 0 dt
0 t < −ε
1
δ( t ) = − ε < t < ε . Suprafata determinata de impulsul unitar, de latime 2 ε si înaltime
2⋅ ε
0 t>ε
1/2ε, are aria unitate. La limita impulsul unitar are reprezentarea din fig.7.21, însa, fizic,
∞
e −p t
Fig.7.21 (uv)’=uv’+u’v, unde se noteaza u=ch(t) si v = . Înlocuind rezulta:
−p
∞ ∞ ∞ ∞
− pt
e − pt e −pt
L [ch(t )] = ∫ d ch(t ) e dt − ∫ c
dt = ch( t)
c
+ e −pt =
c
dt −p − p − p 0−
p p
0 0
14243 0
=0
L[f (t) ] = ∫ 1⋅ e − λt
⋅ e −p tdt = ∫ 1⋅ e −(p +λ) t dt =
1
p+λ
0 0
e jωt − e − jω t
Substituind: sin ωt = se obtine transformata Laplace a functiei:
2j
∞ ∞ ∞
e jωt − e − jω t −p t
L[y m sin ωt ] = ∫ y m
2j
y
2 j
y
⋅ e dt = ∫ m e jωt ⋅ e −p tdt − ∫ m e −jω t ⋅ e −p tdt
2j
0 0 0
∞ ∞
ym ym −( p− jω) t y 1
∫ 2j e ⋅ e −p tdt = ∫
jωt
e dt = m ⋅ ⇒
0 0
2j 2 j p − jω
1 1 y m p + jω − ( p − j ω) ym ⋅ 2 j ω
L[y sin ωt ] =
ym
− = ⋅ =
p − jω p + j ω 2 j p 2 + ω2 2 j ⋅ ( p2 + ω2 )
m
2j
ω
L[y m sin ωt ] = y m ⋅
p 2 + ω2
1) Teorema derivarii
d ∞
∞
∫ f ( t )e dt = ∫ [− tf ( t )]e dt = L[− tf (t )]
d
( F( p)) = −p t −p t
dp dp 0 0
2) Teorema integrarii
Capitolul 7 230
∞
f (t )
∫ F(p )dp = L
p
t
(operatia inversa derivarii)
1 σ + jω
2πj ∫σ−jω
f ( t) = F(p)e p t dp σ > σ0
4) Teorema Heaviside
P(p)
Daca F(p ) = unde pk radacinile numitorului sunt reale si distincte atunci
Q(p)
= ∑ k ⇒ (p − p k )
n
P (p ) c1 c2 ck c P (p )
F(p ) = = + +L + = ck
Q (p ) p − p 1 p − p 2 p − p k p= 1 p − p k Q (p )
P( p) 1 P(p k ) P( pk ) dQ
lim (p − p k ) = P(p k ) lim = = , unde: Q ' (p k ) = .
p→ p k Q(p ) p→ p k Q ( p) Q (p − p k ) Q'( p k ) dp p = p
lim k
p − pk p − pk
ck P (p k )
Rezulta functia imagine de forma F(p ) = ∑
p − p k ∑ Q' ( p k ) p − p k
1
= ⋅ , iar functia original
P (p k ) p k t
corespunzatoare este: f ( t ) = ∑ e .
k Q' ( pk )
Daca numitorul are radacini nule p=0 functia imagine poate fi descompusa în
P(p) c 0 c
fractii simple astfel: = + 1 +L
Q( p) p p − p1
P(p) P( p) P( 0)
iar coeficientul radacinii nule se determina cu relatia c 0 = lim p = lim p = .
p →0 Q(p) p → 0 pQ1 ( p) Q1 ( 0)
P( p k )
Q1 (0) p ∑ pQ1 ' (p k ) p − p k
P(0) 1 1
Obtinem în acest mod functia imagine de forma F(p ) = ⋅ + ⋅ având
P( p k )
Q1 (0) ∑ p k Q1 ' (p k )
P(0)
functia original data de expresia f ( t ) = + epkt .
a. Rezistorul
Ecuatia din domeniul timp u(t)=Ri(t) admite
urmatoarea imaginea operationala:
1 I( p)
Y( p) = = se numeste admitanta operationala.
Z(p ) U(p)
b . Bobina ideala
Fig.7.23
1 t
L ∫0 L
Aplicând transformata Laplace relatiei i (t ) = i L (0)h (t ) + u ( t )dt rezulta ecuatia
IL 0 1 U L ( p) IL 0 U L (p)
în domeniul imagine pentru o bobina ideala I(p) = + = + cu
p L p p pL
1
Z L ( p) = pL ⇒ YL ( p) = . Schema operationala atasata ecuatiei operationale este:
pL
Fig. 7.24
Din ecuatia în tensiune a bobinei Li( t ) = Li L (0)h (t ) + ∫ u L ( t )dt , prin derivare, rezulta
0
di
L = Li L (0)δ(t ) + u L ( t ) . Trecând în domeniul imagine se obtine ecuatia operationala si
dt
pLI(p) = LI L 0 + UL (p )
E L 0 = Li L 0
1
YL (p) =
pL
Fig.7. 25
UL (p ) = pLI(p) − LI L0
Observatie:
Ecuatiei Joubert e±ub=zi, prin aplicarea transformatei Laplace conduce la
urmatoarea imagine operationala a ecuatiei: E(p)±U(p)=Z(p)⋅I(p).
L u = ∑ L di k
n
⇒ U j (p) = ∑ L jk (pIk ( p) + i k (0) )
j
k =1
jk
dt
n n
U j ( p) = ∑ pL jk I k ( p) − ∑ L jk I k (0)
k =1 k =1
n
E k L = ∑ L jk I k (0) - suma tensiunilor conditiilor initiale.
k =1
Fig.7.27
d. Condensatorul
Capitolul 7 233
t
du c 1
C ∫0 c
Ecuatiilor din domeniul timp i c = C sau uc = i (t ) dt + u c0 , prin
dt
Fig. 7.28
u c (0) 1
Ic (p) = pCU c (p) − CUc (0) ⇒ Uc (p ) − = Ic (p )
p pC
1 I c u c0 I u u c0 I
Uc (p ) = + ; Uc (p) = c + c 0 ; − + U c ( p) = c = Z c (p ) ⋅ Ic (p)
C p p pC p p pC
1
− E c 0 + Uc (p) = Z c (p ) ⋅ Ic (p ) ⇒ Zc (p ) =
pC
Concluzii:
1° În aplicarea transformatei Laplace pentru elementele reactive trebuie
determinate conditiile initiale înainte de comutare.
tensiune operationala
2° Raportul se numeste impedanta operationala Z(p).
curent operational
e1. Serie
Ecuatia tensiune-curent la bornele dipolului este:
Aplicând
d 1 t di 1 0 1 t
u = u R + u C + u L = Ri + L + ∫ idt = Ri + L + ∫ idt + ∫ idt
dt C − ∞ dt C −∞ C0
123
u c (0 )
1 uc 0
U( p) = I(p) R + pL + + − LiL ( 0)
pC 1p4243
−Ec 0
1
E c0 + U(p) = Z( p)I( p) cu Z(p ) = R + pL + .
pC
e2. Paralel
Capitolul 7 234
u 1 t du
R L −∫∞ L
i = iR + i L + iC = + u dt + C c sau
dt
Fig. 7.26 u 1 0 1t du
i= + ∫ u L dt + ∫ u L dt + C c
R L −∞ L0 dt
1424 3
iL (0 )
U iL 0 1
I= + + U + C[ pU − u c0 ] , relatie ce poate fi restrânsa in forma :
R p pL
1 1 i
I = U + + pC + L 0 − Cu c0
R pL p
e us
Ecuatia Joubert în curent a unei laturi are forma: i = + = i g + yus ce admite
z z
Fig.7.27
Fig.7.28.
Fig.7.29.
−i L − i L 0 + i 1 = 0
5
− v1
p v v − v2 v
relatii completate cu i 4 = , i1 = 2 , iL = 1 , i c = 1 = pCv1 .
4 R1 pL 1
pC
5
−v
p 1 v1 1 2,5 v1 − v 2 2
− + − ⋅2 − + + =0
4 4 4 p p ⋅ 0,2 p
p
v1 − v 2 2 v 1
− + =0
0,2p p 1
2 p2 + 12p + 75
v2 =
( )
-
p p 2 + 6p + 25
−3 + 4 j = p1
p12 = −3 ± 9 − 25 = − 3 ± j4 .
− 3 − 4 j = p2
2p + 12 p + 75
2
c c c3
v2 = = 1+ 2 + .
p(p − p1 )(p − p2 ) p p − p1 p − p 2
P(0) 75 P (p 1 ) 25
3
5 −j4 5 + j34
c1 = = = 3 , c2 = = 2 4 ( 4 − 3 j) = e , c = e .
p(p − p 2 ) 16 + 12 2
3
Q(0) 25 4 4
3 5 − j 34 1 5 +j3 1
Înlocuind în expresia potentialului operational v 2 = + ⋅e ⋅ + ⋅e 4 ⋅
p 4 p +3 −4 j 4 p +3 +4 j
3
v 2 ( t ) = 3 + 1,25e −3 t cos 4t + arctg
4
Fig. 7. 30
Fig.7.31
- vC ( 0− ) = vx = 2 V ;
8 − vx
- i L (0 − ) = = 3A ;
2
Fig. 7.32
Capitolul 7 238
8
− v 1 (s )
3 s v (s ) 8 / s v 1 (s )
nodale conduce la : + + 0 ,5 = 1 + +
s 0,5 ⋅ s 1 2 4/ s
8
− v 1 (s )
3
I(s) = s +
0 ,5 ⋅ s s
3 ⋅ s 2 + 24 ⋅ s + 96
I(s ) = din care deducem variatia in domeniul timp a acestuia:
s ⋅ (s + 4 ⋅ s + 8 )
2