Medii conductoare – curent

electric

https://phet.colorado.edu/en/simulation/circuit-construction-kit-dc-virtual-lab

https://phet.colorado.edu/en/simulation/circuit-construction-kit-dc
Câmpul în interiorul unui conductor:

În electrostatică E=0 în interiorul conductorilor.

Când există curenţi electrici în conductori, câmpul electric este diferit de zero.

Directia miscarea electronilor: sensul real al curentului

curentului

-
-

sensul conventional al curentului

- I
electroni -
+

Intensitatea curentului electric – cantitatea de sarcina electrica, Q, ce strabate un

conductor in intervalul de timp Δt ➔ I=Q/Δt [A]=[C/s]
Mecanismul de generare a curenţilor:

Sursa de tensiune electromotoare

- separă sarcinile pozitive de cele negative
- asigura transportul sarcinilor in interiorul sursei astfel incat sa poata fi mentinut
un curent prin circuit

Simboluri uzuale:
Surse de tensiune

Baterie Generator de tensiune

 Legea lui Ohm
- descoperita experimental in 1827 de catre Ohm (1787-1854)

Conductorii sunt corpuri în care mişcarea sarcinilor (curentul electric) apare

sub acţiunea unui câmp electric.

U
sau I= Legea lui Ohm
R
I – intensitatea curentului electric; [A]=[C/s]
U – tensiunea electrica [V]=[J/C]
R – rezistenţa electrică [Ω]=[V/A]
Forma diferentiala (locala) a legii lui Ohm

U
I= Legea lui Ohm
R

- putem rescrie aceasta relatie pentru o mica regiune din

conductor:
l 1 l ρ – rezistivitatea electrica [Ω·m]
R= =
S  S σ – conductivitate electrica [Ω-1·m-1]
V1 V2
U = V1 − V2
I = j  S j densitatea de curent

1 l U
U = jS =E j =E
 S l
 
j = E - forma diferentiala (locala) a legii lui Ohm

in general: I =  jdS - curentul ce strabate suprafata S ( I=Q/Δt )

S
Clasificarea materialelor in functie de conductivitatea lor
(a) Dielectrici
- nu exista electroni liberi care sa participe la conductie

- substante cu conductivitate electrica scazuta σ<10-5 S/m

(b) Semiconductori
10-5< σ <103 S/m

Eg Eg Eg energia benzii interzise

− −
- uzual
n~e 2 K BT ➔  = 0 e 2 K BT
Eg=Ec-Ev

(c) Conductori
- metale
- sunt electroni liberi in B.C. – pot sa se miste liberi in reteaua cristalina
- σ >103 S/m;
- Cu, Ag au σ~107 S/m;

 =  0 1 +  (T − T0 ) ρ0 este rezistivitatea la T0=273 K

α este coeficientul de temperatura al rezistivitatii
 - schema echivalenta a unei surse
reale: o sursa ideala, E, inseriata cu o
rezistenta r (rezistenta interna)

r – rezistenta interna a sursei

E
I sc = curentul maxim ce poate fi generat de sursa
r
Tensiunea de mers in gol
Cand R →   U gol = E
 Legea lui Joule

Notam cu Q caldura degajata la trecerea unui curent electric, I, printr-un

conductor, de rezistenta R

Lucrul mecanic pentru a transporta sarcina q intre doua puncte caracterizate prin
diferenta de potential U si rezistenta R, este:

L = q  U = I  t  U = U  I  t = Q [J]
2
U
Dar U=I·R Q = R  I 2 t = t [J] Exemplu
R 2.5

E=10 V
Deci, puterea disipata pe o portiune de circuit este: 2.0
r=10 
1.5

P (W)
2 2
Q U E
P= = U  I = I 2R = = R [W]
1.0

t R (R + r) 2 0.5

0.0
Energia furnizata intregului circuit: 0 10 20 30 40
R ()
50 60 70 80 90

Qgen = E  I  t E2
R
2 2
(R + r)
2
E E P R
E Qgen = t  Pgen = [W] = =
E2
=
r+R
= 0,5 cand r = R
I= R+r R+r Pgen
R+r R+r
- in practica, 1 kWh=1000 W * 3600 s=3600 kJ randamentul sursei
Circuite electrice. Legile lui Kirchhoff

Deci:
Curentul electric printr-un consumator (rezistenta, R) se masoara conectand in serie
cu acesta un ampermetru, A

Voltmetrul – instrument de masura cu rezistenta interna, RV, cat mai mare

Voltmetrul ideal: RV → infinit

Ampermetrul – instrument de masura cu rezistenta interna, RA, cat mai mica

Ampermetrul ideal: RA → 0
Gruparea rezistoarelor si generatoarelor electrice
 Teorema a II-a a lui Kirchhoff:

E1 + E2 + ... + En = Ir1 + Ir2 + ... + Irn + IR = ES ES

I=
rS = r1 + r2 + ... + rn si ES = E1 + E2 + ... + En rS + R
 I1 I2 In

Cazul optim: surse identice

 EP
I = I1 + I 2 + ... + I n si I =
rP + R (1)
E1 R
E1 = I1r1 + IR  I1 = −I
r1 r1
E2 R
E2 = I 2 r2 + IR  I 2 = −I
r2 r2
....
En R Daca sunt n surse identice in paralel:
En = I n rn + IR  I n = −I
rn rn n
Er
E nE
I= r n= =
E1 E2 E 1 1 1 r
+R
r
+ R r + nR
I= + + ... + n − IR  + + ... +  n n
r1 r2 rn  r1 r2 rn 
−1 −1
1 1 1 E E E  1 1 1
I  + + ... +  + IR =  1 + 2 + ... + n   + + ... + 
 r1 r2 rn   r1 r2 rn   r1 r2 rn 
−1
 E1 E2 En   1 1 1 E E E  1 1 1
+ + ... + + + ... + EP =  1 + 2 + ... + n  /  + + ... + 
    r1 r2 rn   r1 r2 rn 
r r r r r r
I= 1 2 n  1
−1
2 n 
din (1) ➔ −1
1 1 1 1 1 1
+ + + rP =  + + ... + 
 ...  +R  r1 r2 rn 
r
 1 2 r r n 