Unde elastice

Unde elastice
1. Aspecte introductive

Mediile continue, cum sunt solidele, lichidele şi gazele, sunt medii formate din
particule (atomi, molecule sau ioni) care interacţionează între ele. De aceea, dacă
una dintre particule oscilează (vibrează), atunci vor oscila (vor vibra) şi particulele
vecine; în felul acesta oscilaţiile (perturbaţiile) se propagă prin mediu de la o particulă
la alta. Prin propagarea oscilaţiilor se generează undele.
Unda reprezintă fenomenul de extindere şi propagare din aproape în aproape a unei
perturbaţii periodice produse într-un anumit punct din mediul de propagare.
Propagarea undei se face cu o viteză finită, numită viteza undei. Unda nu reprezintă
transport de materie, ci numai transport de energie.
După tipul de energie pe care-l transportă unda, putem deosebi: (i) unde elastice (se
transportă energie mecanică, undele fiind generate de perturbaţiile mecanice ale
mediilor elastice), (ii) unde electromagnetice (se transportă energie electromagnetică)
(ii) unde magneto-hidrodinamice (sunt generate prin perturbaţii electromagnetice şi
elastice ale mediului de propagare).
După natura perturbaţiei şi modul de propagare al acesteia, putem clasifica undele
în:
a) Unde transversale (direcţia de propagare a undei este perpendiculară pe
direcţia de oscilaţie)
b) Unde longitudinale (direcţia de propagare a undei coincide cu direcţia de
oscilaţie)

Unda transversala

Unda longitudinala

Undele transversale pot fi polarizate

Unda transversala polarizata liniar.

 Unde armonice unidimensionale
Considerăm o oscilaţie liniară armonică ce se produce în originea O a axei Ox
 0 ( 0, t ) = A sin t [m] ψ0(0,t) este elongatia oscilatiei la momentul t
Daca ψ0(0,t): - este paralela cu Ox → unda longitudinala,
- este perpendiculara pe Ox → unda transversala
- unda este unidimensională, deoarece oscilaţia produsă în O se propagă numai
pe o direcţie
Într-un punct M, situat la distanţa x de origine, se va produce o oscilaţie de
acelaşi tip, dar într-un moment ulterior: t-x/v unde v este viteza undei

Punctul M are, în orice moment de timp, elongaţia:

k v
 x
 M ( x, t ) = A sin   t − 
 v
Definim lungimea de undă (λ) a undei unidimensionale, ca fiind spaţiul
străbătut de undă în timpul unei perioade, T, a oscilaţiei:
2  x  2 2 x 
 = vT = v  M ( x, t ) = A sin   t −  = A sin  t − 
  v   T T v 
 Continuare…
 x  2 2 x   2 2 
 M ( x, t ) = A sin   t −  = A sin  t −  = A sin  t− x
 v  T T v  T  

Se introduce termenul vector de unda, k 2 

k= = [m −1 ]
2  v
pentru ca  = v  T si  =
Observatii: T
1. Ecuaţia elongaţiei ψM(x, t) a oscilaţiei dintr-un punct oarecare M, aflat pe direcţia de
propagare a undei, are o întârziere de fază, dependentă de poziţia sa faţă de sursa undei.
Cu cât punctul M se află mai departe de originea undei, cu atât mai târziu va intra în
oscilaţie; oscilaţia din punctul considerat va avea o întârziere de fază mai mare, dacă
punctul este mai departe de sursa undei.
2. Unda prezinta doua periodicitati: temporala si spatiala
a) periodicitatea temporala:
- fie t’=t+T
 2 2   2 2 2 
 M ( x, t ') = A sin  (t + T ) − x  = A sin  t+ T− x =
 T    T T  
 2 2   2 2   2 2 
= A sin  t + 2 − x  = A sin  t− x + 2  = A sin  t− x =
 T    T    T  
=  M ( x, t ) intrucat o functie trigonometrica este periodica in 2π adica sin(α+2π)=sinα
 b) periodicitatea spatiala:
- fie x’=x+λ
 2 2   2 2 2 
 M ( x ', t ) = A sin 
t− ( x +  )  = A sin  t− x− =
 T    T   
 2 2   2 2 
= A sin  t− x − 2  = A sin  t− x  =  M ( x, t )
 T    T  
intrucat o functie trigonometrica este periodica in 2π adica sin(α-2π)=sinα

Concluzii:
1. Starea unei unde este descrisa de faza acesteia

2 2 2 2
= t− x = t − kx = ,k=
T  T 
2. Unda ce se propaga intr-un mediu elastic este periodica cu T (adica pentru un x dat
starea undei se repeta dupa un timp t’=t+mT) si este periodica cu λ (adica, pentru un
moment de timp t starea undei este aceeasi in pozitii x’=x+n λ; m si n sunt numere naturale)
3. Pe baza celor prezentate mai sus, ecuatia undei este:
 2 2 
 M ( x, t ) = A sin  t− x  = A sin (t − kx ) [m]
 T  
Exemple privind periodicitatea spatiala si cea temporala
λ
λ=v∙T

λ
A

O x

λ
  viteza de faza x
din k =  v=
v k
d viteza de grup (de propagare a energiei)
v gr =
Unde plane dk

 ( x, t ) =  0 sin (t − kx +  ) Amplitudinea undei, ψ0, este constanta; Φ – faza initiala

Culorile reprezinta diferite stari (faze) ale undei la un moment

de timp t: rosu pentru elongatie pozitiva, albastru pentru
elongatie negative.
Daca unda se propaga dupa o directie arbitrara, descrisa prin
vectorul de pozitie r , atunci ecuatia undei se scrie:
   2 
  
(
 (r , t ) =  0 sin   t − k  r +  ) k= n

Unde sferice provenind din sursa punctiforma

0 2
 (r , t ) =
r
(
sin   t − k  r , ) k=

n

 02 1
I~ - intensitatea undei scade cu
r2 r2
Suprafata sferica imaginara

Intensitatea
pe suprafata sferei
Puterea sursei

W ~ 02 W
 = IA= 4 r 2
= W pentru orice r
4 r 2

Fluxul de energie/unitatea de timp (puterea) este constant pentru orice

distanta insa intensitatea undei scade cu 1/r2
Exemplificăm, mai jos, câteva formule de calcul ale vitezelor de propagare ale undelor
în diferite medii continue
a) Unde transversale în coarde elastice
T T – tensiunea din coarda elastica (ex. coarda de chitara);
v=
 μ – densitatea liniara de masa =M/L [kg/m]

b) Unde longitudinale în solide

E E – modulul lui Young;

v=
 ρ – densitatea volumica de masa (M/V) in kg/m3

c) Unde longitudinale în fluide sau gaze

 β – este modulul de compresibilitate (adiabatica) al mediului;

v=
0 ρ0 – densitatea volumica de masa (M/V) in kg/m3 in stare necomprimata
Unde stationare
Unda stationara este o unda care ramane intr-o pozitie constanta. Acest fenomen apare
datorita suprapunerii a doua unde de amplitudini egale ce calatoresc in sensuri opuse
Exemplu de unde stationare ce se stabilesc intr-o coarda elastica ce are
ambele capete fixe ➔ vor fi minime la capete ➔ singurele unde ce se pot propaga
vor avea lungimea de unda legata de lungimea corzii conform relatiilor de mai jos


L=
2 n=1 Modul fundamental

L=2
2 n=2, 3, 4,… Armonici superioare

L=3
2
.... Doar anumite sunete se vor

L=n auzi in coarda de chitara
2
Ţinând cont si de viteza undelor transmise prin coardă, rezultă ca undele staţionare, sau
modurile de vibraţie ale corzii, pot avea numai anumite frecvenţe, νn, cuantificate prin relaţia:

T  2 2 n T 2 n T 1 T
v= si v = , k= ,  = 2  =  =  n =
 k  kn  2  n 
n T n
adica  n =
2L  n=1, 2, 3, …
n=1 Modul fundamental

n=2, 3, 4, 5 Armonici superioare

Tuburile sonore

Tuburile sonore constituie o parte principala pentru instrumentele de suflat, avand

rolul rezonatorului. Sursa sonora propriu-zisa o constituie ancia prin care se produce
oscilatia aerului care formeaza unde stationare in tubul sonor.
  
L= L=3 L=5
4 4 4

n=1 n=2 n=3

L

Ventrul (maxima) se formeaza intotdeauna la ancie (sursa sunetului).

n 
- pentru tubul deschis n =
2L 0

2n − 1 1 
- pentru tubul inchis n =
4 L 0
 Acustică
Acustica este un domeniu de cercetare și aplicație interdisciplinar, bazat pe diferite
discipline, ca fizica, psihologia, fiziologia, tehnica transmisiei de informații, știința
materialelor etc. Sunetul se propagă diferit în diverse medii, acestea influențând
viteza de propagare și spectrul frecvențelor.

Undele sonore pot produce senzații auditive - frecvența în intervalul 20 Hz - 20 kHz)

Ultrasunetele - frecvențe mai mari de 20 kHz)
Infrasunetele - frecvențe mai mici de 20 Hz
Pentru ca o undă elastică să provoace senzații auditive trebuie să îndeplinească
trei condiții:
1. Să aibă o durată mai mare de 0,06 s.
2. Să aibă o intensitate peste pragul de audibilitate 10-12 W/m2
3. Să aibă o frecventă cuprinsă în intervalul 20 Hz ≤ v ≤ 20 kHz
Regiunea din spațiu în care se propagă undele sonore poartă numele de câmp sonor.
În mediile solide elastice se propagă atât unde longitudinale cât și transversale.
Prin lichide și gaze (atmosferă) se pot propaga numai undele longitudinale.
Prin intensitate sonoră (în sens fiziologic) se înțelege senzația pe care o produce
asupra organului nostru auditiv amplitudinea (elongația maximă) unei vibrații sonore.
Unitatea de masura: 1fon = 1 decibel)
Limitele: 0 – 140 db (intensitatea maxima pe care o poate suporta urechea umana)
Viteza sunetului
- depinde de proprietățile mediului de propagare, în particular de elasticitatea și
densitatea acestuia

 β – este modulul de compresibilitate (adibatica) al mediului;

v=
0 ρ0 – densitatea volumica de masa (M/V) in kg/m3 in stare necomprimata

În aer și alte gaze viteza sunetului depinde în primul rând de temperatură. De

exemplu la 0 °C viteza sunetului este de 331,5 m/s, iar la 20 °C aproximativ 343,4
m/s. Presiunea are un efect mic
Numărul lui Mach
Viteza Mach 1 este egală cu viteza sunetului în fluidul respectiv; în condiții standard
Mach 1 este egal cu 1224 km/h (sau 340 m/s) – in aer.
Numărul lui Mach este o mărime adimensională care arată de câte ori este mai
mare viteza unui mobil decât viteza sunetului în acel mediu.
Viteza sunetului în lichide este mai mare decât în gaze - o perturbație a presiunii într-
un punct se propaga rapid la punctele vecine. In apă este de aproximativ 1500 m/s.
Cunoașterea precisă a vitezei sunetului în apă este importantă într-o serie de domenii
precum cartografierea acustică a fundului oceanic, aplicații ale sonarului subacvatic,
comunicații etc.
Efectul Doppler

Când există o viteză relativă între sursa sonoră S şi receptorul R, atunci frecvenţa υ'
a sunetului detectat de către receptor este diferită faţă de frecvenţa υ a sunetului măsurată în
sistemul de referinţă al sursei. Acesta este efectul Doppler

Considerăm cazul particular în care sursa (S) şi receptorul (R) se apropie,

vitezele lor fiind pe aceeaşi direcţie (efect Doppler longitudinal).
vS - viteza sursei;
vR – viteza receptorului;
v - viteza sunetului;

T = 1/  - perioada sunetului emis de sursă în sistemul de referință propriu

T ' = 1/  ' - perioada sunetului înregistrat de receptor
Se poate scrie: vt1 = v S T + vt2 + v RT ' si T + t2 = T '+ t1

v − vS v + vR
Rezulta: T ' = T  ' =    ' 
v + vR v − vS
Atunci când sursa şi receptorul se indepărtează pe aceeaşi direcţie, avem:

v+v S v-v R
T '=T  ' =    ' 
v-v R v+v S

De exemplu, pentru un observator fix (vR=0) aflat într-o gară prin care trece un tren
fără să oprească, a cărei sirenă funcţionează se constată că:
1. când trenul se apropie, sunetul este mai acut;
2. când trenul se depărtează, sunetul este mai grav.