Studiul undelor staționare transversale în corzile vibrante

Scopul lucrării:
Se studiază propagarea undelor transversale într-o coardă elastică, urmărindu-se
obţinerea unor unde staţionare, şi determinarea vitezei de propagare a undelor transversale.

I. Consideraţii teoretice
Undele elastice reprezintă fenomenul de propagare în spațiu, din aproape în aproape a
unei perturbații (oscilații), printr-un mediu elastic. În cazul propagării undelor transversale,
particulele mediului oscilează perpendicular pe direcţia de propagare. Undele transversale se
pot propaga numai în medii solide elastice, deoarece la propagarea lor apar deformări de
forfecare (perpendiculare pe direcţia de propagare). În cazul propagării undelor elastice într-
un mediu unidimensional, de exemplu într-o coardă (fir elastic cu secțiune constantă), ecuația
diferențială ce descrie propagarea undelor transversale este:
 2Ψ(x, t) 1  2 Ψ(x, t)
  0 (1)
x 2 T t 2
μ
Prin identificare cu ecuația diferențială, generală, a undei:
 2 Ψ(x, t) 1  2 Ψ(x, t)
 2 0 (2)
x 2 v t 2
se obține viteza frontului de undă, generat într-o coardă, cu densitatea liniară de masă (masa
m
pe unitatea de lungime) μ  , supusă unei tensiuni mecanice T:
l
T
v (3)
μ
Dacă în coardă se propagă în sens direct unde progresive, iar în sens invers unde
regresive, atunci soluția generală a ecuației diferențiale este de forma:
(x, t )  p t  x / v  r t  x / v (4)
Pentru oscilaţiile armonice, funcţiile de undă care descriu propagarea undei
progresive şi a undei regresive, sunt:

  x 
p t - x/v   A  sin ω t -   A  sin ωt  kx 
  v 
(5)
  x 
r t  x/v   A  sin ω t    π   A  sin ωt  kx  π 
  v 
2 
unde k   este modulul numărului de undă.
 v
Undele staţionare se formează prin interferenţa unei unde directe (undă progresivă) cu
unda reflectată, de o suprafaţă reflectantă (unda regresivă), și sunt descrise de ecuţia:
 π  π
  p  r  2A  cos kx    sin ωt   (6)
 2  2
sau:
  2A  sinkx   cosωt  (7)

1
 Ecuaţia (7) reprezintă ecuaţia undelor staţionare, sau ecuaţia modurilor de vibraţie
într-o coardă. Conform ecuației (7), fiecare punct al mediului elastic va oscila cu o
amplitudine constantă în timp, dar distribuită în spațiu după relația:
A(x)  2A  sinkx  (8)
Acolo unde amplitudinea rezultantă este maximă, A(x)  2A , se obțin maxime de
interferenţe, numite ventre. Condiția pentru a obține maxime de interferențe (ventre), este:
π
sinkx   1  kx  2n  1  , cu n  Z (9)
2
de unde se obțin poziţiile pentru ventre:
λ
x v  2n  1  , (10)
4
Valorile minime ale amplitudinii rezultante, A(x)  0 , se obțin în anumite puncte
numite noduri, unde avem minime de interferenţă. Condiția pentru a obține minime de
interferență (noduri), este:
sinkx   0  kx  n  π , cu n  Z (11)
Adică, pentru poziţiile:
λ
x n  2n  (12)
4
Se observă că poziţia ventrelor şi nodurilor nu depinde de timp, deci ele rămân nemişcate, de
unde şi numele de unde staţionare.
În cazul unei corzi de lungime L, fixatǎ în ambele capete, un tren continuu de unde
transversale este reflectat şi re-reflectat de capete. Deoarece coarda este fixă, la capete vor
exista noduri. Conform relației (12), distanţa dintre douǎ noduri succesive este egală cu
jumǎtate din lungimea de undǎ, deci lungimea L a corzii poate fi:
λ λ λ λ
, 2  , 3  , ..., n  (13)
2 2 2 2
Altfel spus, într-o coardǎ de lungime L, fixată la ambele capete, pot forma unde staţionare
numai undele cu lungime de undǎ:
2L
n  , unde n  1, 2, 3, ... (14)
n
sau undele cu frecvența:
v n T
n   , unde n  1, 2, 3, ... (15)
 n 2L 
v
Pentru n = 1 se obţine frecvenţa fundamentală, 1  , căreia îi corespunde modul
2L
fundamental de vibraţie (armonica fundamentală), iar pentru celelalte valori ale lui n, în cazul
în care nu există pierderi de energie (amortizare), se obţin armonicele superioare: 2ν1, 3ν1,
4ν1,…. Modul fundamental de vibraţie, și primele trei armonice superioare, pentru undele
staţionare generate într-o coardă fixată la ambele capete, sunt prezentate în Fig. 1.

2
 n=1

n=2

n=3

n=4

Fig. 1.
II. Metodica experimentală
II.1. Dispozitivul experimental
Dispozitivul experimental este prezentat în Fig. 2, și este format dintr-un suport, pe
care este întins un fir de sârmă din cupru (coarda), și un generator de semnal.

Fig. 2.

Coarda trece printre polii unui magnet permanent și este fixată la un capăt, iar celălalt
capăt este trecut peste un scripete fix. De capătul corzii trecut peste scripete se atârnă corpuri
de mase diferite, scopul fiind de a tensiona (întinde) coarda în mod diferit (T = G = m·g).
Prin coardă se trece un curent de audiofrecvenţă, provenit de la un generator de semnal care
permite reglarea frecvenţei și nivelului curentului. Excitarea corzii se face prin forţa de
interacţiune magneticǎ, între curentul care strǎbate coarda şi câmpul magnetic constant
produs de magnetul permanent (F = B·I·L).

II.2. Modul de lucru

i. Se atârnǎ un corp de masă cunoscută la capătul corzii trecut peste scripete,
pentru tensionarea ei;
ii. Se măsoară lungimea corzii, L, şi diametrul corzii, d, cu ajutorul unei rulete
și a unui micrometru;
iii. Se pornește generatorul de semnal, după ce s-au făcut legăturile electrice cu
coarda;
iv. Se modifică frecvența de excitare a corzii până când se constată în coardă,
un regim evident de undă staționară;

3
 v. Se citesc frecvențele corespunzătoare modului fundamental, precum și
frecvențele corespunzătoare primelor 3 armonice superioare;
vi. Se repetă mǎsurǎtorile pentru o altǎ valoare a greutǎţii, plasată la capătul
corzii;
vii. Se cunoaște densitatea cuprului ρ = 8900 kg/m3;
viii. Datele obţinute se trec în tabelul 1.

Tabelul 1.
L d ρ m vt v t n λn νn vexp v exp
3
(m) (m) (kg/m ) (kg) (m/s) vt (m) (Hz) (m/s) v exp
(%) (%)
1
2
3
4
1
2
3
4

II.3. Prelucrarea datelor experimentale

i. Se calculează viteza teoretică de propagare a undelor transversale prin
coardă, cu ajutorul relației:
T 2 mg
vt   (16)
μ d 
ii. Se determină lungimile de undă corespunzătoare diferitelor moduri de
vibrație, cu ajutorul relației (14);
iii. Se calculează viteza experimentală de propagare a undelor transversale, cu
relația:
v exp   n   n (17)
iv. Se calculează erorile relative cu ajutorul relațiilor:
v t d 1  m g   
       (18)
vt d 2  m g   
v exp L 
  (19)
v exp L 
Bibliografie

1. P. Păşcuţă, L. Pop, M. Boşca, Fizică. Lucrări practice, Ed. U. T. Press, Cluj-

Napoca, 2013.
2. R. Muntean, E. Culea, Fizică. Lucrări practice, Ed. U.T. Press Cluj-Napoca, 2004;
3. http://www.phys.utcluj.ro/PersonalFile/Cursuri/BarleaCurs.html;
4. http://www.phys.utcluj.ro/resurse/studenti.html.