CURS 2

Capitol 2
PARAMETRI CARACTERISTICI AI PLASMEI

2.1 Lungimea Debye

Se va determina abaterea spaţială de la neutralitate a plasmei (întinderea

spaţială a regiunii dintr-o plasmă unde neutralitatea electrică este local perturbată).
În acest scop se va analiza distribuţia potenţialului electric static din jurul unei
particule încărcată cu sarcină electrică (ion pozitiv) din plasmă.

în plasmă: n  ni  ne - (conditia de cvasineutralitate)


În jurul i particulele de acelaşi semn sunt respinse iar cele de sens opus atrase:
se va forma o zonă sferică în care are loc o creştere a concentraţiei e‾.

Pentru a determina variaţia potenţialului electric în apropierea i în plasmă se
pleacă de la ecuaţia Poisson:
 (r )
 2V (r )   V (r ) – potenţial electric static
0
Ipoteze de lucru:

(1) Ionii pozitivi uniform distribuiţi în interiorul plasmei.

(2) Distribuţia energetică a e⎯ în jurul i  este de tip Boltzmann:
eV (r )
ne  n0 exp n0  n
kT
(3) Energia potenţială a particulelor de sarcină datorită separării (aglomerării în

jurul i ) este energia de interacţiune e⎯ - ion « decât energia datorată
agitaţiei termice:
eV (r )  kTe

(4) Se consideră cazul ionului simplu (pentru simplificarea calculelor).

Densitatea volumică de sarcină electrică:

 (r )    (r )    (r )
   e n

 eV (r )
     e ne  en0 exp
 KT
 eV (r ) 
Conform notaţiei n0  n   (r )  en1  exp 
 kT 
Deoarece eV (r )  kT , prin dezvoltare în serie Taylor se obţine:
eV (r ) eV (r )
exp  1  ... termini superiori neglijabili
kT kT
e 2V (r )
  (r )   n.
kT

Ecuaţia Poisson devine:

e2n e2n
 2V (r )   V (r )   2V (r )  V (r )  0
 0 kT  0 kT
1 d  2 dV (r )  1 d 2
Datorită simetriei sferice:  V (r ) 
2
r  rV (r ) 
r 2 dr  dr  r dr 2

d2 e2n
se obţine:: ( rV )  ( rV )  0 .
dr 2  0kT
 0 kT
Notatand cu: D  se obţine:
e2 n
d2 1 r/ r / 
( rV )  (rV )  0 , cu soluţia de forma: rV ( r )  Ae D  Be D
dr 2
 D
2

Constantele A, B se determină din condiţiile iniţiale:

1. V (r ) r    0  A  0
e e
2. V (r ) / r  0  B
4 0 r 4 0

Se obţine potentialul in jurul sarcinii incarcate de forma:

e  r 
V (r)  exp   .
4 0 r  D
Concluzii:
1) Orice sarcină aflată într-un mediu plasmatic îşi reduce potenţialul
r / 
coulombian cu un factor de ecranare e D
.
2) Plasma are proprietatea remarcabilă de a nu lăsa să se extindă în interiorul
său acţiunea perturbatoare a unei sarcini electrice. Ea izolează rapid
perturbaţia produsă de o sarcină printr-o reorganizare a celorlalte sarcini
de semn opus în jurul acesteia, determinând apariţia unui strat protector de
sarcină spaţială, cu grosimea D . 
3) Din punct devedere matematic D este distanţa pentru care potenţialul
1
electrostatic scade de e ori V (D ) = V (r ) .
e
4) Din punct devedere fizic  =
Ddistanţa la care forţele de interacţiune
electrostatică dintre constituenţii plasmei sunt echilibrate de forţele
cinetice datorate mişcării de agitaţie termică.
Este o măsură referitoare la abaterea de la neutralitate a plasmei.

Global ne  ni  n , prin înlocuirea constantelor:

 0 kT    69 Te
D  D
en2
ne
Exemple:

1) plasmă de laborator: n  10 20 cm 3 , T  10 4 K  D  10 6 m

2) plasmă interstelară: n  106 cm 3 , T  104 K  D  10 m
2.2 Oscilaţiile plasmei. Frecvenţa Langmuir

Se va analiza abaterea temporală de la neutralitate a plasmei. Separarea

locală a sarcinilor electrice, datorată mişcării de agitaţie termică echivalentă cu o
perturbare locală a densităţii de sarcină electrică.
Presupunem că într-o anumită zonă a plasmei apare o regiune în care sarcinile
negative s-au separat de cele pozitive.
Datorită fluctuaţiilor termice locale, densitatea de sarcină ρ este variabilă în timp,
determinând apariţia locală a unor curenţi de conducţie:
 d
j  - ecuaţia de continuitate
dt
 
j  enee - densitatea de curent
 
Viteza e a e‾ va suferi o variaţie datorită apariţiei campului electric restaurator E ,
 
asupra e‾ va acţiona forţa electrică F   e E
 
Legea fluxului electric: E 
0
  
   d de eE
Dar: F  me ae , prin înlocuire   eE  me e   (1)
dt dt me
 
j   ne ee  
  d d de d 2 
Din:  d   enee   ne e  2 (2)
j    dt dt dt dt
dt 

 e 2 ne  d 2  d 2  e 2 ne
  E     0
 me dt 2 dt 2  0 me
Inlocuind (1) in (2)  

unde: E  
 0

Se obţine:    p   0 (variaţia armonică în timp a densităţii de sarcină)

2

e 2 ne
Notam:  p  - pulsaţia Langmuir
 0 me
p 1 e 2 ne
fp  
2 2  0 me

Înlocuind constantele:  f p  9 ne
Orice perturbaţie locală a concentraţiei purtătorilor de sarcină în plasmă va da
naştere unor oscilaţii întreţinute de frecvenţa f p .
Semnificaţie fizică:
Datorită fluctuaţiilor termice locale, în plasmă apar separări ale sarcinilor
electrice, având ca rezultat apariţia c.e. restaurator, ce tinde să aducă particulele
în starea iniţială, în scopul păstrării neutralităţii. Din cauza inerţiei însă, particulele
nu se opresc în poziţia de echilibru ci trec mai departe, determinând apariţia unor
noi frecvenţe şi a unui nou câmp restaurator de semn contrar celui iniţial, procesul
repetându-se. Câmpul electric variabil astfel rezultat generează un câmp
electromagnetic, caracterizat de unde electromagnetice cu lungimea de undă:
c
p  c  3 108 m / s
fp
Ca rezultat, plasma radiază energie electromagnetică, frecvenţa oscilaţiilor
depinzând de concentraţia de e‾ a plasmei.
Exemplu: plasmă de laborator ne  10 20 cm 3  f p  1011 Hz , intervalul spectral fiind în
domeniul IR îndepărtat (  p  0,03 cm ).

2.3 Lungimea Landau

Distanţa dintre particulele electrizate pentru care energia de interacţiune

electrostatică este egală cu energia cinetică medie a unei particule (datorată agitaţiei
e2 e2
termice) eV  kT  4   kT  L  4 kT
0 L 0

L permite să se stabilească dacă plasma ca şi gaz ionizat se poate considera sau nu

un gaz ideal:

1) Plasme ideale

e2 e2
 kT  d  sau d  L
4 0 d 4 0 kT
d – distanţa medie dintre particule
1
d 3
 n3L  1
n
2) Plasme nonideale

În mod analog:

d  L sau n3L  1
2.4 Lungimea de undă termică

h
 , p  nkT
p
h
 - lungime de undă termică
nkT

1)   d  n3  1 - plasme clasice

2)   d  n3  1 - plasme cuantice