Curs 14

Mecanica cuanticã

11.1 Microparticula în groapa de potenţial

Vom analiza cazul unui electron care se aflã într-o groapã de potenţial unidimensionalã.
Groapa de potenţial unidimensionalã (fig.11.1) este definitã dupã cum urmeazã
Uo ;    x  0
U ( x)  0; 0 xl (11.1)
Uo ; l  x  

Fig.11.1 Microparticula în groapa de potenţial.

Un electron aflat într-un atom sau într-o bucatã de metal se considerã ca o

microparticulã aflatã într-o groapã de potenţial. Mişcarea sa va fi descrisã de ecuaţia lui
Schrödinger scrisã pentru cele trei domenii ce definesc groapa de potenţial
 2 1 2m
 2 ( E  U o )1  0
x2 
 2 2 2m
 2 E 2  0 (11.2)
x2 
 2 3 2m
 2 ( E  U o )3  0
x2 
Pentru cazul în care energia microparticulei este mai micã decât înãlţimea gropii de
potenţial, E<Uo, introducem notaţiile
2m
k12  2 ( E  U o )  0

2m
k 22  2 E  0 (11.3)

2m
k 32  2 ( E  U o )  0


Observãm cã soluţiile ecuaţiilor din domeniile (1) si (3) vor fi de tip exponenţial,
deoarece k12 = k32 <0, iar soluţia ecuaţiei din domeniul (2) este de tip oscilatoriu, deoarece
k22>0.

1
 Pentru rezolvarea problemei mişcãrii unei microparticule într-o groapã de potenţial vom
considera cazul gropii cu pereţi infiniţi

U ( x)  ;    x  0
U ( x)  0; 0  x  l (11.4)
U ( x)  ; l  x  

pentru care ecuaţia lui Schrödinger şi soluţia sa sunt de forma

 2
2
 k 2  0 (11.5)
x
şi
  A sin kx  B cos kx (11.6)
2m
unde s-a notat k 2  2 E .

Pentru domeniile (1) şi (3) probabilitatea de existenţã a particulei este nulã (Uo → ) şi
din condiţia de continuitate la frontiere se obţine
 (0)  l (0)  0  B  0
 (11.7)
 (l )  3 (l )  0  sin k l  0  k  n
l
Remarcãm faptul cã valorile lui k sunt multiplii întregi de /l, n=1,2,3….. Aceste
restricţii se extind şi asupra valorilor posibile ale energiei microparticulei
k 2 2 2 2
2  
En  n 2
 n 2 E1 (11.8)
2m 2ml
Relaţia (11.8) aratã cã energia particulei aflate în groapa de potenţial are un spectru
discret de valori, multiplii întregi ai unei valori fundamentale E1.
Funcţia de undã a particulei aflate în groapa de potenţial devine
n
  A sin x (11.9)
l
Constanta A din expresia funcţiei de undã se deduce din condiţia de normare
1
    dx  1
o
(11.10)
de unde se obţine
1 n l 2
A 2  sin 2 xd x  A 2  1  A  (11.11)
o l 2 1
Astfel, funcţia de undã devine
2 n
n ( x)  sin x (11.12)
l l
Sã observãm faptul cã aceasta soluţie este analoagã undelor staţionare pe o coardã fixatã
la capete (fig.11.1).
În concluzie putem afirma cã energia unei microparticule într-o groapã de potenţial este
cuantificatã, iar funcţia de undã are valori bine determinate pentru fiecare nivel energetic.
Nivelul cu n=1 se numeşte nivel fundamental, iar cele cu n>1 se numesc nivele excitate.
Aceasta diferă față de cazul particulelor clasice care în interiorul unei gropi de potențial pot
avea orice valoare (au un spectru energetic continuu). Sã reţinem deci cã utilizarea
formalismului mecanicii cuantice (a ecuaţiei lui Schrödinger) a permis calculul funcţiilor
proprii staţionare şi al spectrului energetic al microparticulei. În general, într-un spaţiu finit,

2
energia unei particule are un spectru discret de valori, iar aceastã limitarea provine din
condiţiile pe care trebuie sã le îndeplineascã funcţia de undã.

11.2 Efectul tunel. Trecerea microparticulelor prin bariera de potenţial.

O altã problemã explicatã de mecanicã cuanticã este cea legatã de trecerea
microparticulelor printr-o barierã de potenţial. Fie o barierã de potenţial de formã
dreptunghiularã (fig.11.2), definitã prin relaţiile
U ( x)  0;    x  0
U ( x)  U o ; 0  x  l (11.13)
U ( x)  0; l  x  
Considerãm o microparticulã (un electron) ce se deplaseazã paralel cu axa Ox în sens
pozitiv având energia E. Din punctul de vedere al mecanicii clasice, dacã E > Uo electronul
trece din zona (1) în zona (3), iar dacã E < Uo electronul este reflectat de barierã. Din punctul
de vedere al mecanicii cuantice însã, chiar dacã E < Uo existã o probabilitate diferitã de zero
ca electronul sã treacã din zona (1) în zona (3), iar dacã E > Uo existã o probabilitate diferitã
de zero ca electronul sã fie reflectat!

Fig.11.2 Trecerea microparticulei prin bariera de potenţial dreptunghiularã.

Sã studiem cu ajutorul ecuaţiei lui Schrödinger cazul E < Uo. Scriem pentru cele trei
domenii ecuaţiile lui Schrödinger
 2 1 2 m
 2 E 1  0
x 2 
2
 2 2m
 2 ( E  U o ) 2  0 (11.14)
d x2 
 2 3 2m
 2 E 3  0
x2 
Introducând notaţiile
2m
k2  E
2
2m
a2  (U o  E ) (11.15)
2

ecuaţiile lui Schrödinger pentru cele 3 domenii devin

3
  2 2
2
 k 2 1  0
x
 2 2
2
 a 2 2  0 (11.16
x
 2 3
 k 2 3  0
x2
Soluţiile acestor ecuaţii sunt de forma
1  A1 ei k x  B1 e i k x
2  A2 ea x  B2 e  a x (11.17)
3  A3 ei k x  B3 e i k x
unde Ψ1 şi Ψ3 sunt soluţii oscilatorii, iar Ψ2 este soluţie exponenţialã (nu descrie o mişcare
oscilatorie)
Dorim sã calculãm probabilitatea de trecere a microparticulei prin bariera de potenţial
(numitã şi probabilitatea de tunelare sau coeficientul de transparenţã al barierei), T. Aceasta
este definitã ca raportul pãtratului amplitudinii undei transmise A3 şi respectiv a undei
incidente A1, notatã cu a3
2
2 A
T  a3  3 (11.18)
A1
Deoarece dupã trecerea prin bariera de potenţial, în deplasarea sa spre +
microparticula nu mai întâlneşte nici un alt obstacol, nu va exista undã reflectatã în zona (3),
deci B1 = 0. Funcţiile de undã trebuie sã satisfacã condiţiile de continuitate
1 (0)  2 (0) , 2 (l )  3 (l )
' '
(11.19)
1 (0)  2 (0), 2' (l )  3' (l )
ceea ce conduce la sistemul de ecuaţii
A1  B1  A2  B2
ikA1  ikB1  aA2  aB 2
(11.20)
A2 e a l  B 2 e a l  A3 e i k l
A2 e a l  aB2 e  a l  ikA3 e i k l
Introducând notaţiile
B B A2 A3 a
b1  1 ; b2  2 ; a2  ; a3  ; n (11.21)
A1 A2 A1 A1 k
sistemul de ecuaţii devine
1  b1  a 2  b2
i  ib1  na 2  nb2
(11.22)
a 2 e al  b2 e  al  a3 e i k l
na 2 e a l  nb2 e  a l  ia, e i k l
Se amplificã prima ecuaţie cu i şi se adunã la a doua ecuaţie, respectiv se amplificã
ecuaţia a treia cu –i şi se adunã la ecuaţia a patra. Se obţine astfel sistemul

a 2 (n  i )  b2 (n  i )  2i
(11.23)
a 2 e a l (n  i )  b2 e  a l (n  i )  0

4
a cãrui rezolvare permite aflarea lui a2 şi b2
 2i e  al (n  i )
a2 
 (n  i ) 2 e  a l  (n  i ) 2 e al
(11.24)
 2i e a l ( n  i )
b2 
(  n  i) 2 e a l  ( n  i ) 2 e a l
cu ajutorul cãrora se calculeazã apoi a3

n(a 2 e a l  b2 e  al )  4 ni e  i k l
a3   (11.25)
ie i k l (n  i ) 2 e  a l  (n  i ) 2 e a l
Factorul e-a1 de la numitorul expresiei lui a3 are o valoare foarte micã şi se poate neglija.
Probabilitatea de trecere a microparticulei prin bariera de potenţial va fi (conform
relaţiei (11.30))
2
2 A 16 n 2
T  a3  3  a3a3 *  e 2al (11.26)
A1 (n 2  1) 2
a
Înlocuind aici pe n  (conform (11.34)), apoi pe a şi k (conform (11.27), expresia lui
k
T devine
Uo  E
16 2m
T E e 2
2
(U o  E )l
(11.27)
2
 Uo  E 2 
( E )  1
 
Deoarece coeficientul exponenţialei este o cantitate constantã, expresia (11.27) devine
2m
2 2
(U o  E ) l
T  Ce  (11.28)
Probabilitatea de tunelare este cu atât mai mare cu cât: 1. grosimea l a barierei este mai
micã, 2. energia E a particulei este mai aproape de înãlţimea barierei Uo şi 3. masa m a
particulei este mai micã.
Dacã bariera de potenţial are o formã oarecare (fig.11.3), ea se descompune în bariere
dreptunghiulare de grosimi Δxi cu probabilitãţile de trecere Ti.

Fig.11.3 Trecerea microparticulei prin bariera de potenţial de formã oarecare.

În acest caz probabilitatea de trecere prin bariera de potenţial în domeniul (a,b) se

exprimã ca

5
 n
n 2m
T   Ti  e 2
2  (U i  E )xi (11.29)
i 1

i 1
Pentru cazul Δxi→0, relaţia devine
n 2m a

T   Ti  e  2 2 b U ( x )  E dx
(11.30)
i 1
S-a demonstrat astfel cã, atunci când energia microparticulei este mai micã decât
înãlţimea barierei de potenţial, existã o probabilitate diferitã de zero de trecere prin batiera de
potenţial, fenomen numit efectul tunel. Cu ajutorul efectului tunel se explicã o serie de
fenomene importante cum ar fi emisia la rece a electronilor din metale, dezintegrarea
radioactivã alfa, funcţionarea diodelor tunel, etc.

11.4 Oscilatorul armonic cuantic

Aşa cum am vãzut la capitolul de mecanicã, oscilatorul armonic clasic este un corp de
masã m ce se mişcã sub acţiunea unei forţe de tip elastic F = -kx. Ecuaţia de mişcare a
oscilatorului armonic este
d 2x
m 2  kx  0 (11.31)
dt
k
cu soluţia x  A sin  t unde  2  . Energia energia totalã a oscilatorului este
m
k A2
E  Ec  E p  (11.32)
2
Oscilatorul clasic are un spectru continuu de valori ale energiei.
Oscilatorul armonic cuantic este o microparticulã ce se mişcã într-o groapã de potenţial
U(x)=kx2/2. Atomii cu mişcarea lor de vibraţie în cadrul moleculelor pot fi consideraţi nişte
oscilatori armonici cuantici. Mişcarea oscilatorul armonic cuantic este descrisã cu ajutorul
ecuaţiei lui Schrödinger
2 2 m m 2 x 2
 ( E  )  0 (11.33)
x2 2 2
Folosind notaţiile
2m E m
a 2 , b (11.34)
 
ecuaţia (11.34) devine
2
2
 (a  b 2 x 2 )  0 (11.35)
x
Efectuam schimbarea de variabilã
bx2  z 2 sau x bz (11.36)
se obţine
   z  
  b (11.37)
x z x z
de unde
2 2
 b (11.38)
x2 z2
şi ecuaţia (11.35) devine

6
 2
2
b  (a  b z 2 )  0 (11.39)
z
sau
2 a
2
 (  z 2 )  0 (11.40)
z b
Aceastã ecuaţie are soluţii finite numai dacã
a
 2n  1, cu n  0, 1, 2, 3... (11.41)
b
În acest caz soluţiile au forma
1
 x2
2
n ( z )  e H n (z)
H o ( z )  1; H 2 ( z )  2(2 z 2  1) (11.42)
2
H 1 ( z )  2 z ; H 3 ( z )  4 z ( 2 z  2)
unde Ho(n) sunt polinoame Hermite. Din condiţia (2.67) rezultã cã energia oscilatorului
armonic este
1 1
E n  ( n  )   ( n  ) h (11.43)
2 2
deci oscilatorul armonic cuantic are un spectru discret de valori ale energiei. Frecvenţa  este
frecvenţa proprie a oscilatorului armonic cuantic determinatã de masa particulei m şi de
constanta elasticã k a câmpului de forţe în care are loc oscilaţia. Valoarea minimã a energiei
Eo=h/2 este diferitã de zero, iar nivelele de energie sunt echidistante (fig.11.4).

Fig.11.4 Nivelele de energie ale oscilatorului armonic cuantic.

Vibraţiile atomilor în moleculã sunt într-o primã aproximaţie armonice şi pot fi descrise
cu ajutorul oscilatorului armonic cuantic. Spectrele de vibraţie ale moleculelor corespund
domeniului IR. Spre exemplu, molecula de CO2 prezintã o absorbţie de rezonanţã la 10,6 μm.
Prezenţa CO2 în atmosfera terestrã explicã efectul de serã: atmosfera este transparentã la
radiaţia solarã pentru aproape întreg domeniul vizibil dar absoarbe radiaţa IR emisã de
Pãmânt ( în special prin moleculele de CO2). Creşterea concentraţiei de CO2 în urma
activitãţilor umane (arderea combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi) conduce la încãlzirea
suplimentarã a atmosferei şi la posibile efecte catastrofale.

7
 Elemente de fizica atomului

12.1 Descrierea cuanticã a mişcãrii electronului în câmpul de forţe al nucleului.

Atomul de hidrogen.
Elemente fundamentale de fizica atomului au fost prezentate la cursul 10 atunci când a
fost descris modelul lui Bohr pentru atomul de hidrogen. În acest capitol vom prezenta o
descriere a atomului folosind elemente din mecanicã cuanticã. Astfel, explicarea mişcãrii
electronilor în jurul nucleului în atomi se face considerând interacţiunea electromagneticã
între electroni şi nucleul alcãtuit din protoni şi neutroni şi folosind formalismul mecanicii
cuantice.
Cel mai simplu atom este atomul de hidrogen al cãrui nucleu conţine un singur proton în
jurul cãruia se roteşte un electron. Se considerã urmãtoarele ipoteze simplificatoare:
- nucleul poate fi considerat în repaos faţã de electron deoarece masa sa este mult
mai mare ca aceea a electronului;
- câmpul electric al nucleului poate fi considerat ca fiind generat de o sarcinã
electricã punctiformã ţinând cont de distanţa mare nucleu – electron.
În condiţiile menţionate, modelul pe care îl vom prezenta este valabil şi pentru ionii cu
nuclee mai mari (conţinând mai mulţi protoni) şi un electron.
Mişcarea electronului de sarcinã –e în jurul nucleului de sarcinã e, la distanţa r este
determinatã de forţa de interacţiune coulombianã

 e2 r
F  2
(12.1)
4  o r r

Energia potenţialã a electronului în câmpul nucleului este

e2
U (r )   (12.2)
4  o r

Mişcarea electronului în spaţiul tridimensional va fi descrisã de ecuaţia lui Schrödinger

de forma
 2   2   2  2m e2
   2 (E  )  0 (12.3)
x2  y2 z2  4  o r
Câmpul electrostatic al nucleului are o simetrie sfericã ceea ce face ca tratarea
problemei sã devinã mai simplã prin înlocuirea coordonatelor carteziene (x,y,z) cu cordonatele
sferice (τ,,). Dupã aceasta, funcţia de undã ce descrie mişcarea unui electron în câmpul de
forţe central apare ca produsul a doi factori, unul dependent de distanţa electron - de nucleu,

R(r), şi altul dependent de orientarea vectorului r datã de unghiurile  şi , Y(,), astfel cã

 ( r ,  ,  )  R ( r ) Y ( ,  ) (12.4)

Partea radialã a funcţiei de undã depinde de forma particularã a energiei potenţiale U(r).
Partea unghiularã a funcţiei de undã este o consecinţã a simetriei sferice a forţei centrale, este
independentã de forma lui U(r) şi va avea aceeaşi formã în orice câmp de forţe centrale. Într-
un câmp de forţe central, partea unghiularã funcţiei de undã este complet determinatã de
mãrimea momentului cinetic şi de componenta pe axa Oz a momentului cinetic al
electronului. Partea radialã a funcţiei de undã depinde de energie şi de mãrimea momentului
cinetic, dar nu şi de orientarea momentului cinetic.
Din condiţia ca funcţia de undã ce descrie electronul sã fie finitã rezultã cã urmãtoarele
mãrimi sunt cuantificate:
8
 a. energia - prin numãrul cuantic principal n=1,2,3,…
me 4 ch Rch E1
En   2 3 2
 2  2 (12.5)
8 o h c n n n

unde R=1,097.10’m-1 se numeşte constanta lui Rydberg.

b. momentul cinetic - prin numãrul cuantic orbital l=0,1,2,…,n-1
L   l (l  1) (12.6)

c. proiecţia momentului cinetic pe axa Oz, prin numãrul cuantic magnetic

m=-1, -(l-i),...,0,...,(l-i),l
Lz  m  (12.7)

În conformitate cu cele prezentate, funcţia de undã radialã este dependentã de n şi l,

iar funcţia de undã unghiularã este dependentã de l şi m, deci
n l m (r ,  ,  )  Rn l ( r ).Yl m ( ,  ) (12.8)
În fig.12.1 este prezentatã structura nivelelor de energie pentru atomul de hidrogen
conform relaţiei (13.5). Se observã cã energia are valori negative pentru stãrile legate când
electronul se mişcã în jurul nucleului, valoarea zero când distanţa electron – nucleu devine
atât de mare încât atinge pragul limita la care cele 2 particule nu mai interacţioneazã şi are
valori pozitive pentru electronul liber, aflat în afara câmpului nucleului.
Prin excitarea atomilor de hidrogen, electronii trec pe nivele energetice superioare. La
revenirea electronilor de pe nivelul n2 pe nivelul n1 se emite un foton a cãrui energie este

Rch Rch 1 1
hv  En2  En1   2
 2  Rch( 2  2 ) (12.9)
n2 n1 n1 n2

Fig.12.1 Structura nivelelor de energie pentru atomul de hidrogen.

Tranziţiile pentru care n2 este fix formeazã o serie spectralã. Astfel se formeazã seriile:
- Lymann n2=1, n1=2,3,... domeniul UV
- Balmer n2=2, n1=3,4,... domeniul vizibil
- Pashen n2=3, n1=4,5,... domeniul IR
- Brackett n2=4 n1=5,6,... domeniul IR
- Pfund n2=5 n1=6,7,... domeniul IR

9
 Totalitatea acestor serii spectrale formeazã spectrul atomului de hidrogen. Fiecare
specie atom posedã un spectru propriu dupã care poate fi identificã, acesta constituind
principiul metodelor de analizã spectralã.
În concluzie, mişcarea electronului într-un atom este descrisã de o funcţie de undã
dependentã de trei numere cuantice care cuantificã energia, momentului cinetic şi proiecţia
momentului cinetic pe axa Oz. Deoarece electronul este o microparticulã, noţiunea de orbitã a
electronului trebuie înlocuitã prin aceea de probabilitate de a gãsi electronul într-o zonã de un
volum dat în jurul nucleului. În aceastã zonã, probabilitatea de existenţã a electronului este
determinatã de expresia|Ψ|2, electronul trecând mai des acolo unde probabilitatea sa de
existenţã este mai mare. Din aceastã cauzã se afirmã cã electronul existã în jurul atomului sub
forma unui ˝nor˝ de sarcinã electricã.

12.2 Efectul Zeemann

Cuantificarea spaţialã se manifestã şi atunci când mişcarea electronilor în jurul
nucleului este perturbatã de prezenţa unui câmp magnetic exterior. Pentru a analiza acest
fenomen este util sã ne reamintim cã electronul ce se roteşte în jurul nucleului cu viteza ν este
echivalent cu un curent electric de intensitate I = e/T = ev/2πr. El se comportã ca un dipol
magnetic având momentul de dipol μ
ev evr e(mo v)r e
  IS   r2    L
2 r 2 2mo 2 mo
(12.10)
 e 
  L
2mo
 
cu sensul contrar momentului cinetic L . În câmpul magnetic H , momentul magnetic dipolar
al electronului se orienteazã asemenea unui mic ac magnetic, momentul cinetic al electronului
efectuând o mişcare de rotaţie în jurul axei ce defineşte câmpul magnetic, numitã mişcare de
 
precesie (fig.13.2). Orientarea vectorului L faţã de câmpul magnetic H este cuantificatã.

Fig.12.2 Precesia momentului cinetic electronic în jurul câmpului magnetic.

Din relaţiile (13.10) şi (13.6) rezultã cã momentul magnetic orbital al unui electron
într-un atom este cuantificat prin numãrul cuantic orbital 1
e
  l (l  1)   B l (l  1) (12.11)
2 mo

10
unde μo = e/2moh = 9,273x10-24 Ạm2 se numeşte magneton Bohr-Procopiu. În mod
corespunzãtor şi proiecţia pe axa z a momentului de dipol magnetic este cuantificatã prin
numãrul cuantic magnetic m
e e
z  Lz  m   B m (12.12)
2 mo 2 mo
  
Atunci când un atom este plasat într-un câmp magnetic de inducţie B ( B  H ) apare o
interacţiune între câmp şi dipolii magnetici elementari (ai electronilor şi nucleului) care
primesc o energie suplimentarã de interacţiune de forma

   
E mag     B    B cos  (  , B)   z B  m  B B (12.13)

Energia totalã a unui electron dintr-un atom plasat în câmp magnetic este En+Emag unde
En este energia electronului aflat în câmpul nucleului (12.11). Relaţia (12.8) aratã cã fiecare
nivel energetic caracterizat prin numerele cuantice n şi l este despicat în 2l+1 nivelele în
prezenţa câmpului magnetic (fig.12.3).

Fig.12.3 Despicarea nivelelor de energie în prezenţa câmpului magnetic.

Fig.12.3 ne aratã cã în prezenţa câmpului magnetic, starea cu l = 0, numitã s, nu este

despicatã, starea cu l = 1, numitã p, este despicatã în trei nivele cu m=-1,0,+1. Astfel tranziţia
p→s devine o tranziţie triplã care conţine tranziţia identicã cu cea în absenţa câmpului
magnetic, m=0→m=0, şi douã tranziţii simetrice m=±1→m=0 cu variaţia de energie

hv    B B (12.14)

proporţionalã cu mãrimea inducţiei câmpului magnetic, B .
Efectul de despicare a nivelelor de energie ale electronului din atom în prezenţa
câmpului magnetic poartã numele de efect Zeeman. Distanţa dintre nivelele de energie ce apar
dupã realizarea efectului Zeeman este proporţionalã cu inducţia câmpului magnetic, Dacã nu
ar exista cuantificarea spaţialã, momentul cinetic ar putea avea orice orientare, iar efectul
câmpului magnetic ar consta numai într-o lãrgire a nivelelor energetice, adicã ar rezulta un
spectru de benzi de lãrgime 2μB/h. Efectul Zeemann este o dovadã a cuantificãrii spaţiale şi
implicit a cuantificãrii momentului cinetic.

12.3 Spinul electronului. Atomi cu mai mulţi electroni.

11
 Anterior, la discutarea modelului atomic al lui Bohr, am arãtat cã într-un atom un
electron posedã un moment cinetic orbital şi un moment magnetic asociat acestuia, ambele
cuantificate. Acestea sunt rezultate ale mecanicii cuantice nerelativiste, respectiv ale teoriei
lui Schrödinger aplicatã atomilor de tip hidrogenoid.
Mecanica cuanticã relativistã, prin teoria lui Dirac, stabileşte cã electronul posedã, pe
lângã sarcinã şi masã, un moment cinetic de propriu numit spin. Spinul electronului este legat
de o presupusã mişcare de rotaţie a electronului în jurul axei proprii. Momentul cinetic de spin
este dat de relaţia
S  s( s  1) (12.15)

unde se numeşte numãr cuantic de spin şi are valoarea s = 1/2. Momentul cinetic de spin are
3
deci o unicã valoare, S   . Proiecţia sa pe o axã este cuantificatã prin numãrul cuantic
4
magnetic de spin ms care poate avea 2 valori, ms=±1/2. Proiecţia momentului cinetic de spin
pe o axã este datã de relaţia
1
S z  ms     (12.16)
2
Cele douã proiecţii ale spinului electronic sunt numite cu spinul în sus ↑ (orientare
paralelã), repectiv cu spinul în jos↓ (orientare antiparalelã) faţã de direcţia la care se
raporteazã spinul.
Momentului cinetic de spin îi corespunde un moment magnetic de spin μs (de asemenea
cuantificat)
e e
s  S s ( s  1)   B s ( s  1) (12.17)
2 mo 2 mo
e
unde  B  este magnetonul Bohr-Procopiu. Protecţie pe axa z a momentului magnetic
2mo
de spin μs este de asemenea cuantificatã conform relaţiei
e e ms
 sz  Sz    B ms    B (12.18)
2mo 2mo
Deci, momentul magnetic de spin are o valoare unicã, iar proiecţia sa pe o axã are douã
valori posibile ±μB. Existã deci doar douã orientãri spaţiale posibile ale momentului magnetic
de spin.
Spinul electronului a fost pus în evidenţã prin experienţa lui Stern şi Gerlach. Ei au
urmãrit comportarea unui fascicul de atomi monovalenţi (ex: H, Li, Ag.) într-un câmp
magnetic neuniform (fig.12.4).
Un fascicul de ionii de argint monovalenţi, proveniţi dintr-un cuptor în urma încãlzirii,
trece prin câmpul magnetic generat de un magnet. Deoarece ionii de argint sunt monovalenţi
(au un singur electron pe nivelul energetic cel mai înalt), ei se comportã ca nişte dipoli
magnetici. Câmpul magnetic a cãrui intensitate creşte pe direcţia S-N (din cauza formei
speciale a magnetilor) deviazã dipolii magnetici.
Obs-in ecuatii se inlocuieste simbolul η cu ħ.

12
 Fig.12.4 Experienţa lui Stern – Gerlach.

Deoarece dipolii magnetici ai ionilor de argint sunt orientaţi haotic, pe ecran ar trebui sã
se observe o patã. Cum însã unicul electron al ionilor de argint se aflã în starea fundamentalã
el are momentul cinetic orbital nul (l = 0). Din aceasta cauzã, ionii de argint nu vor avea un
momentul magnetic orbital şi ar trebui sã treacã prin câmpul magnetic nedeviaţi, fãrã a
interacţiona cu acesta. Cu toate acestea, pe ecran au fost observate douã pete. Pentru
explicarea apariţiei acestora s-a presupus cã ionii de argint au totuşi un moment magnetic
datorat unei rotaţii în jurul unei axe proprii, deci unei mişcãri de spin. Acestei mişcari i se
asociazã un moment cinetic de spin, respectiv un moment magnetic de spin, acesta din urmã
având 2 orientãri spaţiale posibile în raport cu direcţia câmpului magnetic. Acestea sunt cele
descrise de relaţia (12.18) unde pentru numãrul cuantic magnetic de spin au fost considerate
valorile ms= ±1/2.
Funcţia de undã ce descrie un electron într-un atom se completeazã cu o funcţie de spin
χm asociatã spinului. Funcţia de undã completã a unui electron ce se mişcã în câmpul central
de forţe al nucleului se caracterizeazã prin patru numere cuantice şi anume n, l, m, ms:

n l m mo  Rn l ( r )  Yl m ( ,  )   mo (12.19)

În cazul atomilor cu mai mulţi electroni, starea fiecãrui electron este descrisã de o
funcţie de undã ce se supune principiului lui Pauli: într-un atom nu existã doi electroni care
sã aibã aceleaşi patru numere cuantice. Repartiţia electronilor în atom se face în
conformitate cu principiul de excluziune şi cu condiţia cã un sistem de particule este stabil
când energia sa este minimã. Sã reţinem cã:
- o pãturã electronicã cuprinde toţi electronii care au acelaşi numãr cuantic principal n,
notatã K,L,M,N, etc. pentru n=1, 2, 3, 4, …
- o subpãturã cuprinde toţi electronii dintr-o pãturã care au acelaşi numãr cuantic
orbital l, notatã s, p, d, f, ...pentru l=0, 1, 2, 3, ..
- un orbital cuprinde electronii dintr-o subpãturã care au acelaşi numãr cuantic magnetic
m, unde m=0, ±1, ±2, ... şi fiecãrui orbital îi corespund stãri cu ms=±1/2.
La determinarea structurii pãturilor electronice se folosesc douã reguli, numite regulile
lui Hund:
- electronii evitã ocuparea aceluiaşi orbital, dacã existã orbitali neocupaţi în aceeaşi
subpãturã;
- doi electroni situaţi pe orbitali diferiţi din aceeaşi subpãturã au spinii paraleli în starea
fundamentalã;
Regulile lui Hund explicã magnetismul puternic al unor elemente de tranziţie cu
subpãtura 3d incompletã (ex., 26Fe, 27Co, 28Ni). Electronii neânperechiaţi, deci momentele
magnetice de spin necompensate, au ca efect comportamentul de dipol magnetic al atomului.
13