1

CURS 9

Sursele biocâmpului magnetic si modelarea lor

1. Surse imprimate şi secundare

2. Efectul frecvenţei biocâmpului magnetic

1. Modelul surselor imprimate şi secundare

Biocâmpul magnetic este produs de trei surse distincte:

(a). curenţii electrici (biocurenţii) ionici,

asociaţi mişcării ionilor la nivelul membranei celulare
(care dau un efect global (rezultant) de biocamp la nivel de ţesut şi organ);

(b). anumite entităţi la nivel molecular,

care, în câmp magnetic exterior răspund printr-o susceptibilitate
paramagnetică;

(c). constituenţi magnetici generaţi de organismul viu (în general, ferimagnetici)

sau
contaminări cu particule magnetice (fero-, ferimagnetice),
care dau un câmp magnetic remanent.

(a) CURENŢII IONICI: consecinţă directă a activităţii biologice a celulelor;

 () Când membrana este excitată,

canalele se deschid prin membrană permiţând difuzia masivă a ionilor de Na+
, de exemplu, în celulă;

- mişcarea ionilor spre interiorul celulei constituie ceea ce se numeşte

CURENT IMPRIMAT.
 
- notam cu j i r  densitatea de curent imprimat: ( A m 2 ).

 () Datorită gradientului de potenţial electric determinat de curenţii imprimaţi,

un alt curent apare în ţesutul conductor din jur, numit
CURENT DE VOLUM,
a cărui curgere este în general întinsă;
 
- notam cu j V r  densitatea de curent de volum; ( A m 2 )
 2

Acest curent reprezintă mişcarea sarcinilor electrice dictată de distribuţia

 
conductivităţii electrice a mediului  r  şi a câmpului electric E r  ,

In acord cu legea lui Ohm locală

V   
j r    r E r  (1)

Densitatea de curent locală (totala), în fiecare punct din spaţiu, va fi

  i  V 
j r   j r   j r  ; (2)

Ca si concluzie !!
În studiile biomagnetice, atenţia este îndreptată asupra caracteristicilor
curentului imprimat, în organul de interes, deoarece curentul de volum nu
constituie o altă sursă de biocâmp decât atunci când curgerea lui este
perturbată de prezenţa graniţelor (zonelor) de separare dintre medii, cu
conductivităţi electrice diferite.

 În acord cu legea lui Laplace,

 
- biocâmpul magnetic produs într-un punct P, la distanţa r , de curentul j r  (2),
care străbate un element de volum conductor, din interiorul corpului (Fig. 1),
este:

Fig. 1.


   j
B 0
4 V  P   r dV (3)

unde operatorul diferenţial se referă la punctul P.

 3

- un ţesut necontaminat (magnetic) are o susceptibilitate magnetică slabă, astfel

că, exista  0 ;

Având în vedere că,


 j 1  1 
 P      P    j   P  j (4)
r r r

şi P  j  0 (5)

(deoarece j nu depinde de coordonatele de poziţie ale punctului P), relaţia (3)
devine:

   1
B o
4  j   r dV
V 
(6)

Stiind ca

E   , (7)

densitatea de curent j devine
 
j    j i (8)

Substituind densitatea de curent în relaţia (6) şi divizând întreg volumul conductor

neomogen în volumele Vk omogene, cu conductibilităţile  k , se obţine:

    1 1 
B  0   j i   dV     k    dV  (9)
4 V  r k Vk  r  

Utilizând identitatea vectorială:

  
    A    A    A (10)

integrantul din termenul al doilea al ecuaţiei (9) poate fi scris:

  1  1
 k       k    (11)
 r  r  
 4

Deaoarece,
1
     0 (12)
r

atunci ultimul termen al relaţiei (9) se substituie cu

1
    k    dV (13)
k Vk r

Utilizând identitatea vectorială:

  
   AdV   A  dS ,
V S
(14)

aplicată relaţiei (13), aceasta poate fi înlocuită cu

1 
 k Sk
k    dS k
r
(15)

Înlocuind acest rezultat în ecuaţia (9) şi notând conductibilităţile electrice de o parte

şi de alta a suprafeţei S k , cu  '' şi  ' (din primul şi din al doilea domeniu), se
obţine:

  i 
B 0
4  j  
1
  dV     ''
k  '
k 
1
  dS k (16)
V r k Sk r

Această ecuaţie descrie biocâmpul magnetic în afara unui volum finit conductor,

conţinând sursele volumice interne j i şi cele datorate graniţelor şi

neomogenităţilor  k''   k' , 
Relatia a fost dedusă prima dată de D.B. Geselowitz (1970)
[IEEE Transaction on Magnetics MAG-6: (2) 346-7].

Primul termen:

- reprezinta biocampul surselor imprimate j i ,ce reies din activitatea celulară şi
- are valoare de diagnostic;

Termenul al doilea:
- poate fi considerat ca o distorsiune datorită neomogenităţii volumului
conductor;
 5

In acest caz, se mai poate spune că:

discontinuitatea în conductivitate este echivalentă cu o sursa de curent de


suprafaţă secundară j kS ,
S 
 
j k   k''   k'   n (17)

unde  este potenţialul pe suprafaţa S k .

 Dacă volumul de corp uman conductor este omogen:

-  
diferenţa  k''   k' din termenul al doilea este zero,

iar
- ecuaţia (16) se reduce la ecuaţia biocâmpului magnetic datorat distribuţiei
surselor volumice (biocurenti imprimati) dintr-un volum conductor omogen

!!!!
În realizarea instrumentaţiei biomagnetice de înaltă calitate, scopul urmărit este
acela de a înlătura efectul surselor secundare.

MODELE SIMPLE pentru BIOCAMP MAGNETIC

- la nivel de celula sau tesut si organ: ………….

……………………………………………………………

Se vor studia la laborator !!! (L 7)

2. Efectul frecvenţei biocâmpului magnetic

 Cei mai de interes curenti imprimati sunt cei dependenţi de timp

şi,
în acord cu ecuaţiile lui Maxwell va exista o corespondenţă între
biocampurile electrice şi magnetice.

Presupunand că
i
j variază sinusoidal în timp cu frecvenţa unghiulară (   2 );
 6

Câmpurile, electric şi magnetic,


- într-un mediu omogen, la distanţă r de sursă,

- variază cu distanţa după o lege de forma

 

exp  ik  r ; (18)

În aceste condiţii, din ecuaţiile lui Maxwell


  i E
  B  0 jc  0 (I )
 t

  B
  E   t ( II )
 (19)
  B  0 ( III )

  
  E  l ( IV )
 

se deduce vectorul de undă:

  
k 2  0 r 0 2 1  i , (20)
  0 r 

 
Vectorul D   0 r E , este vectorul deplasare electrică (sau inducţia electrică);

 Ecuaţia lui Maxwell conţine două surse de biocurenti:


- biocurentul de conducţie (curentul de volum) E şi

- biocurentul de deplasare dD dt .

 Pentru variaţii sinusoidale,

biocurentul total poate fi scris:

 
jt    i 0 r  E (21)
 7

CAZURI:
CAZUL I: pentru variaţii de înaltă frecvenţă;

este îndeplinită condiţia

 0 r    1 (22)

- curentul de deplasare este dominant;

 În acest caz biocâmpul electric şi magnetic se propagă ca o undă,

cu viteza

1  0 r  0 . (23)

CAZUL II: cazul frecvenţelor joase;

este îndeplinită condiţia

 0 r   1 (24)

- curentul de conducţie este dominant;

In tabelul 1 :
- raportului dintre curentul de deplasare şi cel de conducţie,
pentru diferite ţesuturi, în funcţie de frecvenţă;

Tabelul 1
 r  0
Ţesut 
10 2 Hz 10 3 Hz

muşchiul inimii 0,035 0,06

ficat 0,04 0,06
plămân 0,025 0,05
creier 0,015 0,03
ţesut gras 0,01 0,03

 În acest caz efectul capacităţii, reprezentat de curentul de deplasare, este

neglijabil pentru frecvenţe mai mici decât 10 2 Hz ;

Acesta este cazul relevant în studiile biomagnetice.

 8

 În domeniul frecvenţelor joase,


descreşterea biocâmpului magnetic cu distanţa, faţă de sursa j i ,
este caracterizată de o unda atenuată,
sau
adâncimea de pătrundere (  )

1 2
  (25)
k  0

Pentru o frecvenţă de 10 3 Hz această lungime este de ordinul 10 m ;

 Având în vedere lungimile tipice ale corpului uman (aproximate la 1,5-2 m),
se spune că,

corpul uman este "transparent" la biocâmpurile magnetice de frecvenţe joase.