III. Electricitate şi magnetism.

§ 3.1. Noţiuni generale.

Experienţa arată că în afară de interacţiunea gravitaţională mai există şi alte tipuri de interacţiuni
ireductibile la interacţiunea gravitaţională. Una din aceste interacţiuni este interaţiunea electromagnetică care se
manifestă prin diferite fenomene electrice şi magnetice studiate în teoria cîmpului electromagnetic elaborată de
Maxwell (1831-1879).
Pentru a prezice comportarea corpurilor participante în intercţiunea electromagnetică este necesar de
stabilit pentru aceste corpuri o lege tot aşa de fundamentală cum este legea atracţiei universale stabilită de
Newton. Însă, înainte de aceasta trebuie de stabilit proprietatea fundamentală a particulelor (corpurilor) care
determină participarea lor în interacţiunea electromagnetică.
O atare proprietate este sarcina electrică care se notează prin q şi care în SI se exprimă în Coulombi (
[q ] SI = C ). Experienţa acumulată în decursul studiilor sarcinilor electrice demonstrează că:
1. Există două tipuri de sarcini electrice:
a.) sarcini pozitive, care apar pe o bară de sticlă frecată cu o bucată de lînă.
b.) sarcini negative, care apar pe o bară de ebonită frecată cu o bucată de blană naturală.
2. Sarcinele electrice de acelaşi semn se resping, iar de semn contrar se atrag.
3. Cea mai mică sarcină electrică care există în natură este sarcina elementară, notată prin litera ℮. Purtătorii
de sarcină electrică elementară sînt particulele elementare care intră în componenţa tuturor corpurilor:
electronii (-℮) şi protonii (+℮). Experienţa arată (Millikan) că sarcina electrică elementară are valoarea
℮=1,6∙10-19C. Deci, orice sarcină electrică reprezintă un multiplu al sarcinei electrice elementare: q=n∙℮
(n=1,2,3,…). Se spune că sarcina electrică este cuantificată (poate varia nu continuu, dar discret, prin
salturi).
4. Corpurile care nu participă în interacţiunea electrică sînt numite corpuri neutre din punct de vedere
electric. Evident că aceste corpuri conţin acelaşi număr de sarcini electrice elementare negative şi pozitive.
5. Sarcina electrică a unui sistem de corpuri izolat din punct de vedere electric (nu este acţionat de alte sarcini
electrice) nu se schimbă cu timpul: ∑qi=const. Această concluzie reprezintă enunţul legii conservării
sarcinei electrice.
6. Orice sarcină electrică produce în jurul său un cîmp electric: forma de existenţă a materiei prin intermediul
căreia interacţiunea electrică se transmite la depărtare.
7. Forţa de interacţiune dintre două sarcini electrice punctiforme (dimensiunile purtătorilor de sarcină electrică
pot fi neglijate în condiţiile problemei date) este determinată de legea fundamentală a lui Coulomb
(1785).
→ q1 ⋅ q 2 →
F =k ⋅r
r3

,
1 F
unde k = , iar ε 0 = 8,85 ⋅ 10 −12 este permitivitatea electrică a vidului.
4π εo m
8. Orice sarcină electrică în mişcare, în afară de cîmp electric mai produce şi un cîmp magnetic (experinţa lui
Oersted, 1820).

§ 3.2. Electrostatică.

Electrostatica este partea electromagnitismului care studiază fenomenele electrice imobile în raport cu un
sistem de referinţă inerţial. Sarcina electrică q poate fi repartizată:
1. De-a lungul unui conductor arbitrar de lungime ℓ. În acest caz se defineşte densitatea liniară de sarcină
electrică λ:
∆q dq
λ = lim = de unde q = ∫ λd .
∆→0 ∆ d 

1
2. Pe o suprafaţă S. În acest caz se defineşte densitatea superficială de sarcină electrică σ:
∆q dq
σ = lim = ∫s σ dS
de unde q = Ñ
∆S → 0 ∆S dS
3. Într-un volum V. În acest caz se defineşte densitatea volumică de sarcină electrică ρ:
∆q dq
ρ = lim = ∫v ρdV .
de unde q = Ñ
∆V → 0 ∆V dV
Cîmpul electric creat de o sarcină electrică imobilă se numeşte cîmp electrostatic.
Toate corpurile din natură pot fi clasificate în două grupe:
1) Conductori electrici, corpuri în care există sarcini electrice libere (de exemplu electroni) ce se pot deplasa
liber la macrodistanţe.
2) Dielectrici sau izolatorii, corpuri lipsite de sarcini electrice libere. În dielectrici purtătorii de sarcină
electrică pot să se deplaseze la distanţe mici (microdistanţe) deaceea acestea sunt numite sarcini electrice
legate.

§ 3.3.2. Intensitatea şi potenţialul cîmpului electric în vid.

Interacţiunea electrică poate fi evidenţiată cu ajutorul sarcinii de probă (corp punctiform slab încărcat
electric) care poate fi deplasată cu uşurinţă în orice punct al cîmpului electric studiat.
În cursul preuniversitar de fizică a fost demonstrat că câmpul electric al unei sarcini electrice staţionare este
caracterizat de intensitatea câmpului electric E (caracteristică de forţă) şi potenţialul lui electric ϕ
→

(caracteristică energetică) determinate respectiv de relaţiile

→
→ F q →
E= = ⋅ r (1),
q 0 4π ε0 r 3
Ep q →
ϕ= = ⋅r (2)
q0 4π ε0 r
Unde : q este sarcina electrică punctiformă care generează cîmpul electric, q0 este sarcina de probă situată la
r
distanţa r de sarcina q, F este forţa cu care cîmpul electric creat de sarcina q acţionează sarcina q 0 , iar E p este
energia potenţială asarcinei q 0 în punctul dat.
→ →
Cîmpul electrostatic este un cîmp potenţial de forţe, adică forţa F = q 0 E este o forţă potenţială
(conservativă) lucrul căreia nu depinde de forma drumului. Acest lucru depinde numai de poziţia iniţială şi
finală a sarcinei q0 (fig. 1): Lucrul elementar efectuat de cîmpul electric creat de sarcina q la deplasarea sarcinei
de probă q 0 este

→ → 1 qq0 qq0
dl = F d l = Fdl cos α = ⋅ 2 dl cos α = dr ⇒
4πε 0 r 4πε 0 r 2
qq0 dr qq0  1 1 
⇒ L1,2 = ∫
4πε 0 r 2
=  2 − 2
4πε 0  r1 r2 
Rezultă că circulaţia CE vectorului intensităţii cîmpului electric, ca şi circulaţia
vectorului intensităţii cîmpului gravitaţional este nulă:
→ → → → → → (3).
Lο = ∫ F d  = q 0 ∫ E d  = 0 ⇒ C E = ∫ E d  = 0
  
Prin urmare, cîmpul electric staţionar (independent de timp), ca şi cîmpul
→
gravitaţional este un cîmp potenţial sau irotaţional. Rezultă că F este o forţă
potenţială sau conservativă. Un cîmp de forţe se numeşte nepotenţial,
irotaţional sau turbionar dacă liniile lui de cîmp sunt închise. Cîmpul magnetic, de exemplu, este un cîmp
turbionar.
În mecanică a fost arătat că orice forţă potenţială care acţionează asupra unui corp poate fi prezentată ca
gradientul energiei potenţiale a acestui corp luat cu semnul minus:
2
 →
F = −gradE p
(4),

În cazul câmpului electric Ep este energia potenţială a sarcinei q0 plasată în punctul dat al cîmpului electric
generat de sarcina punctiformă q.
Este uşor de observat că relaţiile (1), (2) şi (4) ne conduc la relaţia:
→,
→
 ∂ϕ → ∂ϕ → ∂ϕ →  → →
E = − grad ϕ = − i+ j k  = Ex i + Ey j+ Ez k
 ∂x ∂x ∂x 
unde ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
Ex = − , Ey = − , Ez = −
∂x ∂y ∂z
Dacă cîmpul electric este creat de un ansamblu de sarcini electrice
→
qi de raze vectoare ri atunci intensitatea şi potenţialul cîmpului
electric în punctul dat respectiv este :
→ 1 qi → 1 qi
E= ∑
4π ε0 i ri 3
⋅ ri , ϕ= ∑
4π ε0 i ri
.

În SI, unitatea de măsură a potenţialului cîmpului electric este voltul (V), iar a lui E este V∙m-1.
Cîmpul electric, ca şi cîmpul gravitaţional, poate fi caracterizat cu ajutorul liniilor de cîmp (linii de forţe
→
sau linii ale vectorului E ) care reprezintă curbe tangente în fiecare punct la direcţia
→
locală a vectorului E . Convenţional aceste curbe încep la sarcinile pozitive şi au
sfîrşit la sarcinele negative (fig.2).

→
Un cîmp electric se numeşte omogen sau uniform dacă E =const în toate punctele
acestuia (fig. 3).

→
§ 3.2.3. Fluxul vectorului cîmp electric E . Legea lui Gauss pentru cîmpul electric
în vid în formă integrală şi diferenţială.

Considerăm o sarcină electrică punctiformă q situată în interiorul unei

→
suprafeţe închise S (fig.4). Fluxul elementar al vectorului cîmp electric E prin
elementul de suprafaţă dS al suprafeţei închise S se numeşte mărimea fizică
scalară definită prin relaţia
→ →
dΦ E = E⋅ d S = E ⋅ dS cosα ,
→
atunci fluxul vectorului cîmp electric E printr-o suprafaţă oarecare S este:
→ →
ΦE = ∫ E d S (5).
S

Dacă suprafaţa S este închisă (fig.4) relaţia (5) devine:

→ → q dS ⋅ cos α q q
Φ E = ∫ E d S = ∫ E ⋅ dS = ∫ = ∫ dΩ = ,
S S
4π ε0 S r 2
4π ε0 S ε0
dS ⋅ cos α
unde raportul 2
defineşte unghiul solid elementar dΩ, iar Ñ ∫s d Ω = Ωtotal = 4π reprezintă ungiul
r
solid total. Astfel, din ultima relaţie rezultă:
→ → q
∫S E d S = ε 0
(6),

3
 → → 1
sau ∫ E d S = ε ∑q
S 0 i
i

(7),
dacă în interiorul suprafeţei închise S se află un ansamblu de sarcini electrice qi.
Fie sarcina electrică q se află în afara suprafeţei închise S (fig.5). În acest caz pentru orice pereche de
suprafeţe elementare dS1 şi dS2 se obţine cosα1<0 şi cosα2>0 sau invers. Din acest motiv relaţia (7) devine:
→ →

∫E d S =0
S

(8) (8).
Relaţiile (7) şi (8) reprezintă expresia matematică a legii lui
Gauss pentru cîmpul electric în vid în forma integrală: fluxul
→
vectorului cîmp electric E printr-o suprafaţă închisă S de formă
1
arbitrară numeric este egal cu înmulţit cu suma algebrică a
ε0
sarcinilor electrice qi aflate în interiorul suprafeţei S, sau este egal
cu zero cînd sarcinele qi se află în afara suprafeţei S.
Dacă ansamblul de sarcini qi se află pe suprafaţa S, atunci Ωtotal = 2π ceea ce ne conduce la concluzia că
fluxul electric prin această suprafaţă este :
1
ΦE =
2ε 0
∑q i .
Dacă sarcina ∑qi este repartizată într-un volum V, atunci relaţia (7) devine:
→ → 1
∫S S = ε 0 V∫ ρdV
E d (9).
§3.2.4. Forma diferenţială (locală) a legii lui Gauss pentru cîmpul electric în vid.
→
Legea lui Gauss pentru vectorul cîmp electric E în formă integrală demonstreată în paragraful precedent
→
stabileşte legătura dintre fluxul vectorului E printr-o suprafaţă închisă macroscopică şi sarcinele electrice din
→
interiorul acestei suprafeţe. Pentru a caracteriza fluxul vectorului cîmp electric E produs, de exemplu, de o
sarcină punctiformă q, prin diferite suprafeţe închise (fig.5) se introduce noţiunea de densitate a fluxului
→
vectorului cîmp electric E (densitatea volumică de flux):

ΦE 1 → → ,
V
S
=
V ∫E d S
unde V este un volum limitat de suprafaţa închisă S. Cum a fost arătat * limita densităţii
→
fluxului vectorului cîmp electric E cînd spaţiul care conţine sarcina q tinde către punctul
unde se află sarcina q, adică cînd V→0, se numeşte împrăştiere sau divergenţă a vectorului
→ →
cîmp electric E (div E ):
→ 1 → →
div E = lim ∫ E d S
V →0 V S

(10).
→
Se poate demonstra că divergenţa vectorului cîmp electric E reprezintă suma derivatelor parţiale de la
→
proiecţiile vectorului E pe axele de coordonate x, y, z* :
→ ∂E x ∂E y ∂E z
div E = + +
∂x ∂y ∂z
(11).
→
Relaţiile (10) şi (11) arată că divergenţa vectorului E este o măprime fizică scalară, spre deosebire de
gradientul potenţialului cîmpului electric, care este o mărime fizică vectorială.

4
 →
Cunoscînd divergenţa unui vector oarecare inclusiv şi a vectorului E în toate punctele spaţului se poate de
calculat fluxul acestui vector prin orice suprafaţă finită care limitează acest spaţiu. Pentru aceasta ne vom folosi
→
de teorema integrală a lui Gauss (fără demonstrare) pentru vectorul cîmp electric E * :
→ → →

∫ ∫E d S = ∫ ∫ ∫div E dV
S V

(12).

Comparând relaţiile (9) şi (12) obţinem:

1 →
ρ
div E = (13).
ε0
Relaţia (13) reprezintă expresia matematică a legii lui Gauss sub forma diferenţială (locală), din care
→
rezultă că, semnificaţia fizică a divergenţei vectorului cîmp electric E este dată de densitatea volumică a
dq →
sarcinilor electrice ρ = : dacă în punctul dat div E =0, atunci din acest punct nu pornesc linii de cîmp şi
dV
→
ρ=0, dacă însă în punctul dat div E ≠0, atunci acest punct reprezintă o sursă de cîmp
electric.

§ 3.2.5. Rotorul cîmpului electric staţionar (independent de timp).

În § 3.2.2. a fost demonstrat că cîmpul electric staţionar este un cîmp potenţial,

irotaţional sau neturbionar, concluzie care rezultă din relaţia (3):
→ → ,
CE = ∫ E d S = 0

unde ℓ este conturul pe care se sprijină o suprafaţă arbitrară S aflată în cîmpul
→
electric E (fig.6). Pentru a obţine forma diferenţială (locală) echivalentă cu forma
integrală a condiţiei (3) se introduce noţiunea de densitate superficială a circulaţiei
→
vectorului E :
CE 1 → →
= ∫E d  .
S ∫ ∫dS S


→
Considerăm limita densităţii superficiale a circulaţiei vectorului E în punctul dat A de pe suprafaţa S,
cînd S tinde către punctul A, adică cînd S→0 (ℓ→0):
→ →

∫ Ed 
lim (13),


S→ 0
( → 0 ) ∫ S
∫
dS

Cum a fost arătat limita (13) defineşte proiecţia unui vector pe normala la conturul ℓ, care se numeşte
→ →
rotorul vectorului E (rot E ):
→

 →

∫ E d
 rot E  = lim .


 n dS →0
∫ dS
S
→
unde vectorul rot E poate fi exprimat în felul următor:

5
 → → →
i j k
→ ∂ ∂ ∂  ∂E ∂E y  →  ∂E x ∂E z  →  ∂E y ∂E x  →
rot E = =  z − ⋅ i +
 −  ⋅ j +  − ⋅ k .

∂x ∂y ∂z  ∂y ∂z   ∂z ∂x   ∂x ∂y 
Ex Ey Ez

*)
______________

→
Conform teoremei integrale a lui Stokes pentru orice vector inclusiv şi pentru vectorul E este valabilă
egalitatea:
→ → → →

∫ E d  = ∫ ∫rot E d S
 S
(14).
Comparînd relaţiile (2) şi (14) obţinem:
→
rot E =0 (15).
Semnificaţia relaţiei (15) este ca cîmpul electric independent de timp este un cîmp irotaţional, neturbionar.
Cu alte cuvinte relaţia (15) reprezintă forma diferenţială (locală) echivalentă cu relaţia (2).
Exerciţiul 1: Folosind teorema lui Gauss să se studieze cîmpul electric creat de o sarcină electrică
distribuită uniform pe o suprafaţă plană nelimitată cu densitatea superficială σ.
În calitate de suprafaţă închisă (suprafaţă gausiană) se consideră o
suprafaţă cilindrică cum este indicat în fig.7. În acest caz fluxul
→
vectorului E prin suprafaţa cilindrică închisă este:
→ → 1 1 sau
Φ E = ∫ E d S = Φ E ,lateral + 2Φ E ,baza = ∆q = σ∆S
S
ε
→ 0→
ε0
→ → 1
∫ EdS cos( n ⊥ , E ) + 2 ∫ EdS cos( n Ι Ι, E ) = σ∆S
S lat S baza ε0
σ → →
de unde E =
, deoarece cos( n 1 , E ) = 0
ε0
Rezultă că cîmpul electric creat de o suprafaţă plană indefinită încărcată cu densitatea superficială de
sarcină σ nu depinde de poziţia punctului în spaţiu şi prin urmare cîmpul electric este uniform.
Exerciţiul 2: Folosind teorema lui Gauss să se studieze câmpul electric creat de o sarcină electrică
distribuită uniform de-a lungul unui conductor rectiliniu indefinit.
Procedînd analog cazului precedent putem scrie :
→ → 1 1
Φ E = ∫ E d S = Φ E ,lateral + 2Φ E ,baza = ∆q = λ∆
ε0 ε0
∆q S
unde λ = este densitatea liniară a sarcinei electrice distribuite uniform pe
∆
conductor.
sau → → → → 1 .
∫ EdS cos( n Ι Ι, E ) + 2 ∫ EdS cos( n ⊥ , E ) =
ε0
λ∆
Slat → →
Sbaza
Ţinînd seama că Slat=2πr∙Δℓ şi cos( n ⊥ , E ) =0 din ultima relaţie obţinem:
1 λ
E ⋅ 2πr∆ = λ∆ de unde E = .
ε0 2πε0 r
Rezultă că cîmpul electric în acest caz este simetric în jurul conductorului şi variază invers proporţional cu
distanţa de la acesta.

§ 3.2.6. Cîmpul electric al unui dipol electric.

6
 Un interes deosebit prezintă cîmpul electric creat de două sarcini egale, de semn opus situate la o distanţă
mică ℓ una de alta. Un aşa sistem se numeşte dipol electric, iar distanţa ℓ se numeşte
braţul dipolului (fig.8). Dipolul electric este caracterizat de momentul electric:
→ →.
Ρ=q⋅
→ →
Vectorul Ρ este orientat de-a lungul vectorului  de la sarcina negativă spre sarcina pozitivă.
Se poate demonstra* că cîmpul electric produs de un dipol electric în
punctul dat al spaţiului este determinat de relaţia:
Ρ .
E= 3 cos 2
α + 1
4π ε0 r 3
Un dipol electric întrodus într-un cîmp electric uniform suferă acţiunea
unui cuplu de forţe (fig.9). În mecanică a fost arătat că momentul cuplului
de forţe este:
sau → →→ .
M = F ⋅  sin α = q ⋅ E ⋅  sin α = Ρ ⋅ E sin α Μ =[Ρ E ]
Dipoli electrici se obţin, de
exemplu, la întroducerea atomilor într-un cîmp electric. În rezultatul
acţiunii cîmpului electric asupra sarcinilor electrice ale atomilor, centrele de
greutate ale acestora se separă şi se obţin dipoli electrici microscopici.
(fig.10).
Se spune că atomul se polarizează devenind un dipol electric. În natură
există molecule
nepolare (centrele de greutate ale sarcinilor pozitive şi
negative coincid) care se polarizează ca şi atomii, şi
moleculele polare care posedă un moment electric
permanent (centrele de greutate ale sarcinilor pozitive şi
negative nu coincid). La întroducerea unei molecule polare
într-un cîmp electric, momentul ei electric se va orienta de-a
lungul cîmpului electric exterior. Se spune că moleculele
nepolare se polarizează prin deformaţie, iar cele polare —
prin orientare.

§ 3.2.7. Polarizarea substanţei. Vectorul polarizaţie. Susceptivitatea electrică.

Întroducem o substanţă într-un cîmp electric omogen (fig.11). Cum a fost menţionat în paragraful
precedent moleculele nepolare ale substanţei se vor polariza de-a lungul cîmpului electric exterior. În cazul
→
dacă substanţa este alcătuită din molecule polare ele se vor orienta de-a lungul cîmpului E  . Se spune că
substanţa se polarizează electric. Substanţele care au proprietatea de a se polariza într-un cîmp electric se
numesc dielectrici.
Datorită efectului de polarizare pe suprafeţele opuse ale substanţei apar sarcine electrice pozitive şi
negative, numite sarcini electrice de polarizare sau legate, în sensul că ele pot să se deplaseze numai în
limitele unei molecule. Astfel, substanţa întrodusă într-un cîmp electric devine un
dipol electric macroscopic, momentul căruia este:
→ →
ΡV = ∑ Ρ i
→
unde Ρi este momentul electric al unei molecule. Dacă cîmpul electric este
neuniform, atunci substanţa se va deplasa în sensul creşterii cîmpului electric,
dacă însă cîmpul este uniform substanţa rămîne imobilă.
Mărimea fizică vectorială:
→
→ ΡV 1 →
Ρ=
V
=
V
∑Ρ i

7
 unde V este volumul substanţei se numeşte vector polarizaţie electrică. În SI mărimea vectorului
polarizaţie electrică se măsoară în C∙m-2.
Din ultima relaţie rezultă:
→ → → →
Ρ = Ρ⋅ V = Ρ⋅ S ⋅  = Ρ ⋅ S ⋅  .

____________
* A.A Detlaf, B.M. Iavorskii „Curs de fizică” §13.5
→ →
Pe de altă parte conform definiţiei: Ρ V = q p ⋅  .
Comparînd ultimele două relaţii obţinem:
→ → → →
Ρ ⋅ S ⋅  = q p ⋅  sau Ρ ⋅ S = σ p ⋅ S de unde Ρ =σ p
sau σ p = Ρ⋅ n .
Ultima relaţie obţinută pentru un caz particular are o valabilitate generală. Astfel, densitatea superficială σ
→
a sarcinelor electrice de polarizare defineşte vectorul polarizaţie electrică Ρ.
Este uşor de verificat că: [Ρ] SΙ = [ε 0 E ] SΙ = C ⋅ m .
−2

Rezultă că mărimele fizice P şi ε0E sunt direct proporţionale. Coeficientul de proporţionalitate dintre
aceste mărimi K (capa) se numeşte susceptivitate electrică:
P=Kε0E.

§ 3.2.8. Vectorul inducţie electrică. Permitivitatea dielectrică.

Cum a fost arătat în paragraful precedent (fig.11), pe feţele laterale ale dielectricului întrodus într-un cîmp
apar sarcini legate de densitate superficială ± σ p. Evident că densitatea rezultantă de sarcină electrică este :
σ = σ  − σ p sau σ = σ  − Ρ
şi atunci , cîmpul electric rezultant în interiorul dielectricului va fi:
σ 1
E = E − E p = = (σ  − Ρ) de unde σ  = ε 0 E + Ρ .
ε0 ε0
Densitatea superficială de sarcină electrică liberă σℓ, ca şi σp, defineşte o mărime fizică vectorială numită
→ →
inducţie sau deplasare electrică: σ  = D⋅ n .
Din ultimele două relaţii rezultă:
→ → →
D = ε0 E+ Ρ
(16).
→ → →
Ţinînd seama de relaţia Ρ = Kε 0 E relaţia (16) pentru vectorul D devine:
→ → → → →
D = ε 0 E + Kε 0 E = (1 + K ) E = ε r ε 0 E ,
unde 1+K=εr este permitivitatea dielectrică relativă a substanţei.

→ →
§ 3.2.9. Legea lui Gauss generalizată. Particularităţile vectorilor E şi D .
→
Din cele expuse mai sus rezultă că fluxul vectorului D printr-o suprafaţă închisă S (fig. 12) care conţine o
armatură a unui conductor încărcat, umplut cu un dielectric este:
→ → → →

∫ ∫D d S = ∫ ∫D⋅ n dS = ∫ ∫σ
S S S
 dS = q  .

→
Astfel, fluxul vectorului D printr-o suprafaţă închisă este egal cu sarcina electrică liberă din interiorul
suprafeţei şi nu depinde de sarcinele electrice legate:
→ →
Φ D = ∫ ∫D d S = q 
S

(17).
Relaţia (17) exprimă legea lui Gauss generalizată, valabilă şi pentru medii omogene,
deoarece ΦD nu depinde de qp.
8
Analog cum au fost obţinute relaţiile (13) şi (15) se obţine formula locală a legii lui Gauss generalizată şi
→
rotorul vectorului D :
→ →
div D = ρ ; rot D = 0 .
→ →
Substituind relaţia D = ε 0 ε r E în relaţia (17) obţinem:
→ → 1
→ → 1
εr =1 ∫ ∫E vid d S =ε0
q
∫ ∫E d S = ε εr
q S
→ → 1
εr >1 ∫ ∫E dS= q
S 0
subst
S
ε 0ε r
→ → → →
⇒∫∫E vid d S = ∫∫ε r E subst d S ,
S S

E vid F q
de unde ε r = = vid , ϕ= .
E subst Fsubst 4πε 0εr r

Astfel, intensitatea cîmpului electric, forţa de interacţiune dintre sarcinele elctrice şi potenţialul cîmpului
electric într-un dielectric se micşorează de εr ori.
Dacă intensitatea cîmpului electric la trecerea din vid în dielectric se schimbă, atunci inducţia D la o astfel de
trecere nu se schimbă:
E
D subst = ε 0 ε r E subst = ε 0 ε r vid = ε 0 E vid = Dvid .
εr
Astfel, prima particularitate a vectorilor E şi D este Evide ≠ Esubst, Dvide=Dsubst. A doua particularitate constă în
→ →

→
aceea că dacă liniile vectorului E pot să înceapă şi să se termine atît pe sarcini libere cît şi pe sarcini legate,
→
apoi liniile vectorului D , conform relaţiei (17) pot să înceapă şi să se termine numai pe sarcini libere. A treia
→ →
particularitate constă în în aceea că vectorii E şi D se comportă diferit la trecerea dintr-un dielectric în altul.
→
Se poate demonstra*) că la trecerea dintr-un dielectric în altul componentele tangenţiale ale vectorului E şi
→
componentele normale ale vectorului D nu se schimbă:
E1,τ = E 2,τ D1, n = D2,n
⇓ ⇓
D1,τ D2,τ D1,τ ε 1 E1,n ε 2 .
= ⇒ = ε 1 E1, n = ε 2 E 2,n ⇒ =
ε1 ε2 D2,τ ε 2 E 2, n ε 1

§ 3.2.10. Energia cîmpului electric.

Considerăm procesul de încărcare al unui condensator. Din cursul preuniversitar de fizică se ştie că sarcina
electrică q, tensiunea U dintre plăcile condensatorului şi capacitatea lui C sunt legate prin relaţia: q=CU, care se
verifică în orice moment al procesului de încărcare.
→ → → →
La sfârşitul acestui paragraf trebuie de menţionat că relaţia D subst = ε 0 ε r E subst = ε 0 E vide = D vide nu este
fundamentală, adică nu întotdeauna se verifică, de pildă această relaţie nu se verifică în medii anizatropice
transparente, ceea ce conduce la refracţia dublă a luminii**).
În timpul încărcării condensatorului, pentru a mări sarcina condensatorului cu dq ceea ce conduce la
ridicarea tensiunii dintre plăci cu dU se cheltuie lucrul: dL=Udq=CUdU. De unde pentru energia potenţială a
condensatorului se obţine:
U
1 1
E p = L = C ∫ UdU = CU 2 = qU .
0
2 2
ε 0ε r S
Avînd în vedere relaţiile U=E∙d şi C = pentru energia potenţială a condensatorului obţinem:
d

9
 1 1
Ep = ε o ε r E 2 Sd = ε 0 ε r E 2V unde V este volumul condensatorului.
2 2
Astfel, energia condensatorului încărcat se exprimă prin intensitatea cîmpului electric dintre plăcile
____________
*) A.A Detlaf, B.M. Iavorskii „Curs de fizică” §15.4
____________
**) Д. В. Сивухин „Оптика” §75

condensatorului. Experienţa arată că propagarea câmpului electromagnetic în spaţiu este însoţită de un transport
de energie. Prin urmare se poate considera că purtătorul energiei condensatorului este cîmpul lui electric şi nu
sarcinele electrice de pe armaturile lui.
Energia cîmpului electric este caracterizată de densitatea volumică de energie:
Ep 1 1→ →
ωE = = ε 0 ε r E 2 = E⋅ D .
V 2 2

3.3. Electrocinetică.

§3.3.1.Curentul electric. Intensitatea curentului electric ca fluxul vectorului densităţii de curent.

Din cursul preuniversitar de fizică se ştie că curentul electric reprezintă o mişcare ordonată a purtătorilor
de sarcină electrică. Deplasarea ordonată a purtătorilor liberi de sarcină electrică (electroni, ioni) într-un
conductor sub acţiunea unui cîmp electric se numeşte curent de conducţie. În afară de curent de conducţie
există şi un curent de convecţie condiţionat de deplasarea corpurilor electrizate. Deplasarea sarcinilor electrice
→
este caracterizată de densitatea fluxului purtătorilor de sarcină electrică sau densitatea de curent J , care
este o mărime fizică vectorială valoarea căreia în fiecare punct este egală cu cantitatea de sarcină electrică care
străbate, într-o unitatea de timp 0, unitate de suprafaţă normală pe direcţia de
deplasare (fig. 13):
dq
J =
dS n dt
Pe de altă parte, aria suprafeţei dS în unitatea de timp va fi străbătută toată
sarcina electrică din interiorul volumului dV şi deci:
.
dq = ρdV = n ⋅ q el dS n d
Din ultimele două relaţii rezultă:

d
J = n ⋅ q el = n ⋅ q el ⋅ V ,
dt
unde n este concentraţia purtătorilor de sarcină, de exemplu electronii e în metale, iar q el este sarcina
elementară. Astfel, pentru densitatea de curent în metale obţinem:
→ →
J = n ⋅ e ⋅ v sau J = n ⋅ e ⋅ V sub formă vectorială. (18).
Sarcina totală ce trece în unitate de timp prin aria secţiunii transversale a conductorului se numeşte
intensitatea curentului electric I:
dQ 1 1 → →

dt ∫S dt ∫S ∫S S .
Ι= = dq = JdS n dt = J d
dt
Din ultima relaţie rezultă că intensitatea curentului electric reprezintă fluxul vectorului densităţii curentului
electric.
Un curent electric care nu-şi schimbă mărimea şi direcţia se numeşte curent
electric continuu. În acest caz ultima relaţie devine:
Q .
=J ⋅S Ι=
t
Unitatea SI de curent este amperul (A): [Ι] SΙ = A = C ⋅ s −1 , convenţional, sensul
curentului electric este sensul deplasării sarcinilor pozitive.

10
 § 3.3.2. Legea lui Ohm şi legea lui Joule-Lenz sub formă diferenţială (locală).

Considerăm un conductor străbătut de un curent electric (fig. 14). Electronii în metale în decursul mişcării
interacţionează cu ionii pozitivi din reţeaua cristalină a conductorului şi le cedează energia cinetică acumulată
în cîmpul electric. Astfel, între două ciocniri succesive viteza electronului creşte de la zero pînă la :
F eF
Vmax = at = t= t.
me me
Rezultă că viteza medie a mişcării ordonate este:
1 eEt
V = (0 + Vmax ) = (19)
2 2 me
unde me este masa electronului.
Din relaţiile (18) şi (19) rezultă:
ne 2 t
J = E
2m
(20).
Factorul de proporţionalitate dintre J şi E se numeşte conductivitate electrică σ şi atunci relaţia (20) devine
→ →
J = σE sau J = σ E
(21)
sub formă vectorială.
Relaţia (21) reprezintă expresia matematică a legii lui Ohm sub formă diferenţială (locală). Semnificaţia
→ →
acestei legi constă în aceea că J şi E din relaţia (21) se aplică unui punct dat din interiorul conductorului pe
cînd cunoscuta relaţie U=IR (legea lui Ohm sub formă integrală) se aplică la secţiunea transversală a unui
conductor străbătut de un curent continuu.
Cum a fost menţionat, energia cheltuită pentru menţinerea curentului electric este cedată reţelei cristaline a
conductorului care se încălzeşte. Aceasta este căldura lui Joule-Lenz. Evident că lucrul efectuat asupra unui
→→ →→
electron într-o unitate de timp este F V = −e E V .
Respectiv, puterea degajată într-o unitate de timp , într-o unitate de volum (densitate de putere sau puterea
specifică a curentului) va fi:
Ρ → → →→ → →
ω = = − ne E V = J E = σ E⋅ E = σ ⋅ E 2 .
V
Relaţia ω=σE2 reprezintă expresia matematică a legii lui Joule-Lenz sub formă diferenţială (locală).
Pentru puterea degajată într-un volum oarecare avem:
U2
Ρ = ωV = σE 2 S = SJE = SJU = ΙU = Ι 2 R = .
R
Astfel, am obţinut legea lui Joule-Lenz sub formă integrală.

3.3.3 Originea rezistenţei electrice.

Mişcarea ordonată a purtătorilor de sarcină electrică, de exemplu mişcarea ordonată a electronilor în

metale, este însoţită de apariţia diferitor forţe care se opun acestei mişcări. Aceasta se explică prin faptul că
electronii în decursul mişcării lor ordonate mereu îşi schimbă direcţia mişcării datorită interacţiunii lor cu
diferite defecte ale reţelei cristaline a metalului dat cum sunt, diferite impurităţi, vacansii, fluctuaţiile distanţelor
dintre ioni, care oscilează în jurul poziţiilor lor de echilibru. În rezultatul acţiunii a acestor forţe electronul dat
în unele intervale de timp poate chiar să se mişte în sens invers (fig. 15).

fig. 15

11
 Pentru a înving forţele indicate mai sus electronul împrumută energie de la câmpul electric o fracţiune din
care o restituie reţelei cristaline. Peste un timp oarecare (destul de mic) se va stabili o stare staţionară în care
viteza electronilor este:

σE
Ve =
en
Este rezonabil de admis că influenţa defectelor reţelei cristaline asupra conductibilităţii electrice este
independentă de temperatură cu excepţia oscilaţiilor ionilor în jurul poziţiilor lor de echilibru(nodurile reţelei
cristaline). Amplituda acestor creşte cu creşterea temperaturii, ceea ce se confirmă experimental. Experienţa
arată că rezistivitatea depinde liniar de temperatură:

1
= ρ = ρ0 (1 + 2t o C )
σ

unde ρ0 este rezistivitatea la 0oC, iar α este coeficientul termic de rezistenţă a metalului dat. Pentru majoritatea
1
metalelor coeficientul termic de rezistenţă este α ≈ . Este uşor de observat că din ultimele două relaţii
273
rezultă
ρ = ρ0αT

Astfel, experimental se constată că, rezistivitatea metalelor creşte direct proporţional cu temperatura.
Pe de altă parte, conform teoriei clasice, cum a fost arătat, rezistivitatea metalelor este determinată de
relaţia:

2meVe
ρ=
ne 2 λm
unde λm=Vet este parcursul mediu liber al electronului. „Gazul de electroni” din metale aproximativ se
supune legilor gazelor ideale.
Prin urmare viteza medie a electronilor în metale este de ordinul
3KT
Ve =
me

Este uşor de observat că ultimele două relaţii ne conduc la concluzia că conform teoriei clasice dată cu
creşterea temperaturii rezistivitatea creşte direct proporţional cu T .
Contrazicerea dintre teoria clasică ( ρ ~ T ) şi experienţă ( ρ ~T) este
depăşită de teoria cuantică a conductibilităţii electrice. Conform acestei teorii
dependenţa rezistivităţii metalelor de temperatură este liniară (curba 1 fig. 16).
Mai pe urmă s-a observat că rezistivitatea multor metale (Al, Pb, Zn,...) şi a
aliajelor lor la temperaturi foarte mici, numite temperaturi critice Tc (0,14-
20K), caracteristice pentru fiecare metal, brusc se micşorează până la 0 (curba 2
fig. 16). Acest fenomen se numeşte supraconductibilitate, care la fel se explică
de către teoria cuantică. Până ce efectul supraconductibilităţii electrice nu este
aplicat pe larg din cauză că obţinerea temperaturilor mici de ordinul Tc este
foarte costisitoare.
Fig. 16

§ 3.3.4. Circuite ramificate. Legile lui

Kirchhoff.

Circuitele electrice reale conţin combinaţii de

conductori, consumatori şi generatoare uniţi în
serie şi paralel. Aşa circuite se numesc circuite
ramificate. Aceste circuite, în general, pot fi
calculate folosind legea lui Ohm şi legea
12
conservării sarcinei electrice. În scopul simplificării acestor calcule Kirchhoff a propus două legi pe larg
folosite în electro-radiotehnică. Prima lege se referă la nodurile unui circuit (puncte unde se întîlnesc trei sau
mai mulţi conductori (fig.17.a)).
Conform legii conservării sarcinei electrice pentru fiecare nod trebuie să se verifice relaţia: ∑qi=const.
Derivînd această relaţie obţinem:
d dq
dt
∑ qi = ∑ i = ∑ Ι i = 0 .
dt
Rezultă că suma algebrică a curenţilor într-un nod este nulă. Această concluzie şi reprezintă enunţul
legii întîi a lui Kirchhoff.
A doua lege a lui Kirchhoff se referă la ochiuri de reţea, sau circuite elementare închise (ABDA, ABCDA,
BCDB — fig. 17.b). Pentru a obţine a doua lege a lui Kirchhoff se admite un sens pozitiv de parcurgere a
circuitului (de exemplu, sensul acelor de ceasornic). Curenţii sensul cărora coincide cu sensul de parcurgere
sunt consideraţi pozitivi, iar curenţii care circulă în sens opus sensului de parcurgere sunt consideraţi negativi.
F.e.m. se consideră pozitivă dacă parcurgerea circuitului are loc de la “-“ la “+”. Dacă parcurgerea circuitului
are loc de la “+” la “-“ atunci f.e.m. se consideră negativă. Aplicînd aceste reguli împreună cu legea lui Ohm
pentru porţiunile de circuit ale unui ochi, de exemplu ale ochiului BCDB putem scrie:

Ι 2 ( R 2 + r2 ) = V B − VC − ε 2
Ι 3 ( R3 + r3 ) = VC − V D + ε 3 .
− Ι 4 ( R 4 + r4 ) = V D − V B + ε 5

Adunând aceste relaţii obţinem ecuaţia:

∑IiRi=∑εi

care exprimă expresia matematică a legii a doua a lui Kirchhoff: într-un ochi de reţea suma algebrică a
căderilor de tensiune este egală cu suma algebrică a forţelor electromotoare.

3.4. Magnetostatică.

§ 3.4.1. Cîmp magnetic.

Încă în antichitate s-a observat că unele minereuri de fier, cum este magnetita (Fe3O4) au proprietatea de a
atrage fragmente mici de fier, cobalt etc. Această proprietate ireductibilă la interacţiunea gravitaţională sau
interacţiunea electrică se numeşte magnetism. Regiunile corpului unde magnetismul se manifestă maximal se
numesc poli magnetici, iar însuşi un aşa corp se numeşte magnet. Denumirea de magnetism vine de la
denumirea localităţii din Asia Medie, Magnesia unde fenomenul a fost observat prima dată.
S-a constatat că există doi poli magnetici care nu pot fi separaţi, deoarece ei există numai în pereche. Aceşti
poli, notaţi prin N şi S corespund orientării unui magnet uşor (ac magnetic) spre polul nord şi sud al Pămîntului.
Experienţa arată că interacţiunea dintre polurile opuse este atractivă. Mai tîrziu, la fel experimental au fost
observate următoarele fenomene:
1. Interacţiunea dintre un curent şi un magnet (experienţa lui Oersted): devierea acului magnetic în
vecinătatea unui conductor străbătut de curent electric continuu.

2. Interacţiunea curenţilor: curenţi de acelaşi sens se atrag, iar de sens opus se resping.

13
 Aceste fenomene se explică prin faptul că sarcinele electrice în mişcare ordonată generează un nou tip de
forţe numite forţe magnetice, care diferă esenţial de cele coulombiene. Cîmpul forţelor magnetice constituie
cîmpul magnetic. Rezultă că în împrejurimea unei sarcini electrice în mişcare întotdeauna există un cîmp
magnetic prin intermediul căruia, din aproape în aproape, se transmite interacţiunea magnetică.

§ 3.4.2. Forţa magnetică care se exercită asupra unei sarcini electrice în mişcare în vid.

S-a observat că o sarcină electrică, mişcându-se într-un câmp magnetic, este acţionată de o forţă magnetică
→ →
F adiţională la forţele gravitaţională şi elelctrică. Experienţa arată că forţa magnetică F exercitată de un
→
cîmp magnetic asupra unei sarcini electrice în mişcare este direct proporţională cu sarcina q şi cu viteza ei V
fiind perpendiculară direcţiei de mişcare a sarcinei electrice (fig.18).
→ → → → →
F ⊥ V ⇒ F = q[V , B] ⇒ F = qVB sin α
Coeficientul de proporţionalitate B reprezintă modulul unui
vector definit în fiecare punct de valorile observabile F, q şi V.
→
Vectorul B variază de la un punct la altul, însă în acelaşi punct el are
acelaşi modul pentru orice sarcină q în mişcare cu orice viteză V.
→
Astfel, vectorul B descrie o proprietate caracteristică cîmpului
→
magnetic şi este numit vector câmp magnetic B sau inducţie
magnetică. Dacă sarcina q se deplasează într-un spaţiu unde există cîmp electric şi un cîmp magnetic, forţa
rezultantă care acţionează sarcina q este:
→ → → →
F L = q( E + [ v , B ]) .
Aceasta este expresia matematică a forţei numită forţa lui Lorentz. Pornind de la expresia FL=qvB sinα se
poate de definit unitatea de măsură a inducţiei magnetice:
[ F ] SI
[ B ] SΙ = = N ⋅ s ⋅ C −1 ⋅ m −1 = T .
[ q ] SI ⋅ [v] SI
Această unitate poartă denumirea de Tesla: inducţia unui cîmp magnetic care exercită o forţă de 1N asupra
unei sarcini electrice de 1C în mişcare cu viteza de 1m/s.
Ca şi cîmpul electric, cîmpul
magnetic poate fi caracterizat grafic
cu ajutorul liniilor de forţe (de cîmp,
de inducţie magnetică) care sunt linii
→
tangente vectorului B în orice punct
al cîmpului. Cu ajutorul piliturilor de
fier sau a unui ac magnetic se poate demonstra că liniile cîmpului magnetic sunt închise (fig. 19).
Convenţional se consideră că liniile cîmpului magnetic iese din polul nord şi intră în polul sud.
Forţa FL, fiind perpendiculară pe direcţia deplasării sarcinei q, nu produce lucru mecanic. Din cursul
preuniversitar de fizică se ştie că traiectoria de mişcare a sarcinei q într-un câmp magnetic depinde de unghiul α
→ →
dintre V şi B . Dacă:
1. α=0 — traiectoria este o linie dreaptă.

14
 →
2. α =900— traiectoria este o circumferinţă, planul căreia este perpendicular vectorului B .
→
3. 0<α<900 — traiectoria este o linie elicoidală cu axa paralelă cu B .

§ 3.4.3. Cîmpul magnetic al unei sarcini electrice în mişcare cu viteză nerelativistă constantă.

Cum a fost arătat:

1. O sarcină electrică în mişcare, în afară de cîmp electric mai produce şi cîmp magnetic (experienţa lui
Oersted).
2. Cîmpul magnetic (formă de existenţă a materiei prin intermediul căreia se transmite interacţiunea magnetică)
→
este caracterizat de mărimea fizică vectorială numită inducţia cîmpului magnetic B .
→
3. Liniile de forţă ale cîmpului magnetic (linii tangente în fiecare punct vectorului B ) sunt închise (experienţa
cu pilitura de fier)
Considerăm câmpul magnetic produs de o sarcină electrică q care se mişcă cu o viteză constantă nerelativistă
(v<<c) (fig. 20).
Experimental s-a constatat că intensitatea cîmpului electric şi
inducţia cîmpului magnetic creat de sarcina q în mişcare într-un punct al
spaţiului respectiv sunt determinate de relaţiile:
→
→ q ⋅ nr
E=
4π ε0 r 2
(22)
→ →
→ q[ v , n r ]
B = 10 − 7
r2
(23)
→ → →
unde n r este vectorul unitar în direcţia vectorului E : | n r |= 1 .
µ0 µ0
= 10 −7 , de
Factorul de proporţionalitate 10-7 obţinut experimental, convenţional a fost egalat cu
:
4π 4π
unde se obţine constanta μ0=4π∙10-7 F∙m-1 numită permitivitate magnetică a vidului. Ţinînd seama de
constanta μ0 relaţia (23) devine:

→ →
→ µ q[V , n r ]
B= 0
4π r2
(24).

Este uşor de observat că relaţiile (22) şi (24) conduc la relaţia:

→ → → → → → 1 → →
B = ε 0 µ 0 E[V , n r ] = ε 0 µ 0 [V , E ] = [V , E ] (25)
c2
1 m
unde c = = 3 ⋅ 10 8
s este viteza luminii în vid.
ε 0 µ0
→ →
Dacă V≠const atunci legătura dintre B şi E este mai complicată.
Este important de menţionat că relaţia (24) este valabilă numai pentru viteze nerelativiste pe cînd relaţia
(25) este valabilă pentru orice viteză.

§ 3.3.4. Electromagnetismul şi principiul relativităţii.

15
 → →
Conform principiului relativităţii pentru vectorii E şi B trebuie să existe relaţii de trecere de la un sistem
de referinţă inerţial la altul. Considerăm două sisteme de
referinţă: unul imobil S şi altul mobil Sl. Admitem cazul cel
mai simplu cînd Sl se deplasează cu viteza V=const de-a
lungul axei Ox care coincide cu Olxl în momentul t=0.
Admitem la fel că sarcina electrică Q se află în originea
sistemului Sl, iar sarcina q este imobilă în Sl, adică se
admite că ambele sarcini sunt imobile în Sl (fig. 21).
Experimental se constată că la trecerea dintr-un sistem
de referinţă inerţial la altul sarcina electrică rămîne
neschimbată:

q=ql; Q=Ql.

1. Din punct de vedere a observatorului imobil în Sl sarcinele q şi Q sunt imobile şi se manifestă numai
interacţiunea electrică, de exemplu cîmpul electric creat de sarcina Q influienţează sarcina q cu forţa.

Qq
F l = qE l =
4π ε0 (r l ) 2

Proiecţiile acestei forţe sunt: Fxl = qE xl , Fy = qE y , Fzl = qE zll

l l

(26)
2. Din punct de vedere a observatorului imobil în S sarcina Q se mişcă cu viteza V şi deci, în afară de cîmp
→
electric ea mai produce şi un câmp magnetic care acţionaeză sarcina q în mişcare cu viteza V . Rezultă că
sarcina q este acţionată de forţa lui Lorentz:

→ → → →
F = q ( E + [V , B ])
(27).
Conform proprietăţii produsului vectorial putem scrie:

→ →
→
i
→
j
→
k
1. [V , B ] x = 0
→ → → → → →
[V , B ] = V x Vy V z =VB y k −VB z j 2. [V , B ] y = −VBz
Bx By Bz → →
3. [V , B ] = VBy
(28)

deoarece Vx=V; Vy=Vz=0; Bx=0.

Ţinînd seama de relaţiile (28), pentru proiecţiile forţei Lorentz (27) pe axele x, y, z putem scrie:

Fx = qE x
Fy = q ( E y − VB z )
Fz = q ( E z + VB y )
(29).

În teoria relativităţii restrînse se demonstrează că componenta longitudinală a forţei la trecerea de la un

sistem de referinţă inerţial la altul rămîne neschimbată:

Fxl = Fx

16
 pe cînd proiecţiile transversale se schimbă conform relaţiilor:

Fy Fz
Fyl = Fzi =
V ,2
V2
1− 1−
c2 c2

Ultimele trei relaţii reprezintă transformările lui Lorentz pentru forţă. Aceste transformări împreună cu
relaţiile (26) şi (29) ne conduc la relaţiile:

E y − VB z E z + VB y
E yl = E zl =
E xl = E x , V2 , V2
1− 1−
c2 c2
(30).
Astfel, am obţinut relaţia de trecere de la S la Sl pentru intensitatea cîmpului electric. Analog pot fi obţinute
şi relaţiile de trecere de la Sl la S:
E yl − VBl E zl + VB yl
E = E =
E x = E xl , y V2 ,
z
V2
1− 2 1− 2
c c
(31).

Dacă Q şi q, sau ambele sunt mobile în Sl, atunci relaţiile (30) şi (31) devin dependente de ambele viteze.
→ →
Semnificaţia relaţiilor (30) şi 31) constă în aceea că cîmpul electric E şi cel magnetic B nu pot exista
separat unul de altul. Aceste cîmpuri există ca o singură antitate fizică numită câmp electromagnetic. La fel
interacţiunea electrică şi magnetică există împreună ca o interacţiune electricomagnetică. Separarea cîmpului
sau a interacţiunii electricomagnetice în componentele sale nu este o operaţie absolută, dar depinde de mişcarea
sarcinii electrice relativ observatorului.

§ 3.4.5. Contur parcurs de curent electric într-un cîmp magnetic. Momentul magnetic (momentul
dipolar magnetic).
→
Pentru simplitate admitem că conturul parcurs de curent electric aflat într-un cîmp magnetic B este
dreptunghiular fiind orientat faţă de cîmpul magnetic aşa cum este orientat în fig. 22. Fie ℓ şi ℓ 1 sunt laturile
conturului, iar I este intesitatea curentului electric ce străbate
acest contur. Din cursul preuniversitar de fizică se ştie că orice
conductor parcurs de curent electric situat într-un câmp
magnetic este acţionat de forţa (forţa lui Ampere):
F = B ⋅ Ι ⋅  ⋅ sin ϕ
→ →
unde φ este ungiul dintre B şi  .
Folosind regula mîinii stîngi ne putem convinge că forţele
lui Ampere care acţionează laturile dreptunghiului sunt orientate
aşa cum este prezentat în figura. Este uşor de observat că forţele
→ → → →
F 1 , F1′ deformează conturul, pe cînd forţele F , F ′
formează un cuplu de forţe momentul căruia tinde să rotească
conturul aşa cum este indicat în figură. Cum se ştie momentului
cuplului de forţe este :
Μ = F ⋅ 0 = BI ⋅ ′ sin α = BIS ⋅ sin α .
→ →
unde α este unghiul dintre vectorul B şi vectorul unitar n perpendicular pe suprafaţa conturului.

17
 → → →
Mărimea fizică P m = IS ⋅ n se numeşte moment magnetic. Sensul vectorului P m corespunde sensului
deplasării burghiului de dreapta rotit în sensul curentului din contur. Astfel, pentru momentul cuplului vom
obţine relaţia:
→ → →
Μ = B ⋅ Pm sin α sau Μ = [ P m ⋅ B ]
(32).
Formula (32) obţinută pentru un caz particular este generală, adică este valabilă pentru orice contur de
orice formă situat în orice cîmp magnetic.
Lucrul elementar efectuat de cuplu se cheltuie la creşterea energiei potenţiale a circuitului:
dL = Μdα = Pm B sin αdα = dE p .
De unde E p = −Pm B cos α + const .
Dacă α=0 atunci energia potenţială a conturului este minimală şi el se află în stare de echilibru stabil
→ → → →
(vectorii Pm şi B sunt paraleli). Dacă însă vectorii Pm şi B sunt antiparaleli(α=π) atunci conturul se află în
π
stare de echilibru instabil. Însfârşit dacă α = , atunci fluxul magnetic care străbate conturul este nul prin
2
urmare şi energia lui potenţială este nulă. Astfel, pentru energia potenţială a conturului cu curent situat într-un
câmp magnetic vom obţine relaţia:
E p = −Pm B cos α sau E p = −Pm B .
Fie conturul parcurs de curent (de data aceasta circular) se află într-un cîmp magnetic neomogen cum este
→ →
indicat în figura 23. În acest caz forţele F , F ′ deplasează conturul cu curent în direcţia creşterii cîmpului
magnetic. Dacă sensul curentului din contur se schimbă pe invers, atunci conturul se va deplasa în direcţia
micşorării cîmpului magnetic.

→ →
Cum a fost arătat F = −gradE p
sau F = grad ( Pm B cos α ) .
Dacă orientarea conturului faţă de cîmpul magnetic nu se schimbă
(cosα=cost) atunci Ep depinde numai de x, adică derivatele parţiale relativ lui y
şi z sunt nule. Din cele expuse rezultă că forţa care acţionează conturul cu curent
situat într-un cîmp magnetic variabil este:
∂B
F = Pm cos α
∂x
(33).
Astfel, un contur parcurs de curent electric situat într-un cîmp magnetic este
acţionat de momentul de rotaţie (32) şi de forţa (33) care deplasează conturul în
→ → → →
sensul cîmpului dacă P m şi B sunt paraleli, sau în sens opus dacă P m şi B
sunt antiparaleli.

§ 3.4.6. Legea lui Biot-Savart-Laplace.

Cîmpul magnetic staţionar a fost studiat experimental de către Biot şi Savart (1820) care au stabilit că într-
un punct A (fig. 24) situat la distanţa r de un conductor rectiliniu infinit de lung, străbătut de un curent de
intensitate I, apare un cîmp magnetic inducţia căruia este:
µΙ
B= 0 (34).
2πr

18
 Relaţia (34) a fost generalizată de Laplace care a arătat că cîmpul magnetic creat de un curent ce străbate
un conductor de formă arbitrară poate fi exprimat ca suma vectorială a cîmpurilor create de porţiunile
elementare dℓ ale conductorului (fig. 25), pentru cîmpul magnetic creat în punctul A de către elementul de
conductor dℓ Laplace a găsit formula:
adică câmpul magnetic, ca şi cel electric, se supune principiului superpoziţiei:

→ → → →
B = ∑∆ B i , sau B = ∫ d B ,

→
unde d B este inducţia câmpului magnetic creat de elementul de conductor dℓ. În baza relaţiei ( ) putem
scrie :
→→
→ µ dq [ v r ]
B= 0 ( )
4π r 3

unde dq = endv este sarcină electrică din elementul de volum dV, n este concentraţia electronilor e, iar v
este viteza lor medie. Astfel, den relaţia ( ) rezultă

→→ →→ → → → →
µ [en v r ]dv µ 0 [ J r ]dv µ 0 [ Js dl r ]dv µ 0 ⋅ Ι ⋅ [d r ] ,
B= 0 = = =
4π r 3 4π r 3 4π r 3 4π r 3
→ →
→ µ Ι [ d ⋅ r ]
de unde B= 0 ∫
4π  r 3
(35)

µ 0 ⋅ Ι ⋅ dsin α
sau B= ,
4π r 2
→
unde d  este vectorul elementului de conductor în sensul curentului, iar α este unghiul dintre vectorii
→ →
d  şi r (fig. 25).
Relaţiile (35) reprezintă expresiile matematice ale legii lui Biot-Savart-
Laplace respectiv în formă vectorială şi scalară. Cu ajutorul acestei legi poate fi
calculată inducţia câmpului magnetic creat de diferiţi curenţi.

Exerciţiul 1: Cîmpul magnetic al unui curent rectiliniu finit (fig. 26).

Din figură rezultă:

a ; dℓsinα=rdα ⇒ adα .
r= d =
sin α
Ţinînd seama de aceste lui αBiot-Savart-Laplace
relaţii şi folosind legeasin
2

obţinem:
19
 α
µ 0Ι 2 µ Ι
B= ∫
4πa α1
sin αdα = 0 (cosα 1 − cosα 2 ) .
4πa
Dacă conductorul rectiliniu este infinit (α 1=0; α 2=π ), atunci din ultima relaţie rezultă:
µΙ
B= 0 .
2πa
Exerciţiul 2: cîmpul magnetic al unui curent circular (fig. 27).
Vom calcula inducţia cîmpului magnetic al curentului circular numai în punctele situate pe axa curentului,
deoarece pentru restul punctelor acest calcul este destul de complicat.
→
Datorită simetriei componentele d B ⊥ se
compensează reciproc, deaceea aport în
cîmpul magnetic are numai componenta:
R µ Ι d R
dBΙ Ι= dB sin α = dB = 0 2 ⋅ .
r 4πr r
Şi atunci pentru inducţia cîmpului
magnetic în punctul A obţinem:

µ 0 ΙR µ 0 ΙR 2
B = ∫ dBΙ Ι= ∫ d = 3 .
4π ( R 2 + h 2 ) 3
2( R 2 + h 2 ) 2
µΙ →
În centrul conturului (h=0) inducţia cîmpului magnetic este B = 0 . Sensul vectorului B este sensul
2R
mişcării progresive a burghiului de dreapta cînd acesta este rotit în sensul curentului (fig. 27).

Exerciţiul 3: Cîmpul magnetic al unui curent solenoidal (fig. 28).

Fie solenoidul de lungimea ℓ este alcătuit din N spire, atunci numărul de spire pe o unitate de lungime este
N , iar numărul de spire în elementul de solenoid dr este
n=

N
dN = dr . Atunci pentru inducţia câmpului magnetic creat în
l
punctul A de către elementul de solenoid dl obţinem:

 
µ0 ΙR 2  N dr
dB =  (5).
 3  
 2( R 2 + r 2 ) 2 

Din fig. 28 se observă că:

r =Rctgβ; dr = -Rcscβ dβ; r2+R2=Rcsc2β.
Prin substituţie în relaţia (36) obţinem:
µ ΙN .
dB = 0 ( − sin β )dβ
2
Şi atunci pentru cîmpul rezultat în punctul A putem scrie:

µ 0 ΙN 2
β
µ 0 Ιn .
2 β∫1
B= ( − sin β ) dβ = (cos β 2 − cos β 1 )
2
Dacă solenoidul este infinit de lung (β1=π; β2=0) atunci avem:
B=μoIn.
20
 π π
În cazul cînd punctul A se află la una din extremităţile solenoidului ( β1 = şi β2=0 sau β1=π şi β 2 = )
2 2
µo Ιn
avem B = .
2

§ 3.4.7. Legea lui Ampere (legea circuitului magnetic) pentru cîmpul magnetic în vid.

Considerăm un contur ℓ plan de o formă arbitrară, ce înconjoară un conductor rectiliniu infinit parcurs de
→
curentul I (fig. 29). Se calculează circulaţia vectorului cîmp magnetic B de-a lungul conturului ℓ.
→ → µo ΙR µΙ

∫ B d  = ∫ Bd cos α = ∫ Bd 
  
o = ∫ BRd ϕ = ∫

2πR
dϕ = o ∫ dϕ = µo Ι .
2π
Dacă conturul ℓ înconjoară mai mulţi curenţi atunci ultima relaţie devine:
→

∫ B d = µo ∑Ιi


(37).
Relaţia (37) exprimă legea circuitului magnetic în forma integrală: Circulaţia vectorului cîmp magnetic
→
B de-a lungul unui contur închis care înconjoară curenţii I 1, I2, … este proporţională cu suma algebrică a
curenţilor respectivi. Legea lui Ampere obţinută pentru un curent rectiliniu are un caracter general fiind valabilă
şi pentru curenţi de forma arbitrară.
Cum a fost arătat, intensitatea curentului poate fi exprimată ca fluxul vectorului densităţii curentului
electric:
→ →
∑Ι i = Ι r = ∫ ∫J d S
S

(38).
→ → → →

Substituind (38) în (39) obţinem: ∫ B d  = µ ∫ ∫J d S


o
S

(39).
→ → → →

Scriem teorema integrală a lui Stokes pentru vectorul

→
B: ∫ B d  = ∫ ∫rot B d S
 S

(40).
→ →
Comparînd relaţiile (39) şi (40) obţinem: rot B = µ o J (41).
Relaţia (10) exprimă forma diferenţială a legii lui Ampere pntrucâmpul magnetic în substanţă; această
lege evidenţiază caracterul turbionar (rotaţional) al cîmpului magnetic:
deplasarea sarcinilor electrice crează “vîrtejuri” de cîmp magnetic, adică
liniile inducţiei magnetice sunt închise. Se poate arăta că din legea lui
Ampere rezultă legea lui Biot-Savart-Laplace şi reciproc.
Exerciţiu:Cîmpul magnetic al unui curent toroidal (fig. 40).
→ →

În acest caz legea lui Ampere se scrie ∫ B d  = µo ΙN , unde N



este numărul de spire. Pe de altă parte

→ →

∫ B d  = ∫ Bd  = B ∫ d = B
  

deoarece cîmpul magnetic în interiorul torului este omogen

(B=const). Din ultimele două relaţii rezultă:
N
B = µo ΙN ⇒ B = µo Ι = µo Ιn .

21
 § 3.4.8. Fluxul inducţiei magnetice. Legea lui Gauss pentru cîmpul magnetic.

Fluxul elementar al inducţiei magnetice în vid dФm care străbate suprafaţa elementară dS (fig. 31) se
→
defineşte analog cu fluxul vectorului cîmp electric E :
→ →
dΦ m = B d S = BdS cosα (42)
→
unde α este unghiul dintre vectorul B şi normala elementului de suprafaţă
dS în punctul dat. Fluxul inducţiei magnetice printr-o suprafaţă arbitrară poate
→ →

fi obţinut integrînd relaţia (42): Φ m = ∫ ∫B d S .

S

În SI fluxul inducţiei magnetice se exprimă în T•m2, unitatea numită weber (Wb):

[Φ m ] SI = [ B ] SI [ S ] SI = T ⋅ m 2 = Wb .
Cum a fost arătat:
• liniile inducţiei cîmpului electrostatic pornesc şi se termină pe sarcini electrice, adică sunt linii
deschise
• liniile inducţiei cîmpului magnetic sunt curbe închise şi ca urmare fluxul inducţiei magneticec ce
intră într-o suprafaţă închisă este egal cu fluxul magnetic ce iese din această suprafaţă. Dacă se mai ţine
seama de faptul că valorile cosα la intrare şi la ieşire din suprafaţa închisă S sunt egale şi au semne
opuse (fig. 32) rezultă: fluxul inducţiei magnetice printr-o suprafaţă închisă este întotdeauna nul:

→ →

∫ ∫B d S = 0
S
(43).
Relaţia (12) reprezintă expresia matematică a legii lui Gauss pentru cîmpul magnetic în forma integrală.
În conformitate cu teorema integrală a lui Gauss şi avînd în vedere relaţia (43), obţinem:
→ → →

∫ ∫B d S = ∫ ∫ div
S V
∫ B dV = 0 →
sau div B = 0 (44),
rezultat care reprezintă legea lui Gauss pentru cîmpul magnetic în formă diferenţială (locală). Relaţia (44)
indică că în natură nu există sarcini magnetice, cu alte cuvinte în natură nu există puncte din care liniile
inducţiei ar putea diverge ceea ce înseamnă că cîmpul magnetic este un cîmp turbionar (nepotenţial).

3.5. Substanţa în cîmp magnetic.

Experienţa arată că cîmpurile magnetice create de un conductor, străbătut de un curent electric, situat mai
întîi în vid, apoi într-un mediu oarecare nu sunt identice. Acest lucru se explică prin faptul că în substanţă
cîmpul magnetic este excitat nu numai de curenţi electrici care circulă prin conductoare (curenţi de conducţie),
dar şi de mişcarea ordonată a particulelor de sarcină electrică din interiorul atomilor şi moleculelor care excită
nişte curenţi închişi microscopici numiţi curenţi moleculari sau curenţii lui Ampere. Ca şi curenţii de
conducţie, curenţii moleculari excită un cîmp magnetic care, în dependenţă de natura substanţei, amplifică sau
slăbeşte cîmpul magnetic rezultat din substanţa situată într-un cîmp magnetic. Rezultă că orice substanţă
22
dispune de proprietăţi magnetice, adică se polarizează magnetic (se magnetizează) sub acţiunea unui cîmp
magnetic.
Se poate stabili un paralelism între polarizarea dielectricilor şi magnetizarea substanţelor cu excepţia
faptului că în natură nu există sarcini magnetice. Dacă polarizarea dielectricilor se exprimă printr-o distribuţie
anumită a curenţilor lui Ampere a sarcinilor electrice, atunci magnetizarea substanţei se exprimă printr-o
distribuţie.

§ 3.5.1. Momentul magnetic al electronilor şi atomilor. Vectorul magnetizaţie. Substanţe

diamagnetice şi paramagnetice.

Cum a fost indicat, mişcarea ordonată a electronilor în interiorul atomilor

constituie un curent I microscopic (molecular) închis, în cel mai simplu caz
circular (fig. 33). Conform teoriei clasice raportul dintre momentul megnetic
orbital şi momentul cinetic orbital al electronului este:
Ρm , l , e Ι⋅S qs NeS γeπr 2 e
=− =− = =− =− .
Ll , e meVr tmeVr tmeVr me 2π γr 2
2m
Acest raport a fost numit raport magnetomecanic orbital al electronului.
→ →
Semnul “–“ indică că vectorii L l ,e şi P m ,l ,e au sensuri opuse.
În afară de aceasta, s-a constatat (experienţele lui Einstein, de Haase şi Barnett) că electronul în afară de
moment cinetic orbital mai dispune şi de un moment cinetic propriu Ls,e numit spin (din engleză – fus) şi de un
moment magnetic propriu Pm,s,e. Pentru ca rezultatele teoretice să coincidă cu cele experimentale s-a admis că
raportul magnetomagnetic propriu al electronului este:

→
Ρ m , s ,e e
→
=− .
L s ,e m

În mecanica cuantică se demonstrează că momentul cinetic propriu al electronului este determinat de relaţia
3
Ls , e = 
2
h
unde  = (h=6,62*10-34J*S constanta lui Plane) şi atunci pentru momentul propriu magnetic al
2π
electronului vom obţine:
eπ 3
Pm , s ,e = = 3µB
2m
e
unde µ B = este magnetonul lui Bohr.
2m
Din cele expuse rezultă că pentru momentul magnetic rezultant al electronului putem scrie:
→ → →
Ρ m , e = Ρ m ,l , e + Ρ m , s , e .
→ → →
Ρ m ,a = ∑Ρ m ,e ,i + Ρ m ,n , unde Ρ
→
Este evident că pentru moment magnetic al atomului putem scrie: m, n
i
este momentul magnetic al nucleului. Sa constatat că Pm,n<<∑Pm,e,i şi deaceea pentru momentul magnetic al
atomului obţinem:
→ →
Ρ m , a = ∑Ρm ,e ,i .
i
Respectiv, pentru momentul magnetic al unei substanţe de volum V von obţine
→ →
Ρ m = ∑Ρ m , a , i .
i
→

Mărimea fizică Μ m = Ρ m = 1
→ →

V V
∑Ρ
i
m , a ,i se numeşte vector magnetizaţie.

23
 În condiţii obişnuite (Bex=0) atomii substanţelor, în dependenţă de structura acestora, pot să dispună sau nu
→
de moment magnetic Ρm, a :
→
• Dacă Ρ m ,a = 0 (H2,N2,…) atunci substanţele respective se numesc
substanţe diamagnetice . evident că vectorul magnetizaţie a
substanţelor diamagnetice în condiţii obişnuite este nul:
→ 1 → , deoarece .
∑ Ρ m , a ,i = 0
→
Μm = Ρ m , a ,i = 0
→
V i
• Dacă Ρ m ,a ≠ 0 (O2,Al…) atunci substanţele respective se numesc
→
substanţe paramagnetice. Vectorii Ρm , a ,i în condiţii normale sunt
→
orientaţi haotic deaceea ∑Ρ m , a ,i = 0 şi prin urmare vectorul
magnetizaţie a substanţelor paramagnetice în condiţii obişnute este nul:
→ 1 → , deoarece .
Μ m = ∑ Ρ m , a ,i = 0
→

V ∑Ρ m , a , i = 0
§ 3.5.2. Curent de imagnetizaţie. Diamagnetismul. Magnetiszarea
substanţelor diamagnetice şi paramagnetice.

Întroducem într-un cîmp magnetic o substanţă, pentru simplitate,

de formă cilindrică. Datorită prezenţei cîmpului magnetic exterior,
curenţii moleculari excitaţi de mişcarea ordonată a electronului în
jurul nucleului, vor fi acţionate de momentul de rotaţie:
→ → → .
Μ = [Ρ m,e ⋅ Β ex ]
Sub influenţa acestui moment de rotaţie electronii substanţei
situate într-un câmp magnetic efectuează o mişcare ordonată
→ →
suplimentară în aşa mod încât vectorii Le şi Ρm,e descriu nişte
→
suprafeţe conice axa cărora este paralelă vectorului Βex (fig. 34).
Această mişcare ordonată suplimentară a electronului excitată de
cîmpul magnetic exterior se numeşte mişcare de precesie. Mişcarea
de precesie a electronilor induce un curent suplimentar cîmpul magnetic al căruia este opus cîmpului magetic
exterior. Aceşti curenţi suplimentari produc la suprafaţa substanţei un curent rezultant Im care se comporta ca un
curent solenoidal (curenţii interni se anulează reciproc)(fig. 35). Curentul Im, numit curent de magnetizaţie
→ →
excită un cîmp magnetic vectorul magnetizaţie Μm,indus al căruia este orientat opus vectorului Βex (fig. 35).
Efectul apariţiei curentului Im la suprafaţa substanţei întroduse într-un cîmp magnetic este comun tuturor
substanţelor şi se numeşte diamagnetism.
→
Fie substanţa întrodusă în cîmpul magnetic Βex este o substanţă diamagnetică. În acest caz, cu toate că

24
 a b

→ → →
Ρ m ,a = 0 , vectorul Μm,indus este diferit de zero, fiind orientat în sens opus vectorului Βex . Rezultă că
cîmpul magnetic rezultant în interiorul unei substanţe diamagnetice introduse într-un cîmp magnetic este
inferior cîmpului magnetic exterior (fig. 36.a). în aceasta şi constă magnetizarea substanţelor diamagnetice.
→ →
Dacă substanţa întrodusă în cîmpul magnetic Βex este o substanţă paramagnetică ( Ρ m ,a ≠ 0 ), atunci au
loc două fenomene:
→ →
• primul este diamagnetismul, adică apariţia cîmpului Βindus opus cîmpului Βex .
→
• al doilea fenomen, numit paramagnetism, reprezintă orientarea vectorilor Ρm, a dea lungul
→ → →
vectorului Βex . Paramagnetismul excită vectorul Μm ,orient . paralel vectorului Βex .
→ →
Experienţa arată că Μm ,orient . >> Μm ,indus . , deaceea cîmpul magnetic rezultant în interiorul unei
substanţe paramagnetice introduse într-un cîmp magnetic este superior cîmpului magnetic exterior (fig. 36.b).
În acesta şi constă magnetizarea substanţelor paramagnetice.

§ 3.5.3 Legea lui Ampere pentru cîmpul magnetic în substanţă.

Cum a fost arătat, expresia matematică a legii lui Ampere pentru cîmpul magnetic în vid este:
→ →

∫ B d  = µ0 ∑Ι i unde ∑Ι i
i reprezintă suma algebrică a curenţilor ce străbat o suprafaţă S limitată de
l i

conturul închis ℓ. Acest curent este un curent de conducţie deoarece el este produs de mişcarea ordonată a
electronilor de conducţie din conductoare şi atunci ultima relaţie devine:
→
→ → sau B →
∫B d  =µ Ι
l
0
∫l µ0
cond , rez d  =Ι cond , rez
(45).
Considerăm cîmpul magnetic în interiorul unei
substanţe paramagnetice. În acest scop admitem că substanţa
fiind de formă cilindrică este introdusă într+un solenoid
străbătut de un curent continuu intensitatea căruia este Icond.
(fig. 37). În acest caz trebuie să ţinem seama de curenţii de
magnetizare Im şi atunci relaţia (45) devine:
→
B → (46).
∫µ
l 0
d  = Ι cond , rez + Ι m , rez
→ → →
Potrivit definiţiei momentul magnetic al substanţei este: Ρ m , subst. = Μ m V = Μ LS .
→ →
Pe de altă parte, conform definiţiei: Ρ m , subst . = Ι m , rez ⋅ S .
25
 Comparând ultimele două relaţii obţinem:
Μm ⋅ L = Ι m , rez
(47),
de unde rezultă că modulul vectorului magnetizaţie numerice este egal cu intensitatea rezultantă a
curentului de magnetizaţie dacă L=1m.
→
Considerăm circulaţia vectorului magnetizaţie Μ m de-a lungul conturului închis ℓ=ABCDA (fig. 37).
→ → → → → → → → → → → →

∫ Μm d  =
l
∫ Μm d  +
AB
∫ Μm d  +
BC
∫ Μm d  +
CD
∫ Μm d  =
DA
∫ Μ m d  = Μ m ⋅ CD
CD

deoarece primul termen este nul din cauza faptului că AB se află în regiunea spaţiului unde M m=0, iar al
→
doilea şi al treilea termen sunt egali cu zero fiindcă AD şi BC sunt perpendiculari vectorului Μ m şi atunci
cosα.
Ţinând seama de relaţia (34) ultima relaţie devine:
→ →

∫ Μm d  = Ι m,rez
l

(48).
Substituind relaţia (48) în relaţia (46) obţinem:
→  →  →
B → →  B
→ →

∫µ d  = Ι cond , rez + ∫ Μ m d  sau ∫  − Μm d  = Ι cond , rez
l 
µ 
l 0 l  0 
(49).
→
→ → Β →
Vectorii Β şi Μ m sunt de acelaşi sens, deaceea expresia − Μm defineşte o mărime fizică
µ0
→
→ → Β →
vectorială nouă numită intensitate a cîmpului magnetic notată prin Η: Η= − Μm
µ0
(50).
→ →

Comparând relaţiile (49) şi (50) obţinem: ∫ Ηd  = Ιcond .rez

l

(51).
Relaţia (51) obţinută pentru substanţele paramagnetice este valabilă şi pentru substanţele diamagnetice.
Această relaţie reprezintă expresia matematică a legii lui Ampere în formă integrală pentru cîmpul magnetic
→
în substanţă: circulaţia vectorului Η de-a lungul unui contur închis ℓ este egală cu intensitatea rezultantă
a curenţilor de conducţie care străbat o suprafaţă S limitată de conturul ℓ.
→
Teorema integrală a lui Stokes pentru vectorul Η şi ţinînd seama că intensitatea curentului reprezintă
fluxul vectorului densităţii curentului electric putem scrie:
→ → → →

∫ Ηd  = ∫ rot Ηd S
l S
→ → → →

şi I cond .rez . = ∫ Η d  = ∫ J cond . d S .

l S

Din ultimele două relaţii rezultă:

→ →
rot Η = J cond .
(52).

Relaţia (52) reprezintă forma diferenţială a legii lui Ampere pentru câmpul magnetic în substanţă şi ca
şi relaţia (41) evidenţiază caracterul turbionar al cîmpului magnetic. Din relaţia (51) şi (52) rezultă că
→
introducerea vectorului Η elimină curentul de magnetizaţie Im lăsînd numai curentul de conducţie produs de

26
 → →
mişcarea ordonată a sarcinilor electrice libere. În acest sens vectorul Η joacă acelaşi rol ca şi vectorul D în
electrostatică care elimină sarcinile electrice de polarizaţie şi lasă numai sarcinele electrice libere.

3.5.4. Susceptivitatea magnetică şi permabilitatea magnetică relativă.

Experimental se constată că pentru substanţele cu proprietăţi magnetice pronunţate cum sunt substanţele
→ → → →
diamagnetice şi paramagnetice vectorul Μ m este direct proporţional cu vectorul Η: Μ m ~ Η.
Rezultă că în acest caz putem scrie:
→ →
Μ m =Km Η
(52).

Coeficentul de proporţionalitate Km se numeşte susceptivitate magnetică a substanţei. Pentru substanţele

→ → →
paramagnetice Km>0 (vectorii Μ m şi Η sunt paraleli), iar în cazul diamagneticilor  <0 (vectorii Μ m şi
m

→
Η sunt antiparaleli deoarece momentul magnetic indus este opus cîmpului magnetic exterior).
Substituind relaţia (53) în (50) obţinem:

→ → → → → → →
Β =µ 0( Η+ Μ m )=µ 0( Η+ m
Η)=µ 0(1+ m ) Η=µ 0µ r Η
(54),

→
unde mărimea fizică µ r=1+ Η se numeşte permiabilitate magnetică relativă a substanţei. Este uşor de
observat că µ r>1 pentru substanţele paramagnetice şi µ r<1 pentru substanţele diamagnetice.
În cazul cînd relaţia (54) se verifică (adică în cazul magneticilor liniari) relaţiile (51) şi (52) respectiv devin :
→ →

∫ Βd  = µ µ Ι
→ →
0 r cond . rez , rot Β = µ 0 µ r J cond .
l

Aceste relaţii reprezintă alte expresii ale legii lui Ampere pentru cîmpul magnetic în substanţă respectiv sub
formă integrală şi diferenţială.
În scopul evidenţierii sensului fizic al permiabilităţii magnetice a substanţei µ r considerăm cîmpul magnetic în
interiorul unui solenoid străbătut de un curent continuu de intensitate I situat în vid şi apoi într-o substanţă
oarecare. Evident că pentru aceste cazuri putem scrie:
Β vid = µ 0 Ιn Β
⇒ µ r = subst ⇒ Β subst ≠ Β vid .
Β subst = µ 0 µrΙn = µ r Β vid Β vid
Rezultă că permiabilitatea magnetică relativă µ r indică de cîte ori inducţia cîmpului magnetic în substanţă se
deosebeşte de inducţia cîmpului magnetic creat de aceeaşi sursă în vid.

Β subst µΒ µ µ Η
Pe de altă parte: Η subst = = r vid = r 0 vid ⇒ Η subst = Η vid .
µ0 µr µ0 µr µ0 µr

→ →
Odată în plus rezultă că vectorul Η în magnetostatică joacă acelaşi rol ca şi vectorul D în electrostatică
→
(Dsubst=Dvid). Vectorul principal este vectorul Β care este o caracteristică de forţă şi joacă în magnetostatică
→ →
acelaşi rol ca şi vectorul Ε în electrostatică (Esubst≠Evid). Din acest motiv, vectorul Β ar trebui să fie numit
→
intensitate a cîmpului magnetic, însă din motive istorice intensitate a cîmpului magnetic este numit vectorul Η
→
, iar vectorul Β a primit denumirea nereuşită de inducţie a cîmpului magnetic.

27
 → → → →
Vectorii Η şi Β la trecerea dintr-un magnet în altul se comportă analog vectorilor Ε şi D la trecerea dintr-
→ →
un dielectric în altul. Cum a fost arătat vectorii Ε şi D se comportă diferit la trecerea dintr-un dielectric în
altul:
Ε n,1 ε r2 Dτ ,1 ε r1
Dn ,1 = Dn , 2 ⇒ = ; Ε τ ,1 = Ε τ , 2 ⇒ = ;
Ε n , 2 ε r1 Dτ , 2 ε r2
→ →
Relaţii identice există şi pentru vectorii Η şi Β :
Η n ,1 µ r2 Β τ ,1 µ r1
Β n ,1 = Β n , 2 ⇒ = ; Η τ ,1 = Η τ , 2 ⇒ = .
Η n , 2 µ r1 Βτ , 2 µ r2

3.5.5. Substanţe feromagnetice.

Cum a fost arătat pentru substanţele paramagnetice µ r>1. În natură există astfel de paramagnetici
pemitivitatea magnetică a cărora este foarte mare µ r>>1. Aceste substanţe se numesc substanţe
feromagnetice (Fe, Ni, Fe-Ni-Al, Fe-Ni ş.a.). Proprietatea dominantă a feromagneticilor constă în aceea că
spinii electronilor sunt paraleli în regiuni macroscopice numite domenii dimensiunile cărora sunt de ordinul 10-
8
– 10-12 m3. Cu alte cuvinte structura microscopică a substanţelor feromagnetice este astfel încît energetic este
convenabil ca momentele magnetice ale atomilor să fie paralele în limitele fiecărui domen. Rezultă că domenele
substanţelor feromagnetice reprezintă regiuni magnetizate permanent. În lipsa cîmpului magnetic exterior
momentele magnetice ale domenelor sunt orientate haotic, deaceea momentul magnetic rezultat al substanţei
feromagnetice este nul (fig. 38).
Sub influienţa cîmpului magnetic exterior momentele magnetice ale atomilor se orientează de-a lungul

→
vectorului Βex . Astfel substanţa feromagnetică se magnetizează devenind un magnet.
Experimental se constată că magnetizarea feromagneţilor
depinde nu numai de Bex dar şi de starea anterioară a
feromagneticului (fig. 39). Creşterea inducţiei cîmpului magnetic
exterior este urmată de creşterea modulului vectorului magnetizaţie
Mm (curba OA, dacă magnetizarea are loc prima dată). Cînd B ex=Bex,s
modulul vectorului magnetizaţie atinge valoarea maximală Mm,s. Şi
rămîne constantă chiar dacă Bex continuă să crească. Magnetizarea
feromagnetucului atinge starea de saturaţie deoarece toate
momentele magnetice ale atomilor sunt orientate de-a lungul
→
vectorului Βex . La micşorarea cîmpului magnetic exterior
demagnetizarea are loc de-a lungul curbei Abc. Se observă că la
anularea cîmpului magnetic exterior (Bex=0) substanţa rămîne
magnetizată fiind caracterizată de vectorul magnetizaţie remanentă

28
→
Μm, r . Pentru demagnetizarea de mai departe a feromagneticului trebuie ca cîmpul magnetic exterior să
crească în sensul invers. Demagnetizarea este completă cînd Bex=Bc (câmp magnetic coercitiv). La creşterera
de mai departe a cîmpului Bex în sens invers feromagneticul se magnetizează în sens invers atingînd starea de
saturaţie în punctul Al. Dacă cîmpul magnetic exterior invers se va micşora pînă la zero, apoi va creşte pînă la
Bex, atunci demagnetizarea şi remagnetizarea feromagneticului va avea loc de-a lungul curbei A′b ′c ′A .
Această comportare a feromagneticilor într-un cîmp magnetic variabil se numeşte histerizis magnetic,
fenomen, analog histerismului electric pentru segnetoelectrici.
O altă particularitate caracteristică a feromagneticilor este dependenţa complicată a permiabilităţii
magnetice relative a feromagneticilor de cîmpul exterior Bex, prezentată în fig. 40. Experienţa arată că în
condiţii normale μmax poate atinge multe sute şi mii de unităţi, iar pentru unele aliaje μmax poate atinge valori de
ordinul 106. Aici trebuie de menţionat că pentru obţinerea cîmpurilor magnetice superputernice (B≥1T)
folosirea feromagneticilor este inutilă, chiar dăunătoare, din
cauza pierderilor suplimentare de energie. Cîmpuri
magnetice superputernice se obţin numai cu ajutorul
bobinelor străbătute de curent fără miezuri feromagnetice.
Încă o proprietate importantă caracteristică
feromagneticilor constă în aceea că pentru fiecare
feromagnetic există aşa o temperatură Tk numită
temperatura sau punctul Curie la care substanţă
feromagnetică suferă tranziţie de fază de speţa a doua.
Substanţa are proprietăţi feromagnetice numai la
temperaturi T<Tk; dacă T>Tk substanţa feromagnetică
devine un paramagnetic obişnuit. Pentru Ni, de pildă, Tk=633 K. La această temperatură agitaţia termică a
atomilor este suficientă pentru distrugerea domenelor, adică pentru învingerea forţelor de aliniere a momentelor
magnetice ale atomilor în domen.
Experimental s-a stabilit că în vecinătatea temperaturii Tk susceptivitatea magnetică se supune legii lui
Curie-Weisse:
C
Km=
Τ − ΤΚ
(55),
unde Cîmp magnetic este constanta lui Curie care depinde de natura substanţei.
În cazul substanţelor paramagnetice relaţia (55) trece în expresia matematică a legii lui lui Curie
C
Km= .
Τ

Elemente de electrodinamică (cîmpuri electrice şi magnetice variabile în timp).

1. Fenomenul inducţiei electromagnetice. Legea lui Fraday.

Cum a fost menţionat, principiul relativităţii impune o legătură biunivocă între componentele magnetice şi
electrice a câmpului electromagnetic. Cu alte cuvinte, dacă un curent electric crează în jurul său un cîmp
magnetic, atunci conform principiului relativităţii trebuie să aibă loc şi fenomenul invers: un cîmp magnetic
poate să producă un curent electric. Această concluzie teoretică a fost demonstrată experimental (1831) de către
Faraday care a descoperit că orice variaţie a fluxului inducţiei magnetice prin suprafaţa limitată de un
contur închis este urmată de apariţia în acest contur a unui curent electric: la deplasarea bruscă a
magnetului în sus sau în jos galvanometrul care închide conturul conductor ℓ indică prezenţa unui curent
electric, sensul căruia depinde de sensul deplasării magnetului. Acest fenomen se numeşte inducţie
electromagnetică, iar curantul apărut, curentul indus. Prezenţa curentului indus impune existenţa unei f.e.m.
dΦm
indusă εi. Experienţa arată că εi depinde de viteza variaţiei fluxului magnetic , fiind determinată de relaţia
dt
dΦ m
εi = − (56).
dt

29
 Relaţia (56) reprezintă expresia matematică a legii lui lui Faraday
referitor fenomenului inducţiei electromagnetice, unde semnul “-“ indică
sensul f.e.m. induse care este astfel încît cîmpul magnetic creat de curentul
indus se opune variaţiei fluxului magnetic (regula lui Lentz). Această lege
schematic este prezentată în fig. 42.

Conform definiţiei f.e.m. reprezintă lucrul forţelor imprimate la deplasarea unei unităţi de sarcină electrică
pe un drum închis:
1 1 → → 1 → → → →
ε i = L = ∫ F d  = ∫ Ε qd  = ∫ E d 
q q l q l l
→
unde Ε este intensitatea cîmpului electric imprimat care pune în mişcare electronii în conductor pe o
traiectorie închisă.
→
dΦ d → → dΒ →
Pe de altă parte, conform legii lui Faraday avem: ε i = −
dt
=−
dt ∫S Β d S = −∫S dt d S deoarece

operaţiile de derivare şi de integrare pot fi schimbate cu locurile. Din ultimele două relaţii rezultă:
→
→ → dΒ →
∫l Ε d  = −∫ ∫ dt d S
(57).
Relaţia (57) reprezintă legea lui Faraday pentru inducţia electromagnetică în formă integrală. Este
→
important de menţionat că liniile cîmpului electric Ε din relaţia (57) sunt închise, electronii se află într-o
mişcare ordonată în interiorul conductorului închis ℓ deaceea circulaţia vectorului intensităţii cîmpului electric
→
imprimat nu este nulă. Rezultă că cîmpul Ε, spre deosebire de cîmpul electric staţionar, nu este potenţial ci
turbionar.
O altă importanţă care trebuie menţionată este că relaţia (57) este universală, ea este valabilă care n-ar fi
natura variaţiei cîmpului magnetic mai mult decît atît, această relaţie este valabilă chiar dacă-n cîmpul magnetic
variabil lipseşte conductorul închis ℓ. În acest caz legea lui Faradaz se enunţă în felul următor:
Un cîmp magnetic variabil impune existenţa unui cîmp electric astfel că circulaţia untensităţii
acestui cîmp electric de-a lungul unui contur închis arbitrar este egală cu derivata în raport cu
30
 timpul, luată cu semnul minus, a fluxului magnetic care străbate o suprafaţă oarecare limitată de
conturul dat.
Astfel s-a constatat că dacă un cîmp magnetic variază cu timpul, atunci în spaţiul ocupat de acest cîmp
magnetic trebuie să existe un cîmp electric turbionar, aceste cîmpuri fiind legate prin relaţia (57).
Pentru a obţine legea lui Faraday în formă diferenţială scriem teorema integrală a lui Stokes pentru vectorul
→ → → →
→
Ε: ∫ Ε d  = ∫ ∫rot Ε d S
l S

(58).
Comparând relaţiile (57) şi (58) obţinem legea lui Faraday pentru inducţia electromagnetică în formă
→

diferenţială:
→ ∂Β .
rot Ε = −
∂t

2. Curentul de deplasare. Legea lui Ampere-Maxwell.

În conformitate cu principiul relativităţii relaţia (57) obţinută în paragraful precedent sugeră existenţa unei
→
→ →
∂Ε →
relaţii similare între circulaţia vectorului Β : ∫ Βd  şi fluxul vectorului Ε: ∫
→ →
d S . Întradevăr, cum a
l
S
∂t
 dΒ 
fost arătat, dacă cîmpul magnetic este staţionar  = 0  , atunci legea lui Ampere pentru cîmpul magnetic în
 dt 
vid sub forma integrală este:
→ → → →

∫ Βd  = µ Ι
l
0 cond . = µ0 ∫ ∫J cond . d S
S

(59),
→
unde J este vectorul densităţii curentului de conducţie. Această lege nu este valabilă dacă cîmpul
 dΒ 
magnetic este nestaţionar:  ≠ 0  . De pildă, la încărcarea sau descărcarea unui condensator între armaturile
 dt 
lui se constată existenţa unui cîmp magnetic, care este prelungirea cîmpului magnetic exterior din jurul firelor
străbătute de curentul de conducţie nestaţionar Icond. (fig. 43), însă conform relaţiei (59) între armaturile
condensatorului n-ar trebui să existe cîmp magnetic, deoarece în spaţiul dintre armaturile condensatorului
curentul de conducţie este nul.
Mai mult decît atît, relaţia (59) precizează numai conturul ℓ şi nu precizează care din suprafeţele S1 sau S2
(fig. 44) limitate de conturul ℓ trebuie să fie considerate. Dacă considerăm suprafaţa plană S1, atunci ea este
străbătută de curent electric, deaceea un cîmp magnetic de-a lungul acestui contur există. Dacă însă vom
considera suprafaţa S2, atunci ea nu este străbătută de curent electric şi din nou conform relaţiei (59) nici un
cîmp magnetic de-a lungul conturului ℓ nu trebuie să existe ceea ce contrazice realităţi. Această contrazicere a
→
fost înlăturată de către Maxwell care a admis că cîmpul electric variabil Ε între armaturile condensatorului
produs de cîmpul magnetic variabil (legea lui Faraday) este condiţionat de variaţia sarcinilor q(t) de pe
armaturile condensatorului, care, la rîndul său, defineşte între armaturile condensatorului un curent variabil
intensitatea căruia este
dq (t )
Ι(t ) = .
dt

31
 Acest curent, care prelungeşte curentul de conducţie în spaţiul dintre armaturile condensatorului a fost
Ι(t ) dq (t )
numit de către Maxwell curent de deplasare: I(t)=Idepl.. Densitatea acestui curent este J depl . = = ,
S Sdt
unde S este aria suprafeţei unei armaturi a condensatorului.
q (t )
Pe de altă parte Ε= ,
ε0 S
dΕ 1 dq (t )
de unde = .
dt Sε 0 dt
dΕ dD  .
Astfel, pentru densitatea curentului de deplasare putem scrie: J depl . = ε 0 = =D
dt dt
Rezultă că curenţii de deplasare există în spaţiul umplut de un câmp electric variabil inclusiv şi-n
conductoarele străbătute de curent electric alternativ. Din acest motiv Maxwell a întrodus noţiunea de curent
total densitatea căruia este J=Jcond.+Jdepl. şi care, spre deosebire de curentul de conducţie, întotdeauna este închis.
Din cele de mai sus rezultă că relaţia (59) în cazul general trebuie să fie înlocuită cu relaţia:
→
→ →
→ →
 → → → → → dΕ →
∫l Β d  = µ 0 ∫S ∫
 J cond . + J depl . d S

sau ∫ Β d  = µ ∫ ∫J 0 cond . d S + ε 0 µ0 ∫ ∫
dt
dS
l S S

(60).
Relaţia (60) a fost obţinută de către Maxwell care a modificat legea lui Ampere pentru cîmpul staţionar, din
care motiv această relaţie este numită legea lui Ampere-Maxwell în forma integrală.
Dacă spaţiul unde există un cîmp electric nestaţionar este umplut cu o substanţă şi acest spaţiu nu este
străbătut de curenţi de conducţie, atunci relaţia (60) devine:
→
→ → dΕ →
→ → ∂ → →

∫ Β d  = ε 0 ε r µ0 µr ∫ ∫ dt d S sau ∫l Β d  = ε 0 ε r µ 0 µ r
∂t ∫S ∫
Ε d S
l S

(61).
Relaţia (30) arată mai convingător că orice cîmp electric variabil produce un cîmp magnetic variabil, care,
la rîndul său, conform legii lui Faraday, produce un cîmp electric variabil ş.a.m.d.
→ → → →

Folosind teorema integrală a lui Stokes pentru vectorul Β :

→
∫ Β d  = ∫ ∫rot Β d S
l S
şi comparînd-ocu
relaţia (60) obţinem:
→
→ ∂Ε
rot Β = ε 0 ε r µ 0 µ r
∂t
(62).
Relaţia (62) reprezintă expresia matematică a legii lui Ampere-Maxwell în formă diferenţială.

2. Ecuaţiile lui Maxwell.

Cum a fost arătat, interacţiunea electromagnetică se realizează prin intermediul cîmpului electromagnetic
→ →
caracterizat de vectorii Ε şi Β astfel că forţa care acţionează sarcina electrică q situată într-un cîmp
→
→ → →
electromagnetic este F = qΕ+ V Β .
  

32
 A fost arătat la fel că separarea cîmpului electromagnetic în componentele sale electrică şi magnetică nu
este o operaţie absolută, ea depinde de mişcarea relativă a observatorului sau a sarcinei electrice care produce
→ → → →
cîmpul Ε sau Β . Mai mult decît atît a fost arătat că cîmpurile Ε şi Β sunt legate între ele prin legile lui
Faraday şi Ampere-Maxwell. Toate acestea se află la baza teoriei cîmpului electromagnetic care poate fi
condensată în patru legi analizate mai sus, prezentate în tabela de mai jos.

Legea Forma integrală Forma diferenţială

Legea lui Gauss pentru cîmpul
→ → q → ρ
electric ∫S S = ε 0
Ε d div Ε =
ε0
→ →
Legea lui Gauss pentru cîmpul
magnetic ∫ Βd S = 0
S
→
div Β = 0
→
→ → d → →
∂Β
∫ Εd  = − ∫ ∫Β d S
→
Legea lui Faraday rot Ε = −
l
dt S ∂t
→ →
 →
→ →
 ∂ Ε → → → ∂Ε
Legea lui Ampere-Maxwell ∫l Β d  = µ0 µr ∫∫
S 
J + ε ε
0 r
∂t 
dS rot Β = µ 0 µ r J + ε 0 ε r µ 0 µ r
  ∂t

Aceste patru ecuaţii poartă numele de ecuaţiile lui Maxwell, care în plus deaceea că a modificat legea lui
→ → → → → →
Ampere a arătat că aceste patru ecuaţii împreună cu relaţiile D = ε 0 ε r Ε , Β = µ 0 µ r Η , J = σ Ε constituie
baza electrodinamicii clasice a mediilor imobile.
Cum va fi arătat mai pe urmă ecuaţiile lui Maxwell conduc la concluzia teoretică despre existenţa undelor
electromagnetice care se propagă în spaţiu avînd viteza egală cu viteza luminii. Astfel, ecuaţiile lui Maxwell
reprezintă fundamentul teoriei electromagnetice a luminii. Abia după 15 ani de la publicarea vestitului tractat al
lui Maxwell despre electricitate şi magnetism undele electromagnetice au fost descoperite şi studiate de către
Hertz şi încă peste 7 ani a fost descoperit radioul – una din cele mai importante realizări tehnice ale omenirii.
Mai trebuie de menţionat că ecuaţiile lui Maxwell, în anumite cazuri concrete, reprezintă obiectul
radiotehnicii şi radiofizicii clasice.

Circuite electrice în regim nestaţionar

Pînă aici au fost studiate circuite electrice în care f.e.m. ε şi intensitatea curentului I erau mărimi fizice
 dε dΙ 
staţionare  = 0, = 0  . În realitate însă, în multe cazuri ε şi I variază cu timpul ceea ce dă naştere unor
 dt dt 
fenomene noi care reprezintă cazuri particulare ale cu fenomenul inducţiei electromagnetice.

1. Fenomenul de autoinducţie.
Considerăm un conductor închis străbătut de un curent de intensitatea I (fig. 45 a). Conform legii lui
Ampere curentul de intensitate I crează un cîmp magnetic, care în fiecare punct este proporţional cu I:

33
 → →

∫ Β d  = µ Ι ⇒ B~I ⇒ Φ
l
0 m = ΒS ~I ⇒ Φ m = LΙ (63).
Coeficientul de proporţionalitate L depinde de forma circuitului şi se numeşte inductanţă. Unitatea de
[Φ m ] SI Wb
măsură în SI pentru inductanţa unui circuit se numeşte henry (H): [ L] SI = = =H.
[Ι] SI A
În cazul unui solenoid format din N spire de lungime ℓ şi aria secţiunii transversale S putem scrie
Φm = ΝΒS
Ν
unde Β = µ0 µr Ι este inducţia cîmpului magnetic în interiorul solenoidului. Din ultimele două relaţii

Ν2 Ν
rezultă Φ m = µ 0 µ r SΙ ⇒ L = µ 0 µ r n 2V , unde n = este numărul de spire pe unitate de lungime a
 
solenoidului, iar V=ℓS este volumul acestuia.
Dacă curentul electric în circuit variază cu timpul (fig. 45 b) atunci fluxul magnetic care străbate suprafaţa
S limitată de circuit la fel variază, şi atunci, în conformitate cu legea lui Faraday în circuit se va excita o f.e.m.
numită f.e.m. de autoinducţie. Astfel, prin autoinducţie se înţelege fenomenul de apariţie a unei f.e.m. nu ca
urmare a variaţiei cîmpului magnetic exterior, ci ca urmare a variaţiei intensităţii curentului electric în circuitul
dat.
Folosind legea inducţiei electromagnetice şi relaţia (63) pentru f.e.m. de autoinducţie obţinem:
dΦ m  dΙ dL 
ε a .i . = − = − L +Ι 
dt  dt dt 
(64).
Astfel se constată că f.e.m. de autoinducţie într-un circuit este direct proporţională cu viteza de variaţie a
intensităţii curentului electric din circuitul respectiv.
dL dL dΙ
Dacă mărimea L depinde I ceea ce este caracteristic pentru feromagnetici atunci: = ⋅ (65).
dt dΙ dt
dL  dΙ

Substituind (65) în (64) obţinem: ε a.i. = − L + Ι  .
dΙ  dt

dL
Astfel, f.e.m. de autoinducţie depinde de factorul Ι care în cazul bobinelor cu miezuri din substanţe
dt
feromagnetice poate excita un curent de auto inducţie considerabil.

2. Extracurenţi de conectare şi de deconectare.

Fenomenul de autoinducţie se manifestă în următoarele exemple:

Exemplul 1: Extracurenţi de conectare.
Considerăm circuitul prezentat în fig.46. Rezistenţele R1, R2
şi becurile electrice B1, B2 sunt identice. La închiderea
înrerupătorului K becul B2 se aprinde practic momentan, pe cînd
becul B1 se aprinde treptat şi peste un timp oarecare el luminează
la fel ca şi becul B2. Acest fenomen este datorat faptului că
curentul variabil prin inductanţa L excită f.e.m. εa.i. care se opune
creşterii intensităţii curentului şi care există atît timp cît creşte
curentul prin inductanţa L. în acest caz R=R1; RL≈ 0 şi legea a
doua a lui Kirchoff pentru ochiul aLB1ba este:
dΙ
ΙR = ε + ε a.i. = ε − L ,
dt
dΙ  ε R
de unde L = ε − ΙR = −R Ι −  ⇒ dΙ = − ( Ι − Ι 0 ) dt
dt  R L
dΙ R
sau = − dt .
Ι − Ι0 L

34
  R
− t  R
Integrînd această relaţie obţinem: Ι =Ι0 
1 −e L .
 Termenul e − L t se micşorează cu timpul, iar curentul
 
ε
prin inductanţă se apropie asimptotic de Ι 0 = (fig.47).
R
Exemplul 2: Extracurenţi de deconectare.
În acest caz considerăm circuitul prezentat în fig. 48. Întrerupătorul K la început este conectat. Direcţia
curentului în circuit este indicată de săgeţile continue. Evident că intensitatea curentului prin inductanţa L este
ε
Ι0 = . După deschiderea întrerupătorului K, închis rămîne numai circuitul aR0Bba. Curentul iniţial din
RL
inductanţă treptat începe să se micşoreze ceea ce provoacă excitarea f.e.m.
εa.i., care, la rîndul său, excită un curent de inducţie sensul căruia este
indicat de săgeţile punctate. Acest curent se numeşte extracurent de
deconectare. Datorită acestui curent intensitatea luminii emise de becul B
se micşorează treptat şi nu brusc.
Fie R este rezistenţa totală a ochiului aR0Bba, atunci, pentru legea a
doua a lui Kirchhoff putem scrie:
dΙ dΙ R .
RΙ = ε a.i. ⇒ RΙ = −L ⇒ = − dt
dt Ι L
Pentru a obţine intensitatea curentului în momentul de timp t integrăm
ultima relaţie:

Ι t R
dΙ R Ι R − t
∫Ι Ι = − L ∫0 ⇒ ln Ι 0 = − L t ⇒ Ι = Ι 0 ⋅ e L (66).
0

Relaţia (33) arată că curentul după deconectarea circuitului tinde

asimptotic către zero (fig. 49.).
În acest caz pentru f.e.m. εa.i. putem scrie:
dΙ d  − t 
R
R
R
− t
ε a .i . = − L = −L  Ι 0 ⋅ e L  ⇒ ε a .i . = ε ⋅ e L
(67).
dt dt   R
  L

Din relaţia (67) rezultă, că dacă R>>RL atunci εa.i.>> ε ceea ce poate
conduce la străpungerea electrică care se observă uneori la deconectarea
circuitelor care conţin inductanţe mari.
Să calculăm timpul τ în decursul căruia intensitatea în circuit la deconectarea lui se micşorează de “e” ori:
R R
Ι0 1 − τ 1− τ L
= e ⇒ Ι 0 = Ι = Ι 0e L ⇒ 1 = e L ⇒ τ = .
Ι e R
L
Mărimea τ = are dimensiunea timpului şi caracterizează viteza de micşorare sau de creştere a curentului
R
la deconectarea sau conectarea circuitelor.

3. Energia cîmpului electromagnetic.

Considerăm circuitul prezentat în fig. 50. Cum a fost arătat, la închiderea întrerupătorului K curentul în
circuit creşte de la “o” pînă la “I”, iar în inductanţa L se excită o f.e.m. de autoinducţie εa.i. În acest caz conform
legii a doua a lui Kirchhoff putem scrie:
dΙ .
ε + ε a.i. = ΙR ⇒ ε = ΙR + L
dt
Înmulţind ultima relaţie cu I obţinem puterea disipată în circuit de
sursa de curent ε:

35
 dΙ
εΙ = Ι 2 R + LΙ (68).
dt
Termenul I2R din relaţia (68) exprimă puterea disipată în circuit pentru menţinerea curentului electric. Cu
alte cuvinte, acest termen exprimă energia cheltuită de sursa ε în unitate de timp pentru deplasarea electronilor
prin conductori. Această energie se transmite substanţei conductoarelor care se încălzeşte (căldura lui Joule). Al
dΙ
doilea termen LΙ reprezintă energia cheltuită în unitatea de timp pentru creşterea curentului în circuit ded
dt
la “0” la “I”, sau pentru crearea cîmpului magnetic asociat acestui curent. Acest cîmp magnetic concentrat în
interiorul solenoidului ca şi cîmpul electric concentrat între armaturile unui condensator dispune de energie.
dΙ
Rezultă că termenul LΙ reprezintă creşterea energiei cîmpului magnetic Em în interiorul inductanţei L în
dt
unitate de timp:
dΕm dΙ d  LΙ 2  LΙ 2
= ΙL =   ⇒ Εm = (69).
dt dt dt  2  2
În cazul solenoidului L = µ0 µr n 2V şi atunci relaţia (69) devine:
1 1
Εm = µ0 µr n 2 Ι 2V = Β2V .
2 2 µ0 µr
Aceasta şi este energia cîmpului magnetic înmagazinat în interiorul solenoidului. Deoarece câmpul
magnetic în interiorul solenoidului este omogen energia acestui cîmp este distribuită uniform în tot volumul cu
densitatea volumică de energie:
1 1
ωm = Β2 = µ 0 µ r Η 2 .
2 µ0 µ r 2
Se poate arăta că acest rezultat obţinut în cazul particular al unui solenoid are un caracter general fiind
valabil pentru orice cîmp magnetic.
Dacă în spaţiu simultan există un cîmp electric şi un cîmp magnetic, atunci densitatea volumică de energie
a cîmpului electromagnetic este:
1 1
ω = ω e + ω m = ε 0 ε r Ε 2 + µ0 µ r Η 2
2 2

36