Universitatea Transilvania din Brașov

Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor

Departamentul de Inginerie Electrică și Fizică Aplicată

ELECTROTEHNICĂ ȘI MAȘINI
ELECTRICE

SUPORT CURS

Conf. Dr. Ing. Luminiţa BAROTE

1
 PREFATA

Electrotehnica se ocupa cu studiul fenomenelor

electromagnetice, luate in considerare prin aplicatiile lor in tehnica.
Progresul tehnic extraordinar al perioadei in care traim este nemijlocit
legat de utilizarea energiei electrice electromagnetice, atat in transferul
si utilizarea energiei, cat si in transferul si utilizarea informatiei.
Fenomenele electomagnetice sunt simtite prin intermediul
manifestarilor ce apar consecutiv transformarii lor in fenomene de
natura mecanica, terminca si chimica.
Studiul electrotehnicii nu inzestreaza numai cu o unealta
deosebita pe inginer, ci il ajuta intodeauna sa-si dezvolte un mod de
gandire cu care sa poata opera si in domenii in care simturile nu il
ajuta, sau il pot face sa greseasca.

2
 PREFATA

A doua parte a cursului prezintă câteva cunoştinţe referitoare

la componente ale sistemului de transport şi distribuţie a energiei
electrice, în principal transformatoare electrice si masini electrice de
curent alternativ.
Având în vedere că parametrii de exploatare influenţează
factorii de calitate ai consumului de energie electrică, cunoaşterea
principiilor de funcţionare, a particularităţilor constructive şi a
caracteristicilor de funcţionare a tipurilor uzuale de maşini este utilă.
Suportul de curs este destinat studentilor facultatii de Inginerie
Mecania si Alimentatie si Turism.

3
 CUPRINS

Partea I: Electrotehnica

† Electrostatica…………………………………………………………7
† Electrocinetica – partea 1………………………………………….19
† Electrocinetica – partea 2………………………………………….31
† Electrodinamica – partea 1………………………………………..46
† Electrodinamica – partea 2………………………………………..61
† Circuite electrice de curent alternativ – partea 1………………..79
† Circuite electrice de curent alternativ – partea 2………………..96
† Aplicatii circuite c.c.si c.a. ……………………………………….114

4
 CUPRINS

Partea II: Masini electrice

† Transformatorul electric – partea 1……………………………..117

† Transformatorul electric – partea 2……………………………..136
† Maşina asincronă – partea 1…………………………………….155
† Maşina asincronă – partea 2…………………………………….174
† Maşina sincronă…………………………………………………..189

5
 EVALUARE

‰ Examen: 80 %.

‰ Laborator: 20 %.

‰ Prezenta: 1 punct in plus la nota finala (minim 9

prezente)

‰ Prezentarea la examen este condiţionată de

efectuarea integrală a lucrărilor practice de laborator.

6
 CURS 1

ELECTROSTATICA

† Electrostatica studiază stările electrice

invariabile in timp.

7
 CONTINUT

† Sarcina electrica si câmp electric;

† Formula lui Coulomb;
† Calculul intensitatii câmpului electric produs de o
sarcina punctiforma;
† Tensiunea electrica;
† Lucrul mecanic al forţelor de natura electrica.

8
† Sarcina electrică

Sarcina electrică: mărimea fizică scalară cu ajutorul căreia se

caracterizează starea de electrizare a corpurilor.

Notaţie: q.

Unitate de măsură: Coulomb, [C];

submultipli: mC (10-3), µC (10-6), nC (10-9), pC (10-12).

Sarcina electrică elementară: electronul, sarcină negativă, qe = -1.602*10-19 C

9
† Câmpul electric în vid. Intensitatea câmpului electric.

Câmpul electric este starea de existenţă a materiei diferita de substanta, ce

se caracterizează prin faptul că exercită forţe sau cupluri asupra unor corpuri
electrizate aflate în câmpul electric.

Intensitatea câmpului electric într-un punct este egală cu raportul dintre

forţa exercitată de câmpul electric asupra unui corp de probă şi sarcina
electrică q a corpului de probă situat în acel punct.

F
EV = F = q ⋅ EV
q
Unitate de măsură: Volt/metru (V/m).

10
 † Liniile de câmp electric

Linia de câmp electric este curba tangentă în orice punct la intensitatea

câmpului electric E V .

Sensul liniilor de câmp electric este acelaşi cu sensul E V .

EV EV EV
EV

Fig. 1.1. Fig. 1.2.

11
 † Repartiţia (distribuţia) sarcinii pe corpuri poate fi:

- volumetrică, sarcina se găseşte distribuită în întreg volumul corpului,

caracteristică materialelor izolante.
Δq dq
ρV = lim = [C/m3] - densitatea de volum a sarcinii electrice
ΔV →0 ΔV dV

q = ∫ ρ ⋅ dV
V

- superficială, sau de suprafaţă, sarcina se află pe suprafaţa corpului,

caracteristică pentru conductoare.
Δq dq
ρ S = lim = [C/m2] - densitatea de suprafaţa a sarcinii electrice
ΔS →0 ΔS dS

q = ∫ ρ ⋅ dS
S

12
 † Repartiţia (distribuţia) sarcinii pe corpuri poate fi:

- liniară, sau de linie, sarcina se află pe corpuri filiforme (fire subţiri, cabluri,
linii electrice).
Δq dq
ρl = lim = [C/m] - densitatea de linie a sarcinii electrice
Δl →0 Δl dl

q = ∫ ρ ⋅ dl
l

Sarcina totală se obţine prin însumare:

qt = ∫ ρ ⋅ dV + ∫ ρ ⋅ dS + ∫ ρ ⋅ dl
V S l

13
 † Formula lui Coulomb

1 q1 ⋅ q 2 r 12
F 21 = ⋅ ⋅
4 ⋅π ⋅ε r12
2
r12

F12 r 12 F21

q1 q2 q1 F12 F21 q2
Fig. 1.3.

permitivitatea vidului

1 ⎡F ⎤ ⎡F ⎤
ε = ε0 = ε = εr ⋅ε0
4 ⋅ π ⋅ 9 ⋅ 10 9 ⎢⎣ m ⎥⎦ ⎢m⎥
⎣ ⎦
permitivitate electrica permitivitate relativa
14 a
mediului
† Formula lui Coulomb

Importanta relaţiei lui Coulomb: Permite definirea unitatii de măsura a sarcinii

electrice:

COULOMB = Sarcina electrica a unui corp mic situat in vid, la distanta

de 1 m de un alt corp incarcat cu aceeasi sarcina electrica asupra caruia
se exercita o forta de 9*109 N.

Principiul suprapunerii forţelor:

n
q qk
F = F1 + F 2 + ... + F n =
4 ⋅π ⋅ε 0
∑
k =1 rk3
⋅ rk

15
 † Calculul intensităţii câmpului electric produs de o
sarcină punctiformă

2 sarcini punctiforme aflate r

intr-un sistem izolat:
q q ' EV F
Fig. 1.4.

Forta de interacţiune dintre sarcini:

F = q' ⋅ E V F q r
EV = ' = ⋅
1 q ⋅ q '
r
q 4 ⋅π ⋅ε ⋅ r r
2

F= ⋅ 2 ⋅
4 ⋅π ⋅ε r r

16
† Tensiunea electrică

E
dl

B
U AB = ∫ E ⋅ dl
A( C )

Fig. 1.5.

Unitate de măsură: Voltul (V).

17
 † Lucrul mecanic al forţelor de natură electrică

Lucrul mecanic pentru deplasarea sarcinii q intre punctele A si B:

B B B
L AB = ∫ F ⋅ dl = ∫ q ⋅ E ⋅ dl = q ⋅ ∫ E ⋅ dl = q ⋅ U AB
A(C ) A( C ) A( C )

Unitate de măsură: Joule (J).

Definiţie VOLT:

Intre doua puncte din câmpul electric exista tensiunea electrica de 1 V

daca pentru a deplasa o sarcina de 1 C este necesar un lucru mecanic de
1 J.

18
 CURS 2

ELECTROCINETICA- partea 1

† Electrocinetica studiază stările electrice ce apar in

cazul conductoarelor parcurse de curenţi electrici de
conducţie.

19
 CONTINUT

† Curentul electric

† Regimuri caracteristice pentru fenomenele electromagnetice

† Circuite liniare de curent continuu

20
† Curentul electric

Curentul electric de conducţie: apare datorita deplasării ordonate

a sarcinilor electrice in conductoare.

Intensitatea curentului electric: limita raportului dintre sarcina

electrica ce trece prin suprafaţa transversala a unui conductor in
intervalul de timp stabilit.

Δ q dq
i = lim =
Δt → 0 Δ t dt
Notaţie: i, I
Unitate de măsură: Amper, [A]
submultipli: mA (10-3), µA (10-6), nA (10-9), pA (10-12).

21
† Curentul electric

Densitatea de curent: mărime fizica vectoriala, caracterizează

distribuţia locala a curentului.

Unitate de măsură: [A/m2]

Ptr. conductor de forma oarecare: iS = ∫J

S
⋅dS

22
† Regimuri caracteristice pentru fenomenele
electromagnetice

Trecerea curentului electric prin conductoare Æ transformări

energetice, in funcţie de variaţia in timp a mărimilor de stare.

Regimuri electrice:

¾ Static – mărimi de stare ale câmpului electromagnetic constante

in timp;

¾ Staţionar – mărimi de stare ale câmpului electromagnetic

constante in timp, dar apare curentul electric;

¾ Nestationar – mărimi de stare ale câmpului electromagnetic

variabile in timp.

23
 † Clasificarea materialelor

Clasificarea materialelor – după cum permit trecerea curentului

electric de conducţie:

1. Materiale conductoare – permit trecerea cu uşurinţa a curentului

electric de conducţie. Sarcina electrica comunicata intr-un punct, se
raspandeste rapid pe toata suprafaţa.
• conductoare de specia întâi – electronii liberi se deplasează
ordonat, prezintă conductivitate electronica
Exemple: metale, carbon.
• conductoare de specia a doua – ionii pozitivi si negativi se
deplasează ordonat, apar si reacţii de natura chimica, prezintă
conductivitate ionica
Exemple: soluţii de săruri, baze, acizi, topituri de săruri.

24
 † Clasificarea materialelor

2. Materiale izolante (dielectrici) – nu permit trecerea curentului

electric de conducţie. Sarcina electrica comunicata acestor
materiale ramane in zona de electrizare timp îndelungat.
Exemple: sticla, cauciuc, porţelan, lichidele pure, hârtia.

3. Materiale semiconductoare – sunt materiale izolante care, in

anumite condiţii, pot asigura trecerea curentului electric de
conducţie.
Exemple: siliciul, germaniul, seleniul.

25
† Circuite liniare de curent continuu

Circuit electric – ansamblu de medii conductoare ce favorizează trecerea

curentului electric.

Un circuit electric conţine:

• elemente de circuit: rezistoarele (elemente pasive) si sursele de tensiuni
electromotoare – t.e.m. (elemente active).
• conductoare de legătura.

Produsul dintre rezistenta unui rezistor (R) si curentul (i) ce îl parcurge se

numeşte cădere de tensiune (U).

U = R ⋅i
26
† Circuite liniare de curent continuu

Circuitele electrice ramificate poarta denumirea de reţea electrica.

Elementele caracteristice ale unei reţele electrice sunt:
• nodul
• latura
• ochiul

Nodul = punctul unde sunt conectate cel puţin trei elemente de circuit.

Latura = porţiunea neramificata de circuit ce conţine cel puţin un element de

circuit si este plasata intre doua noduri consecutive.

Ochiul (bucla) = succesiune de laturi ce formează o curba închisa.

27
† Asocierea sensurilor de referinţa

Circuit electric format din:

• o sursa te t.e.m (Ue) cu rezistenta ei interna ri numita generator,
• o rezistenta (R) numita receptor.

Γ1 : U e = ri ⋅ I + U b

Γ2 : 0 = R ⋅ I −Ub

28
† Teorema I a lui Kirchoff

Teorema I a lui Kirchoff:

Suma curenţilor laturilor ce converg intr-un nod este nula.

sau
Suma curenţilor care intra intr-un nod = suma curenţilor care ies din nod.

∑I
k =1
k =0

29
† Teorema a II-a a lui Kirchoff

Teorema a II-a a lui Kirchoff:

Suma algebrica a tensiunilor electromotoare ale surselor in lungul unui ochi al

reţelei electrice = suma algebrica a căderilor de tensiune de pe laturile ochiului
considerat.

∑U
k∈ p
ek = ∑ Rk ⋅ I k
k∈ p

30
 CURS 3

ELECTROCINETICA- partea 2

† Electrocinetica studiază stările electrice ce apar in

cazul conductoarelor parcurse de curenţi electrici de
conducţie.

31
 CONTINUT

† Circuite liniare de curent continuu

„ Metodica rezolvării reţelelor electrice cu teoremele lui Kirchhoff
„ Teorema conservării puterilor
„ Teoremele rezistentelor echivalente

† Regimuri fundamentale ale electrocineticii

„ Legea conservării sarcinii electrice
„ Legea conducţiei electrice
„ Legea transformării energiei in conductoare

32
† Metodica rezolvării reţelelor electrice cu teoremele
lui Kirchhoff

„ Analiza reţelei
• se stabilesc nr. de laturi (L) si nr. de noduri (N);
• nr. de ecuaţii independente scrise cu Teorema I a lui Kirchhoff este N-1;
• ochi independent – trebuie sa contina minim o latura ce nu apare in celelalte
ochiuri, O=L-N+1.
„ Scrierea ecuaţiilor
• se aleg sensuri pentru curenţii din laturi si se denumesc;
• se aleg sensuri de parcurgere pentru ochiurile independente alese;
• se scriu cele N-1 ecuaţii date de Teorema I a lui Kirchhoff;
• se scriu ecuaţiile pentru ochiuri date de Teorema a II-a a lui Kirchhoff.

Pentru verificare se utilizează: Teorema conservării puterilor.

33
† Teorema conservării puterilor

Suma algebrica a puterilor generate de toate sursele de t.e.m. ale unei

reţele = suma puterilor disipate in rezistentele reţelei.

L L

∑ ek k ∑ k k
U
k =1
⋅ I = R ⋅ I 2

k =1

34
† Teoremele rezistentelor echivalente

Rezistenta echivalenta (Re) – intre doua borne ale unei reţele este data de
raportul dintre tensiunea aplicata la borne si curentul absorbit la borne:
Ub
Re =
I
„ Rezistoare legate in serie
U b = U 1 + U 2 + ......... + U n

U b = I ⋅ ( R1 + R2 + ......... + Rn )
Ub
Re = = R1 + R2 + ......... + Rn
I
n
Re = ∑ R k
k =1

35
 † Teoremele rezistentelor echivalente

„ Rezistoare legate in paralel

U b = R1 ⋅ I 1 = R2 ⋅ I 2 = ......... = Rn ⋅ I n

I = I 1 + I 2 + ......... + I n

Ub Ub
Re = =
I 1 1 1
Ub ( + + .......... + )
R1 R2 Rn
1
Re = 1 n
1
n
1 sau =∑
∑
k =1 Rk
Re k =1 Rk

36
† Aplicaţii

A
U ei = 48 V ; U e 2 = 8 V ;
R1 = 2 Ω; R2 = 3 Ω; R3 = 2 Ω;
R1 R3 R2

I1 , I 2 , I 3 = ?
Ue1 Ue2
U AB = ?
verificare
B

37
† Regimuri fundamentale ale electrocineticii

„ Legea conservării sarcinii electrice

Intensitatea curentului electric iΣ de conducţie ce iese dintr-o

suprafaţa închisa Σ este egala cu viteza de scădere a sarcinii electrice
qΣ din interiorul suprafeţei.

dq ∑
i∑ = −
dt
- Exemplu: curentul care apare la descărcarea
unui condensator
dq d (− q )
i=− =
dt dt
38
† Legea conservării sarcinii electrice

Consecinţa importanta a legii conservării sarcinii electrice:

In lungul unui conductor neramificat intensitatea curentului electric de

conducţie ramane constanta in regim staţionar.

i∑ = ∫J
∑
⋅ d S = − i1 + i 2
Æ
Semnul curentului s-a asociat cu semnul pozitiv
al versorului suprafaţa.

dq ∑
In electrocinetica regimul este staţionar, deci: =0 Æ i1 = i2
dt
39
 † Regimuri fundamentale ale electrocineticii

„ Legea conducţiei electrice

Se considera o porţiune de conductor de secţiune constanta, este:
- limitata de punctele 1 si 2
- parcursa de curentul (i)
- conţine si o sursa de tensiune electromotoare (Ue).

Experimental se stabileşte pentru aceasta porţiune de circuit – legea conducţiei

electrice:
Integrala de linie a intensitatii câmpului electric, pe o porţiune de conductor
cu sursa electromotoare = produsul dintre intensitatea curentului din
conductor si o mărime scalara R12, numita rezistenta electrica.
2

∫ ( E + Ei ) ⋅ dl = i ⋅ R12
forţele de natura neelectrica care exercitate
asupra sarcinilor electrice duc la mişcarea
1( C ) ordonata a acestora.

40
Tensiunea electromotoare – apare in urma existentei câmpurilor electrice imprimate.
 † Legea conducţiei electrice

Legea conducţiei electrice este o lege de material, deoarece apare in

expresia ei o mărime dependenta de material.

2
u12 = u f = ∫ E ⋅ dl
1( C )
- tensiunea electrica in lungul firului

2
u ei = ∫ Ei ⋅ dl
1( C )
- tensiunea electromotoare
Æ

u12 + u ei = i ⋅ R12 Ptr. un circuit închis: u12 = 0 Æ u ei = i ⋅ R

41
 † Legea conducţiei electrice

In regim staţionar (curent continuu) se poate afirma, pe baza teoremei

potenţialului electric staţionar, ca tensiunea in lungul firului nu
depinde de fir ci doar de punctele pentru care este scrisa:
2
u12 = u f = u b = ∫ E ⋅ dl = V1 − V2
1
ub - tensiunea la bornele circuitului.
u b = i ⋅ R12 - Legea lui Ohm

Legea lui Ohm: Permite definirea rezistentei electrice:

ub
Rezistenta electrica a unui conductor este numeric
egala cu raportul dintre tensiunea electrica continua
Æ R=
aplicata conductorului si curentul care îl străbate.
i

42
 † Legea conducţiei electrice

Măsurările experimentale indica pentru rezistenta electrica a

conductorului relaţia:
2
dl
R12 = ∫ ρ ⋅
1
S
- ρ - reprezintă rezistivitatea conductorului (o proprietate de material);
- dl - elementul de lungime in lungul căruia se determina rezistenta
- S - secţiunea transversala a conductorului.

Rezistenta unui conductor omogen, de secţiune constanta (S), pentru o

lungime (l) considerata este:
l
R=ρ⋅
S
Unitate de măsură: Ohm, [Ω].
43
† Legea transformării energiei in conductoare

Trecerea curenţilor prin conductoare este insotita de transformări energetice

caracteristice stării electrocinetice.

Puterea electromagnetica (P) primita de un conductor de la campul

electromagnetic in procesul de conducţie = produsul dintre tensiunea
electrica in lungul conductorului si intensitatea curentului electric din
conductor:

P = u f ⋅i

u f = R ⋅ i − u ei Æ P = R ⋅ i 2 − i ⋅ u ei = PR − PG

44
† Legea transformării energiei in conductoare

PR = R ⋅ i 2 - reprezintă puterea electromagnetica transformata in

putere termica prin intermediul rezistentei si este
intodeauna pozitiv – efectul Joule-Lentz.

PG = i ⋅ u ei - reprezintă puterea generata (cedata sau primita) de

sursa de tensiune electromotoare, poate fi pozitiv sau
negativ. Ue
i

PG > 0
Energia electrica: We = P ⋅ t = u f ⋅ i ⋅ t
Ue i
Cantitatea de căldura dezvoltata
PG < 0
in conductor:
Q = R ⋅i ⋅t
2

45
 CURS 4

ELECTRODINAMICA – partea 1

† Electrodinamica studiază cele mai generale stari ale

câmpului electromagnetic, in care mărimile sunt
variabile in timp.

46
 CONTINUT

† Câmpul magnetic
„ Câmpul magnetic in vid
„ Forta electromagnetica
„ Surse electrice de câmp magnetic
† Câmpul magnetic creat de un conductor rectiliniu parcurs
de curent
† Câmpul magnetic creat de un solenoid
† Câmpul magnetic in corpuri

47
† Câmpul magnetic

Materialele in prezenta cărora se exercita forte si cupluri ce nu pot fi

explicate mecanic, termic sau electric = MAGNETI.

1820 – Oersted Æ In jurul conductoarelor parcurse de curenţi electrici

de conducţie se exercita acţiuni de natura celor din apropierea
magneţilor Æ exista o stare de magnetizare.

Câmp magnetic:
- sistemul fizic din jurul corpurilor magnetizate si din interiorul lor;
- forma de existenta a materiei diferita de substanţa, prin care se
exercita acţiuni asupra corpurilor parcurse de curenţi electrici de
conducţie.
48
† Camp magnetic in vid

Experiment:
¾ Magnet plasat in aer, intre poli (Nord si Sud) se deplasează cu
viteza constanta (v) un corp încărcat cu sarcina electrica (q);
¾ In prezenta unui magnet apar liniile de câmp magnetic;
¾ Liniile de câmp magnetic unesc polii magnetului si sunt
perpendiculare pe suprafeţele polilor.

Asupra corpului se exercita o forta Æ se

defineşte inducţia magnetica:

F
Bv =
q⋅v
Unitate de măsura: Tesla [T]

49
 † Camp magnetic in vid

Modificarea direcţiei de mişcare Æ Bv mărime vectoriala:

F = q ⋅ ( v x Bv ) - Forta lui Lorenz

Intensitatea câmpului magnetic – caracterizează câmpul magnetic.

Bv
In vid si in aer: Hv = ; μ0 = 4 ⋅ π ⋅10−7 [H/m]
μ0
Liniile de câmp magnetic = acele linii permanent tangente la
vectorul inducţie magnetica Bv .

50
 † Forta electromagnetica

Se considera o porţiune de lungime

(l) dintr-un conductor metalic rectiliniu
străbătut de curentul (I) si situat intr-
un câmp magnetic omogen de
inducţie Bv.

Forta ce se exercita asupra porţiunii de conductor = forta

electromagnetica.

F = I ⋅ (l xB v )
51
 † Forta electromagnetica

f e = − e ⋅ ( v x Bv ) dq Σ d
I= = (n ⋅ e ⋅ S ⋅ l )
dt dt
F = ∑ f e = n ⋅ ( S ⋅ l ) ⋅ [(−e) ⋅ (v x Bv )] dl
= n⋅e⋅S ⋅
dt
= n ⋅ S ⋅ e ⋅ (−l ) ⋅ (v x Bv )

= n ⋅ S ⋅ e ⋅ v ⋅ (l x Bv )
I = n⋅e⋅S ⋅v
F = I ⋅ (l x Bv )
52
 † Surse electrice de câmp magnetic

Se definesc următoarele noţiuni:

• tensiune magnetica
• tensiune magnetomotoare
• solenaţie

Tensiune magnetica = circulaţia vectorului intensitatea

câmpului magnetic pe o porţiune de curba (C)

Tensiune magnetomotoare = circulaţia vectorului intensitatea

câmpului magnetic in lungul unei curbe închise Γ.

umm = ∫ H ⋅ dl
Γ
53
 † Surse electrice de câmp magnetic

Solenaţia = curentul de conducţie total al unei suprafeţe deschise SΓ .

θ = ∫ J ⋅ dS = −i1 + i1 + i2 + i2 + i2 + i3 − i4
SΓ

= 3i2 + i3 − i4

θ = ∑ wk ⋅ ik
SΓ

54
 † Surse electrice de câmp magnetic

Cu ajutorul noţiunilor introduse se poate enunţa Teorema lui Ampere:

In regim staţionar tensiunea magnetomotoare in lungul curbei închise (Γ)

= cu solenaţia datorata curenţilor ce străbat suprafaţa ( S Γ ), mărginita de
curba (Γ) .

∫ H ⋅ dl = ∫ J ⋅ dS = ∑ w
Γ SΓ SΓ
k ⋅ ik

55
 † Câmp magnetic creat de un conductor rectiliniu
parcurs de curent

Se considera conductorul filiform, rectiliniu,

parcurs de curentul (i) plasat in aer.

∫ H ⋅ dl = i
Γ

∫ H ⋅ dl = H ∫ dl = H ⋅ 2 ⋅ π ⋅ r
Γ SΓ

i i
H= B = μ0 ⋅ H = μ0 ⋅
2 ⋅π ⋅ r 2 ⋅π ⋅ r
56
 † Câmp magnetic creat de un solenoid

Solenoid = infasurarea pe un suport cilindric in spirala, spira lângă

spira a unui conductor filiform (izolat electric).

∫ H ⋅ dl = θ
Γ

b c d a

∫ H ⋅ dl = ∫ dH ⋅ dl + ∫ dH ⋅ dl + ∫ dH ⋅ dl + ∫ dH ⋅ dl
Γ a b c d

57
 † Câmp magnetic creat de un solenoid

Datorita faptului ca:

• in interiorul solenoidului, toate câmpurile magnetice se însumează,
câmpul rezultant fiind intens;
• in exteriorul solenoidului, câmpul create sunt de sens contrar,
câmpul rezultant fiind slab;
• intre elementele alăturate, câmpul rezultant este nul.
d

∫ H ⋅ dl = ∫ dH ⋅ dl = H ⋅ l
Γ c
cd

w⋅i w⋅i
H ⋅l = w⋅i H= B = μ0
l l

58
† Câmp magnetic in corpuri

In funcţie de modul de comportare al corpurilor in prezenta unui câmp

magnetic, materialele se clasifica, in:
• diamagnetice;
• paramagnetice;
• feromagnetice.
Comportarea materialelor in câmp magnetic se caracterizează cu
ajutorul permeabilitatii materialului:

μ = μr ⋅ μ0
permeabilitatea vidului

permeabilitatii relativa a materialului,

(mărime adimensionala)
59
 † Câmp magnetic in corpuri

Materiale diamagnetice = sunt materialele la care μr este subunitara.

μr ≅ 1 Exemple: cuprul, argintul, mercurul, zincul si apa.

Materiale paramagnetice = sunt materialele la care μ r este crescută.

μr = 1 Exemple: aluminiul, platina, cromul, azotul.

Materiale feromagnetice = sunt materialele la care μ r creste puternic,

atingând la unele aliaje speciale valori de ordinul sutelor de mii.

Exemple: fierul, cobaltul, nichelul si unele aliaje.

60
 CURS 5

ELECTRODINAMICA- partea 2

† Electrodinamica studiază cele mai generale stari ale

câmpului electromagnetic, in care mărimile sunt
variabile in timp.

61
 CONTINUT

† Regimuri fundamentale ale electrodinamicii

„ Legea fluxului magnetic

„ Legea inducţiei electromagnetice
„ Tensiunea electromotoare indusa in spira dreptunghiulara
„ Tensiunea electromotoare indusa in spira dreptunghiulara
deformabila
„ Legea circuitului magnetic

62
† Regimuri fundamentale ale electrodinamicii

„ Legea fluxului magnetic

Fluxul magnetic – este integrala de suprafaţa a vectorului inducţie

magnetica pe suprafaţa S Γ .

φS =
Γ ∫ B ⋅ ds
SΓ

63
 † Legea fluxului magnetic

Existenta bobinelor (solenoizilor) impune introducerea a doua forme de flux

magnetic.
Suprafaţa totala S Γ se compune dintr-un număr w
de suprafeţe identice, ce corespund unei spire din
cele w spire ale solenoidului.

Fluxul magnetic corespunzător suprafeţei unei

singure spire poarta numele de flux fascicular (φ f ).

φf = ∫ B ⋅ ds
S sp

64
† Legea fluxului magnetic

Fluxul magnetic corespunzător suprafeţei totale S Γ este suma fluxurilor

fasciculare si poarta numele de flux magnetic total ( φt ).

φt = ∫ B ⋅ ds = w ⋅ φ f = w ⋅ ∫ B ⋅ ds
SΓ S sp

Legea fluxului magnetic:

Fluxul magnetic prin orice suprafaţa închisa Σ situata in câmp magnetic
este nul in orice moment.

φ Σ = ∫ B ⋅ ds = 0
Σ

65
 † Consecinţe ale legii fluxului magnetic

1. Fluxul magnetic depinde numai de conturul Γ pe care se

sprijină suprafaţa si nu depinde de forma suprafeţei.

φ Σ = ∫ B ⋅ ds = − ∫ B ⋅ ds + ∫ B ⋅ ds = 0
Σ S Γ1 SΓ 2

φS = φS
Γ1 Γ2

2. Liniile câmpului magnetic sunt curbe închise.

¾ Liniile de câmp magnetic nu pot avea origine si deci sunt curbe închise;
¾ Consecinţa aceasta este o forma echivalenta a afirmaţiei ca nu exista
sarcina magnetica izolata.

66
 † Legea inducţiei electromagnetice

In 1831 cercetătorul englez Michael Farday descoperă fenomenul de inducţie

electromagnetica.

¾ o spira circulara conectata la un aparat de

măsura;
¾ in lungul axei perpendiculara pe planul spirei,
ce trece prin centrul spirei, se mişca cu viteza
(v) un magnet, in forma de bara;
¾ daca magnetul se aproprie cu viteza (v) de spira apare o deviaţie a acului
aparatului de măsura – apariţia unei tensiuni electromotoare (ue).
¾ daca magnetul se deplasează apoi cu o viteza (v’), acul aparatului de
măsura deviază in sens contrar, măsurând tensiunea electomotoare (ue’).
¾ daca magnetul sta, indiferent de poziţie, acul sta pe poziţia de nul.

67
 † Legea inducţiei electromagnetice

¾ daca magnetul se apropie de spira Æ fluxul magnetic prin suprafaţa

spirei creste.
¾ daca viteza creste Æ fluxul magnetic creste mai repede.
¾ t.e.m. indusa (ue) este proporţionala cu viteza de variaţie a fluxului
magnetic.
¾ daca magnetul se indeparteaza de spira Æ fluxul magnetic prin
suprafaţa spirei scade;
¾ t.e.m. indusa (ue) isi schimba sensul, dar ramane proporţionala cu
viteza de variaţie a fluxului magnetic.

68
 † Legea inducţiei electromagnetice

In spira apare datorita t.e.m. un curent (i).

Daca se urmareste sensul curentului care este si

sensul t.e.m., se observa ca sensul câmpului
magnetic (generat de curent) este intodeauna
opus variaţiei fluxului magnetic dat de câmpul
magnetic al magnetului.

Regula lui LENZ: Tensiunea electromotoare indusa cauta ca prin

efectele ei (curenţi, forte) sa se opună variaţiei fluxului magnetic ce o
produce.

69
 † Legea inducţiei electromagnetice

Definiţii:
1. Câmp magnetic inductor (de excitaţie) = câmpul magnetic ce
produce t.e.m. indusa;
2. Câmp magnetic de reacţie = câmpul magnetic ce apare datorita
curentului produs de t.e.m. indusa.
Legea inducţiei electromagnetice
Tensiunea electromotoare ueГ indusa in circuitul Г = viteza de
variaţie a fluxului magnetic ΦSГ prin acel circuit, luata cu semn
schimbat.
d φ SΓ
u eΓ =−
dt
70
 † Tensiunea electromotoare indusa in spira dreptunghiulara

Se considera o spira dreptunghiulara executata dintr-un material conductor

care se afla intr-un câmp magnetic omogen.

Fluxul magnetic Φ corespunzător suprafeţei spirei SГ este maxim atunci când

unghiul α este făcut de vectorul suprafaţa cu vectorul inducţie magnetica.

φ m = B ⋅ S Γ ⋅ cos 0 = B ⋅ S Γ
71
† Tensiunea electromotoare indusa in spira dreptunghiulara

Pentru un unghi oarecare, fluxul magnetic este: φ = φM ⋅ cosα = B ⋅ SΓ ⋅ cosα

1. Spira este nemişcata fata de câmpul magnetic ce variază după legea
sinusoidala:
B (t ) = Bmax ⋅ sin ω t
2. In spira dreptunghiulara se va induce o t.e.m. ue1:

d d
u e1 = − φ s Γ = − [ B (t ) ⋅ S Γ ⋅ cos α ]
dt dt
d
u e1 = − S Γ ⋅ cos α ⋅ ( B M ⋅ sin ω t ) = −ω ⋅ B M ⋅ S Γ ⋅ cos α ⋅ cos ω t
dt
u e1 = −ω ⋅ φ M ⋅ cos α ⋅ cos ω t = −U M ⋅ cos α ⋅ cos ω t

72
† Tensiunea electromotoare indusa in spira dreptunghiulara

3. Daca câmpul magnetic ramane de inducţie constanta in timp, iar

spira începe sa se rotească cu viteza unghiulara constanta in jurul
axului y-y’, se induce tensiunea electromotoare ue2:

d d
ue2 = − φ sΓ = − [ B ⋅ S Γ ⋅ cos α ]
dt dt
d
ue2 = −B ⋅ S Γ ⋅ cos Ωt = Ω ⋅ B ⋅ S Γ ⋅ sin Ωt
dt

u e 2 = Ω ⋅ φ M ⋅ sin Ωt = U M ⋅ sin Ωt

73
 † Tensiunea electromotoare indusa in spira dreptunghiulara

4. Daca câmpul magnetic este variabil in timp după legea ( BM ⋅ sin ωt )

iar spira se învârte fata de câmp cu viteza unghiulara Ω, t.e.m. indusa:
d
u eΓ = − [ Bmax ⋅ sin ωt ⋅ S Γ ⋅ cos Ωt ]
dt
d d
= − S Γ ⋅ cos Ωt ⋅ ( Bmax ⋅ sin ωt ⋅) − S Γ ⋅ Bmax ⋅ sin ωt (cos Ωt )
dt dt
t.e.m. de transformare (indusa de
u e1 − variaţia câmpului magnetic in timp)
u eΓ = u e1 + u e 2
t.e.m. de mişcare (indusa prin
ue2 − mişcarea spirei in câmp)

74
 † Tensiunea electromotoare indusa in spira dreptunghiulara
deformabila

Se considera o spira dreptunghiulara executata dintr-un material conductor

care se afla intr-un câmp magnetic omogen. Una din laturile spirei poate glisa,
paralel cu ea insasi, păstrând contactul electric cu laturile celelalte.
φ = B ⋅ S Γ = B ⋅ l ( x0 + v ⋅ t ) ⋅ cos 0
Deoarece fluxul magnetic este variabil in timp:
dφ d
ue = − = − B ⋅ [l ( x0 + v ⋅ t )] = − B ⋅ l ⋅ v
dt dt
După schimbarea sensului de mişcare după (v’):
' d
u e = − [ B ⋅ l ( x0 − v ⋅ t )] = B ⋅ l ⋅ v
dt
Æ u eΓ = B ⋅ l ⋅ v ⋅ sin α
Modificând poziţia planului spirei, se formează un
:
unghi α cu direcţia inducţiei magnetice B
75
 † Legea circuitului magnetic

Experimental: intre plăcile condensatoarelor si in jurul acestora, atunci când

sunt alimentate cu tensiuni variabile in timp, se manifesta si câmpuri
magnetice, pe lângă cele electrice.

Æ variaţia câmpului electric poate genera câmp magnetic:

d
∫Γ H ⋅ dl = dt S∫ ε ⋅ E ⋅ dS
Γ

76
† Legea circuitului magnetic

In cazul unui condensator plan:

∫ H ⋅ dl = H ∫ dl = H ⋅ 2 ⋅ π ⋅ r
Γ Γ

∫ ε ⋅ ⋅ = ε ⋅ ⋅ ∫ = ε ⋅ ⋅ π ⋅ 2
E ds E ds E r
SΓ SΓ

dE r dE
H ⋅ 2 ⋅π ⋅ r = π ⋅ r ⋅ε ⋅
2
H= ε
dt 2 dt
In exteriorul condensatorului, liniile de
câmp magnetic raman circulare, ψ S = π ⋅ r2 ⋅ε0 ⋅ E
permitivitatea electrica devine ε 0. Γ

77
† Legea circuitului magnetic

Legea circuitului magnetic

Intr-un mediu in care exista conductoare parcurse de curenţi
electrici (câmpuri electrice) variabili in timp pe orice contur
închis Γ tensiunea magnetomotoare este numeric egala cu suma
dintre solenaţia θ Γ si viteza de variaţie a fluxului electric ψ S Γ.

d
∫Γ H ⋅ dl = S∫ J ⋅ ds + dt S∫ E ⋅ ds
Γ Γ

78
 CURS 6

CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV

partea 1

† Circuite de curent alternativ = circuitele electrice

alimentate cu tensiuni electromotoare alternative de
forma sinusoidala.

79
 CONTINUT

† Definiţii. Caracteristici

† Reprezentarea mărimilor sinusoidale in complex:

„ Asocierea numărului complex

„ Corespondenta in complex a operaţiilor cu mărimi

sinusoidale

„ Transformarea inversa

80
 † Definiţii. Caracteristici

Se considera o mărime a variabilei in timp după o lege sinusoidala:

a (t ) = Am sin(ωt + α )
Simbol Ce reprezintă Semnificaţie
a Valoarea instantanee Valoarea pe care o are mărimea la un moment dat t
Am Amplitudinea Modulul mărimii maxime a mărimii sinusoidale
ωt+α Faza mărimii sinusoidale liniar
dependenta de timp, [rad]
α Faza iniţiala, cuprinsa intre Valoarea fazei la momentul iniţial t = 0
(–π ÷ π)
ω Pulsaţia funcţiei periodice de ω = 2πf = 2π/T
timp a, [s-1 rad]
f Frecventa, [Hz] Numărul de perioade ale mărimii alternative
cuprinse in unitatea de timp
T Perioada Cel mai mic interval de timp după care o mărime
81
alternativa isi repeta valorile instantanee
† Definiţii. Caracteristici

Mărimile sinusoidale = periodice, succesiunea valorilor instantanee se repeta

după perioada T.

a (t1 ) = a (t1 + nT )
Defazaj φ intre doua mărimi sinusoidale
= diferenţa intre fazele lor:

ϕ = (ω⋅t +α1) −(ω⋅t +α2 ) =α1 −α2

Defazajul = diferenţa fazelor iniţiale, se
defineşte numai pentru mărimi sinusoidale
de aceeaşi pulsaţie.

82
 † Definiţii. Caracteristici

Valoare efectiva Ief a curentului electric sinusoidal = valoarea curentului

care produce pe rezistenta R aceeaşi căldura in unitatea de timp ca si
curentul continuu de valoare I.

In curent continuu: Qcc = R ⋅ I 2 ⋅ T = R ⋅ I ef2 ⋅ T

T T
R ⋅ I 2 T
In curent alternativ: Qca = ∫ R ⋅ i 2dt = R∫ I m2 sin2 ωt dt = m ∫ (1− cos2ωt)dt
0 0
2 0
R ⋅ I m2 ⋅ T Im
Qca = = Qcc = R ⋅ I ef2 ⋅ T I ef = =I
2 2
O mărime sinusoidala oarecare: a(t ) = Am sin(ωt + α ) = 2 ⋅ A ⋅ sin(ωt + α )
83
† Definiţii. Caracteristici

Observaţie: Aparatele de măsura a mărimilor sinusoidale de curent alternativ

indica valoarea efectiva a acestora.

Se conectează un circuit liniar la o sursa de tensiune sinusoidala, de frecventa si

amplitudine constanta.

Regimurile de funcţionare sunt:

1. Tranzitoriu – amplitudinea curentului este variabila in timp (la frecventa de

50 Hz durează câteva fracţiuni de secunda);

2. Permanent - curentul isi păstrează amplitudinea constanta.

84
 † Definiţii. Caracteristici

Tensiunea de alimentare: u = U 2 sin( ω ⋅ t + α )

Curentul: i = I 2 sin(ω ⋅ t + β )
U
Impedanţa circuitului: Z=
I
Defazajul dintre tensiune si curent: ϕ =α −β
Daca se cunosc impedanţa si defazajul, se U
poate calcula curentul ce apare in circuit: i= 2 sin(ω ⋅ t + α − ϕ )
Z
Caracterizarea circuitului se mai poate face prin:
¾ Rezistenta si reactanţa – înlocuiesc impedanţa;

R = Z ⋅ cos ϕ X = Z ⋅ sin ϕ Z = R2 + X 2
85
 † Definiţii. Caracteristici

Puterea instantanee transferata de sursa de tensiune alternativa in circuit:

p = u ⋅i
Este putere primita sau cedata in funcţie de sensul tensiunii si curentului.
p = 2 ⋅ U ⋅ I ⋅ sin(ωt + α ) ⋅ sin(ωt + β )
= U ⋅ I ⋅ cosϕ − U ⋅ I ⋅ cos(2ωt + α + β )

Este o mărime periodica, cu următoarele

componente:
- constanta;
- alternativa, de frecventa dubla fata de
frecventa tensiunii de alimentare a circuitului.

86
† Definiţii. Caracteristici

Energia absorbita (W) de la sursa intr-un interval de timp τ :

τ
T
W = ∫ p ⋅ dt = τ ⋅ U ⋅ I ⋅ cos ϕ − U ⋅ I ⋅ [sin( 2ωτ + ατ + β ) − sin(α + β )]
0
4π

2π
unde: τ >> T , T = = 2 ⋅10 − 2 s
ω
W T U⋅I
Raportul: = U ⋅ I ⋅ cosϕ − ⋅ [sin(2ωτ + α + β ) − sin(α + β )]
τ τ 4π

reprezintă puterea activa P, daca τ → ∞.

87
 † Definiţii. Caracteristici

T
~ 1
Puterea activa = valoarea medie a puterii instantanee: P= p=
T 0 ∫
u ⋅ i ⋅ dt

P = U ⋅ I ⋅ cos ϕ [W]

Puterea aparenta= puterea de definiţie a aparatului, indica valorile nominale

ale tensiunii si curentului la care este dimensionat:

S =U ⋅I [VA]
Factor de putere = raportul dintre puterea activa si puterea aparenta:
P
Kp =
S
88
† Definiţii. Caracteristici

U ⋅ I ⋅ cos ϕ
In regimul sinusoidal permanent: K = = cos ϕ
U ⋅I
p

Puterea reactiva = ansamblul puterilor in c.a: Q = U ⋅ I ⋅ sin ϕ [var]

Triunghiul puterilor:
Q = S − P = (U ⋅ I ) − (U ⋅ I ) cos2 ϕ
2 2 2 2 2

= (U ⋅ I ) 2 sin 2 ϕ

Relaţia dintre puteri: S 2 = P2 + Q2

89
 † Reprezentarea mărimilor sinusoidale in complex

Metoda consta in asocierea unui număr complex fiecărei mărimi sinusoidale.

¾ Fiecare operaţie cu mărimi sinusoidale este înlocuita cu operaţie cu mărimi

reprezentative complexe;

¾ Se executa operaţiile si se obţin soluţii corespunzătoare in complex;

¾ Se aplica transformarea inversa soluţiilor si se obţin mărimile sinusoidale

căutate.

90
 † Asocierea numărului complex

Formele unui număr complex: algebrica, exponenţiala si trigonometrica.

C = a + j ⋅ b = r ⋅ e j⋅α = r ⋅ (cosα + j ⋅ sin α )

j = unitatea imaginara trigonometrica j = −1
r = modulul numărului complex r= a2 + b2
b
α = argumentul numărului complex α = arctg
a
In planul complex: Nr. complex Æ Punct Æ Fazor.
Nr. complex A Mărimea sinusoidala a(t):

a (t ) ↔ A = A ⋅ e j ⋅α
91
 † Corespondenta in complex a operaţiilor cu mărimi
sinusoidale

a). Suma a doua mărimi sinusoidale ÅÆ Suma numerelor complexe asociate:

a1 + a2 ↔ A1 + A2
A1 2 sin(ω ⋅ t + α1) + A2 2 sin(ω ⋅ t + α2 ) ↔ a1 + jb1 + a2 + jb2
b). Amplificarea cu un scalar a mărimii sinusoidale ÅÆ Amplificarea cu un
scalar a numărului complex asociat (imaginea in complex a mărimii):
λ ⋅a ↔ λ ⋅ A
c). Derivarea in raport cu timpul a mărimii sinusoidale ÅÆ Inmultirea imaginii in
complex cu jω: da
↔ j ⋅ω ⋅ A
dt
d). Integrarea in raport cu timpul a mărimii sinusoidale ÅÆ Impartirea imaginii
in complex cu jω: A
∫ a ⋅ dt ↔
jω
92
 † Corespondenta in complex a operaţiilor cu mărimi
sinusoidale

1). Derivarea: se inmulteste fazorul cu ω si se roteşte in sens trigonometric cu π/2.

2). Integrarea: se împarte fazorul cu ω si se roteşte in sens invers trigonometric cu

π/2.

93
† Corespondenta in complex a operaţiilor cu mărimi
sinusoidale

*
Puterea complexa: S =U ⋅I
I* = imaginea complexa conjugata a curentului sinusoidal i = 2I sin(ωt + β ) :
I = I ⋅ e − j ⋅β
*
Deci:

S = U ⋅ I * = U ⋅ e j⋅α ⋅ I ⋅ e − j⋅β = U ⋅ I ⋅ e j (α − β ) = S ⋅ e j⋅ϕ

S = S ⋅ e j ⋅ϕ = S cos ϕ + jS sin ϕ = P + jQ
Puterea complexa are:
- Modulul egal cu puterea aparenta;
- Argumentul egal cu defazajul circuitului;
- Partea reala egala cu puterea activa;
- Partea imaginara egala cu puterea reactiva.
94
 † Transformarea inversa

Operaţiile in complex se efectuează sub forma algebrica.

Rezultatele operaţiilor se trec in instantaneu cu relaţiile:

AΣ = A1 + A2 = a1 + jb1 + a2 + jb2 = a1 + a2 + j(b1 + b2 )

r = (a1 + a2 ) 2 + (b1 + b2 ) 2

jα b1 + b2
AΣ = r ⋅ e ↔ a(t) = 2 (a1 + a2 ) + (b1 + b2 ) sin(ωt + arctg
2 2
)
a1 + a2

95
 CURS 7

CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV

partea 2

† Circuite de curent alternativ = circuitele electrice

alimentate cu tensiuni electromotoare alternative de
forma sinusoidala.

96
 CONTINUT

† Circuite simple in regim permanent sinusoidal:

„ Circuitul pur rezistiv;
„ Circuitul pur inductiv;
„ Circuitul pur capacitiv.

† Circuitul RLC serie.

97
† Circuite simple in regim permanent sinusoidal

Circuit simplu = circuitul format dintr-un singur element de circuit:

Rezistenta (R), Condensator (C) sau Bobina (L).

Ipoteze simplificatoare de calcul:

ƒ Circuitele sunt filiforme, densitatea de curent este constanta;

ƒ Elementele de circuit sunt ideale;
ƒ Circuitul este izolat de influente electrice si magnetice exterioare;
ƒ Parametrii circuitului (R, L, C) nu depind de valoarea curentului
sau tensiunii (liniari).

98
 † Circuitul pur rezistiv

Se aplica unui rezistor ideal o tensiune sinusoidala la borne:

u (t ) = 2 ⋅ U ⋅ sin(ωt + α )

99
 † Circuitul pur rezistiv

Se aplica legea circuitului magnetic:

dΦ di
u eΓ = ∫ E ⋅ dl = − = −L ⋅ = 0 pt. ca L = 0
Γ dt dt
B A

∫ E ⋅ dl = ∫ E ⋅ dl + ∫ E ⋅ dl
Γ
= R ⋅i − u = 0 u = R ⋅i
A B

u U
i= = 2 sin( ω t + α )
R R
u u
I = ; β = α ; ϕ = 0; Z = = R
R I
100
 † Circuitul pur rezistiv

Calculul in complex:

U = R⋅I U ⋅e jα
= R⋅ I ⋅e jβ

¾ Impedanţa are numai rezistenta;

¾ Defazajul este nul;
¾ Curentul si tensiunea sunt in faza.

101
† Circuitul pur rezistiv

Puterile sunt:
P = U ⋅ I ⋅ cos ϕ = U ⋅ I
S =U ⋅I = P
Q = U ⋅ I ⋅ sin ϕ = 0
S = U ⋅ I = U ⋅ e jα ⋅ I ⋅ e − jα = U ⋅ I = P
*

¾ Rezistorul ideal consuma numai putere activa;

¾ Rezistorul ideal transforma puterea activa in putere termica;

¾ Rezistorul ideal este un element de circuit disipativ.

102
 † Circuitul pur inductiv

Consta intr-o inductanţa ideala căruia i se aplica o tensiune

sinusoidala la borne.

Bobina ideala = element de circuit care la trecerea curentului electric

produce doar câmp magnetic ce inlantuie spirele bobinei.

103
 † Circuitul pur inductiv

dΦ di
Se aplica legea circuitului magnetic circuitului: u eΓ = ∫ E ⋅ d l = − = −L
Γ dt dt
B A
di
u = L
∫ E ⋅ dl = ∫ E ⋅ dl + ∫ E ⋅ dl = R ⋅ i − u = −u
Γ
A B
Deci:
dt
1 1 1 U 2
di = u ⋅ dt i = ∫ u ⋅ dt = ∫U 2 ⋅ sin(ωt + α )dt = − cos(ωt + α )
L L L ωL
U 2 π
Totodată: i = I 2 sin( ω t + β ) = sin( ω t + α − )
ωL 2
U π
I = ; β =α − ;
ωL 2
U π
Z = = ωL = X L ; ϕ = α − β =
I 2
104
Reactanţa inductiva
 † Circuitul pur inductiv

di
Calculul in complex al curentului pleacă de la ecuaţia: u=L
dt
U = jω L ⋅ I U
In complex aceasta ecuaţie este: I=
j ωL
π
jβ 1 jα U j (α − )
I ⋅e = U ⋅e = ⋅e 2
jω L ωL
¾ Impedanţa bobinei ideale XL este direct proporţionala cu frecventa;
¾ In c.c. reactanţa este nula, iar la frecvente f. mari tinde la infinit
Æ curentul este mare la frecvente mici si mic la frecvente mari;
¾ Defazajul intre tensiune si curent este π/2;
¾ Inductivitatea ideala defazează curentul in urma tensiunii cu π/2.

105
 † Circuitul pur inductiv

Puterile sunt: P = U ⋅ I ⋅ cos ϕ = 0

π
Q = U ⋅ I ⋅ sin =U ⋅I = S
2
π π
− j (α − ) j
S = U ⋅ I = U ⋅ e jα ⋅ I ⋅ e
* 2
=U ⋅ I ⋅e 2
= j ⋅U ⋅ I = j ⋅ Q
di 1 dWm
Puterea instantanee: p = u ⋅ i = L ⋅ i = ( ⋅ L ⋅ i ) =
2

dt 2 dt
¾ Puterea instantanee absorbita de bobina la borne duce la creşterea
energiei câmpului magnetic.
¾ Puterea circulata este doar reactiva Æ bobina ideala = circuit pur
reactiv.
¾ Bobina reala = inductanţa + rezistenta in serie. La frecvente mari
rezistenta devine neglijabila.
106
 † Circuitul pur capacitiv

Consta intr-un condensator ideal care are proprietatea ca nu disipa

energie electromagnetica. Se aplica legea conservării sarcinii electrice
pentru suprafaţa din figura.
dq Σ dq
iΣ = − ; i Σ = − i; i = ; q = C ⋅u
dt dt
du 1
i=C
dt
; u =
C ∫ i ⋅ dt

π
i = 2I sin(ωt + β ) = C 2Uω cos(ωt + α ) = C 2ωU sin(ωt + α + )
Pentru o tensiune 2
sinusoidala: π
i = 2ωCU sin(ωt + α + )
u(t) = U 2 sin(ωt + α) 2 Reactanţa capacitiva

π U 1 π 107
I = ωCU ; β = α + ; Z= = = Xc; ϕ = −
2 I ωC 2
 † Circuitul pur capacitiv

In complex se obţine: I = jω C ⋅ U ;
π j (α +
π
)
j
jβ jα
I ⋅e = ωC ⋅ U ⋅ e ⋅e = ωC ⋅ U ⋅ e
2
2

1
Impedanţa condensatorului ideal (reactanţa capacitiva) este: X c =
ωC
La f = 0 condensatorul întrerupe trecerea curentului electric (Xc = ∞);
La frecvente f. mari reactanţa capacitiva este neglijabila.

Defazajul dintre tensiune si curent este

–п/2, deci reactanţa capacitiva
defazează curentul înaintea tensiunii
cu п/2.

108
 † Circuitul pur capacitiv

π
P = U ⋅ I ⋅ cos ϕ = U ⋅ I ⋅ cos(− ) = 0
2
π
Puterile in curent alternativ
Q = U ⋅ I ⋅ sin( − ) = −U ⋅ I π
*
2jα − j (α + )
corespunzătoare circuitului S =U ⋅ I =U ⋅e ⋅ I ⋅e 2
pur capacitiv:
π
−j
=U ⋅ I ⋅e 2
= − j ⋅U ⋅ I = − j ⋅ Q
Calculul puterii instantanee absorbite la borne de circuitul pur capacitiv:
du d 1 dW e
p = u ⋅i = C ⋅u = ( C ⋅u2) =
dt dt 2 dt
Puterea instantanee absorbita de condensator la borne duce la
creşterea energiei câmpului electric din condensator.
Condensatorul = circuit pur reactiv (nedisipativ).
¾ Bobina ideala absoarbe putere reactiva de la reţea (Q>0);109
¾ Condensatorul ideal cedează energie reactiva reţelei (Q<0).
 † Circuitul R, L, C serie

Se inseriaza: rezistor, bobina, condensator:

Se doreşte sa se calculeze curentul i ce
apare in circuit la aplicarea tensiunii
sinusoidale u.
Se presupune circuitul izolat de
dΦext
influente exterioare si se aplica legea
inducţiei electromagnetice pe conturul
∫ E ⋅ dl = uR + uL + uC − u = − dt = 0
circuitului:
di 1
u = u R + u L + uC U 2 sin( ω t + α ) = R ⋅ i + L + ∫ i ⋅ dt
dt C
π I π
= 2 I ⋅ R sin(ωt + β ) + 2ωL ⋅ I sin(ωt + β + ) + 2 sin(ωt + β − )
2 ωC 2

110
 † Circuitul R, L, C serie

Rezolvarea in complex:
1 1
U = R ⋅ I + jωL⋅ I + ⋅ I = [ R + j (ωL − )] ⋅ I = [ R + j ( X L − X C )] ⋅ I = Z ⋅ I
j ωC ωC
U U
U U I = =
I= = R + (X L − X C )
2 2 Z
Z R + j( X L − X C )
X − XC
β = arctg ( − L )
Se considera U referinţa de R
faza si defazajul nul: 1 2
Z = R 2 + (ω L −)
ωC
XL − XC
ϕ = α − β = arctg
R
111
 † Circuitul R, L, C serie

Transformarea inversa se face folosind forma exponenţiala a mărimii

complexe: I ⋅ e jβ ↔ i (t ) = 2 I sin( ω t + β )
1
ωL −
i(t ) = 2
U
sin(ωt + α − arctg ωC )
1 R
R2 + (ωL − ) 2
ωC
Defazajul = pozitiv Æ Curentul este
defazat in urma tensiunii Æ Circuitul
are caracter inductiv.

Defazajul = negativ Æ Curentul

este defazat înaintea tensiunii Æ
Circuitul are caracter capacitiv.

112
 † Circuitul R, L, C serie

Puterile sunt: P = U ⋅ I ⋅ cos ϕ

Q = U ⋅ I ⋅ sin ϕ
S =U ⋅I
S = P + jQ

Factorul de putere al circuitului:

P
K p = = cos ϕ
S

113
 APLICATII circuite c.c. si c.a.

1. Se da circuitul electric reprezentat in figura de mai jos, având

următoarele componente:

U e1 = 19 V ; U e 2 = 47 V ;
R1 = 1 Ω; R2 = 2 Ω; R3 = 2 Ω; R4 = 3 Ω;

Sa se determine:
- curenţii din circuit;
- tensiunea dintre punctele A si B;
- verificarea rezultatelor.
114
 APLICATII circuite c.c. si c.a.

2. Se da circuitul electric reprezentat in figura de mai jos, având

următoarele componente:

U e1 = 15V ; U e 2 = 30 V ;
R1 = 2 Ω; R2 = 3 Ω; R3 = 3 Ω;

Sa se determine:
- curenţii din circuit;
- tensiunea dintre punctele A si B;
- verificarea rezultatelor.
115
 APLICATII circuite c.c. si c.a.

Să se determine curenţii din reţeaua:

R1 = R2 = 20 [Ω]
ωL1 = ωL12 = 10 [Ω]
ωL2 = ωL3 = 20 Ω
1
= 20 [Ω]
ωC3
ue1 = 2 ⋅10 ⋅ sin ωt [V ] ⇒ U e1 = 10 ⋅ e j 0 = 10
π
ue 2 = 2 ⋅ 50 ⋅ cos (ωt − π ) [V ] ⇒ U e 2 = 50 ⋅ e
−j
2
= −50 j

116
 CURS 8

MAŞINI ELECTRICE

Transformatorul electric – partea 1

117
 CONTINUT

† Generalitati

† Elemente constructive ale transformatorului

† Funcţionarea transformatorului monofazat

„ Funcţionarea in gol a transformatorului;
„ Funcţionarea in sarcina a transformatorului.

118
 † Generalitati

Transformatoarele electrice – sunt aparate electromagnetice

statice de c.a. cu doua sau mai multe infasurari cuplate magnetic,
care transforma parametrii energiei electromagnetice (tensiunea,
intensitatea curentului, numărul de faza), fara a modifica frecventa
mărimilor alternative.
Transformatoarele electrice – pot fi monofazate sau polifazate.
Transformatorul monofazat cu doua infasurari este constituit din:
• miez feromagnetic (realizat din tole de otel electrotehnic pe care
sunt aşezate cele doua infasurari);
• infasurarea primara = primarul transformatorului (este
infasurarea care primeşte energia electromagnetica);
• infasurare secundara = secundarul transformatorului (este
infasurarea care cedează energie electromagnetica).

119
† Generalitati

In studiul transformatorului, toate

mărimile care se refera:

- la primarul transformatorului
poarta indicele 1;
- la secundarul transformatorului
poarta indicele 2.

Asocierea sensurilor pentru

tensiuni si curenţi:
- la primar cu convenţia de la
receptoare;
- la secundar cu convenţia de
la generatoare.
120
 † Generalitati

Clasificarea transformatoarelor se poate face după mai multe criterii:

¾ după numărul de faze transformatoarele pot fi: monofazate sau
polifazate, cele mai răspândite fiind cele trifazate;
¾ după raportul de transformare transformatoarele pot fi: ridicătoare de
tensiune (U2>U1) sau coborâtoare de tensiune (U2<U1);
¾ după frecventa tensiunii de alimentare transformatoarele pot fi: de
joasa frecventa (cu circuit magnetic din otel electrotehnic) si de înalta
frecventa (cu circuit magnetic din ferite);
¾ după utilizare transformatoarele se clasifica in:
ƒ transformatoare de putere (de forta), folosite in reţelele electrice;
ƒ autotransformatoare;
ƒ transformatoare de măsura (reductoare de tensiune sau de
curent);
ƒ transformatoare speciale (de sudura, multiplicatoare statice de
frecventa). 121
 † Elementele constructive ale transformatorului

Transformatorul electric are 2 parţi principale:

¾ elementele active
¾ elementele constructive.

Elementele active sunt miezul feromagnetic si infasurarile.

Rolul: asigura transformarea parametrilor energiei electromagnetice.
Elementele constructive sunt utilizate pentru protecţia si solidarizarea
elementelor active.

122
 † Elementele constructive ale transformatorului

Miezul feromagnetic serveşte:

- ca circuit magnetic de închidere al fluxului magnetic util;
- pentru mărirea cuplajului magnetic dintre infasurari.
Pentru transformatoarele care sunt alimentate de la reţeaua industriala
(50 Hz), miezul feromagnetic este realizat din tole de otel
electrotehnic, cu grosimi de 0.3, 0.35 sau 0.5 mm, izolate intre ele cu
hârtie, oxizi sau straturi ceramice.

Miezul feromagnetic al transformatorului are 2 parţi principale:

- coloanele (porţiunile de miez pe care se aseaza infasurarile
transformatorului);
- jugurile (porţiunile de miez care închid circuitul magnetic al
coloanelor);
123
 † Elementele constructive ale transformatorului

Exista doua variante constructive de miezuri: cu coloane si in manta.

coloane manta

124
 † Elementele constructive ale transformatorului

Infasurarile transformatorului:
- sunt infasurari solenoidale cu spire circulare (la puteri mari) sau
dreptunghiulare (la puteri mici), construite din conductoare de cupru sau
aluminiu, izolate cu email, hârtie de cablu sau bumbac;
- sunt izolate intre ele si fata de circuitul magnetic prin spatii de aer sau
straturi de materiale izolante.
Funcţionarea unui transformator Î pierderi Î încălzire.
Răcirea transformatorului:
- pentru puteri < 5kVA, răcirea se face prin circulaţia naturala a aerului
(transformatoare uscate);
- pentru puteri cuprinse intre 5 si 20 000 kVA, răcirea se face prin
circulaţia naturala a uleiului;
- pentru puteri > 20 000 kVA, răcirea se face cu circulaţie forţata a
uleiului sau utilizând ventilatoare.
125
 † Funcţionarea transformatorului monofazat

Transformatorul electric functioneaza pe baza legii inducţiei

electromagnetice si anume a inducţiei mutuale dintre doua bobine
(infasurarile primara si secundara), cuplate magnetic.

Un transformator poate funcţiona intr-unul din următoarele regimuri:

‰ regimul de funcţionare in gol;

‰ regimul de funcţionare in sarcina.

126
† Funcţionarea in gol a transformatorului

Un transformator functioneaza in gol când:

- infasurarea secundara este deschisa (I2=0, Zs=∞);
- infasurarea primara este alimentata cu frecventa si tensiunea nominala.

i10 – curent de mers in gol;

N1i10 – solenaţia primara;
Φ – flux magnetic fascicular util;
Φσ10 – flux magnetic total de
dispersie;
u1 – tensiunea de alimentare a
infasurarii primare;
u20 – tensiunea de alimentare a
infasurarii secundare (la mers in
gol).
127
 † Funcţionarea in gol a transformatorului

Fluxul fascicular util Φ: dΦ

- induce in infasurarea primara t.e.m.: u e1 = − N 1 ⋅
dt
dΦ
- iar in infasurarea secundara t.e.m.: u e 2 = − N 2 ⋅
dt
Presupunem ca fluxul fascicular util este de forma: Φ = Φ m ⋅ sin ωt

Tensiunea indusa in infasurarea primara va fi:

π
u e1 = − N 1 ⋅ ω ⋅ Φ m ⋅ cos ωt = N 1 ⋅ ω ⋅ Φ m ⋅ sin(ωt − )
2
Valoarea efectiva este: N1 ⋅ ω ⋅ Φ m
U e1 = = 4.44 N 1 ⋅ f ⋅ Φ m
2
128
 † Funcţionarea in gol a transformatorului

In mod analog, valoarea efectiva a t.e.m. indusa in infasurarea secundara

este: N ⋅ω ⋅ Φ
U e2 = 2 m
= 4.44 N 2 ⋅ f ⋅ Φ m
2
Fluxul magnetic total de dispersie Φσ10, va induce in infasurarea
primara o t.e.m. de dispersie:
inductanţa de dispersie a infasurarii primare
dΦ σ 10 di10
u eσ 10 =− = − Lσ 1 ⋅
dt dt
Aplicând legea inducţiei electromagnetice circuitului primar si celui secundar
rezulta:
u e1 + u eσ 10 = R1 ⋅ i10 − u1 u e 2 = u 20

129
rezistenta infasurarii primare
† Funcţionarea in gol a transformatorului

dΦ di10
u1 = −N1 ⋅ + R1 ⋅ i10 + Lσ 1 ⋅
dt dt
In complex simplificat se obţine:

U 1 = −U e1 + R1 ⋅ I 10 + jXσ 1 ⋅ I 10 = −U e1 + Z 1 ⋅ I 10
X σ 1 = ω ⋅ Lσ 1 reactanţa de dispersie a infasurarii primare.
Z 1 = R1 + jXσ 1 impedanţa complexa a infasurarii primare.

u e 2 = u 20 ⎯⎯ ⎯ ⎯ ⎯ ⎯ ⎯⎯→ U 20 = U e 2
trecuta in complex simplificat

130
 † Funcţionarea in gol a transformatorului

Deoarece I10=(0.5 ÷0.8)I1n, se poate neglija căderea de tensiune pe

impedanţa infasurarii primare ( Z 1 ⋅ I 10 ) , deci:

U 1 ≅ U e1 = 4.44 ⋅ N 1 ⋅ f ⋅ Φ m

Raportul de transformare este definit ca raportul dintre valorile efective

ale t.e.m. primara si secundara.

U e1
k=
U e2

131
† Funcţionarea in sarcina a transformatorului

Un transformator functioneaza in sarcina când:

- infasurarea secundara este conectata la un consumator având
impedanţa Zs;
- infasurarea primara este alimentata cu frecventa si tensiunea nominala.

i1,i2 - curenţii prin infasurarea primara /

secundara;
N1i1, N2i2 – solenaţia primara /secundara;
Φfu – flux magnetic fascicular util pentru
primar respectiv secundar;
Φσ1 , Φσ2 – flux magnetic de dispersie
pentru primar respectiv secundar;
u1, u2– tensiunea de alimentare a
infasurarii primare respectiv secundare;

132
 † Funcţionarea in sarcina a transformatorului

Suma fazoriala a fluxurilor utile (Φfu1 + Φfu2 ) = fluxul fascicular util din
miezul transformatorului (Φfu) = cu fluxul fascicular util de la funcţionarea
in gol a transformatorului.

Φ fu1 + Φ fu2 = Φ fu
Daca se inlocuieste relaţia dintre fluxuri cu o relaţie intre solenoizii, se
obţine:
N1 ⋅ I 1 + N 2 ⋅ I 2 = N1 ⋅ I 10
sau:
N2
I 1 = I 10 − ⋅I2
N1
133
 † Funcţionarea in sarcina a transformatorului

Fluxul magnetic fascicular util Φfu: dΦ fu

- induce in infasurarea primara t.e.m.: u e1 = − N 1 ⋅
dt
dΦ fu
- iar in infasurarea secundara t.e.m.: u e1 = − N 2 ⋅
dt
Fluxul magnetic total de dispersie util Φσ1, induce in infasurarea
primara t.e.m. de dispersie: dΦ σ 1 di1
u eσ 1 = − = − Lσ 1
dt dt
Fluxul magnetic total de dispersie util Φσ2, induce in infasurarea
secundara t.e.m. de dispersie:
dΦ σ 2 di2
u eσ 2 =− = − Lσ 2
dt dt
134
inductanţa de dispersie a infasurarii secundare a transformatorului.
† Funcţionarea in sarcina a transformatorului

Daca se aplica Teorema a II-a a lui Kirchhoff in complex, circuitului

primar, respectiv secundar ale transformatorului se obţin următoarele
ecuaţii in complex:

U 1 = −U e1 + R1 ⋅ I 1 + jXσ 1 ⋅ I 1

− U 2 = −U e2 + R2 ⋅ I 2 + jXσ 2 ⋅ I 2

rezistenta infasurarii secundare.

X σ 2 = ω ⋅ Lσ 2 reactanţa de dispersie a infasurarii secundare.

135
 CURS 9

MAŞINI ELECTRICE

Transformatorul electric – partea 2

136
 CONTINUT

† Determinarea parametrilor transformatorului

„ Pierderile in transformator
„ Randamentul transformatorului
„ Caracteristica externa si variaţia de tensiune ale
transformatorului

† Transformatorul trifazat
„ Particularitati constructive
„ Conexiunile transformatoarelor trifazate

† Autotransformatorul
137
† Determinarea parametrilor transformatorului

† Pierderile in transformator
Infasurarea primara a transformatorului absoarbe de la reţeaua de
alimentare puterea activa:
P1 = U 1 ⋅ I 1 ⋅ cos ϕ1
Iar Infasurarea secundara a transformatorului debitează
consumatorului puterea activa:
P2 = U 2 ⋅ I 2 ⋅ cos ϕ 2
Diferenţa dintre cele doua puteri = suma pierderilor care apar la
funcţionarea in sarcina a transformatorului.
Pierderile in cuprul transformatorului.
P1 − P2 = ∑ p = p Fe + pCu
138
Pierderile in fierul transformatorului.
 † Pierderile in transformator

Pierderile in fier se compun din:

- pierderi prin histerezis magnetic (pH);
- pierderi prin curenţi turbionari – curenţi Foucault (pF).
p Fe = p H + p F
Pierderile in fier sunt independente de sarcina, daca tensiunea de
alimentare este constanta.
Pierderile in cupru sunt pierderile ce apar prin efect Joule – Lentz in
infasurarile transformatorului si sunt dependente de sarcina.
pCu = pCu1 + pCu 2 = R1 ⋅ I 12 + R2 ⋅ I 22
La proiectarea transformatoarelor se va tine seama ca raportul dintre
pierderile in fier si pierderile in infasurari sa fie cuprinse intre 0.16-
0.49.
139
 † Randamentul transformatorului

Randamentul transformatorului reprezintă o mărime caracteristica

definita prin raportul adimensional dintre puterea activa secundara
(P2) debitata de transformator receptorului si puterea activa
absorbita de primar (P1) de la reţeaua de alimentare:

P2 U 2 ⋅ I 2 ⋅ cos ϕ 2 U 2 ⋅ I 2 ⋅ cos ϕ 2
η= = =
P1 U 1 ⋅ I 1 ⋅ cos ϕ1 U 2 ⋅ I 2 ⋅ cos ϕ 2 + p Fe + pCu
Randamentul nominal al transformatoarelor creste odată cu creşterea
puterii transformatoarelor.
- la puteri de ordinul unitatilor sau zecilor de VA – ɳ< 70 %;
- la puteri de zeci sau sute de kVA – ɳ =(95÷97 %);
- la puteri de ordinul zecilor de MVA – ɳ>99 %.

140
 † Randamentul transformatorului

Caracteristica randamentului este dependenţa dintre randamentul

transformatorului şi gradul său de încărcare în sarcină în condiţii de
alimentare normală (U1n, fn).

Grad de încărcare în sarcină, β = I 2 I 2 n = raportul dintre curentul

debitat de transformator şi valoarea nominală a curentului secundar.
β - poate fi: β = 0 Æ funcţionare în gol a transformatorului;
β = 1 Æ încărcarea transformatorului în sarcina nominală.

Valoarea randamentului mai depinde:

- de defazajul ϕ2 dintre curentul şi tensiunea din secundar;
- de factorul de putere al sarcinii transformatorului, cos ϕ2.

141
† Randamentul transformatorului

¾ cu cât factorul de putere cosϕ2 are o valoare mai redusă, cu atât

randamentul este mai mic;
¾ există o valoare optimă a gradului de încărcare în sarcină, βm, pentru
care randamentul este maxim;
¾ funcţionarea la sarcini reduse (β < 0,2) este neeconomică, deoarece
randamentul are valori reduse.
142
 † Caracteristica externa si variaţia de tensiune ale
transformatoarelor

Caracteristica externa a unui transformator – dependenta tensiunii

secundare (U2), de curentul de sarcina (I2) Î U2=f(I2) la U1=U1n=const. si
cosφ2=const.

Reprezentate 3 valori ale defazajului

dintre U2 si I2:
- consumatori rezistivi (cosφ2=1);
- consumatori capacitivi (cosφ2<1);
- consumatori inductivi (cosφ2<1).

143
 † Caracteristica externa si variaţia de tensiune ale
transformatoarelor

In cazul consumatorilor pur rezistivi si inductivi (care reprezintă

majoritatea consumatorilor) Î caracteristica este cazatoare si mai
puternic cazatoare cu cat consumatorul este mai inductiv.

Ex.: consumul casnic seara atunci când tensiunea reţelei scade

deoarece majoritatea consumatorilor sunt acasă si consuma energie
electrica.
In cazul consumatorilor capacitivi Î caracteristica externa este
crescătoare, deci la creşterea curentului consumat tensiunea creste,
ceea ce conduce la apariţia unor tensiuni periculoase ce pun in pericol
funcţionarea consumatorilor neprotejati la supratensiuni.

Nu se permite funcţionarea consumatorilor cu caracter capacitiv.

144
 † Caracteristica externa si variaţia de tensiune ale
transformatoarelor

Variaţia de tensiune secundara (∆U2) – scăderea tensiunii secundare la

mers in sarcina (U2), fata de tensiunea secundara la mers in gol (U20).

ΔU 2 = U 20 − U 2
In practica, variaţia de tensiune se exprima in valori relative:

ΔU 2 U 20 − U 2
Δu = ⋅ 100 = ⋅ 100 [%]
U 20 U 20
Din caracteristica externa se poate calcula ∆U2:

ΔU 2 = U 20 − U 2 = ab ⋅ m
145
scara tensiunilor
 † Transformatorul trifazat

† Particularitati constructive

Transformatoarele trifazate sunt utilizate in reţelele trifazate de

transport si distribuţie a energiei electrice industriale.

Transformatorul trifazat se poate realiza prin folosirea a 3

transformatoare monofazate identice, cate unul pentru fiecare faza, ale
căror infasurari primare respectiv secundare se conectează intre ele:

- in stea sau triunghi (zigzag).

146
† Particularitati constructive

¾ pe fiecare coloana se afla o

infasurare primara si una secundara
ale aceleiaşi faze;
¾ primar Î capetele infasurarilor se
notează cu A, B, C (pentru
începuturi) si X, Y, Z (pentru
sfarsituri);
¾ secundar Î capetele infasurarilor
se notează cu a, b, c (pentru
începuturi) si x, y, z (pentru
sfarsituri);
¾ bornele de nul Î se notează cu N
(primar) si n (secundar).

147
 † Particularitati constructive

dϕ A
u A = R1i A + w1 u A = 2U sin ωt
dt
dϕ ⎛ 2π ⎞
u B = R1i B + w1 B u B = 2U sin ⎜ ωt − ⎟
dt ⎝ 3 ⎠
dϕ ⎛ 4π ⎞
u C = R1iC + w1 C u C = 2U sin ⎜ ωt − ⎟
dt ⎝ 3 ⎠

u AB = u A − u B tensiuni de faza
u BC = u B − u C
u A + u B + u C = R1 (i A + i B + iC ) + w1 (ϕ A + ϕ B + ϕ C )
d
u CA = u C − u A dt

tensiuni de linie i A + i B + iC = 0 → ϕ A + ϕ B + ϕ C = 0
148
 † Conexiunile transformatoarelor trifazate

Infasurarile transformatoarelor trifazate pot fi conectate in:

stea triunghi
zigzag

149
† Conexiunile transformatoarelor trifazate

Conexiunea stea se notează cu Y (primar) si y (secundar).

Conexiunea triunghi se notează cu D (primar) si d (secundar).
Conexiunea zigzag se utilizează numai in secundar si se notează cu z.

Tensiunea obţinuta pe faza la zigzag < tensiunea care se obţine la

conexiunea stea a infasurarilor.
Dezavantaj: utilizarea unui număr de spire mai mare cu 1.155 ori pentru
a se obţine aceeaşi tensiune Î cantitatea de cupru este mai mare.

Avantaj: uniformizarea incarcarii celor trei faze in cazul unei sarcini

dezechilibrate (cazul reţelelor de iluminat cu conductor neutru).

150
† Conexiunile transformatoarelor trifazate

151
† Conexiunile transformatoarelor trifazate

152
 † Autotransformatorul

Autotransformatorul este format ca si transformatorul obişnuit:

- dintr-un miez feromagnetic;
- 2 infasurari: una primara cu N1 spire si alta secundara cu N2 spire
legate galvanic intre ele.

- autotransformatorul poate fi ridicător

sau coborâtor de tensiune;

Autotransformator de tensiune
la care infasurare secundara
face parte din infasurarea
primara.

153
 † Autotransformatorul

Deoarece fluxul magnetic străbate ambele infasurari, rezulta la

funcţionarea in gol:
U e1 N 1 U1
k= = ≅
U e 2 N 2 U 20
In mod obişnuit raportul de transformare al autotransformatoarelor
variază intre 0.5 ÷2.

Autotransformatoare:
- monofazate
- trifazate (utilizate in reţele de transport ca ridicătoare sau coborâtoare
de tensiune, la pornirea motoarelor asincrone cu rotor in scurtcircuit).

154
 CURS 10

MAŞINI ELECTRICE

Maşina asincrona – partea 1

155
 CONTINUT

† Elementele constructive ale maşinii asicrone (MA)

† Mărimi nominale

† Infasurarile statorului MA

† Producerea câmpului magnetic învârtitor

† Funcţionarea MA ca motor

156
† Maşina asincrona

Maşina asincrona (MA) este cea mai răspândita maşina electrica

datorita construcţiei sale simple, robustetei si calitatilor sale
electromecanice, care o fac utilizabila mai ales in regim de
funcţionare ca motor in diferite acţionari electrice.
- preţ de cost redus în comparaţie cu alte tipuri de motoare;
- siguranţa mare în funcţionare;
- performanţele tehnice ridicate;
- stabilitate în funcţionare, exploatare;
- întreţinere simpla.
MA sunt destinate să funcţioneze în curent alternativ, turaţia lor
fiind determinată de frecvenţa reţelei de alimentare.

Maşina asincronă = Maşina de inducţie.

157
 † Elementele constructive ale MA

Ca orice maşină electrică rotativă, MA este formată din cele două

părţi principale:
partea mobilă – rotorul

partea fixă – statorul

+ =

158
 † Elementele constructive ale MA

Statorul este compus din carcasă, miezul magnetic statoric,

confecţionat din tole de oţel electrotehnic de formă cilindrică cu
crestături interioare în care se situează înfăşurările statorului.

Rotorul este compus din miez magnetic rotoric de formă cilindrică

alcătuit din tole de oţel electrotehnic asamblate pe arbore şi prevăzute
cu crestături periferice pentru situarea înfăşurării rotorice.
159
† Elementele constructive ale MA

1 – miezul magnetic statoric

2 – miezul magnetic rotoric

3 – infasurare statorica

4 – infasurare rotorica

5 – arbore

6 – rulment

7 – carcasa
8 – ventilator

160
† Clasificarea MA

În funcţie de tipul înfăşurărilor şi numărul de faze:

a) după numărul de faze al înfăşurării bobinate din stator:
¾ MA monofazate (având în stator o înfăşurare monofazată);
¾ MA bifazate (având în stator o înfăşurare bifazată);
¾ MA trifazate (având în stator o înfăşurare trifazată conectată în
stea sau în triunghi);
b) după tipul înfăşurării din rotor:
¾ MA cu rotor în scurtcircuit, care au înfăşurarea
rotorică tip colivie (MA monofazate, bifazate şi o parte
din cele trifazate);
¾ MA cu rotor bobinat (cu inele de contact), care au
înfăşurarea statorică trifazată conectată în stea sau în
triunghi, înfăşurarea bobinată rotorică fiind conectată
întotdeauna în stea.
161
† Mărimi nominale

Regimul nominal de funcţionare este caracterizat prin următoarele

mărimi nominale, înscrise de regulă pe plăcuţa indicatoare a
maşinii:
• puterea nominală (Pn) – [kW];
• tensiunea nominala de linie (Un) – [V];
• curentul nominal de linie (In) – [A];
• schema de conexiuni a înfăşurărilor statorice (Y sau D);
• randamentul nominal (ɳn) – [%];
• factorul de putere nominal – cosφ;
• frecventa nominala a tensiunii de alimentare (fn) – [Hz];
• turaţia nominala (nn) – [rot/min];
• clasa de izolaţie şi gradul de protecţie.

162
† Infasurarile statorului MA

Infasurare monofazata
Configuraţia magnetică a MA, în care se
consideră pe stator o bobină, cu una sau
mai multe spire, plasată în două
crestături diametral opuse Æ infasurare
intr-un strat. 2p=2 poli

Dacă se consideră două bobine

înseriate, atunci câmpul magnetic în
lungul periferiei statorului are patru
alternanţe Î infasurare in doua
straturi.

163
2p=4 poli.
 † Infasurarile statorului MA

Pas polar = τ distanta dintre axele a doi poli consecutivi.

Polii se formează ca urmare a parcurgerii curenţilor de alimentare prin
infasurarile bobinelor, fiind intodeauna de număr par.

Numărul total de poli se notează cu 2p.

Z Z
q= τ=
2p⋅m 2p

Pas polar
Nr. de crestaturi pe poli si faza

164
† Infasurarile statorului MA

Infasurare trifazata intr-un strat

165
† Infasurarile statorului MA

Infasurare trifazata in doua straturi

q=1

3 infasurari
monofazate

2p=4 poli.

166
 † Producerea câmpului magnetic învârtitor

Un sistem trifazat de bobinaje parcurs de curenţi simetrici creează în

întrefierul maşinii un câmp magnetic învârtitor, cu viteza de rotaţie (Ω1),
proporţională cu pulsaţia (ω) a curenţilor şi invers proporţională cu
numărul de perechi de poli (p).
Sensul de rotaţie al câmpului este cel de succesiune a curenţilor din fazele
sistemului trifazat .

i A = 2 I sin ωt ;
i B = 2 I sin(ωt − 2π / 3);
iC = 2 I sin(ωt − 4π / 3).

167
† Producerea câmpului magnetic învârtitor

168
 † Producerea câmpului magnetic învârtitor

Viteza unghiulara a câmpului magnetic învârtitor:

2π 2πf ω
Ω1 = = = [rad/s].
pT p p
Turaţia se sincronism cu care se roteşte câmpul magnetic învârtitor va fi:
60Ω1 60 f
n1 = = [rot/min].
2π p
p 1 2 3 4 5 6 8

n1 3000 1500 1000 750 600 500 375

Ω1 314,159 157,079 104,719 78,359 62,831 52,359 39,269

169

MA trifazate cu destinaţie specială.

 † Funcţionarea MA ca motor

MA poate funcţiona ca:

¾ motor
¾ generator
¾ frâna electrica.
Infasurarile trifazate statorice ale MA se alimentează cu un sistem
trifazat simetric de tensiuni, acestea sunt parcurse de un sistem trifazat
simetric de curenţi de pulsaţie ω1, care vor produce in intrefierul MA un
câmp magnetic învârtitor ce se roteşte cu viteza unghiulara Ω1= ω1/p
(viteza unghiulara de sincronism).
Câmpul magnetic învârtitor induce in infasurarea rotorica o t.e.m. Din
interacţiunea curenţilor rotorici si câmpul magnetic învârtitor apar forte
electromagnetice Æ produc un cuplu care antrenează rotorul in sensul
de rotaţie al câmpului magnetic învârtitor statoric.
170
 † Funcţionarea MA ca motor

Denumirea de motor asincron = turaţia rotorului (n) < turaţia de

sincronism (n1).
Daca n=n1 rotorul ar avea aceeaşi poziţie fata de câmpul magnetic
învârtitor Æ t.e.m. indusa in infasurarea rotorica ar fi nula Æ curenţii rotorici
nuli Æ cuplul activ ar fi nul.

Viteza unghiulara relativa a câmpului magnetic învârtitor statoric fata de

rotor va fi:
Ω 2 = Ω1 − Ω
Viteza unghiulara de rotaţie ce
corespunde turaţiei rotorice (n).

171
 † Funcţionarea MA ca motor

Se defineşte alunecarea (s) a motorului asincron:

turaţia relativa a câmpului magnetic învârtitor
statoric fata de turaţia rotorului.

Ω 2 Ω1 − Ω n2 n1 − n Ω 2 = s ⋅ Ω1
s= = = =
Ω1 Ω1 n1 n1 n2 = s ⋅ n1

frecventa curenţilor rotorici.

60 f 2 60 f1
n2 = = s ⋅ n1 = s f 2 = s ⋅ f1
p p
La pornirea motorului: n=0 Æ s=1 Æ f2=f1.
172
 † Funcţionarea MA ca motor

De la studiul transformatorului monofazat ştim ca t.e.m. este:

N1 ⋅ ω ⋅ Φ m
Ue = = 4.44 N ⋅ f ⋅ Φ m
2
In cazul MA, t.e.m. indusa este mai mica din cauza repartizării infasurarilor
in crestaturi.
nr. de spire inserate ale unei faze statorice
U e1 = 4.44 ⋅ k1 ⋅ N 1 ⋅ f 1 ⋅ Φ m t.e.m. indusa intr-o faza statorica
factorul de infasurare ale unei faze statorice

U e 2 s = 4.44 ⋅ k 2 ⋅ N 2 ⋅ f 2 ⋅ Φ m = 4.44 ⋅ k 2 ⋅ N 2 ⋅ s ⋅ f 1 ⋅ Φ m = s ⋅ U e 2
U e1 k1 ⋅ N 1
Raportul de transformare: k u = = t.e.m. indusa intr-o
U e2 k 2 ⋅ N 2 faza rotorica
173
 CURS 11

MAŞINI ELECTRICE

Maşina asincrona – partea 2

174
 CONTINUT

† Ecuaţiile de funcţionare a MA ca motor

† Puterile, pierderile si randamentul motorului asincron

† Regimurile de funcţionare ale MA

† Caracteristicile motorului asincron

„ Caracteristica factorului de putere
„ Caracteristica randamentului
„ Caracteristica mecanica

† Pornirea motorului asincron trifazat

175
 † Ecuaţiile de funcţionare a MA ca motor

Ecuaţiile de tensiuni:
Aplicam Teorema a II-a a lui Kirchhoff:
- unei faze statorice: U 1 = −U e1 + R1 ⋅ I 1 + jX σ 1 ⋅ I 1
- unei faze rotorice la funcţionarea in sarcina (rotorul in scurtcircuit ÎU2=0):

0 = U e 2 s − R2 ⋅ I 2 − j ⋅ s ⋅ X σ 2 ⋅ I 2 s
R2
0 = U e2 − ⋅ I 2 − jX σ 2 ⋅ I 2
s
Deoarece: R1 ⋅ I 1 si X σ 1 ⋅ I 1 sunt relativ mici pot fi neglijate
U 1 ≅ U e1 = 4.44 ⋅ k1 ⋅ N 1 ⋅ f 1 ⋅ Φ m
Fluxul magnetic util are aproximativ aceeaşi valoare atât la mersul 176

in gol cat si la mersul in sarcina.

† Ecuaţiile de funcţionare a MA ca motor

Ecuaţia curentului rotoric

Valoarea efectiva a curentului dintr-o faza a infasurarii rotorice:

U e2s s ⋅ U e2 U e2
I2 = = =
R + s ⋅ Xσ2
2 2 2
R + s ⋅ Xσ2
2 2 2
R22
2 2
+ X 2
σ 2
s2
Defazajul dintre curentul rotoric (I2) si t.e.m rotorica (Ue2):

s ⋅ Xσ 2 Xσ 2
ϕ 2 = arctg =
R2 R2
Rezistenta echivalenta a infasurarii unei
s faze rotorice la alunecarea s.

177
 † Ecuaţiile de funcţionare a MA ca motor

Raportarea mărimilor rotorice la stator Æ pentru obţinerea unei

scheme echivalente a MA.

U 1 = −U e1 + R1 ⋅ I 1 + jX σ 1 ⋅ I 1

' R2 ' '

0 =U e2 − ⋅ I 2 − jX σ' 2 ⋅ I 2
s
'
I 1 + I = I 10
2

' I2
'
U e 2 = k u ⋅ U e 2 = U e1
2
R2' = k u ⋅ R2 I2 = 2
X σ' 2 = k u ⋅ X σ 2
ku

178
† Puterile, pierderile si randamentul motorului asincron

La funcţionarea in sarcina a motorului asincron trifazat, infasurarea

statorică absoarbe de la reţeaua de alimentare, puterea activa:
P1 = 3U l ⋅ I l ⋅ cos ϕ1
Diferenta dintre P1 si pierderile din stator (pCu1 si pFe1) Î puterea
electromagnetica P:
P = P1 − pCu1 − p Fe1
Diferenţa intre P si pierderile in cupru rotoric (pcu2) Î puterea mecanica
totala PM. PM = P − pCu 2 pierderi mecanice
Puterea mecanica utila: P2 = PM − ( p m + p s )
P2
Randamentul motorului asincron: η = pierderi suplimentare
P1
179
10 ÷100 kW - ɳ=85 ÷92 %, iar la puteri mici poate scădea sub 75 %.
 † Regimurile de funcţionare ale MA

¾ pentru MS pot exista 2 puncte de

funcţionare: P1 si P2;
¾ porţiunea OA este porţiunea stabila;
¾ pe porţiunea AB, motorul
functioneaza instabil deoarece la o
creştere a cuplului MS, alunecarea
creste, punctul de funcţionare se
deplasează spre B Î scade cuplul
electromagnetic Î nu se realizează
un echilibru intre cuplul MS si cuplul
electromagnetic M lucru care Mm – cuplul maxim;
determina oprirea motorului. MS – cuplul de sarcina;
Mp – cuplul de pornire.
180
 † Regimurile de funcţionare ale MA

¾ funcţionarea ca motor, sЄ(0,1), maşina primeşte putere

electrica de la reţeaua de alimentare (P1=MΩ1>0) si cedează
putere mecanica utila la arbore (P2 = MΩ>0).
¾ funcţionarea ca generator, daca rotorul este antrenat de o
maşina primara la o turaţie n>n1. In acest caz alunecarea devine
negativa (s<0), cuplul electromagnetic devine negativ, iar maşina
debitează energie in reţeaua de alimentare. Maşina asincrona
are in acest regim de funcţionare alunecarea sЄ(-∞,0), primeşte
putere mecanica P2<0, si cedează putere electrica P1 <0.
¾ funcţionarea ca frâna electromagnetica – daca rotorul este
antrenat in sens invers câmpului învârtitor (n<0, s>1), maşina
primeşte putere mecanica P2<0 si putere electrica P1>0, ambele
transformându-se in căldura.

181
† Caracteristicile motorului asincron

Caracteristica factorului de putere Æ cosφ1=f(P2)

Dependenta factorului de putere statoric cosφ1=cos (U1, I1) si puterea
mecanica utila P2 la arborele motorului, la tensiune de faza statorică
constanta U1=U1n si frecventa constanta f1=f1n.

- La funcţionarea in gol: cosφ1=(0.2-0.3)

- La funcţionarea in sarcina: cosφ1=(0.8-0.9)

182
† Caracteristicile motorului asincron

Caracteristica randamentului Æ ɳ=f(P2)

Dependenta randamentului ɳ de puterea mecanica utila P2 la arborele
motorului, la tensiune de faza statorică constanta U1=U1n si frecventa
constanta f1=f1n.
ɳ depinde de pierderile care apar la funcţionarea lui.
Randamentul motoarelor asincrone
are o valoare maximă ηm puţin mai
mare decât randamentul nominal ηn
pentru o putere de circa (0,6÷0,8) din
puterea nominală.
ηn = 0,6 ÷ 0,9 şi creşte cu creşterea
puterii nominale a motoarelor.

183
† Caracteristicile motorului asincron

Caracteristica mecanica Æ n=f(M)

A0 – punctul de mers in gol (M=0, n0=n1);

An – punctul de funcţionare nominal (Mn,

nn=(1-sn)n1);

Ac – punctul critic (M=Mm, nc=(1-sm)n1;

Ap – punctul de pornire (M=Mp, n=0);

184
† Pornirea motorului asincron trifazat cu rotorul bobinat

Pornirea cu rezistente rotorice externe

Pentru a micsora curentul absorbit la
pornire si a mari cuplul de pornire, prin
intermediul inelelor si periilor se introduce
in circuitul rotoric un reostat de pornire
trifazat.
Reostatul este constituit din trei rezistenle
reglabile, cate una pentru fiecare faza.
La pornire, maneta reostatului este la
rezistenta maxima, iar pe masura cresterii
vitezei de rotatie a rotorului, rezistenta
reostatului se micsoreaza pana la
scurtcircuitarea lui completa, motorul
intrand in functionare normala.
185
† Pornirea motorului asincron cu rotorul in scurtcircuit

Pornirea prin conectare directă la reţea

I p = (4, 5 ÷ 7 ) I 1n determină o reducere a tensiunii
în reţeaua de alimentare.
Pentru a limita această reducere (variaţie) a tensiunii
la valori acceptabile, normativul I7 - 91 precizează
următoarele:
¾ în cazul când alimentarea motorului cu rotor în
scurt circuit se face din reţeaua publică de 3x380
V, acesta se poate porni prin conectare directă
dacă puterea sa nominală este, Pn ≤ 5,5 kW;
¾ în cazul când alimentarea motorului cu rotor în
scurtcircuit se face de la un post de transformare,
motorul se poate porni prin conectare directă
dacă putere sa nominala este, Pn ≤ 0.2Sif;

suma puterilor nominale a transformatoarelor instalate şi aflate în funcţiune186

din
postul respectiv
 † Pornirea motorului asincron cu rotorul in scurtcircuit

Pornirea prin comutare stea-triunghi

La aceste motoare înfăşurarea statorică se conectează la începutul pornirii în stea,
obţinându-se prin aceasta o reducere a tensiunii de fază, respectiv o reducere a
curentului de pornire în fazele statorului şi în linia de alimentare.
se obţine o reducere a
I lY M p Y 1
= = curentului de pornire
I lΔ M p Δ 3 din linie de trei ori şi o
reducere a cuplului de
pornire tot de trei ori.
Motorul porneşte cu conexiunea stea (Y),
producând un şoc de curent relativ mic în reţea;
după un scurt timp se ajunge la funcţionarea
staţionară (n=const.). Atunci se poate trece
comutatorul în poziţia Δ.
187
† Pornirea motorului asincron cu rotorul in scurtcircuit

Faţă de pornirea prin comutare stea-triunghi,

pornirea cu autotransformator are avantajul că
utilizează trei tensiuni în timpul pornirii, şi astfel, la
trecerea de la o tensiune la alta, şocurile de
curent sunt mai mici.

Ca dezavantaj al acestei metode: costul ridicat

al autotransformatorului şi a aparatajului de
conectare faţă de cel al comutatorului stea-
triunghi.

188
 CURS 12

MAŞINI ELECTRICE

Maşina sincronă

189
 CONTINUT

† Elementele constructive ale maşinii sincrone (MS)

† Mărimi nominale

† Principiul de funcţionare a MS in regim de generator

† Caracteristicile generatorului sincron

† Puterile, cuplurile si randamentul generatorului sincron

190
† Maşina sincrona

Maşina sincrona (MS) este o maşina de curent alternativ a carei

turaţie este constanta, indiferent de regimul de funcţionare si de
valoarea sarcinii.

Cea mai larga raspandire o are MS in regim de generator sincron

trifazat – folosit la toate centralele de producere a energiei electrice.

MS poate funcţiona si in regim de motor – folosit in actionarile de

mare putere, care nu necesita reglajul turaţiei si porniri prea dese.

191
 † Elementele constructive ale MS

Ca orice maşină electrică rotativă, MS este formată din cele două

părţi principale:
• partea fixă – statorul (indus)
• partea mobilă – rotorul (inductor)

Statorul este compus din carcasă, miezul

magnetic statoric, confecţionat din tole de oţel
electrotehnic de formă cilindrică cu crestături
interioare în care se situează înfăşurările
statorului.

Intre stator si rotor ramane un spaţiu de aer numit intrefier.

192
 † Elementele constructive ale MS

Rotorul poate fi: cu poli aparenţi

cu poli înecaţi

Rotorul cu poli aparenţi este construit

dintr-un cilindru de otel 5 (jugul rotoric) pe
care sunt fixaţi polii inductori (6 miezul polar
si 7 talpa polara). Infasurarile polilor rotorici
8 (infasurari de excitaţie) sunt alimentate in
serie cu curent continuu, a. i. sa apară
succesiv la periferia rotorului poli de
polaritate diferita.

- se foloseşte ptr. turaţii < 1000 rot/min, la turaţii mai mari nu se poate
193

asigura o rezistenta mecanica suficienta a rotorului.

 † Elementele constructive ale MA

Rotorul cu poli înecaţi este construit dintr-

un cilindru de otel 5, prevăzut cu crestaturi
longitudinale 6 in care se aseaza
infasurarea de excitaţie 8. Rotorul nu
prezintă crestaturi pe toata periferia, ci este
prevăzut cu un dinte mai lat 7, in axa
fiecărui pol.
La ambele tipuri de rotoare, curentul continuu necesar alimentarii
înfasurarii de excitaţie, se aduce prin doua inele de contact 9. Pe inele
freacă doua perii (grafit) care fac legătura cu excitatoarea.

Excitatoarea poate fi: un generator de c.c. cu excitaţie derivaţie;

un generator sincron a carei tensiune este
redresata.
- se foloseşte ptr. turaţii > 1000 rot/min (1500 si 3000 rot/min) deoarece
194

prezintă o rezistenta mecanica mai ridicata si un intrefier constant.

† Mărimi nominale

Regimul nominal de funcţionare este caracterizat prin următoarele

mărimi nominale, înscrise de regulă pe plăcuţa indicatoare a
maşinii:
• puterea nominală (Pn) – [kW];
• tensiunea nominala de linie (Un) – [kV];
• curentul nominal de linie (In) – [A];
• schema de conexiuni a înfăşurărilor statorice (Y sau D);
• randamentul nominal (ɳn) – [%];
• frecventa nominala (fn) – [Hz];
• turaţia nominala (nn) – [rot/min];
• tensiunea si curentul de excitaţie la sarcina nominala;
• clasa de izolaţie şi gradul de protecţie.

195
 † Principiul de funcţionare a MS in regim de generator

Prin alimentarea înfasurarii de excitaţie a rotorului cu c.c., la periferia sa

apare un câmp magnetic fix fata de rotor, căruia ii corespunde un flux
magnetic (Φm).
Prin rotirea rotorului generatorului de către o maşina primara, apare un
câmp magnetic învârtitor produs pe cale mecanica, având turaţia n, fata
de stator.
In fazele statorului se va induce tensiuni electromotoare de frecventa:
numărul de perechi de poli ai rotorului.
p⋅n
f =
60
U e 0 = 4.44 ⋅ k1 ⋅ N 1 ⋅ f ⋅ Φ m t.e.m. indusa intr-o faza statorica

196
 † Principiul de funcţionare a MS in regim de generator

Daca infasurarea statorica este o înfasurare de c.a. trifazata si simetrica,

in ea se vor induce t.e.m. trifazate simetrice, prin conectarea lor la o
sarcina echilibrata, infasurarea va fi parcursa de un sistem trifazat simetric
de curenţi, care vor da naştere la un câmp magnetic învârtitor statoric,
care se roteşte cu aceeaşi turaţie ca si rotorul maşinii.

60 ⋅ f 60 p ⋅ n
n1 = = ⋅ =n [rot/min].
ps p s 60

Nr. de perechi de poli ai înfasurarii statorice

197
† Comparaţie intre MA si MS

¾ La ambele maşini, câmpul magnetic învârtitor statoric are aceeasi

turaţie (turaţia de sincronism):
60 ⋅ f
n1 =
p
¾ La MA, câmpul magnetic învârtitor rotoric este produs prin inducţie
electromagnetica de către câmpul magnetic invartiror statoric, si se
roteşte fata de rotor cu turaţia:
n2 = n1 − n.
¾ La MS, câmpul magnetic învârtitor rotoric este produs de o
înfasurare de c.c.

198
† Caracteristicile generatorului sincron

Caracteristica de funcţionare in gol Æ Ue0=f(Ie)

Dependenta tensiunii electromotoare (Ue0) in funcţie de curentul de

excitaţie (Ie), la n=const. si curent de sarcina nul (I=0).

1 - ramura ascendenta, obţinuta prin

creşterea Ie (0 ÷ 1.2Un).
2 - ramura descendenta, obţinuta prin
micşorarea Ie.

Ptr. Ie=0 se obţine tensiunea remanenta

Ue0r =(4...8 %)Un.

199
† Caracteristicile generatorului sincron

Caracteristica externa Æ U=f(I)

Dependenta tensiunii la borne (U) in funcţie de curentul de sarcina (I),
la n=const., Ie=const. si cosφ=const.

1. - la funcţionarea in gol a generatorului se

impune ca Ue0=U;
- la funcţionarea in sarcina, tensiunea se
va modifica in funcţie de caracterul
sarcinii.
2. Generatorul debitează curentul nominal la
tensiunea de borne nominala.

200
† Caracteristicile generatorului sincron

Caracteristica de reglaj Æ Ie=f(I)

Dependenta curentului de excitaţie (Ie) in funcţie de curentul de sarcina
(I), la n=const., U=const. si cosφ=const.

1. Pentru menţinerea U=const. in cazul

sarcinilor rezistive si inductive este
necesara o creştere a curentului de
excitaţie odată cu creşterea curentului de
sarcina.
2. La sarcina capacitiva este necesara
scăderea curentului de excitaţie la
creşterea curentului de sarcina.

201
† Puterile, cuplurile si randamentul generatorului sincron

Puterea electromagnetica P transmisa de rotor statorului:

P = P1 − p m − Pex
P1 – puterea mecanica de la arbore pe care generatorul o primeşte de
la motorul primar de antrenare;
pm – pierderi mecanice (frecarea in lagăre, antrenarea ventilatorului);
Pex – puterea excitatoarei.

P2 = P − pCu − p Fe = P1 − ( p m + Pex + pCu + p Fe )

Puterea activa utila debitata de generator.

202
† Puterile, cuplurile si randamentul generatorului sincron

Cuplurile care apar in funcţionarea generatorului sincron sunt:

1. Cuplul motor (M1):
P1 putere mecanica
M1 =
Ω viteza unghiulara sincrona
2. Cuplul electromagnetic (M):
P
M1 =
Ω
3. Cuplul de funcţionare in gol (M0):
P0 puterea necesara acoperirii pierderilor la funcţionarea
M0 =
Ω in gol.

203
† Puterile, cuplurile si randamentul generatorului sincron

Randamentul generatorului sincron:

P2 P2
ηG = =
P1 P2 + p m + Pex + pCu + p Fe

10 ÷100 kVA - ɳ=90÷95 % crescând pana la valoarea de 98.5 %

pentru puteri nominale de 250 MVA.

204
 BIBLIOGRAFIE

† C. Marinescu, Electrotehnica, Reprografia Universităţii

Transilvania din Braşov, 1992.
† M. Ţaţa, A. Gogioiu, Electrotehnică şi maşini electrice,
Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov, 1982.
† D. Bidian, Electrotehnica, Editura Lux Libris, Brasov, 1997.
† A. Gogioiu, M. Ţaţa, Maşini electrice, Editura Aronia, Braşov,
1993.
† C. Marinescu, D. Bidian, M. Cernat, Masini si aparate electrice,
Vol 1, Editura Lux Libris, Brasov, 1998.
† M. Cernat, D. Bidian, C. Marinescu, Masini si aparate electrice,
Vol 2, Editura Universităţii Transilvania din Braşov, 1998.
† A. Nicolaide, Bazele fizice ale electrotehnicii, Ed. Scrisul
Românesc, Craiova, 1983.

205
 BIBLIOGRAFIE

† A. Nicolaide, O. Peşteanu, Bazele electrotehnicii. Partea I.

Reprografia Universitătii din Braşov, 1971.
† A. Nicolaide, M. Cernat, Bazele electrotehnicii. Partea a II-a.
Reprografia Universitătii din Braşov, 1975.
† R. Răduleţ, Bazele electrotehnicii, Probleme, Vol I şi II, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Ed. I, 1963, 1975, Ed. a II-a,
1978, Ed. a III-a, 1981.
† A. Nicolaide, Maşini electrice. Teorie. Proiectare. Vol. I, vol. II,
Editura Scrisul Românesc, 1975.
† A. Nicolaide, A. Gogioiu, Maşini electrice, vol. I, vol. II,
Universitatea Braşov, 1982.

206