Partial Uee

Utilizări ale Energiei Electrice
Notiuni fundamentale de iluminat

ILUMINAT ELECTRIC
NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE ILUMINAT
Motto:
Inimile pline de lumină trăiesc mai mult – proverb irlandez
Motto:
Un chibrit aprins în bezna nopţii aduce mai multa lumină decât un reflector în
amiaza însorită – proverb românesc
Motto:
Lumina se aprinde decît pentru cei ce vad, nu pentru orbi – Mihai Eminescu
Motto:
Femeia şi hainele se aleg la lumina zilei – Maurice Chevalier

ILUMINAT ELECTRIC
NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE ILUMINAT

1.1 Natura luminii
Câmpul electromagnetic este o formă de materie distinctă de substanţă. Sistemul fizic
constituit din câmpul electromagnetic, cu toate fenomenele care îl caracterizează (de
exemplu este capabil să schimbe, să acumuleze si să transporte energie) poartă numele
de radiaţie electromagnetică.
Radiaţia electromagnetică are un caracter dual, de corpuscul şi de undă, fiind
caracterizată concomitent de proprietăţi corpusculare şi ondulatorii.
- propagarea luminii poate fi descrisă cel mai bine prin teoria electromagnetică a luminii,
- interacţiunea cu substanţa din procesele de emisie şi absorbţie natura corpusculară.
Conform teoriei ondulatorii, radiaţia se propagă în spaţiu sub formă de unde
electromagnetice, cu o viteză finită c [m/s]. Undele electromagnetice, spre deosebire de
undele elastice, se propagă şi în vid. Intr-un mediu cu indicele de refracţie n, viteza de
propagare a radiaţiilor electromagnetice este dată de formula:
c0
c= unde c0 ≅ 3 · 108 m/s – viteza luminii în vid
n atât viteza cât si lungimea de undă sunt dependente de
c = λν mediul în care se propagă radiaţia; mărimea care se
conservă fiind frecvenţa.
ILUMINAT ELECTRIC
ILUMINAT ELECTRIC
1.2 Natura corpusculară a luminii şi cuantificarea câmpului electromagnetic

Începând cu anul 1900, prin contribuţiile lui Max Planck şi apoi ale lui Albert Einstein,
se pun bazele mecanicii cuantice, potrivit căreia lumina, (şi în general radiaţia
electromagnetică) este emisă de sursă sub forma unor cantităţi discrete, numite
"cuante".
Radiaţia spectrală emisă (corespunzătoare unei lungimi de undă bine precizate) nu are
deci toate energiile posibile, ci multipli întregi ai energiei corespunzătoare unui
"foton". Energia fiecărei foton W[J] este dată de formula:
c0
W = hν = h (8.3)
λ0
în care h este o constantă fundamentală în natură (denumită constanta lui Planck), si
are valoarea h=6,626176*10-34 [J.s]), ν0 [Hz] este frecvenţa si λ0 [m] lungimea de
undă (în vid) a radiaţiei, iar co [m/s] este viteza luminii în vid.
ILUMINAT ELECTRIC
c0
W = hν = h
λ0
ILUMINAT ELECTRIC
1.3 Mărimi energetice

Lumina, fiind o radiaţie electromagnetică, înglobează energie şi deci poate fi
caracterizată prin mărimi energetice, evaluate prin unităţi de măsură energetice.
Fluxul radiant este o mărime energetica (sau radiometrica) care reprezintă energia
emisă, transmisă sau primită sub forma de radiaţie, într-o unitate de timp. Denumirile
sinonime ale fluxului radiant sunt: flux energetic sau putere radianta si se
simbolizează prin Φe, Φ, P. Unitatea de măsură in sistemul internaţional (SI) este
watt-ul [W]. Fluxul radiant este compus din radiaţii electromagnetice.
Pentru a evidenţia fluxul energetic ce corespunde unei anumite lungimi de undă, se

foloseşte noţiunea de flux energetic spectral (putere spectrală) definită prin:
∆Φ e dΦ e
Φ eλ (λ ) = lim = [W/m] (8.4)
∆λ dλ
Notă: Mărimile energetice care se modifică în funcţie de lungimea de undă conţin în
denumirea lor si cuvântul "spectral". Reprezentarea unei mărimi "spectrale" în
funcţie de lungimea de undă poartă numele de spectru de radiaţii.
ILUMINAT ELECTRIC
Corpul negru
Orice corp la o temperatură absolută T>0 oscilaţia componentelor încărcate
electric (atomi, electroni, ioni) emisia de radiaţii electromagnetice
In studiul radiaţiilor termice este convenabil să considerăm un radiator ideal cunoscut

sub denumirea de "corp negru". Un corp negru, numit si radiator integral, radiază
mai multă energie pentru fiecare lungime de undă si mai multă energie totală decât
orice sursă de radiaţii cu incandescentă (realizabilă tehnic) având aceeaşi suprafaţă si
funcţionând la aceeaşi temperatură.
Notă: Radiatorul integral nu este un obiect vopsit în culoare neagră, ci este un corp ideal
caracterizat prin temperatura la care este încălzit. In funcţie de această temperatură corpul emite
radiaţii electromagnetice după legi bine precizate. Corpul negru nu este asociat în mod expres cu
un anumit material. De exemplu, teoretic o bară încălzită la 2500K va avea aceeaşi nuanţă de
culoare roşiatică, indiferent dacă este confecţionată din Wolfram, Thoriu, Tantal, Molibden, oxid
de magneziu sau grafit.
Un corp negru absoarbe întreaga energie care ajunge le el (factorul de absorbţie este
egal cu unu) indiferent de lungimea de undă si direcţia din care ajung radiaţiile =
absorbant ideal. Factorii de transmisie si de reflexie sunt nuli.
Se poate imagina si realiza o incintă goală cu o singură deschidere de dimensiuni reduse. Radiaţia
care pătrunde prin această deschidere se reflectă succesiv de pereţii incintei până este absorbită în
totalitate, fără să mai părăsească incinta. Deschiderea apare, "absolut neagră".
ILUMINAT ELECTRIC
Temperatura de culoare
Temperatura de culoare a unui radiator selectiv este temperatura corpului negru care
dă aceeaşi senzaţie de culoare ca si corpul considerat. Temperatura de culoare a
metalelor greu fuzibile este mai mare decât temperatura lor reală ceea ce face ca
eficacitatea lor luminoasă să fie mai mare decât a corpului negru la aceeaşi
temperatură.
Emitanţa energetică
Emitanţa energetică (radianţă, excitanţă energetică) este o mărime ce caracterizează
proprietăţile radiante ale unui punct de pe suprafaţa unei surse, definindu-se ca o
densitate de suprafaţă a fluxului energetic emis:
dΦ e
Me =
dS , [W/m2]
ILUMINAT ELECTRIC
Mărimi fotometrice
Fotometria studiază caracteristicile luminii şi a fenomenelor luminoase pe baza

senzaţiilor vizuale produse. Mărimile fotometrice sunt deci „fizico-fiziologice” şi
pentru definirea lor se utilizează „ochiul mijlociu” sau „observatorul fotometric de
referinţă”.
Fluxul luminos
Fluxul luminos Φ, primit sau emis de un corp, este fluxul energetic emis sau
primit de acel corp, evaluat după senzaţia luminoasă pe care o produce.
Fluxul luminos care corespunde unei anumite lungimi de undă, numit şi

flux luminos spectral, este:
dΦ
Φλ =
dλ
ILUMINAT ELECTRIC Mărimi fotometrice
In anul 1924 Comisia Internaţională

de Iluminat (CIE) a cuantificat
sensibilitatea spectrală a ochiului
uman, pe baza experimentelor
statistice
Eficacitatea luminoasă spectrală

relativă este definită ca raportul
dintre fluxul luminos şi fluxul
energetic radiate pe o anumită
lungime de undă:
Φλ
vλ =
Φ eλ
Lumenul este fluxul luminos emis într-un unghi solid de un steradian, de către o sursă
punctiformă, care are intensitatea de o candelă după axa unghiului solid.
Echivalentul fotometric stabileşte legătura dintre watul luminos şi lumen şi anume:
1 Wl = 683 lm
Obs.
vederea fotopică (vederea de zi), atunci când ochiul este adaptat la luminanţe de peste
3,4 cd/m2 si când excitaţiile luminoase sunt recepţionate de conurile aflate pe retina
ochiului.
vederea scotopică (nocturnă) echivalentul este de 1699lm/W si presupune adaptarea
ochiului la luminanţe sub 0,034 cd/m2, când lumina este sesizată de bastonaşele aflate pe
retină. În acest caz maximul sensibilităţii relative spectrale se află la lungimea de undă
de 507nm.
vederea mezopică - în situaţiile intermediare dintre zi şi noapte, când intervin în
procesul vederii atât conurile cât si bastonaşele
Eficacitatea luminoasă (randamentul luminos) a unei surse este definită ca

raportul între fluxul luminos emis de acea sursă si puterea electrică consumată:
Φ
ηl = , [lm/W]
P
Exemple de eficacităţi luminoase:

Lampa cu incandescentă: P=100 W şi Φ =1350 lm => ηl=13,5 lm/W
Tub fluorescent: P=40 W, Φ=2700 lm => ηl =67,5 lm/W
Corpul negru la temperatura 3000K: => ηl =20,6 lm/W
Lampa cu descărcare în vapori de sodiu la joasă presiune: ηl = 150...200 lm/W
Maximul teoretic: întreaga putere emisă are loc pentru λ=555nm => ηl
=echivalentul fotometric ηl = 683 lm/W.
Intensitatea luminoasă
Sursele de lumină nu repartizează fluxul luminos uniform în toate direcţiile. Noţiunea
de intensitate luminoasă se foloseşte tocmai pentru a caracteriza acţiunea luminoasă
într-o anumită direcţie.
Intensitatea luminoasă a unei surse luminoase punctiforme într-o direcţie este raportul
dintre fluxul luminos şi mărimea unghiului solid care cuprinde acest flux (Fig.8.4):
dΦ
I= [cd]
dω
ω
I
Fig.1.4 Vectorul intensitate luminoasă

Candela [cd] este o unitate fundamentală a SI, definită astfel: intensitatea luminoasă
a unei suprafeţe de 1/60cm2 (≈ orificiu cu diametrul de 1,5mm) a radiatorului
integral (corpul negru) aflat la temperatura de solidificare a platinei T=2046,5K.
Etalonul de intensitate
luminoasă este format dintr-un
tub de thorină (1) în care se
găseşte oxid de thoriu (2). Tubul 7
1
este scufundat într-un creuzet
tronconic (4), umplut cu platină ~
~ ~
~ ~ ~
~ ~
2
~
~ ~ 3
(3). Creuzetul este înconjurat de ~ ~
~
~ ~
thorină topită (5) sub formă de ~
~ ~
~
4
~ ~
praf, care are rol de izolator ~ ~ ~
5
termic. Toată această construcţie 6
se găseşte într-un vas din cuarţ
topit (6), în jurul căruia este
înfăşurat un inductor (7). Fig.1.5 Etalonul primar de intensitate luminoasă
La deconectarea inductorului de la sursă, platina

începe să se răcească şi la trecerea din faza lichidă în 7
faza solidă ~ ~ ~ ~
1
2
~ ~ ~~
~ 3
temperatura rămâne constantă la valoarea de 2046,5K, ~
~~ ~
~~ ~~ 4
~
~
~ ~~ 5
~ ~~
timp de aproximativ 20 minute. 6
În acest timp luminanţa (strălucirea) orificiului Fig.1.5 Etalonul primar de intensitate luminoasă
(Ø=1,5nm; 1/60cm2) se păstrează la valoarea 6·105

(nt).
−3 2
πD 2 5 π ⋅ ( 1,5 ⋅ 10 )
I = L ⋅S = L = 6 ⋅ 10 = 1cd
4 4
Radiatorul integral propriu-zis este partea interioară a tubului de thorină văzută

prin orificiu de 1,5 mm. În laboratoare se folosesc în mod curent etaloane de
măsură secundare constituite din lămpi cu incandescenţă a căror intensitate
luminoasă a fost comparată şi etalonată în raport cu etalonul primar.
În general, intensitatea luminoasă a unei surse variază cu direcţia în spaţiu, sursele

fiind încadrate în două categorii:
surse uniforme, dacă intensitatea luminoasă este aceeaşi în toate direcţiile:
Φ = ∫ I ⋅ dω = I ⋅ ∫ dω = 4 π ⋅ I
Ω Ω
surse neuniforme, pentru care obişnuit se defineşte o intensitate luminoasă
medie pentru unghiul solid dat Φ
I med =
ω
Intensităţi medii:
Φt
I ms =
- medie sferică 4π
Φt
- a semisferei superioare Im ∩ =
2π
- a semisferei superioare Φt
Im ∪ =
2π
Axă optică
β=0
plan meridian Curbă
de referinţă fotometrică
A α B
Iαβ
Fig.1.6 Curba fotometrică Iαβ = f(α,β)

α - unghi de înălţime; β - unghi de azimut
S – sursă punctiformă.
Iluminarea măsoară densitatea de flux luminos primit de o suprafaţă.

Se notează cu E şi se defineşte ca raportul dintre fluxul luminos elementar dФ şi
suprafaţa elementară dS :
dΦ
E= [lx]
dS
Luxul [lx] = definit ca iluminarea unei suprafeţe de 1 metru pătrat pe care cade
uniform repartizat un flux luminos de un lumen.
Deoarece se poate măsura cu uşurinţă şi precizie, iluminarea este o mărime de
bază în proiectarea instalaţiilor de iluminat.
Pentru calculul iluminării într-un anumit punct P al unei suprafeţe date, se
utilizează de cele mai multe ori o relaţie derivată din cea de definiţie.
Fig.1.7 Iluminarea unei suprafeţe dintr-un plan oarecare Q

I α ⋅ cos δ
I ⋅ dω I α ⋅ dS ⋅ cos δ
E= α = E=
dS dS ⋅ l 2 l2
Aceasta relaţie exprimă cele două, aşa zise, legi fundamentale ale iluminării:
- Legea pătratelor distanţelor: iluminarea unei suprafeţe este invers proporţională cu
pătratul distanţei la un acelaşi unghi de incidenţă δ. (δ=ct).
- Legea cosinusului: la o aceeaşi distanţă faţă de sursă, iluminarea variază direct
proporţional cu cosinusul unghiului de incidenţă.
I α ⋅ cos 3 α
planul Q = orizontal E=
h2
Unde h = l ⋅ cos α =MO este înălţimea de amplasare a sursei
Corpuri care
flux luminos primit Iluminare
primesc lumină
Corpuri care produc

lumină
flux luminos emis Emitanţă
luminoasă
Emitanţa luminoasă (excitanţa, radianţa) dΦ  lm 

M= , 2 
dA  m 
Luminanţa (strălucirea)
Este singura mărime din tehnica iluminatului care poate fi apreciată în mod direct de
ochi, în sensul că acesta deosebeşte diferenţele de strălucire (luminanţă) ale
suprafeţelor aflate în câmpul vizual. Luminanţa se referă la suprafeţele de la care
pleacă lumina, indiferent dacă acestea sunt surse primare de lumină sau suprafeţe
iluminate care reflectă sau transmit lumina primită.
Luminanţa (L) într-o direcţie NdA

oarecare, definită prin unghiul α, într- dA
un punct de pe suprafaţa unei surse α

primare sau secundare de lumină este dIα
dată de relaţia P
dI α dI
L= = α [cd/m2]
dA ⋅ cos α dAn
Fig.1.8 Luminanţa într-un punct al unei suprafeţe

dA NdA
α dSre
dIα
P
Ωp
Fig.1.9 Luminanţa într-un punct al unei suprafeţe
dΦ p dI α ⋅ Ω p dI α
dE re = τ dEre = τ = τ ⋅ ka ⋅ Ω p = τ ⋅ k a ⋅ Ω p ⋅ L = const. ⋅ L
dS re dS re dAn
dI n
L= dAn – element de arie normal la distanţa de observaţie
dAn
Exemple de valori ale luminanţelor: Lampa cu incandescenţă: (7÷100)· 105cd/m2

Suprafaţa soarelui: 2,5·109 cd/m2 Lampa fluorescentă: 104 cd/m2
Corp negru la 6500k : 3·109 cd/m2 Cerul senin : 0,4·104 cd/m2
Corp negru la 4000k: 2,5·108cd/m2 Luna : 0,25·104 cd/m2
O şosea iluminată artificial : (0,5÷2)·105cd/m2
Cantitatea de lumină
Cantitatea de lumină (energia luminoasă), Q, este produsul dintre fluxul luminos şi
durata sa de utilizare. Fiindcă, în general, fluxul luminos nu este constant în timp,
cantitatea de lumină se calculează cu relaţia:
t
Q = ∫ Φdt
0
Unitatea de măsură este lumen-secunda (lm.s).
Expunerea luminoasă
Expunerea luminoasă (cantitatea de iluminare), H, este produsul dintre iluminare şi
timp sau densitatea de suprafaţă a cantităţii de lumină primite de o suprafaţă.
t
dQ
H= = ∫ Edt
dA 0
Unitatea de măsură este lux-secunda (lx.s). Expunerea luminoasă intervine în

fotografie, film, studiul facultăţilor vizuale.
ILUMINAT ELECTRIC
PROPRIETĂŢILE FOTOMETRICE ALE MATERIALELOR
Dacă asupra unui corp cade un flux luminos, o parte se va reflecta, o parte va fi
absorbită de corp şi o parte va trece prin corp. Dacă notăm fluxul incident cu Φ şi
aplicăm principiul conservării energiei atunci putem scrie:
Φi = Φr + Φa + Φt
Φ Φ Φt
ρ= r α= a τ=
Φi Φi Φi
factor de reflexie factor de absorbţie factor de transmisie
Legea conservării energiei de mai sus, prin împărţire la Φi devine:
ρ+α+τ =1
ILUMINAT ELECTRIC Proprietăţile fotometrice ale materialelor
REFLEXIA
1. Reflexia regulată se obţine de la suprafeţe netede şlefuite, ale căror
neregularităţi sunt mai mici decât lungimea de undă a razelor incidente.
Exemple:
argint şlefuit, ρ=0,88..0,93
oglindă de sticlă argintată, ρ=0,70..0,85
tablă albă, ρ=0,69
nichel şlefuit, ρ=0,55..0,63
2. În reflexia difuză fluxul reflectat este concentrat într-un anumit
unghi solid, iar intensitatea luminoasă maximă este îndreptată după axa
acestui unghi. Materialele care pot da reflexie regulat difuză au
suprafeţele metalice mate.
suprafaţă argintată mată, ρ=0,75
aluminiu mat, ρ=0,55..0,60
suprafaţă cromată mată, ρ=0,50
suprafaţă nichelată mată, ρ=0,48..0,52
Φi Φr Φi Φi Φi Φr
Φr Φr
i r i i i
L
(a) (b) (c) (d)
Fig.1.11 Reflexia luminii
a – regulată; b – difuză; c – mixtă; d – perfect difuză.

REFLEXIA
3. Reflexia mixtă (combinată) este o combinaţie de reflexie regulată şi
difuză:
- sticlă opalescentăρr=0,3..0,6 ρd=0,05..0,06
- smalţ (glazură) de porţelanρr=0,55..0,65ρd=0,05..0,06-
- marmurăρr=0,04..0,6ρd=0,05..0,06
4. Reflexia perfect difuză are loc când fluxul reflectat este uniform repartizat
într-un unghi solid 2π. Forma corpului fotometric al fluxului reflectat este o
semi-sferă, intensitatea luminoasă după o direcţie sub un unghi α oarecare
faţă de normală, respectă legea lui Lambert: dI = dI ⋅ cos α
- oxid de magneziu ρ=0,96 α max
- sulfat de bariu ρ=0,95
- vopsea albă pe bază de ulei ρ=0,80
Φi Φr Φi Φi Φi Φr
Φr Φr
i r i i i
L
(a) (b) (c) (d)
Fig.1.11 Reflexia luminii

Transmisia
1. Transmisia regulată =păstrarea mărimii, formei şi direcţiei unghiului solid al
fluxului incident . Exemple: sticlele colorate şi necolorate
2. Transmisia difuză = prin împrăştierea într-un anumit unghi solid a

fluxului ce a trecut, iar intensitatea luminoasă maximă este îndreptată
după axa acestui unghi  sticlele mate, obţinute prin sablare mecanică
sau chimică, utilizate frecvent la construcţia aparatelor de iluminat cu
τ=0,78..0,85 şi ρ=0,09..0,15
Φi Φi Φi Φi
i i i i
Φt
t Φt
Φt
Φt
(a) (b) (c) (d)
Fig.1.12 Transmisia luminii

Transmisia
3. Transmisia mixtă (combinată) sticla opalină, care se obţine prin inserarea
în masa sticlei a unor particule cu indici de refracţie diferiţi (oxizi de plumb,
ipsos, talc etc.)
4. Transsmisia perfect difuză  repartiţia fluxului transmis după legea lui

Lambert, independent de direcţia fluxului incident. Materialul cu această
proprietate este sticla dens lăptoasă, obţinută la fel cu sticla opalină, doar că
particulele transparente inserate în masa sticlei sunt de altă natură (compuşi
de thoriu sau de fosfor). Difuzia este cu atât mai completă cu cât aceste
particule sunt mai mici.
Φi Φi Φi Φi
i i i i
Φt
t Φt
Φt
Φt
(a) (b) (c) (d)
Fig.1.12 Transmisia luminii

Dupa dependenţa factorilor fotometrici de lungimea de undă a radiaţiei luminoase

corpurile pot fi:
- colorate
- necolorate.
Pentru corpurile necolorate factorii ρ, α şi τ nu depind de lungimea de undă a

radiaţiei incidente , astfel corpul reflectă, absoarbe şi transmite în mod neselectiv
lumină.
La corpurile colorate ρ, α şi τ depind de lungimea de undă, corpurile reflectă,
absorb sau transmit în mod selectiv lumina şi de aici senzaţia de culoare.
ILUMINAT ELECTRIC
ÎNTREBĂRI?
Măsurarea mărimilor fotometrice
ILUMINAT ELECTRIC
MĂSURĂRI FOTOMETRICE
Motto:
Pentru cei mai mulți dintre noi, marele pericol nu este că țintim prea sus și nu
reușim, ci că țintim prea jos și reușim (Michelangelo)
ILUMINAT ELECTRIC
MĂSURAREA MĂRIMILOR FOTOMETRICE
Măsurarea mărimilor fotometrice se poate realiza prin două categorii de metode:

metode (subiective) de fotometrie vizuală, care folosesc proprietatea ochiului
omenesc de a aprecia dacă două suprafeţe alăturate şi de aceeaşi culoare au sau nu
aceeaşi strălucire;
metode (obiective) de fotometrie fizică, care folosesc proprietatea unor corpuri de a
produce fotocurenţi sau termocurenţi sau de a-şi modifica rezistivitatea electrică sub
acţiunea unui flux luminos incident.
Fotometria fizică are mari avantaje de rapiditate şi precizie, mai ales când se compară
surse luminoase cu aceeaşi culoare (compoziţie spectrală). La compoziţii spectrale
diferite, fotometria vizuală poate fi mai avantajoasă, excepţie făcând spectrofotometria.
Aparatele folosite la măsurarea mărimilor fotometrice se numesc fotometre şi, atunci

când sunt construite dedicat anumitor mărimi, ele capătă denumiri particulare în funcţie
de utilizarea lor : luxmetre , lumenmetre, luminanţmetre, exponometre etc.
ILUMINAT ELECTRIC
Măsurări de fotometrie vizuală
de dm
Ie E Im
sursă etalon sursă de măsurat
O1 O2
câmpul vizual
Fig.1.13 Fotometrul Lummer-Brodhun

E – ecran; O1,O2 – oglinzi; C – cub fotometric; O – ocular.
ILUMINAT ELECTRIC
Imaginea pe care o va avea un observator ce priveşte prin ocularul O este

formată din două jumătăţi de disc cu străluciri diferite. Cele două surse care
se compară se deplasează faţă de fotometru până când luminanţele celor
două suprafeţe din câmpul vizual devin egale. Atunci iluminările feţelor
ecranului sunt identice
I ⋅ cos α I ⋅ cos α Ie
=
Im
Ee = e 2 = Em = m 2
de dm d e2 d m2
d m2
Im = 2 ⋅ Ie
de
Observaţie: Pentru a elimina erorile sistemice de măsură, fotometrul se roteşte

cu 180º şi se repetă măsurătoarea, formula de calcul în acest caz fiind:
dm ⋅ dm
'
Im = ⋅ Ie
de ⋅ de
'
ILUMINAT ELECTRIC
Măsurări de fotometrie fizică
În funcţie de traductorul folosit se întâlnesc mai multe fotometre fizice:
•microradiometre, constituite dintr-un termocuplu si un galvanometru cu cadru mobil
•bolometre, la care construcţia este bazată pe o foiţă foarte subţire de platină a cărei
rezistenţă electrică se modifică datorită încălzirii produse de un flux luminos incident.
•aparate cu rezistenţe fotoelectrice (fotorezistenţe) îşi modifică rezistenţa fără a se
încălzi sub acţiunea unui flux luminos incident.
•aparate cu celule fotoelectrice (care au proprietatea de a emite electroni sub acţiunea
luminii).
Traductoarele astfel realizate au eficacităţi luminoase spectrale relative mult diferite de
ochiul mediu (observatorul de referinţă) şi, pentru corectarea acestora, se folosesc filtre.
Deoarece factorul de absorbţie al filtrelor, în vizibil, poate atinge şi 50%, atunci trebuie
folosite amplificatoare electronice care să asigure stabilitatea dorită a aparatului.
Performanţele fotometrelor sunt apreciate prin raportul dintre efect (intensitatea
curentului electric produs) şi cauză (fluxul luminos incident), obţinându-se mărimile
numite:
Ι
sensibilitate integrală, [mA/lm];
Φ Ι
sensibilitate spectrală, [mA/lm].
Φλ
ILUMINAT ELECTRIC
A. Măsurarea iluminării
Φ 1 - inel metalic
2 - strat transparent de blocare obţinut prin depunere

_ catodică din aur, platină sau dioxid de cadmiu
(electrodul negativ)
3 – strat de blocare
+
4 - disc semiconductor din selenium
Rext
G 5 - placă de bază din oţel (electrodul pozitiv)
6 - galvanometru
Fig. Luxmetrul cu seleniu
Ι = k L ⋅ Φ = k L ⋅ SL ⋅ E = const ⋅ E

const
kL se numeşte sensibilitatea integrală a celulei fotoelectrice şi are o valoare
medie de 400µA/lm pentru luxmetrul cu seleniu. Aria celulei fotoelectrice SL
fiind cunoscută, ecranul galvanometrului poate fi gradat direct în lux.
ILUMINAT ELECTRIC
A. Măsurarea iluminării
1 [mA] Rext=0Ω
Ι
100Ω
vλ 1
0,8 0,4
2
3 500Ω
0,6 0,3
0,4 0,2
2000Ω
0,2 0,1
300 400 500 600 700 λ [nm] 0 0,5 1 1,5 2 [lm]
Fig. Curbele eficacităţii luminoase spectrale Fig. Caracteristica de ieşire a luxmetrului cu

relative 1 – observator de referinţă, 2 – luxmetru fără seleniu pentru diferite valori ale rezistenţei
filtru, 3 – luxmetru cu filtru circuitului exterior Rext
OBS. Luxmetrul cu seleniu este cel mai folosit în raport cu alte variante constructive de
luxmetre, deoarece curba eficacităţii spectrale luminoase relative are acelaşi maxim cu
cea a observatorului fotometric de referinţă şi, prin folosirea filtrelor, curbele vλ pot fi
făcute să coincidă
ILUMINAT ELECTRIC
B. Măsurarea fluxului luminos
! diametrul între
0,5…4m  mult mai
L mare ca dimensiunile
E sursei ce trebuie
Ik
F masurata
Lx
Fig. Lumenmetrul sferic (Ulbricht)

L – lampă; E – ecran opac; F – fereastră; Lx – luxmetru.
ILUMINAT ELECTRIC
Φ Sfera lui Ulbricht
E0 =
4π ⋅ R 2
Φ⋅ρ
E' =
4π ⋅ R 2
E' ' =
(Φ ⋅ ρ ) ⋅ ρ =
Φ⋅ρ2
4π ⋅ R 2 4π ⋅ R 2
Φ⋅ ρ3
E' ' ' =
4π ⋅ R 2
...............................
E = E' +E' ' +E' ' ' +... =

Φ ⋅ρ
4π ⋅ R
( 1 + ρ +
2 
ρ 2
+ ρ 3
)+ ...

=
Φ ⋅ρ
⋅
1
=
1
⋅
ρ
4π ⋅ R 1 − ρ 4π ⋅ R 1 − ρ
2 2
⋅Φ
serie
E = kU ⋅ Φ
unde kU este constanta lumenmetrului, care se determină printr-o primă măsurătoare
plasând în interiorul sferei o lampă etalon, iar abia apoi sursa a cărui flux luminos trebuie
măsurat.
Microclimatul luminos confortabil
ILUMINAT ELECTRIC
ÎNTREBĂRI?
ILUMINAT ELECTRIC
MICROCLIMATUL LUMINOS
Motto:
Cartea bună este ca o conversație cu un om deștept (proverb românesc)
ILUMINAT ELECTRIC
MICROCLIMATUL LUMINOS
Microclimatul luminos este constituit din totalitatea factorilor lumino-tehnici

(calitativi şi cantitativi), care asigura iluminatul artificial necesar desfăşurării
unei activităţi propuse intr-un spaţiu dat.
Factorii cantitativi mai importanţi sunt:
•Nivelul de iluminare;
•Uniformitatea iluminării (distribuţia fluxului luminos);
•Direcţia luminii şi umbrelor.
Factorii calitativi mai importanţi sunt:
•Luminanţa şi Contrastele de lumina;
•Compoziţia spectrală a luminii.
ILUMINAT ELECTRIC Microclimatul luminos/ Nivelul de iluminare
Nivelul de iluminare
Nivelul de iluminare trebuie să fie suficient de mare pentru a corespunde activităţilor
ce se desfăşoară în spaţiul deservit de instalaţie.
Valorile minime ale iluminării medii sunt reglementate prin normative şi se referă la
planul util, adică suprafaţa la nivelul căreia se realizează o activitate vizuală, situată
de obicei la distanta de 0.8÷1 [m] faţă de pardoseală.
90% 95%98%99% 100 Performanţa vizuală relativă
d
% reprezintă raportul dintre numărul de
[mm]
operaţii corecte efectuate în unitatea
de timp, în condiţii de iluminare date
şi, numărul maxim de operaţii corecte
dx efectuate în condiţii de iluminare
crescute.
L
E= q =/ 
q
Lx L [nt]
q – coeficientul de luminanţă al
suprafeţei
Fig. Corelaţia dintre luminanţă, dimensiunea Pentru suprafeţe perfect difuzante,
detaliului şi performanţa vizuală relativă
coeficientul de luminanţă este
Nivelul de iluminare are o influenţă hotărâtoare asupra productivităţii muncii,

oboselii vizuale, rebuturilor şi a numărului de accidente de lucru dintr-o
încăpere productivă.
[%]
productivitate [%] oboseală vizuală [%] rebuturi [%] accidente de muncă
5
5 50
4
4 40 10
3
3 30
2
2 20 5
1 1
10
0 200 400 600 800 E [lx] 0 200 400 600 800 E [lx] 0 200 400 600 800 E [lx] 0 200 400
600 800 E [lx]
Fig. Influenţa nivelului de iluminare asupra productivităţii, oboselii vizuale,

rebuturilor şi accidentelor de muncă dintr-o încăpere industrială
OBS. la valori ale nivelului de iluminare peste 400 ÷ 500 [lx], variaţia
parametrilor este lentă, deci o creştere a nivelului de iluminare peste aceste valori
nu se justifică nici din punct de vedere energetic şi nici din punct de vedere al
confortului vizual.
NORMATIVE
NP 061 – 02 (Cladiri)
Valorile minime admisibile ale iluminării medii NP 062 – 02 (Rutier +
pentru construcţiile civile şi industriale pietonal)
200…2000 [lx] pentru încăperile cu activitate de timp îndelungat, respectiv
20…200[lx] pentru încăperile care nu sunt folosite frecvent.
În cazuri deosebite, unde fineţea şi dificultatea lucrărilor sunt extreme, se pot
realiza iluminări deosebit de mari, între 2000…20000[lx], printr-un sistem de
iluminat localizat.
Valorile iluminatului de siguranţă sunt mai scăzute decât cele ale iluminatului
normal, fiind recomandat un nivel de cca.15% ........pentru depozite cu obiecte
voluminoase se admit valori şi mai scăzute.
OBS. Pentru a uşura adaptarea vizuală se recomandă ca, la trecerea dintr-o
încăpere în alta, raportul iluminărilor să nu fie mai mare de 5 (sau mai mic de
1/5).
Pentru iluminatul exterior se prevăd nivele de iluminare mici, începând de la
1÷3 [lx], din considerente economice deoarece la exterior fineţea activităţilor
este mai redusă.
Fac excepţie arenele sportive, pentru care nivelul de iluminare se stabileşte pe
baza mai multor criterii: disciplina sportivă, viteza jocului, dimensiunea
mingii, categoria terenului (antrenament sau competiţie), exigenţe impuse de
transmisia color.
În iluminatul exterior se impun condiţii suplimentare privind mărimea
iluminărilor din plan orizontal EH şi vertical EV. Pentru o distingere spaţială
corectă se recomandă ca în zona centrală, la o înălţime de h = 1,5m,
EV  0,5  EH
iar în cazul transmisiilor TV se recomandă (cu cât EV este mai mare cu atât
imaginea este mai bună). E = (1...2)  E
V H
Dimpotrivă, pentru iluminatul rutier, datorită vitezelor mari de deplasare a
”observatorului” şi a caracterului ”activ” al luminanţei faţă de ochi, ca
element de bază se consideră nivelul de luminanţă şi nu nivelul de iluminare.
ILUMINAT ELECTRIC Microclimatul luminos/ Uniformitatea iluminării
Uniformitatea iluminării
In proiectarea instalaţiilor de iluminat se urmăreşte obţinerea unei uniformităţi
cat mai mari a iluminării în planul util pentru a evita obosirea ochiului datorita
adaptărilor repetate de la un nivel de iluminare la altul. Aprecierea gradului de
uniformitate se realizează cu ajutorul a doi factori ”de uniformitate”:
- factor de uniformitate minim-maxim: Emin / Emax
- factor de uniformitate minim-mediu: Emin / Emed
Valorile minime ale acestor factori sunt standardizate în funcţie de destinaţia

încăperii şi categoria de lucrări care se desfăşoară în aceasta.
Categoria construcţiilor Factori de uniformitate
Construcţii industriale (încăperi din categ. I – V) 0,3 0,65

Construcţii industriale (încăperi din categ. VI – VII) 0,2 0,4
Construcţii civile - 0,5
Suprafeţe de circulaţie - 0,25
ILUMINAT ELECTRIC Microclimatul luminos/ Uniformitatea iluminării
Uniformitatea iluminării
Este un iluminat general este uniform distribuit daca Emin / Emed > 0,8
În cazul iluminatului direct pentru a realiza o repartiţie cât mai uniformă a
iluminatului în planul util, aparatele de iluminat trebuiesc amplasate la o
înălţime cât mai mare şi la distanţe cât mai mici intre ele.
În cazul iluminatului indirect, din contra, corpurile de iluminat trebuiesc
amplasate cât mai jos pentru a realiza o repartiţie cât mai uniformă a
iluminărilor pe tavan.
Uniformitatea iluminării se asigură prin amplasarea convenabilă a aparatelor de
iluminat şi prin alegerea distribuţiei spaţiale a fluxului luminos al acestora.
Se numeşte distanţă relativă dr , raportul dintre distanţa d dintre aparatele de
iluminat alăturate şi înălţimea h de suspendare a acestora faţă de planul util:
dr = d / h
(în funcţie de curba fotometrică a aparatului de iluminat, valorile acesteia se
aleg între 0,5 .. 1 pentru iluminatul incandescent sau cu lămpi cu descărcări,
respectiv între 0,6 ..0,7 la iluminatul fluorescent)
ILUMINAT ELECTRIC Microclimatul luminos/ Direcția luminii
Direcția luminii și umbrele
Un obiect luminat cu lumina dirijată va prezenta umbre puternice, margini

reliefate rezultând o percepere uşoară a detaliilor, dar este posibil ca totodată să
apară contraste puternice de luminanţă.
Dacă sistemul de iluminare asigură o lumină difuză, atunci obiectul iluminat va
prezenta umbre slabe, contraste de luminanţă reduse, obţinându-se o ambianţă
plăcută, reconfortantă.
Reliefarea (modelarea) constă în evidenţierea sarcinilor vizuale tridimensionale
prin contraste de luminanţă. Ea se poate realiza prin direcţionarea luminii şi/sau
prin amplasarea şi orientarea aparatelor de iluminat.
Imaginea poate fi:
normală, A (redare corectă),
contrastantă, B (redare ”dramatică”/”dură”) şi
fără contraste, C (redare slabă, ”plată”).
Evaluarea reliefării se face cu ajutorul unor indici de reliefare (modelare) m.

Indicele de modelare Fischer este definit prin
E
m=
E sc
Ef
r r
Es
(a) Definirea lui Ef (b) Definirea lui Esc
Fig. Factorii indicelui de modelare

Valoarea maximă a indicelui se obţine pentru o imagine dură, dramatică (de tip B)
pentru care Es = 0 2
 / r
m= =4
 / 4r 2
Dacă imaginea este fără contraste (de tip C) atunci Ef = Es şi deci m=0 .
Pentru o bună redare a figurii umane (imagine normală, de tip A) se recomandă
pentru m valori între 1 şi 2.
Reliefarea şi direcţionarea luminii sunt mijloace de bază ale iluminatului artistic,
dar nu numai. Pentru redarea sarcinilor vizuale din planul util orizontal (mai rar,
vertical) direcţionarea luminii este esenţială. Se urmăreşte:
• Redarea corectă a contrastului sarcină vizuală – fond prin evitarea voalului de
reflexie, impunând un unghi  de incidenţă optim de 25.
• Dacă dimpotrivă, se doreşte evidenţierea unor defecte pe suprafeţele plane,
unghiul de incidenţă creşte la valori de 70..80 prin folosirea iluminatului local.
• Folosirea aparatelor de iluminat ce emit în unghiuri solide mari, în special în
încăperi de înălţime mică
ILUMINAT ELECTRIC Microclimatul luminos/ Luminanța
Luminanţa şi contrastele de luminanţă
Luminanţa este factorul calitativ cel mai important al unei instalaţii de iluminat,
întrucât este singura mărime fotometrica care influenţează direct ochiul.
Dacă luminanţa obiectelor aflate în câmpul vizual depăşeşte anumite valori,
atunci poate sa apară fenomenul de orbire. Prin orbire se înţelege o senzaţie
vizuala neplăcută sau o diminuare a capacităţii de distingere a obiectelor.
Orbirea poate fi psihologică dacă starea de jenă vizuală se datorează contrastelor
moderate de luminanţă şi poate fi fiziologică dacă contrastele de luminanţă
conduc la pierderea facultăţilor vizuale pentru o perioada mai scurtă sau mai
lungă de timp.
În funcţie de distribuţia luminanţelor în câmpul vizual putem întâlni:
• orbire directă,
• orbire prin reflexie şi
• orbire prin contrast.
ILUMINAT ELECTRIC Microclimatul luminos/ Luminanța
Orbirea prin reflexie apare datorită suprafeţelor de reflexie regulată sau

regulat difuză existente în câmpul vizual şi se evită prin aplicarea unor finisaje
mate pe pereţi, pardoseală sau suprafeţe de lucru şi prin amplasarea aparatelor
de iluminat astfel încât reflexia acestora să se producă în afara direcţiei de
privire.
Orbirea prin contrast apare când două suprafeţe cu luminanţe mult diferite se
află simultan în câmpul vizual. Contrastul de luminanţă este dat de raportul:
Ld − Lf
c=
Lf
Contrastul de luminanţă este considerat :
•mic dacă c  0,2
•mediu dacă 0,2  c  0,5
•mare pentru 0,5  c
Totodată, în funcţie de factorul său de reflexie, fondul este
•întunecat când   0,2
•mediu când 0,2    0,4
•luminos când 0,4  
ILUMINAT ELECTRIC Microclimatul luminos/ Compoziția spectrală a luminii
Compoziţia spectrală a luminii
Efectele fiziologice şi psihologice ale iluminatului artificial depind de compoziţia

spectrală a luminii, care influenţează totodată contrastele dintre detaliu şi fond şi
redarea culorilor.
Culoarea sursei de lumină trebuie să corespundă destinaţiei spaţiului dat şi tipului
de activitate care se desfăşoară în el. De asemenea, culoarea suprafeţei reflectante
din spaţiul dat trebuie armonizata cu culoarea sursei de lumina, îndeosebi în cazul
construcţiilor civile, sau să fie în concordanţă cu funcţiile încăperii, în cazul
construcţiilor industriale.
Exista trei aspecte esenţiale ale culorii luminii:
•culoarea aparentă a surselor de lumină,
•redarea culorilor şi
•culoarea suprafeţelor reflectante.
Compoziţia spectrală a luminii / Culoarea aparentă
Temperatura de culoare corelată Tcc a unei surse luminoase ca fiind

temperatura la care trebuie încălzit corpul negru pentru a emite un spectru
luminos cât mai apropiat de cel al sursei.
Corpul negru la temperatura: 900K → roșu
3000K → galben auriu
5000-5500K → alb
8000-10000K → albastru
Culoarea aparentă a surselor de lumină se clasifică în trei categorii:

➔culori calde (roşu, oranj, galben şi combinaţii ale acestora) Tcc  3300K
➔culori intermediare, alb cu 3300K  Tcc  5300K
➔ culori reci (verde, albastru, indigo şi combinaţii ale acestora) Tcc  5300K
Compoziţia spectrală a luminii / Culoarea aparentă
E [lx]
2000
1000 Domeniul Zona de confort

culorilor ireale vizual
500
Domeniul
100 culorilor reci
50
Tcc [K]
5
2000 4000 6000
Fig. Diagrama de confort vizual a lui Kruithof
Obs. Din punct de vedere energetic se recomandă adoptarea unor nivele de

iluminare apropiate frontierei inferioare a zonei de confort vizual.
Microclimatul luminos/ Compoziția spectrală a luminii

ILUMINAT ELECTRIC
Compoziţia spectrală a luminii / Redarea culorilor

În încăperile în care sarcinile vizuale sunt colorate, redarea culorilor devine o
foarte importantă condiţie calitativă a sistemului de iluminat.
Indicele de redare a culorilor IRC → calculat de obicei empiric pe baza
studiilor experimentale
Tipul sursei Calitatea redării IRC
Iluminat de referinţă (lumina naturală) Ideală 100
Lampa cu incandescenţă clasică, LIC Excelentă 90 …100
Lampa cu incandescenţă cu halogeni, LIH
Lămpi fluorescente cu înaltă redare, LF
Lămpi fluorescente cu redare foarte bună, LF Foarte bună 70 .. 90
Lămpi cu descărcare la înaltă presiune cu halogenuri metalice, MH
Lămpi fluorescente, LF Moderată – bună 50 .. 70
Lămpi cu descărcare în vapori de mercur la înaltă presiune, LVF Modestă 30 .. 50
Lămpi cu descărcare în vapori de sodiu la înaltă presiune, LPN/SON
Lămpi cu descărcare în vapori de sodiu la joasă presiune, SOX Slabă 30
Obs. Ochiul are proprietatea de adaptare cromatică şi de aceea nu sesizează

uşor diferenţe de culoare ale unui obiect privit la lumina unor surse cu
compoziţie spectrală diferită, dar cu indice de redare a culorilor foarte bun!
Compoziţia spectrală a luminii / Culoarea suprafetelor reflectante
Culoarea are un caracter functional dar şi un caracter psihologic.
Obs.experimentale: aceleaşi senzaţii ➔ la asocierea culorilor, cu diferite forme
şi stări ale naturii.
Culoarea suprafeţelor reflectante poate contribui la realizarea culorii ambientale
confortabile, sau poate altera calitatea mediului luminos.
Principalele efecte fiziologice şi psihologice ale culorilor asupra omului:
1. Roşu culoare caldă are efect dinamic
2. Verde culoare caldă are efect hipnotic
3. Galben culoare caldă are efect benefic
4. Albastru culoare rece are efect calmant
5. Violet culoare rece are efect sedativ
Culorile birourilor ergonomice se aleg şi în funcţie de coeficientul de reflexie.

Astfel se recomandă vopsirea plafoanelor în culori cu coeficient de reflexie
ridicat, însă mat, pentru a împiedica strălucirea. Pardoseala să aibă un coeficient
de reflexie de 15-30%. Pentru mobilier se recomandă culori deschise, având un
coeficient de reflexie de 30% până la 50%. Pentru maşini de scris sau pentru
calculatoare sunt indicate culori neutre (gri, bej).
Compoziţia spectrală a luminii / Culoarea suprafetelor reflectante
Roşul are efecte benefice asupra sistemului nervos, stimulează circulaţia sângelui şi
pofta de mâncare, vasele limfatice şi metabolismul. Roşul accelerează ritmul cardiac şi
respiraţia, combate frigul, dă impresia de mărire a spaţiului, dă rezistenţă la efort psihic şi
fizic, creează o ambianţă veselă şi optimistă. Dar privitul intens şi timp îndelungat a
acestei culori determină oboseala care se va resimţi la nivelul întregului organism.
Verdele este calmant şi dă senzaţia de odihnă. Este culoarea naturii şi a speranţei, dilată
vasele de capacitate mică, scade tensiunea arterială, echilibrează. Lumina verde favori-
zează sugestia şi autosugestia
Oranjul tonifică aparatul respirator, combate stările de anxietate, stimulează atenţia,
fixează calciul în oase, este afrodiziac. De asemenea, este tonifiant pentru ficat şi pentru
funcţiile de nutriţie.
Albastrul are ca efect scăderea presiunii sanguine, a tonusului muscular, calmează
respiraţia şi reduce frecvenţa pulsului. Ca efecte psihologice, este o culoare foarte rece,
odihnitoare şi liniştitoare care îndeamnă la calm şi la reverie, la predispoziţie spre
concentrare şi spre linişte interioară. În exces, albastrul poate duce la depresie.
Violetul este culoarea regală prin excelenţă. Recunoscută ca sedativ, violetul stimulează
producerea globulelor albe, creşte tensiunea arterială şi frecvenţa ritmului cardiac.
ILUMINAT ELECTRIC
ÎNTREBĂRI?
Proiectarea sistemelor de iluminat
ILUMINAT ELECTRIC
PROIECTAREA SISTEMELOR DE ILUMINAT
Motto:
O călătorie de mii de mile începe cu un pas (Lao Zî)
ILUMINAT ELECTRIC Sisteme de iluminat. Clasificari
SISTEME DE ILUMINAT. CLASIFICARI
Dupa destinatie:
- instalatii de iluminat interior;
- instalatii de iluminat exterior;
-instalatii de iluminat normal  asigurarea conditiilor necesare
activitatii
- instalatii de iluminat de siguranta  inlatura panica, accidentele
- instalatii de iluminat de paza 
Dupa amplasarea corpurilor de iluminat:
Iluminat:  general  realizarea unei iluminari uniforme a spatiului
 local  se concentreaza asupra unor suprafete relativ mici
 combinat  inlatura umbrele si totodata realizeaza un consum
de energie electrica mai mic decat pentru iluminatul general, dar costul investitiei initiale
este mai mare
Obs: Iluminatului general trebuie sa-i revina o cota de cel putin 10% din
valoarea iluminarii normata pentru planul util.
ILUMINAT ELECTRIC Sisteme de iluminat. Clasificari
Definitii:
Sistem de iluminat = ansamblul corp de iluminat + obiectiv, intrucat
obiectivul prin reflexie, absorbtie, amplasare, etc., contribuie la randul lui in
realizarea fluxului total pe planul de lucru.
Instalatia de iluminat a unui obiectiv = totalitatea corpurilor de iluminat
si a elementelor de circuit, care asigura alimentarea cu energie electrica a
surselor de lumina.
SISTEME DE ILUMINAT
direct indirect
Φ ∪ ≥ 0 .9 ⋅ Φ 0 Φ ∩ ≥ 0 .9 ⋅ Φ 0
semidirect semiindirect
Φ ∈ (0.6 ÷ 0.9 )Φ 0 mixt Φ ∩ ∈ (0.6 ÷ 0.9 )Φ 0 lumina uniforma,
economic, dar ∪
poate genera Φ ∪ ≈ (0.4 ÷ 0.6 )Φ 0 ≈ Φ ∩ activitati prelung
fara umbre, dar
contraste mari OK pt birouri, mai scump si pt
OK pt birouri, si intense
de luminanta magazine, sali
magazine, sali d.p.d.v. vizual – incaperi cu pereti
de clasa, etc. in culori deschise
de clasa, etc. sali de lectura.
si fara fum, praf
ILUMINAT ELECTRIC Calculul sistemelor de iluminat interior
CALCULUL SISTEMELOR DE ILUMINAT INTERIOR

Calitatea unei instalaţii de iluminat este determinată de nivelele de luminanţă şi
repartiţia acestora în câmpul vizual.
Dar calculele de dimensionare bazate pe luminanţe sunt laborioase  normele
în vigoare prescriu nivelele de iluminare şi fac referiri calitative asupra
luminanţelor şi contrastelor de luminanţă.
Nivelul de iluminare Em = Valoarea minimă a iluminării medii
 se referă la planul de lucru (util) – suprafaţă de-a lungul căreia se desfăşoară
o activitate vizuală – situat în general , la distanţa hp=0.8..1 m faţă de pardoseală
Nivelul de iluminare realizat pe planul util este suma dintre iluminarea directă
Ed şi cea reflectată Er :
Emed = Ed + Er
Ed = data de fluxul luminos ce ajunge direct pe planul util, fără a suferi reflexii
(uniformitatea comp. directe în planul util este condiţionată de geometria
instalaţiei de iluminat)
Er = data de fluxul luminos ce suferă o serie de reflexii între suprafeţele încăperii
şi ajunge ca valoare stabilizată pe planul util (mult mai uniformă decât Ed)
Dimensionarea instalaţiilor electrice de iluminat interior constă în:

• adoptarea sistemului de iluminat;
• alegerea surselor de lumină şi a a.d.i.;
• stabilirea geometriei;
• calculul fotometric al instalaţiei de iluminat.
Referitor la calculul fotometric acesta se poate face folosind:
• metode de calcul globale (m. coeficienţilor de utilizare, m. reflexiilor
multiple) ce iau în considerare, în valori medii, componentele Ed şi Er ;
• metode de calcul singulare se determină separat componentele Ed şi Er.
Obs. În general, mărimea Ed într-un punct al planului util se evaluează prin metoda punct
cu punct, iar mărimea Er – ca valoare medie – se estimează prin metoda reflexiilor
multiple.
Calculele fotometrice efective implică următoarea succesiune:
• predimensionarea instalaţiilor de iluminat (prin m. coeficienţilor de utilizare)
• verificarea cantitativă (nivelul de iluminare, uniformitatea iluminării) a
instalaţiei de iluminat prin metoda punct cu punct;
• verificarea calitativă (distribuţia luminanţelor în câmpul vizual şi la periferia
sa) a instalaţiei de iluminat prin metoda indicelui final de orbire
Conform metodei britanice BZ (British Zone), gradul de disconfort prin orbire

directă G poate fi calculat cu o relaţie de forma:
Ls este luminanţa sursei,
Ωs este unghiul solid sub care se vede sursa din punctul de observare,
Lms Ω sn La- luminanţa de fond (luminanţa de adaptare),
G= q r
La p p – factor care ţine cont de poziţia sursei în câmpul vizual, iar
m,n,q,r sunt exponenţi de calcul.
Obs. La condiţii egale de dispunere în instalaţie, orbirea supărătoare poate fi provocată
atât de o sursă cu luminanţă ridicată, dar şi de o sursă cu luminanţă moderată, dar de
dimensiuni mari (cum ar fi lămpile fluorescente tubulare sau panourile luminoase de
mari dimensiuni).
Comisia Internaţională de Iluminat (CIE) a stabilit cinci clase de calitate pentru
sistemele de iluminat, funcţie de valoarea indicelui de orbire G :
Indicele de orbire, G Clasa de calitate
1,15 A – foarte înaltă calitate
1,50 B – înaltă calitate
1,85 C – calitate medie
2,20 D – calitate scăzută
2,55 E – calitate foarte scăzută
În prezent, pentru evaluarea orbirii a apărut o variantă a metodei BZ, bazată pe

indicele global de orbire UGR (Unified Glare Rate) care se calculează cu:
1 L2i Ω i
UGR = 8 ⋅ lg10 ∑ 2
4Lf i pi
Obs. Metoda UGR are avantajul că poate fi inclusă în programe de calcul
automat.
Echivalenţa faţă de clasele de calitate CIE este :
Clasa de calitate CIE A B C D E

UGR 16..19 19..22 22..25 25..28 >28
ILUMINAT ELECTRIC Metoda coeficienţilor de utilizare
METODA COEFICIENŢILOR DE UTILIZARE
Obs.
1. Rezultatele calculelor sunt conforme cu realitatea pentru o amplasare simetrică
a a.d.i.. Acestea trebuie să fie de acelaşi tip, amplasate la aceeaşi înălţime faţă
de planul util şi cu axa optică normală pe acesta, echipate cu surse identice ca
număr, natură şi putere.
2. Metoda se recomandă pentru calculul fotometric al suprafeţelor orizontale la
care iluminarea medie caracterizează suficient de bine instalaţia de iluminat.
Coeficientul de utilizare u al unei instalaţii de iluminat este dat de raportul dintre

fluxul util Φu pe planul de lucru şi fluxul tuturor izvoarelor de lumina Φt
montate în încăperea considerată
ηu = Φu/Φct reprezintă utilanţa
Φu Φu instalaţiei (un randament al încăperii);
u= = ηc ⋅ = ηc ⋅ ηu Φct = ηcΦt = ηcNnΦl reprezintă fluxul
Φt Φ ct total emis de cele N a.d.i. ce au
randamentul ηc şi sunt echipate cu n
surse de lumină, de flux normalizat Φl.
Parametrii de care depinde valoarea coeficientului de utilizare
Valoarea coeficientului de utilizare depinde de

• randamentul a.d.i. ηc de care depinde ht
direct proporţional;
• repartiţia spaţială a intensităţilor
luminoase a a.d.i.(u are valori mai H ϕ
ridicate pt. a.d.i. cu lumină concentrată) h
• forma şi dimensiunile încăperii
A A2 S
i = tgϕ = = = S plan util
2h 2hA 0.5Sp hp
Pentru încăperi dreptunghiulare de lungime = =

A şi lăţime B, indicele local va fi: A
AB
i= Fig. Definirea parametrilor care
h ⋅ (A + B )) influenţează coeficientul de utilizare
Parametrii de care depinde valoarea coeficientului de utilizare

Valoarea coeficientului de utilizare depinde de
• randamentul a.d.i. ηc de care depinde
direct proporţional; ht
• repartiţia spaţială a intensităţilor
luminoase a a.d.i.(u are valori mai
ridicate pt. a.d.i. cu lumină concentrată) H ϕ
• forma şi dimensiunile încăperii h
• amplasarea a.d.i. în încăpere (u se
reduce prin apropierea a.d.i. de perete) S plan util
• factorii de reflexie ai pereţilor hp
ρp=0,1;0,3;0,5, tavanului ρt=0,3;0,5;0,7
şi duşumelei ρd=0,1;0,3 influenţează = =
direct proporţional coeficientul de A
utilizare
u = f (tip adi;η c ,η u , ρ p , ρ t , ρ d , i )
Fig. Definirea parametrilor care
influenţează coeficientul de utilizare
Aplicarea practică a metodei coeficienţilor de utilizare
Etape de calcul:
• precizarea destinaţiei încăperii şi a caracteristicilor geometrice A, B, H, hp, ht,
h şi fotometrice ρp, ρt, ρd ale acesteia;
• stabilirea valorii normate Em a iluminării;
• alegerea tipului aparatului de iluminat, a sursei de lumină normalizate Φl şi a
numărului n de surse pe aparatul de iluminat;
• calculul indicelui de local i, adoptarea factorului de depreciere k şi stabilirea
valorii tabelare a coeficientului de utilizare u;
• determinarea numărului total de a.d.i.
din încăpere
Em ⋅ S ⋅ k Lp
N= Lr
n ⋅ Φl ⋅ u B N B
• stabilirea geometriei instalaţiei de

iluminat prin precizarea numărului NA de NA
a.d.i. pe rând şi a numărului NB de

rânduri LCP LC
A
Fig. Geometria instalaţiei de iluminat

Aplicarea practică a metodei coeficienţilor de utilizare
Etape de calcul:
• precizarea destinaţiei încăperii şi a caracteristicilor geometrice A, B, H, hp, ht,
h şi fotometrice ρp, ρt, ρd ale acesteia;
• stabilirea valorii normate Em a iluminării;
• alegerea tipului aparatului de iluminat, a sursei de lumină normalizate Φl şi a
numărului n de surse pe aparatul de iluminat;
• calculul indicelui de local i, adoptarea factorului de depreciere k şi stabilirea
valorii tabelare a coeficientului de utilizare u; Em ⋅ S ⋅ k
• determinarea numărului total de a.d.i. din încăpere N =
n ⋅ Φl ⋅ u
• stabilirea geometriei instalaţiei de iluminat prin precizarea numărului NA de
a.d.i. pe rând şi a numărului NB de rânduri
• determinarea valorii reale a iluminării medii Emr şi a erorii de calcul ∆E%
N A ⋅ NB ⋅ n ⋅ u ⋅ Φ l Emr − Em
Emr = ∆E% = ⋅ 100 ≤ 10%
S ⋅k Em
•se stabileşte puterea instalată pe încăpere Pi = N A ⋅ NB ⋅ n ⋅ ( Pl + ∆Pb )

ILUMINAT ELECTRIC Metoda punct cu punct
METODA PUNCT CU PUNCT PENTRU SURSE PUNCTIFORME
M(x0, y0, h) z
z
Iα (Q)
α y
NH
γ NH
M’
θ NQ γ
x NQ k
P(0,0,0)
x0
(H) x i
Fig. Explicativă la metoda punct cu punct

Obs. Metoda punct cu punct dă rezultate foarte bune în cazul instalaţiilor de
iluminat prevăzute cu corpuri de iluminat cu lumină directă. Acestea pot fi de
acelaşi tip sau nu, echipate cu surse identice sau nu, amplasate la înălţimi şi sub
unghiuri diferite faţă de planul util, geometria instalaţiei fiind oarecare.
ILUMINAT ELECTRIC Metoda punct cu punct
METODA PUNCT CU PUNCT PENTRU SURSE PUNCTIFORME
M(x0, y0, h) z
z
Iα (Q)
α y
NH
γ NH
M’
θ NQ γ
x NQ k
P(0,0,0)
x0
(H) x i
Fig. Explicativă la metoda punct cu punct
I ⋅ cos θ
eQ = α Iα ⋅ cos 3 α ε r eQ = ψ ⋅ e
eH = e = = 2
MP 2 h 2
h x
ψ = (cos γ + o ⋅ sin γ )
MP ⋅ NQ x o ⋅ sin γ + h ⋅ cos γ h
cos θ = − = cos α = ψ ⋅ cos α coeficient de iluminare
MP ⋅ N Q h
suplimentară
ILUMINAT ELECTRIC
ÎNTREBĂRI?

Partial Uee

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Partial Uee

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Utilizări ale Energiei Electrice

Notiuni fundamentale de iluminat

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE ILUMINAT

Femeia şi hainele se aleg la lumina zilei – Maurice Chevalier

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE ILUMINAT

1.2 Natura corpusculară a luminii şi cuantificarea câmpului electromagnetic

1.3 Mărimi energetice

Pentru a evidenţia fluxul energetic ce corespunde unei anumite lungimi de undă, se

In studiul radiaţiilor termice este convenabil să considerăm un radiator ideal cunoscut

Fotometria studiază caracteristicile luminii şi a fenomenelor luminoase pe baza

Fluxul luminos care corespunde unei anumite lungimi de undă, numit şi

In anul 1924 Comisia Internaţională

Eficacitatea luminoasă spectrală

Echivalentul fotometric stabileşte legătura dintre watul luminos şi lumen şi anume:

Eficacitatea luminoasă (randamentul luminos) a unei surse este definită ca

Exemple de eficacităţi luminoase:

Fig.1.4 Vectorul intensitate luminoasă

La deconectarea inductorului de la sursă, platina

(Ø=1,5nm; 1/60cm2) se păstrează la valoarea 6·105

Radiatorul integral propriu-zis este partea interioară a tubului de thorină văzută

În general, intensitatea luminoasă a unei surse variază cu direcţia în spaţiu, sursele

Fig.1.6 Curba fotometrică Iαβ = f(α,β)

Iluminarea măsoară densitatea de flux luminos primit de o suprafaţă.

Fig.1.7 Iluminarea unei suprafeţe dintr-un plan oarecare Q

Corpuri care produc

Emitanţa luminoasă (excitanţa, radianţa) dΦ  lm 

Luminanţa (L) într-o direcţie NdA

un punct de pe suprafaţa unei surse α

Fig.1.8 Luminanţa într-un punct al unei suprafeţe

Fig.1.9 Luminanţa într-un punct al unei suprafeţe

Exemple de valori ale luminanţelor: Lampa cu incandescenţă: (7÷100)· 105cd/m2

Unitatea de măsură este lumen-secunda (lm.s).

Unitatea de măsură este lux-secunda (lx.s). Expunerea luminoasă intervine în

PROPRIETĂŢILE FOTOMETRICE ALE MATERIALELOR

factor de reflexie factor de absorbţie factor de transmisie

Legea conservării energiei de mai sus, prin împărţire la Φi devine:

(a) (b) (c) (d)

Fig.1.11 Reflexia luminii

a – regulată; b – difuză; c – mixtă; d – perfect difuză.

(a) (b) (c) (d)

Fig.1.11 Reflexia luminii

a – regulată; b – difuză; c – mixtă; d – perfect difuză.

2. Transmisia difuză = prin împrăştierea într-un anumit unghi solid a

(a) (b) (c) (d)

Fig.1.12 Transmisia luminii

4. Transsmisia perfect difuză  repartiţia fluxului transmis după legea lui

(a) (b) (c) (d)

Fig.1.12 Transmisia luminii

Dupa dependenţa factorilor fotometrici de lungimea de undă a radiaţiei luminoase

Pentru corpurile necolorate factorii ρ, α şi τ nu depind de lungimea de undă a

MĂSURAREA MĂRIMILOR FOTOMETRICE

Măsurarea mărimilor fotometrice se poate realiza prin două categorii de metode:

Aparatele folosite la măsurarea mărimilor fotometrice se numesc fotometre şi, atunci

Măsurări de fotometrie vizuală

sursă etalon sursă de măsurat

Fig.1.13 Fotometrul Lummer-Brodhun

Imaginea pe care o va avea un observator ce priveşte prin ocularul O este

Observaţie: Pentru a elimina erorile sistemice de măsură, fotometrul se roteşte

2 - strat transparent de blocare obţinut prin depunere

Fig. Luxmetrul cu seleniu

300 400 500 600 700 λ [nm] 0 0,5 1 1,5 2 [lm]

Fig. Curbele eficacităţii luminoase spectrale Fig. Caracteristica de ieşire a luxmetrului cu

Fig. Lumenmetrul sferic (Ulbricht)