MODELU

L
ATOMIC
BOHR
• Modelul atomic Bohr este primul model de natură cuantică al atomului şi a fost introdus în anul 1913 de către
fizicianul danez Niels Bohr. Acest model preia modelul planetar al lui Ernest Rutherford şi îi aplică teoria
cuantelor. Deşi ipotezele introduse de către Bohr sunt de natură cuantică, calculele efective ale mărimilor
specifice atomului sunt pur clasice, modelul fiind, de fapt, semi-cuantic. Modelul lui Bohr este aplicabil ionilor
hidrogenoizi (He+, Li+2, Be+3, etc, adică ionii care au un singur electron în câmpul de sarcină efectivă a
nucleului).

POSTULATELE LUI BOHR

Primul postulat al lui Bohr
       Este legat de orbitele atomice şi presupune că electronul se roteşte în jurul nucleului numai pe anumite orbite
circulare permise, fără a emite sau a absorbi energie radiantă. Aceste stări se numesc staţionare şi au un timp de
viaţă infinit şi energie constantă, electronul trecând pe alte nivele energetice doar dacă este perturbat din exterior.
Electronul se menţine pe o orbită staţionară datorită compensării forţei centrifuge cu forţa de atracţie coulombiană.

      Primul postulat a fost introdus pentru explicarea stabilităţii atomului. El este în contradicţie cu fizica clasică.
Conform teoriilor acesteia, o sarcină electrică în mişcare accelerată emite radiaţie electromagnetică. Aceasta ar
duce la scăderea energiei sistemului, iar traiectoria circulară a electronului ar avea raza din ce în ce mai mică,
până când acesta ar "cădea" pe nucleu. Experimental se constată, însă, că atomul este stabil şi are anumite stări
în care energia sa se menţina constantă.
• Al doilea postulat al lui Bohr
       Afirmă faptul că un atom emite sau absoarbe radiaţie electromagnetică doar la trecerea dintr-o stare
staţionară în alta. Energia pe care o primeşte sau o cedează este egală cu diferenţa dintre energiile celor două
nivele între care are loc tranziţia. Radiaţia emisă sau absorbită are frecvenţa dată de relaţia obţinută în cadrul
teoriei lui Max Planck.

h
  𝜈 𝑚𝑛 ¿ 𝐸𝑚 − 𝐸 𝑛

  - constanta lui Planck

 =frecventa radiatiei emise/absorbite

 energiile starilor intre care are loc tranzitia

Atomul trece dintr-o stare staționară în alta cu energie superioară doar dacă i se transmite o cuantă de
energie corespunzătoare diferenței dintre cele două nivele. La revenirea pe nivelul inferior se emite o
radiație de aceeași frecvență ca și la absorbție. Acest fapt exprimă natura discontinuă a materiei și
energiei la nivel microscopic. De asemenea, frecvențele radiațiilor atomice depind de natura și structura
atomului și au valori discrete, spectrele lor fiind spectre de linii.
 
Conditia de cuantificare
Cuantificarea momentului cinetic
• Condiția de cuantificare se exprimă, de obicei, în legătură cu momentul cinetic L al electronului
aflat în mișcare circulară pe o orbită în interiorul atomului.

n= numar intreg numit numar cuantic principal

 Condiția rezultă din primul postulat al lui Bohr, considerând ipoteza lui de Broglie referitoare la 
dualismul undă-particulă. Pentru un atom aflat într-o stare staționară, electronul trebuie să se
deplaseze pe o orbită stabilă, adică unda sa asociată sa fie staționară. Acest lucru este posibil dacă
lungimea traiectoriei electronului este un multiplu al lungimii de undă λ a undei asociate. Dacă r este
raza traiectoriei, condiția se poate scrie:
Cuantificarea razelor orbitelor electronilor
 
• Pornind
  de la aceasta și considerând egalitatea forțelor de atracție
electrostatică cu cele centrifuge, se poate deduce condiția pentru
cuantificarea razelor orbitelor electronilor. Pentru atomul de hidrogen (Z=1)
se obține:

• Numita si prima raza Bohr. Relatia exprima faptul ca un electron se poate deplasa
doar pe anumite orbite in cadrul atomului, raza acestora crescand cu patratul
numarului cuantic principal n.
Cuantificarea energiei totale
În modelul planetar, nucleul este considerat fix, iar energia totală
 a atomului este dată de suma energiilor cinetice și potențiale ale
electronului aflat în mișcare circulară. Introducând cuantificarea
razei calculată de Bohr în expresia energiei, se obține pentru
atomul de hidrogen: