MODELUL ATOMIC BOHR

Modelul atomic Bohr este primul model de natură cuantică al atomului

și a fost introdus în anul 1913 de către fizicianul danez Niels Bohr.
Deși ipotezele introduse de către Bohr sunt de natură cuantică, calculele
efective ale mărimilor specifice atomului sunt pur clasice, modelul fiind, de
fapt, semi-cuantic. Modelul lui Bohr este aplicabil ionilor hidrogenoizi (He+,
Li+2, Be+3, etc, adică ionii care au un singur electron în câmpul de sarcină
efectivă a nucleului).
Postulatele lui Bohr
Modelul atomic al lui Bohr se bazează pe două postulate:

Primul postulat al lui Bohr este legat de orbitele atomice și presupune că

electronul se rotește în jurul nucleului numai pe anumite orbite circulare permise,
fără a emite sau a absorbi energie radiantă. Aceste stări se numesc staționare și
au un timp de viață infinit și energie constantă, electronul trecând pe alte nivele
energetice doar dacă este perturbat din exterior. Electronul se menține pe o
orbită staționară datorită compensării forței centrifuge cu forța de atracție
coulombiană.
Primul postulat a fost introdus pentru explicarea stabilității atomului. El este în
contradicție cu fizica clasică. Conform teoriilor acesteia, o sarcină electrică în
mișcare accelerată emite radiație electromagnetică. Aceasta ar duce la scăderea
energiei sistemului, iar traiectoria circulară a electronului ar avea raza din ce în ce
mai mică, până când acesta ar "cădea" pe nucleu. Experimental se constată, însă,
că atomul este stabil și are anumite stări în care energia sa se menține constantă.
Al doilea postulat al lui Bohr
Afirmă faptul că un atom emite sau absoarbe radiație electromagnetică
doar la trecerea dintr-o stare staționară în alta. Energia pe care o primește
sau o cedează este egală cu diferența dintre energiile celor două nivele
între care are loc tranziția. Radiația emisă sau absorbită are frecvența dată
de relația obținută în cadrul teoriei lui Max Planck:
h‫ט‬mn =Em -En
Atomul trece dintr-o stare staționară în alta cu energie superioară doar
dacă i se transmite o cuantă de energie corespunzătoare diferenței dintre
cele două nivele. La revenirea pe nivelul inferior se emite o radiație de
aceeași frecvență ca și la absorbție. Acest fapt exprimă natura discontinuă
a materiei și energiei la nivel microscopic. De asemenea, frecvențele
radiațiilor atomice depind de natura și structura atomului și au valori
discrete, spectrele lor fiind spectre de linii.