Sunteți pe pagina 1din 13

MODELUL

CUANTIC
AL

DEFINTIE

Modelul cuantic al atomului


reprezint o schimbare
fundamental sub aspect grafic al
modelului atomic n comparaie
cu atomul lui Bohr. Fizicieni ca
Heinsenberg, Schrdinger si
Dirac au eliminat orbitele clasice
ale electronilor i le-au nlocuit cu
orbitali, volume spaiale
caracterizate de probabilitatea
prezenei electronilor. In esenta,
acest model preia modelul
planetar al lui Rutherford si ii
aplica teoria cuantica.

Acest model a fost


elaborat de Niels
Bohr in 1913

CARACTERISTICI

Principalele caracteristici ale modelului cuantic al atomului


sunt urmtoarele:
- starea atomului este descris de funcii matematice;
- atomul este constituit din nucleu (quarcuri care formeaz
protoni i neutroni) i electroni distribuii n jurul nucleului;
- electronii nu se mic pe orbite fixe n jurul nucleului, ci
ocup orbitali cu diferite forme, funcie de tipul de atom;
orbitalul reprezint volumul din spaiul din jurul nucleului
caracterizat de o mare probabilitate de a gsi electroni;
- nivelurile de energie sunt compuse din mai multe substraturi
energetice;
- nici un orbital nu conine electroni identici (cu aceleai
numere cuantice)

CARACTERISTICI

Modelul atomic al lui Niels


Bohr (1885-1962) funcioneaz
foarte bine pentru atomul de hidrogen
i explic spectrul atomic, dar nu este
adecvat atomilor cu un numr mai
mare de electroni. Un numr de
ntrebri ca de exemplu: de ce
electronii sunt intuii pe anumite
niveluri energetice, de ce prima orbit
poate ine doar 2 electroni, iar
celelalte orbite cte 8 sau mai multe
nu pot fi lmurite de ctre teoria ce
susine modelul atomic al Bohr.

Ipoteze
Avnd ca punct de plecare atomul lui
Rutherford, Bohr a dezvoltat o teorie prin care se
putea prezice lungimea de und a radiaiei
atomului.
Teoria lui Bohr a fost deosebit de
ndrznea, fundamentndu-se pe cteva ipoteze
ce au revoluionat modul de nelegere a
atomului, dei erau privite cu suspiciune de
fizicienii
vremii:

- atomii emit radiaie numai la anumite frecvene


(frecvene discrete);
- electronii pot orbita numai la anumite distane de
nucleu, intrnd n contradicie cu modelul atomic al lui
Rutherford care lsa libertate de micare absolut
electronilor;
- radiaia poate fi emis numai cnd un electron face
un "salt" dintr-ostare staionarntr-alta (de pe o
orbit superioar pe una inferioar). n 1914 fizicienii
James Franck i Gustav Hertz au dovedit experimental
c atomii absorb i emit radiaie numai atunci cnd
electronii realizeaz saltul dintre strile staionare
(orbite).

3.POSTULATELE LUI BOHR

1. Starile legate ale


atomului sunt stari in
care acesta nu emite si nu
absoarbe energie. Ele se
numesc stari stationare;
energia unei stari
stationare este constanta
in timp

3.POSTULATELE LUI BOHR

Condiia de micare a electronului n


jurul nucleului
Electronul negativ al atomului este antrenat ntr-o
micare circular de ctre fora electric de atracie
din partea sarcinii pozitive a nucleului. Deci fora
electrostatic joac rolul forei centripete.
m= masa electronului
v= viteza electronului
r= raza orbital
e= sarcina electric elementar
= permitivitatea electric
0

Condiia de cuantificare
Condiia de cuantificare se exprim, de
obicei, n legtur cu momentul cineticL al
electronului aflat n micare circular pe o orbit
n interiorul atomului.

Condiia rezult din primul postulat al lui


Bohr,
considernd
ipoteza
luide
Brogliereferitoare ladualismul und-particul.
Pentru un atom aflat ntr-o stare staionar,
electronul trebuie s se deplaseze pe o orbit
stabil, adic unda sa asociat sa fiestaionar.
Acest lucru este posibil dac lungimea
traiectoriei electronului este un multiplu al
lungimii de und a undei asociate. Dacr este
raza traiectoriei, condiia se poate scrie:

4.DEFICIENTE

Acest model nu poate


explica spectrele de emisie
si energia de ionizare
decat pentru atomul de
hidrogen si ionii
hidrogenati.

Dei ideile lui Niels Bohr privitoare la mecanismele


atomului au fost revoluionare, nu toate s-au dovedit
perene, fiind invalidate de cercetri ulterioare. Dou
sunt ns conceptele care au "supravieuit"
progreselor
fizicii
secolului
al
XX-lea:
(1) existena unor stri staionare fundamentale ale
electronilor (orbite n care electronul nu radiaz);
(2) relaia dintre frecvena radiaiei electronului i
diferena de energie dintre strile iniiale i finale
ale electronului.