2.Structura nucleului atomic.

Descoperirea neutronului
Nucleele sunt formate din A-protoni si (A-Z)-electroni.
Rutherforda realizat experienta in care atomii de azot au fost bombardati cu particule .

+ W
Unde W=energia de reactie .

(gama)+

In natura nu exista

dar exista

. Astfel se obtine:

(gama)+

Trecerea nucleului

din starea excitata in starea normala este insotita de emisia unei radiatii gamma de
energie E=7MeV.
S-a dovedit ca gama nu e o radiatie ,ci o particola .
Neutronii sunt particule fara sarcina electrica (

)
{

2
0

0

n

(legile de conservare pt energie si impuls )
=

n

n

0
2

2
n
+ M
2

=>
n

0
2
=
n

0
2
-2
n

0
+M
2

2
+
n

2

=>2
n

0
= +
n

=>
0
=

n
;

n
=masa sistemului;

0
viteza neutronului;
M
1
~1 u (hidrogen);
M
2
~14 u (azot);
(
n
M
1
)
1

n

2
=>

2
=

1
=viteza de recul a protonului;

2
=viteza de recul a nucleelor de azot;
E
1 c

1
2

; E
2 c
=

(energiile nucleelor de recul)

1
=

1 c

1
;
2
=

2 c

2
=>

2
=

1 c

2 c
=

1

Vom avea valorile experimentale :
E
1 c

5,7 MeV
E
2 c
=1,2 MeV
Heisenberg a propus structura nucleuluiformat din protoni si neutroni.Nucleul cu nr. atomic Z si nr. de masa A
contine Z protoni si N=(A-Z) neutroni astfel incat sarcina sa electrica este +Ze.
3. Nuclizi
Nucleul este format din particule numite nucleoni, care pot exista in 2 stari cuantice:
-starea de proton
-starea de neutron
Speciile atomice individuale, caracterizate prin nr de protoni z si nr de nucleoni A se numescnuclizi.
Toti nuclizii cu acelasi z, indiferent de valoarealui A, apartin aceleiasi element chimic si se numesc izotopi.
Nuclizii se noteaza cu X la care se adauga in stg. sus nr de masa A si in stangajos nr de neutron ( A-Z ) .
Nuclizii cu acelasi A dar cu Z diferiti se numesc izobari.
Nuclizii cu acelasi nr de neutron N, dar cu Z siA diferiti se numesc izotoni.

4.Energia de legatura a nucleului;stabilitatea nucleului
M(

)<

+(A-Z)

W=*

+(A-Z)

-M(A,Z)]

reprezinta energia de legatura a nucleului, relative l toti nucleonii componenti.

Energia de legatura W poate fi exprimata in funtie de masele atomilor neutrii, deoarece masa atomului

(Z,A), se deosebeste de masa nucleului M(Z,A) prin mase electrice. Energia de legatura raportata la
numarul de nucleoni A se numeste energie de legatura specifica a nucleonului in nucleu, sau energie de
legatura calculate per nucleon: = W/A energia de legatura are maxime pentru He,C,O. acest fapt indica
stabilitatea maxima a nucleelor cu nr par si egal de neutron si protoni. Pentru anumite valori ale neutronilor si
protonilor au loc niste salturi bruste ale energiei de legatura pe nucleon, aceste salturi au loc pt nuclee
deosebit de stabile. Nucleele cu A par poseda cativa izotopi stabili, de regula doi, in timo ce nuceele cu A impar
poseda de regula numai un singur izotop stabil.
8. Formula Weiszacker pentru energia de legatura
Pe baza modelului in picatura al nucleului s-a ajuns la formula:
W=A
unde
=W/A=
ar reprezenta energia de legatura raportata la un nucleon din nucleu.
Formula a fost obtinuta in iopoteza ca toti cei A nucleoni din nucleu sunt echivalenti,
inconjurati acelasi numar de nucleoni vecini.
Contributia la energia de legatura a nucleonilor aflati la suprafata nucleului este mai mica
decat a nucleonilor aflati in interiorul nucleului, deoarece legaturile nucleolilor de la suprafata
nucleului nu sunt saturate. Acesta situatie poate fi luata in considerare introducand:
-un termen de corectie in formula de mai sus, proportionala cu suprafata S a nucleului:
W
s
= -4R
2
, unde -coeficient de tensiune
-un termen care tine cond te fortele columbiene de respingere:
W
c
= -Z
2
/A
1/3
formula initiala devenind:
W=A-A
2/3
-Z
2
/A
1/3

- un termen referitor la energia de legatura
W
sin
= - (A/2-Z)
2
/A
Faptul ca pentru nucleele cu un numar de masa par, la modificarea li Z cu o unitate se
obtine o variatie brusca a energiei de legatura, a condus la ideea ca formula initiala trebuie
ajustata cu un termen de forma:
W= A
-3/4
, unde ={
||

||

FORMULA EMPIRICA PENTRU ENERGIA DE LEGATURA A NUCLEULUI

W=A-A
2/3
-

-(A/2-Z)
2
/A-A
-3/4
11.Mrimi fizice caracteristice particulelor elementare
Particulele fundamentale se caracterizeaz printr-o serie de mrimi fizice care se conserv n toate procesele
la care particip elementele respective. Acese mrimi fizice stau la baza caracterizrii i identificrii
particulelelor elementare care fac parte dintr-o anumit specie. Vom ncerca s enumerm, pe scurt, unele din
mrimile fizice carecteristice.
1.Masa de repaus, m
0
, reprezint masa particulei n raport cu acel sistem de referin n care particula se afl
n repaus. Mrimea m
0
este una din caracteristicile fundamentale ce exprim particularitatea individual a
particulei, proprietatea ei de inerie i modul ei de interacie cu cmpul gravitaional. Masa de repaus m
0
se
determin experimental, pe baza relaiei relativiste.

de unde

Deci, pentru msurarea unei mase de repaus m
0
se impune efectuarea unei msurrii concomitente a energiei
E i a impulsului p ale particulei respective. De regul, se msoar pe parcursul particulei care este direct legat
de energia E, iar raza de curbur a traiectoriei particulei n cmp magnetic permite stabilirea impulsului p.
2.Sarcina electric ,q, este o mrime cuantificat, adic poate fi numai multipli ntregi, pozitivi sau negativi, ai
sarcinii electrice elementare e. Exist unele ncercri teoretice recente de introducere a unor particule
denumite quarq-uri, care s-ar presupune c au sarcini electrice mai mici dect cea a electronului (

).
Experimental ns nu s-a confirmat existena unor astfel de particule. Dei masa de repaus a particulelor
elementare este foarte diferit. Majoritatea particulelor cunoscute au sarcin electric egal cu sarcina
electric elementar (+e sau e ) sau 0. Exist unele rezonane care ar avea sarcina electric +2e.
3.Sarcina specific

. Toate particulele ce aparin unei specii sunt caracterizate printr-o valoare bine
determinat a unei sarcini specifice. Aceast valoare permite identificarea naturii particulelor, urmrindu-se
micarea acestora n cmpuri electrice i magnetice. Este bine s subliniem faptul c nu exist, n momentul de
fa, nicio teorie sau ecuaie capabil s exprime vreo legtur ntre masa de repaus i sarcina electric a
particulelor elementare.
4.Numrul cunatic de spin, s. n mecanica cuantic se arat c momentul cinetic propriu ( de spin ) al unei
microparticule are valoarea:
||
iar proieciile acestui moment de spin pe axa Oz sunt:

unde s este numrul cuantic de spin al particulei respective, iar m
s
este numrul cuantic magnetic de spin i
poate lua valorile:

adic m
s
poate lua ( 2s+1 ) valori discrete.
Particulele cu numr cuantic de spin ntreg sau 0 ( s=0,1,2, ...) se comport cu totul diferit de particulele
caracterizate de numrul cuantic de spin s semintreg (s=1/2, 3/2, ... ). Particulele cu s semintreg (
numite fermioni ) se pot genera sau anihila numai n perechi particul antiparticul , pe cnd la particulele cu
s ntreg sau 0 ( numite bosoni ) nu este caracteristic aceast proprietate. Se arat c aceast situaie este
consecina valabilitii legii conservrii numrului de fermioni, iar pentru bosoni nu acioneaz o astfel de lege
de conservare.
5.Viaa medie, , caracterizez stabilitatea particulei elementare. n prezent, se cunosc particule elementare
stabile ca electronul i protonul i o serie ntreag de particule instabile, cu via medie mai lung sau mai
scurt. Procedeele fizice existente permit evaluarea unei viei medii >10
-16s
. Astfel, particulele cu >10
-16
s
suntparticule direct observabile. Existena particulelor cu <10
-16
S ( rezonanele ) poate fi
pusnevidennumaiprinmetodeindirecte. Comparareavieiimedii a particulelorelementare se face, de
celemaimulteori, cu o unitate de timp nuclear, estimaatcafiindtimpulnecesarca o particular cu vitezaegal cu
vitezaluminiin vid straverseze un nucleu. Timpul nuclear este de ordinl a 10
-22
10
-23
s.
6.Modul de dezintegrare.Una din proprietile fundamentale ale particulelor elementare const n
posibilitatea acestora de a se transforma una n alta n procesul diferitelor tipuri de interaciuni. n acest sens,
modul de dezintegrare reprezint o alt caracteristic a particulelor elementare. Se constat ns c
dezintegrarea i transformarea particulelor se poate efectua doar n cteva moduri, ceea ce impune existena
unor legi de conservare care guverneaz aceste transformri.
Se constat c unele particule elementare formeaz grupuri, n fiecare grup membrii acestuia avnd masele
foarte apropiate. De exemplu, nucleonii formeaz un dublet protonul i neutronul, care sunt n multe
privine identici, dac se face abstracie de sarcina electric. De asemenea, mezonii formeaz tripletul
+
,
-
i
0
.
Familiile de particule elementare cu masele aproximativ egale i cu sarcini electrice diferite se numesc
multiplei de sarcin.Existena unor asemenea grupuri de particule este strns legata de proprietile forelor
nucleare. Datele experimentale confirm ipoteza independenei forelor nucleare de sarcina electric a
particulelor.Astfel, interacia nuclear ntre un proton i un neutron are aceeai trie ca i interacia dintre doi
protoni sau doi neutroni. Deci membrii unui multiplet de sarcin au aceeai comportare nca drum interaciilor
nucleare( tari ), dar avnd sarcini electrice diferite, au comportri diferite n interaciunile lor
electromagnetice.
Aceast situaie poate fi descris considernd c, exceptnd forele elctromagnetice, membrii unui multiplet
reprezint stri diferite ale aceleai particule.Aadar, fiecrui grup de particule care formeaz un multiplet de
sarcin I seasocieaz o valoare T a spinului isobaric. Fiecare membru al grupului difer de ceilali prin valoarea
proieciei spinului izotopic, T
z
. Potrivit regulilor cunoscute pentru spin, numrul valorilor( 2T+1 ) trebuie s fie
egal cu numrul membrilor multipletului.
Pentru dubletul nucleonilor izospinul are valoarea T=1/2, cu proieciileT
z
=+1/2 pentru proton iT
z
=-1/2 pentru
neutron. Mai amintim urmtoarele exemple de multiplei de spin isotopic: singletul
0
cu T=0, tripletul
mezonilor sau al hiperonilor .
7.Stranietatea, S
S-a constatat c proprietile mezonilor K i ale hiperonilor sunt destul de neobinuite sau stranii. Din acest
motiv au fost numite particule stranii.Comportarea particulelor stranii se caracterizeaz prin urmtoarele
particularitii:
1.Particulele stranii sunt generate ntotdeauna n perechi; hiperonii sunt generate numai n perechi cu mezonii
K, iar mezonii K se genereaz fie cte doi, fie npereche cu hiperonii.
p+p n+K
+
+
+

-
+p
0
+K
+

-
+p
0
+K
0

+
+n
-
+K
+
K
+

Unele reacii care energetic sunt posibile, se constat c n rezultate sunt interzise din anumite cause:
n+n(tietur pe sgeat)
0
+n
n+n(tietur pe sgeat)
0
+
0

p+p(tietur pe sgeat)n+p+K
+
2.Mezonii K i hiperonii se genereaz cu o probabilitate specific interaciilor nucleare, timpul de generare fiind
de aproximativ 10
-25
s. n majoritatea cazurilor reaciile sunt reversibile; dac o particula oarecare se
dezintegreaz n alte dou particule( AB+C ), trebuie s ne ateptm c perechea de particule B i C pot
forma, la rndul lor, particular initial A. Ins aceast concluzie general nu este valabil pentru particulele
stranii.
Timpul de via al particulelor stranii este cuprins ntre 10
-8
s i 10
-10
s, ceea ce corespunde interaciilor slabe i
nu interaciilor tari( nucleare ), care stau la baza generrii acestor particule. Deci, particulele stranii au un timp
de via de aproximativ 10
14
ori mai mare dect ar rezulta din considerentele cu privire la reversibilitatea
reaciilor nucleare.
Descrierea cantitativ a particularitilor de mai sus se face prin introducerea numrului cuantic S, numit
stranietate i, respectiv, a legii conservrii stranietii.
Fiecrui grup de particule elementare I se asocieaz o valoare determinate a numrului cuantic S.
Toate particulele care nu particip la interaciiletari( nucleare ) au stranietatea S=0.
Legea conservrii stranietii suma algebric a numerelor cuantice S ale particulelor, nainte i dup reactive,
trebuies fie aceeai.
8.Numrul barionic( B ). Acest numr cuantic s-a introdus n scopul explicrii faptului c protonul liber este
foarte stabil (>10
20
ani ), cu toate c protonul s-ar putea dezintegra n procese care nu contrazic legile
obinuite de conservare. n scopul explicrii acestei situaii se introduce numrul barionic B, egal cu +1 pentru
nucleoni i hiperoni, adic pentru toi barionii i respective -1 pentru antibarioni. Pentru mezonii lepton
numrul barionic B=0.
Legea conservrii numrului barionic afirm c suma numerelor cuantice B pentru particulele ce intr ntr-o
reactive este aceeai pentru particulele ce rezult din reacia respectv.
9.Numrul leptonic L, este egal cu +1 pentru lepton, respective cu -1 pentru antileptoni i 0 pentru toate
celeltalte particule . Pentru un system izolat, suma algebric a numrului leptonic L rmne constant.
Explicarea unor reacii nucleare s-a putut face numai prin introducerea a dou tipuri de numere leptonice L
e
,
L

, adic numr leptonic electronic i numr leptonic miuonic.

L
e
=+1 pentru e
-
i
e
; L
e
=-1 pentru e
+
i
L

=+1 pentru
-
i

; L

=-1 pentru
+
i

T
10.Hipersarcina Y este egal cu suma dintre stranietatea S i numrul barionic B:
Y=S+B
Se constat c ntre numerele cuantice S,B,T
Z
i Z=q/e exist relaia:
S=2( q/e-T
z
) B
sau q=e[T
Z
+(S+B)/2]=e[T
Z
+Y/2]
Trebuie subliniat c aceste relaii nu sunt obinute pe baza unor concepte fundamentale, ci numai pe
baza analizei datelor experimentale.
11.Paritatea, p. Paritatea a fost introdus n fizica nuclear n scopul formulrii matematice i a interpretrii
unor proprieti de simetrie ale interaciilor fa de reflexiile spaiale. n urma unei operaii de reflexie spaial
se obine o inversie a coordonatelor.
n cadrul mecanicii cuantice se arat c starea unei particule este caracterizat de funcia de und (x,y,z,t).
Funciile de und ce descriu micarea particulelor se mpart n dou clase:
-Pare, daca (x,y,z,t)=(-x,-y,-z,-t)
-Impare, dac (x,y,z,t)=-(-x,-y,-z,-t)
Particulele pentru care este valabil formula (x,y,z,t)=(-x,-y,-z,-t) au paritatea p=+1, iar pentru particulele
descrise de funcii de und de tipul (x,y,z,t)=-(-x,-y,-z,-t) paritatea este p=-1.
n cazul unui sistem format din mai multe particule, paritatea total este egal cu produsul paritilor
particulelor componente.
Sistemele cuantice izoltate sunt caracterizate prin faptul c paritatea total a acestora se conserv. Mai trziu
( prin anii 1954-1956 ) s-a artat c paritatea se conserv riguros numai n interaciile tari i electromagnetice,
existnd violri a legii conservrii paritii n cazul interaciilor slabe.
n afar de paritatea lor intrinsec, particulele se pot afla n stri cuantice pare sau impare n funcie de starea
lor de micare caracterizat de numrul orbital :
P
i
=(-1)^
i

.
13.Dimensiunile particulelor elementare
Particula elementar este un element constitutiv al nucleului atomic i a nveliului su electronic, sau care
apare la interacia cu substana a razelor cosmice sau a particulelor accelerate.
O particul elementar este complet caracterizat prin mrimi fizice frecvent ntlnite ca: mas, sarcin
electric, spin, moment magnetic, via medie, precum i prin anumite proprieti specifice ca: paritate i
izospin; de asemenea, fiecrei particule i corespunde o antiparticul.
Particulele elementare se impart in 3 clase de dimensiuni:
-particule macroscopice(particule mult mai mari decat atomii si moleculele);
-particule microscopice (atomii si moleculele);
-particule subatomice (elementele constitutive ale atomilor protoni ,electroni,neutroni-precum si particule
produse in acceleratoare de particule sau raze cosmice)...

14.Interactii fundamentale ale particulelor fundamentale

Proprietatile si modurile de comportare ale particulelor elementare pot fi studiate numai
in procesele lor de interactiune. Aceste interactii stau la baza tuturor proceselor.
Interactiile pot fi:
1. Interactiile tari(nucleare)
Energia potentiala de interactie, cauzata de schimbul virtual de mezoni.
E
p,n
=

e
-r/R
unde q
m
este sarcina mezonica
Particulele elementare intre care se exercita interactiuni tari se numesc hadroni.
2. Interactii electromagnetice
E
p
=interactiunea dintre doua sarcini electrice e
E
p,c
=

e=

Marimea adimensionala, constanta structurii fine(
e
) caracterizeaza intensitatea
interactiei electromagnetice.
3. Interactia gravitationala
Energia potentiala de intractie a doua particule de masele m=m
1
=m
2
, aflate la distanta r
una de cealalta este:
E
p,c
=

-constanta de atractie universala

g
g
-sarcina gravitationala
4.Interactii slabe
Procesele dezintegrarii se aplica prin actiunea unei interactii slabe. Teoria dezintegrarii
presupune ca perechile e
-
,

sau e
+,
se genereaza chiar in momentul actului de
dezintegrare.
pn+e
+
+

np+e
-
+

sunt cauzate de un camp electro-neutronic

s
=

15.Radioactivitate natural,legea dezintegrrii,timp de njumtire,
timp mediu de via.
Radioactivitatea natural
Proprietatea atomilor de a emite radiaii a fost denumit de catre Pierre i Marie Curie, radioactivtate.Ei au
descoperit radioactivitatea thoriului i analiznd alte minereuri radioactive ei au identificat radiul si polonium
a cror radioactivitate s-a dovedit a fi de milioane de ori mai intens dect cea a uraniului si thorului.
S-a constatat c proprietile radiaiei (de exemplu intensitatea) nu depend de condiiile exterioare i nu variz
n timp, ceea ce dovedete c radioactivitatea este o proprietate interioar a atomului.
S-a descoperit ca nu doar elementele grele sunt radioactive, ci exist i izotopi radioactivi de mas
mijlocie:potasiu-40, samarium 152, luteiu-176, reniu-187.n ultimul timp au mai fost descoperite n natur,
cu o existen tranzitorie, izotopi radioactivi uori:carbonul 14 i tritium.S-a stabilit c radiaiile emise de
substanele radioactive au o serie de proprieti caracteristice:
-ionizeaz gazele
-nnegresc emulsia fotografic
-provoac luminiscena unor substane
-degaj energie.
Soii Irene i Frederic Joliot-Curie au descoperit radioactivitatea artificial.Prin iradierea n special cu neutron,
unele elemente care n mod natural sunt stabile devin radioactive.
Legea dezintegrrii radioactive
Dezintegrarea radioactiv este un fenomen specific nucleului, depinznd numai de structura intern a
acestuia.
Dezintegrarea nucleelor este un proces statistic, fiecare specie de nuclee radioactive fiind caracterizat de
constanta radioactiv (sau constanta de dezintegrare a nucleului dat), care reprezint probabilitatea
dezintegrrii unui nucleu n unitatea de timp.
, unde N este numarul de nuclee nedezintegrate la un moment t,
Semnul minus n formul indic scderea numrului de nuclee radioactive n procesul de dezintegrare.
ln unde C este constanta de integrare. Considernd c la t=0, N=

,obinem :

i deci :

Deci , numrul de nuclee radioactive nedezintegrate la un moment t scade exponenial n timp.
Numrul nucleelor care se dezintegreaz n intervalul de timp de la t la t+dt este egal cu Ndt i reprezint
numrul de nuclee care au trit t secunde.Durata de via a acestor nuclee este Astfel, viaa medie a
tuturor celor

nucleeradioactive care au existat la un moment t=0, este dat de formula:

Astfel, legea dezintegrrii radioactive mai poate fi scris sub forma

Timp de njumtire
n mod curent se utilizeaz noiunea de timp de njumtire care reprezint intervalul de timp n care se
dezintegreaz jumtate diin nucleele radioactive.
Legea capt forma

Activitatea a unei substane radioactive reprezint numrul de nuclee ale acestei substane care se
dezintegraz n unitatea de timp:

Dac se d masa m a unui element care conine un izotop radioactiv.Fie p procentul de radioizotop din
elementul respectiv:

Numrul de mas al izotopului radioactive fiind A, rezult c n

g(sau kg) din izotopul radioactiv considerat

se afl numrul N de nuclee:

Deci activitatea elementului este:

)

16.Metode de msurare a timpilor de njumtire
Timpul de injumatatire al unei substante radioactive se poate determina prin masurarea activitatii preparatului in
diferite momente de timp si contruind dependetele:
=
o
e^(-t ln2/T) sau ln = - t ln2/T + ln
o
.
Efectuarea masurarilor intr-un timp destul de lung (t >>5T) permite determinarea timpului de injumatatire cu mare
precizie. Evident ca aceste metode intampina dificultati serioase daca timpii de injumatatire sunt foarte mici (T < 1s) sau
foarte mari (luni sau ani).
Ecuatia seculara (
1
N
1
=
2
N
2
) se utilizeaza pe scara larga pentru determinarea timpului de injumatatire a unor substante
radioactive cu viata lunga. Aceasta ecuatie poate fi folosita pentru a compara doua substante ce se transforma una in
alta ,dar a doua are un timp de inumatatire mult mai mic ca prima (T
2
<<T
1
). Se mai pune conditia ca momentul t sa fie in
intervalul T
2
<< t <<T
1.
Exemplu transformarea radiului
226
88
Ra in radon
222
86
Rn prin emisia de particule alfa.Timpul de injumatatire al radiului e
foarte mare si deci nu poate fi determinat prin metoda urmaririi dependentei activiatii de timp.
Pentru o perioada de timp care corespunde conditiei T
Rn
<< t <<T
Ra
se poate aplica ecuatia seculara.

Ra
N
Ra
=
Rn
N
Rn
sau N
Ra
/T
Ra
=N
Rn
/T
Rn

Se obtine T
Ra
=T
Rn
N
Ra
/N
Rn
unde N-urile pot fi deteminate precis prin metoda cantaririi exacte iar T
Rn
=3,8 zile. Astfel T
Ra
1600 ani.
Timpii mari de injumatatire mai pot fi determinati si prin metoda masurarii numarului de dezintegrari in unitatea de
timp pentru o cantitate cunoscuta de nuclee radioactive. Stim ca daca avem un numar N de nuclee radioactive , atunci
numarul de nuclee ce se dezintegreaza in unitatea de timp este :
dN/dt = N = 0,693 N/T sau T = 0,693 N dt/dN
Deci pentru masurarea timpului de injumatatire T trebuie sa determinam experimental numarul de dezintegrari in
unitatea de timp (dN/dt) pentru numarul cunoscut de nuclee radioactive N.


17.Dezintegrari succesive. Ecuatia seculara
Exista dese situatii cand nucleul rezultat in urma dezintegrari radioactive nu este stabil, ci la randul lui
radioactiv. In acest caz trebuie sa scriem doua ecuatii diferentiale :
dN
1
(t)/dt = --
1
N
1
(t) si dN
2
(t)/dt =
1
N
1
t)
2
N
2
(t)
unde
1
si
2
sunt constantele de dezintegrare pentru cele 2 specii de nuclizi radioactivi care la un moment t
contin numerele N
1
(t) si N
2
(t) de nuclee radioactive inca nedezintegrate.
Prin rezolvarea sistemului de ecuatii se obtine :
N
1
(t) = N
1o
e^(-
1
t) N
2
(t) = N
2o
e^(-
2
t) +
1
N
1o
[e^(-
1
t) - e^(-
2
t)]/ (
2
-
1
)
unde N
1o
si N
2o
sunt valorile pentru N
1
(t) si N
2
(t) la momentul t=0. Expresiile sunt relative complicate ,dar se
simplifica esential daca : T
1
>>T
2
;
1
<<
2

Pentru t<< T
1
se obtine : N
1
(t) N
1o
si N
2
(t)=N
2o
e^(-
2
t) +
1
N
1o
[1 - e^(-
2
t)]/
2
La momentul t=0 ,cand incepe dezintegrarea primei specii de nuclee radioactive , nu exista nuclee radioactive
din a doua specie , adica N
2o
=0. In aceste conditii ecuatia 2 devine :
N
2
(t)=
1
N
1o
[1 - e^(-
2
t)]/
2
Din aceasta relatie rezulta : lim
t->
N
2
(t) =
1
N
1o
/
2
= constant
Prin t-> se intelege ca t > 10T
2.
Daca t = T
2
atunci 1 - e^(-
2
t) = 0,999 si deci egalitatea lim = constant e
satisfacuta cu o precizie de 99,9%.
De obicei ultima relatie se scriem sub forma
1
N
1
=
2
N
2
ecutia seculara
Ecuatia seculara are un sens fizic foarte clar , insemnand ca numarul de dezintegrari ale substantei derivate

2
N
2
este egal cu numarul de dezintegrari ale substantei initiale , adica numarul de nuclee de substanta
derivate produse din nucleul initial
1
N
1.

18.Dezintegrarea alfa

Particulele sunt nuclee 4He, adica un system legat de 2 protonisi 2 neutroni. Ele sunt emise in
general de nucleele grele instabile.Emisia acestui cluster de nucleoni in locul nucleonilor individuali este un
process mai avantajos energetic decat emisia de nucleoni individuali datorita energiei de legatura ridicate a
particulei . Procesul poate fi reprezentat prin relatia:

Aplicarea legilor de conservarea energiei (exprimand masele partenerilor in unitati energetice) conduce la:

Unde KM siK sunt energiile cinetice ale nucleului residual si respectiv ale particulei alfa si impulsului la

Energia care devine disponibila prin emisia de particule alfa este denumita energie de dezintegrare Q,
definite prin relatiaQ=(masa nucleului parinte) - (masa produsilor de reactie)

Conditia energetica de aparitie a dezintegrarii este ca Q >0,sau:

Daca nucleul fiica (rezidual) ramane in starea excitata de energie Ex, atunci din legile de conservare anterioare
rezulta:

Care arata ca energia de dezintegrare Q scade odata cu cresterea energiei de excitatie.

Spre exemplu, dezintegrarea a nucleului

conduce la nucleul fiica

care poate fi populat in starea

fundamentala sau in doua stari excitate aflate la energiile de de 0.16 MeV si 0.048MeV. Energia de
dezintegrare este

In functie de energia de excitare a nucleului fiica, particulele au energiile cinetice K=4.20, 4.15 si
respectiv 4.04 MeV

19. Dezintegrare de tip

n procesul de dezintegrare un nucleu

N
trece ntr-un nucleu izobar

, adic are loc

schimbarea numrului de ordine cu Z = 1 .
Dezintegrarea e de 3 tipuri :
-dezintegrarea

-dezintegrarea

-captura e (captura K)
Dezintegrare

Nucleul

poate trece n nucleu

prin dezintegrare

dac :
M(A,Z) > M(A,Z+1) + m
e

Adaugand in ambii membri Zm
e
=>
M
at
(A,Z) > M
at
(A,Z+1) (1)
Energia eliberata in urma dezintegrarii

va fi :

= [M
at
(A,Z) M
at
(A,Z+1)]c
2

Analog , Dezintegrarea

este posibila din punct de vedere energetic daca :

M(A,Z) > M(A,Z-1) + m
e

Adaugand in ambii membri Zm
e
=>
M
at
(A,Z) > M
at
(A,Z-1) + 2m
e
(2)
Energia eliberata in urma dezintegrarii

va fi :

= [M
at
(A,Z) M
at
(A,Z-1) + 2m
e
]c
2

Dezintegrarea prin captura electronica consta in captarea de catre nucleu a unui electron din patura
electronic a propriului atom.
Acest timp de dezintegrare este insotit de emisia radiatiei X
Conditia generala a capturii K se poate scrie sub forma :
M(A,Z-1) < M(A,Z) + m
e

M
at
(A,Z-1) < M
at
(A,Z)
Energia eliberata in urma capturii electronice este :

= [M
at
(A,Z) M
at
(A,Z-1)]c
2
(3)
In afara de captura electronilor din patura K , s-a observat si captura electronilor din patura L (captura L) , din
patura M , etc.
Din relatiile (1),(2),(3) reies concluziile :
a) Deoarece in cazul cand M
at
(A,Z) > M
at
(A,Z+1) nuclidul (A,Z) este

- activ , iar daca M

at
(A,Z) <
M
at
(A,Z+1) este posibila captura K , n-ar putea exista doi izobari stabili cu numere de ordine vecine.
b) Tranzitiile intre nucleele corespunzatoare sunt posibile atat prin dezintegrarea

cat si prin captura K.

c) Exista nuclee vecine pentru care sunt satisfacute , simultan , toate cele 3 conditii

Studiul experimental a demonstrat ca in procesul de dezintegrare se emit electronide la 0 la

.
Interpretarea spectrului continuu a electronilor dezintegrarii

a dus la urmatoarea concluzie : in procesul

dezintegrarii alaturi de electronii cu energie E
e
este emisa inca o particula neutrino care preia energia

-
E
e
astfel ca energia rezultata a electronului si neutrinului este egala cu energia dezintegrarii .
S-a aratat ca pe langa neutrinul (a carui emisie insoteste dezintegrarea

si captura electronica), exista si

antineutrinul ( a carui emisie insoteste dezintegrarea

.
Astfel , dezintegrarea nucleelor se scrie astfel :

+ e
-
+
e

+ e
+
+
e

+ e
-

+
e

Aceste ecuatii pot fi privite ca o transformare a protonului in neutron si reciproc :
n p + e
-
+
e

p n + e
+
+
e

p + e
-
n +
e

Masuratorile indica timpul de injumatatire pentru neutron ca avand valoarea T = ( 10,7 0,15 ) minute
Se poate realiza si dezintegrarea inversa :
p +
e
n + e
+

n +
e
p + e
-

care pune in evidenta nemijlocit existenta neutrinului

20. Dezintegrarea de tip . Familii radioactive.
In urma dezintegrarii nucleele raman, in majoritatea cazurilor, intr-o stare energetic excitata.
Dupa un timp mai lung sau mai scurt (de la cateva zile la

s), nucleele excitate revin in starea

fundamentala, emitand surplusul de energie sub forma de fotoni-radiatie . Energia fotonului emis este:

unde

este energia nucleului in starea excitata, iar

este energia nucleului in starea fundamentala.

Radiatia a nucleelor se indica prin schema:

Scrierea

indica ca nucleul (A,Z) se afla intr-o stare excitata. Prin emisia radiatiei nu se schimba
pozitia elementului in tabelul periodic.
Nucleul excitat isi poate pierde energia si prin emiterea electronilor de conversie interna. In acest
proces, energia de excitare a nucleului este transferata direct (fara emiterea prealabila a unui foton)
electronului de pe orbitele atomului respectiv. Intr-un astfel de mecanism se emit electroni monoenergetici, a
caror energie este determinata de energia tranzatiei nucleare (

) si de tipul orbitei electronice din

care este expulzat electronul. Se demonstreaza ca fenomenul conversiei interne are loc cu cea mai mare
probabilitate pentru electronii aflati pe latura K:

unde

este energia cinetica a electronilor emisi, iar

este energia de ionizare a electronilor aflati in patura

K.
Daca energia (

) este mai mica decat energia de legatura a electronului K, atunci energetic nu

este posibila conversia interna a electronilor K. in aceste situatii are loc conversia interna a electronilor L,M...
etc.
In urma conversiei interne, in paturile electrice apare un loc vacant in patura din care a fost scos
electronul. Locul liber este ocupat de un electron de pe paturile mai exterioare si deci procesul de conversie
interna este insotita de emisia radiatiei X caracteristice.
Atomul care pierde un electron de pe paturile sale interioare se afla in stare excitata. De regula,
aceasta energie suplimentara se emite sub forma de radiatii X caracteristice. Exista insa si posibilitatea ca
energia de excitarea atomului sa fie transferata direct unuia din electronii periferici, care paraseste atomul, iar
radiatia X caracteristi ca nu se mai emite. Acesta este fenomenul Auger. Deci, conversia interna trebuie sa fie
intotdeauna insotita de emisia radiatiei Roentgen caracteristi ca si de electroni Auger.
A fost descoperit si procesul conversiei interne cu formarea de perechi electron-pozitron. Acest
process este posibil daca energia de excitare a nucleului este mai mare decat 2

, adica mai mare decat

energia necesara formarii perechii electron pozitron.
Familii radioactive
Se constata ca majoritatea nucleelor radioactive aflate in natura sunt membrii a trei familii radioactive
sau serii radioactive. Intre elementele radioactive ale unei serii exista legaturi genetice, deoarece unele provin
din altele, prin dezintegrari succesive.
Cele trei serii radioactive naturale sunt:
1. Familia uraniului, care incepe cu izotopul

, -radioactiv, cu T=4,5

ani si se termina cu
izotopul stabil

2. A doua serie radioactiva naturala incepe cu izotopul

, -activ cu timpul de injumatatire

T=7

ani si se termina cu izotopul stabil

3. Familia thoriului incepe cu izotopul-activ

, ce are o perioada de injumatatire T=1,4

anisi
se termina cu izotopul stabil

Se constata ca toate cele trei familii radioactive naturale se termina cu un izotopstabil de Pb, care are
numarul de ordine Z=82, ceea ce este o dovada a stabilitatii deosebite a elementului plumb, care are numarul
de protoni egal cu un numar magic.
Numarul de masa A pentru izotopii celor trei familii radioactive naturale se poate scrie prin relatia:
A=4n+c
unde n este un numar intreg iar constanta c ia valori:
c=2, pentru prima familie radioactiva
c=3, pentru a doua familie radioactive naturala si
c=0, pentru seria thoriului.
Familia radioactive corespunzatoare valorii c=1, este familia neptunului-continand izotopi radioactive
ce nu se afla in natura. Deci familia neptunului este o serie radioactiva artificiala, care incepe cu americiu-241
si se sfarseste cu

, avand 15 termeni

21.Reactii nucleare, clasificare, legi de conservare
Reactii nucleare.
Caracteristicile generale ale reaciilor nucleare
O reacie nuclear se reprezint printr-o relaie de forma:
sub forma prescurtat:
X(a,b)Y unde X este nucleul int, a este particula incident, Y nucleul rezultat iar b este particula emergent.
n urma bombardrii nucleelor X cu particule de tipul a pot avea loc mai multe canale de reacie:
X +a (mprtieri elastice)
a +X

Y + a (reacii inelastice)
Cazuri particulare ale reaciilor de transmutaie se pot prezenta ca :
-reacie de captur :
a + X Y +
sau reacii fotonucleare(inversa unei reacii de captur).
X + Y + a
Reaciile nucleare au loc numai cu respectarea strict a legilor de conservare pentru energie, impuls,
moment cinetic, sarcin electric precum i a unor mrimi fizice specifice interseciilor din particulele
elementare ca numrul de nucleoni, numrului de leptoni, paritatea, stranietatea etc.
Legi de conservare.
n cazul reaciilor nucleare, legea conservrii energiei se enun sub forma: Suma energiilor totale ale
particulelor ce intr n reacie este egalcu suma energiilor totale ale particulelor ce rezult din reacia
respectiv.
Energia total a particulei trebuie neleas n mod relativist ca fiind suma dintre energia cinetic Ec i
energia de repaus m
0
c
2
.
Pentru reacii nucleare de forma legea conservrii energiei se scrie sub forma:

unde

reprezint
masele de repaus corespunztoare pentru particulele a,b,X,Z i Y.
Mrimea

(E

) poart numele de cldur de reacie, reprezentnd variaia

total a energiei cinetice a particulelor n urma reaciei nucleare.
Din cele dou reacii obinem :

Putem deci calcula cldura de reacie dac cunoatem masele de

repaus ale articulelor ce particip la procesul indicat de reacia nuclear dat.
Clasificarea reaciilor nucleare:
-reacii exoterme- dac Q>0
-reacii endoterme- dac Q<0
Clasificare n funcie de natura particulei incidente:
- Reacii nucleare produse de particule cu sarcin electric,uoare(protoni, deuteroni).
- Reacii nucleare produse de ioni grei
- Reacii nucleare produse de neutroni
- Reacii nucleare produse de electroni
- Reacii fotonucleare.
Clasificare n funcie de nucleul int:
- Reacii nucleare pe nuclee uoare(A<25)
- Reacii nucleare pe nuclee medii(25<A<80)
- Reacii nucleare pe nuclee grele(A>80).
Clasificare n funcie de energia particulei incidente
- Reacii nucleare la energii joase
- Reacii nucleare la energii nalte
n cazul particulelor cu sarcin electric ele pot intra n raza de aciune a nucleului numai dac au o
energie cel puin egal cu energia coulombian maxim de interacie(bariera Coulombian):

Neglijnd raza particulei i considernd ca raza nucleului este

De aici rezult ca reaciile nucleare pot fi produse numia de particulele cu sarcin electric, care au
energii suficient de mari.Particulele fr sarcin electric , nu sunt mpiedicate de bariera
Coulombian.De aici rezult diferenele ce apar ntre reaciile nucleare cu particule cu sarcin electric
i fr.
Pentru cele cu sarcin se consider domeniul de energii joase ntre 0,1 i 100MeV, iar al energiilor
nalte peste 100MeV.Pentru neutroni energiile nalte nseamn energii ntre 0,2 i 10 MeV, iar energiile
joase n jurul a 1KeV.
Clasificare n funcie de mecanismul de reacie:
- Reacii nucleare directe
- Reacii nucleare care trec printr-un stadiu de formare a unui nucleu intermediar

22. Mecanisme de reactie ale reactiilor nucleare.
Un mod de testare a valabilitatilor modelelor teoretice cu privire la mecanismele reactiilor nucleare
este reprezentat, in mod clar de verificare concordantelor dintre valorile experimentale si cele teoretice
pentruo (sectiunea eficace, care poate fi calculate theoretic pe baza unor ipoteze cu privire la mecanismele de
reactie).
Teoriile referitoare la reactiilenucleare se bazeaza pe doua modele nucleare: modelul in
picaturasimodelul in paturi.
In cadrul modelului in picatura se considera ca particulele incidente intra in nucleu si interactionand
puternic cu toti nucleonii nucleului tinta; energia particulei incidente se distribuie rapid intre nucleoni. N. Bohr
considera, in anul 1936 ca particular incidenta, cedandu-si energia nucleonilor din nucleu nu este compatibila
sa paraseasca nucleul. Se formeaza astfel un compus din nucleul tinta si particula incidenta. Nucleul compus se
afla in stari excitate, iar energia de excitare este distribuita intre multi nucleoni din nucleu. Aceasta energie de
excitare a nucleului compus C poate fi cedata fie prin expulzarea unei particule, printr-o tranzitie .
Asadar, dupa Bohr, reactia nucleara are loc in doua etape:
1.Nucleul X capteaza particular incidenta a formandu-se nucleul compus C, aflat in starea excitata:
a+ XC* (9.2.8)
2.Nucleul compus, excitat, C* se dezintegreaza:
C*Y+b (9.2.9)
Deci, pe baza acestui mecanism de reactivitate nucleara, reactia ar trebui scrisa sub forma:
a+XC*Y+b (9.2.10)
Nucleul compus are un timp de viata destul de lung (
11
10 s

) in starea excitata C*, timp in care uita

modul in care a fost format. De aceea formarea nucleului compus si dezintegrarea acestuia reprezinta doua
etape independente ale reactiei nucleare.modul de dezintegrare a nucleului compus depinde de energia de
excitare, de numarul cuantic de spin in starea respective se de alti parametri nucleari, dar nu de modul in care
a fost format. Din aceste motive la aceasi prima etapa unde au loc reactii nucleare (9.2.8) ii pot corespunde
diferite tipuri de desfasurare a etapei a doua (9.2.9):

Caile posibile de trecere a reactive inucleare in etapa finala se numesc canale de reactie.Etapa initiala a
reactiei nucleare se numeste canal de intrare iar etapa finala canal de iesire.
Teoria reactiilor nuclear ebazata pe modeulul in paturi considera ca interactia particulei incidente are
loc cu un nucleon sau cu un grup mai mic de nucleoni din nucleul tinta, adica au loc interactii directe sau
ciocniri multiple. Dupa Weisskopf, fiecare reactive nuclear trece printr-o serie de etape: In momentul in care
particular incidenta ajunge in apropierea nucleului sufera mai intai o reactive partiala , denumita imprastiere
electronica de suprafata. In continuare poate avea loc o ciocnire intre particula incidenta si unul din nucleonii
nucleului tinta. Daca nucleul ciocnit paraseste nucleul, se spune ca are loc o reactie directa. Reactiile
nucleare directe au loc cu preponderenta la energii mari ale particulelor incidente, cand nucleonul
lovitprimeste cu probabilitate destul de mare energie suficienta pentru a putea parasi nucleul.
In cazurile cand nucleonul lovit nu paraseste imediat nucleul, apar procese compicate de interactie a
nucleonului cu alti nucleoni din nucleu. In anumite conditii, nucleul excitat in urma ciocnirilor multiple si
interactiunilor colective poate emite o particula. Daca acest proces de emisie a particulei nu are suficient loc
de repede, are loc o distribuire a energiei particulei incidente la toti nucleonii, realizand-se nucleul compus.

23 Reactii nucleare cu neutroni
Neutronul este o particular fara sarcina electrica (Z=0) si cu numarul cuantic de spin s
n
=1/2.
Tipuri de reactii nucleaure cu neutroni :
a) Captura radiativa a neutronilor (n, )

+ n

+
Acest tip de reactive nuclear are o mare probabilitate pentru neutron lenti , cu energie cuprinsa intre 0
si 500keV
b) Reactia de formare cu protoni (n,p)
Sub actiunea neutronilor cu energia cinetica intre 0,5 si 10 MeV au loc reactii de tip (n,p) :

+ n

+ p
c) Reactii cu formare de particule (n, )

+ n

Aceste reactii se realizeaza daca neutronii au energii de la 0,5 la 10 MeV insa sunt si ecuatii de acest tip
care se realizeaza si la maxim 12 MeV ( ecuatii termice)
d) Reactii de formare a 2 sau mai multi nucleoni
Pentru neutronii cu energie E
n
> 10 MeV sunt posibile ecuatiile de genul (n,2n) , (n,3n) care au o larga
aplicabilitate in detectarea neutronilor rapizi.
De exemplu :

+ n

+ 2n - caracterizata prin E
n
= 20 MeV.
e) Reactia de fisiune nuclear ( n,f )
La iradierea nucleelor grele cu neutron de energie E
n
> 1 MeV are loc reactia de despicare a nucleului
greu in doua nuclee cu mase aflate in raport de 2/3

+ n

1
+

2

Unde A
1
+A
2
= A + 1
Z
1
+Z
2
= Z
A
1
/A
2
2/3
In cazul radioactivitatii artificiale , daca intre sursa de neutroni si tinta se afla si un strat de parafina,
numarul nucleelor X

este sensibil mai mare. Acest proces e denumit moderarea neutronilor.

In procesul de moderare, energia neutronilor va scadea pana va fi comparabila cu energia de agitatie
termica a atomilor moderatorului(parafinei) :
E
n,termic
= k
B
T
K
B
constanta lui Boltzmann
T-temperatura absoluta
Neutronii cu energia corespunzatoare temperaturii mediului ambient se numesc neutron termici.

24. Fisiunea nucleara, istorie, proprietati, energie de reactie.
Rezultatele bombardrii uraniului cu neutroni s-au dovedit a fi interesante i enigmatice. Studiate
prima dat de Enrico Fermi i colegii lui n 1934, nu au fost interpretate correct dect dup muli ani mai
trziu.
Multe nuclee devin active in urma captarii unui neutron. Ipoteza fisiunii nucleelor de uranium sustine
faptul ca nucleul greu de uranium excitat prin captarea neutronului, se pot desface in aprox. 2 parti egale,
intre care se distribuie nucleonii nucleului initial.
Energia fisiunii nucleare este eliberata ca nergie cinetica a produsilor si fragmentelor de fisiune si ca radiatie
electromagnetica sub forma de raze gamma; intr-un reactor nuclear energia este convertita in caldura prin ciocnirea
acestor particule si radiatii cu atomii reactorului si ai fluidului de lucru: apa sau apa grea.
Energia Q eliberata in procesul de fisiune a nucleelor consta, in principal din energia cinetica E
f
a fragmentelor
de fisiune si din energia E
r
a transformarilor radioactive ale fragmentelor respective. Q=E
f
+E
r
.
Q=Ef+Er (energia eliberata in procesul de fisiune a nucleelor)
Ef energiacinetica a fragmentelor de fisiune
Er energiatransformarilorradioactive
A
z
X --->
A1
z1
Y +
A2
z2
W
A
1
+A
2
=A+1 A
Z
1
+Z
2
=Z
Ef=(M(Z,A)-M(Z
1
,A
1
)+M(Z
2
,A
2
))c
2
Ef= -W(Z,A)+W(Z
1
,A
1
)+W(Z
2
,A
2
))

A
1
=

A ;A
2
=

A ; Z
1
=

Z ; Z
2
=

Z
Ef= A
2/3
(1- (

)
2/3
-(

)
2/3
)+

(1- (

)
5/3
-(

)
5/3
)
Proprietatile fundamentale:
1.Reactiile de fisiune induse de neutron sunt insotite de eliberarea a unei cantitati de energie pt. Fiecare
actiune de fisiune.
2.Fisiunea unui nucleu e insotita de emisia neutronilor secundari (prompti si intarziati)
26.Reacia de fisiune n lan; reactorul de fisiune.
Neutronii secundari pot fi utilizati in scopul producerii fisiunii altor nuclee.Astfel,procesul s-ar dezvolta
dupa o progresie geometrica ci ratia (nr.mediu de neutron generate intr-un act de fisiune a unui
nucleu),aparand reactia de fisiune in lant. Procesele in care fiecare act de fisiune genereaza alte acte de fisiune
se numeste reactie in lant.
S-a reusit sa se creeze conditii ca reactia de fisiune in lant sa fie controlata a.i. nr. de neutroni sa nu
depaseasca un nivel dinainte stabilit.Asemenea regim stationar se realizeaza in reactorul nuclear. Intre
nasterea unui neutron si fisionarea de catre el a unui nucleu trece un timp=timp de viata a unei faze sau
generatii. Pt a se stabili conditiile de realizare a unei reactii de fisiune in lant se tine seama de toate procesele
la care pot participa neutronii unei generatii produsi prin fisiune la un moment dat pana cand acestia produc
noi fisiuni care asigura neutronii generatiei urmatoare. Daca fisiunea se produce cu neutron termici, este
importanta reducerea energiei neutronilor rapizi,pt. ca acestia sa poata provoca noi reactii de fisiune,proces
care se numeste moderare si care are loc prin ciocnirea neutronilor rapizi cu nucleele materialelor
moderatorare. Neutronii termici pot interactiona cu nucleele fisionabile continute in materialul combustibil
ducand la fisiuni ,ceea ce ar conduce la generarea a neutroni rapizi pentru neutroni termici. =nr de
neutroni rapizi pentru un neutron termic absorbit in aceste elemente,adica: =
f
/(
f,r
+
f
)=1/(1+).Raportul
numerelor de neutron din doua generatii successive=coeficientul de multiplicare a neutronilor pe un ciclu:k

=
*p*f* cunoscuta sub denumirea de formula celor patru factori. Cazurile reale=>coeficientul de multiplicare
efectiv: k
ef
=k

*P
r
*P
t
, P
r,
P
t
sunt probabilitatile de a nu iesi din zona active.In procesul de moderare neutronul
se deplaseaza pe o traictorie complicate,de la un nucleu la altul al moderatorului.
Drumul liber al neutronului intre doua ciocniri depinde de mediul moderator si de energia neutronilor.In fiecare
act de imprastiere neutronul se indeparteaza de la directia initiala,astfel ca drumul sau in moderator este in zig-zag.
Distanta(in linie dreapta)patratica medie strabatuta de neutron de la punctual in care a fost produs pana la
punctual in care a devenit termic reprezinta parcursul de incetinire L
i
(lungimea de moderare).
Se arata ca probabilitatile P
r
si P
t
se exprima prin formulele:
P
r
=1/(1+B
2
L
i
2
)=1/(1+B
2
)
P
t
=1/(1+B
2
L
2
) astfel: k
ef
=k

*1/(1+B
2
)* 1/(1+B
2
L
2
) k

*1/(1+M
2
B
2
)
unde M
2
=L
2
+ reprezinta aria de migratie.
Valoarea coeficientului de multiplicare efectiv determina evolutia reactiei in lant:
a)Daca k
ef
>1 numarul de neutron si de acte de fisiune creste exponential, reactia in lant se autoamplifica iar
regimul se numeste supracritic.
b)Pentru k
ef
<1,numarul de neutron si de acte de fisiune scade iar reactia de fisiune inceteaza.Aceasta situatie
corespunde regimului subcritic.
c)Ptk
ef
=1reactia de fisiune in lant e stationara,realizandu-se regimul critic.
In scopul realizarii si mentinerii regimului critic se impugn anumite conditii:
-asigurarea unei cantitati suficiente de material fisionabil si respective un moderator adecvat.
-dispunerea acestora intr-o anumita geometrie;
-reducerea pierderilor de neutron;
Printr-un ansamblu de conditii date,regimului critic ii este asociata o anumita masa necesara de material
fisionabil,cunoscuta sub denumirea de masa critica.
Stare de criticitate a unui reactor nuclear se caracterizeaza si prin marimea ,care se numeste reactivitate:
=(k
ef
-1)/ k
ef
=k
surp
/k
ef
unde k
surp
se numeste coeficient de surplus.
=0, pt sistemele in regim critic;
>0,pt sistemele in regim supracritic;
<0,pt sistemele in regim subcritic;


27. Posibilitatea realizarii reactiei de fuziune nucleara

Reactiile de fuziune nucleara nu se pot declansa in conditii obisnuite, deoarece nucleele de sarcini electrice
+Z
1
e si +Z
2
e sufera forte puternice de respingere cand acestea se apropie mult unele de altele. Daca nucleele
se alfa la distanta r inte ele, energia de respingere coulombiana este :
E
p=

In procesul de apropiere a doua nuclee cu masele atomice A
1
si A
2
exista posibilitatea sa se ajunga la distanta
R1.4*10
-15
*(A
1
1/3
+A
2
1/3
)m, cand incepe sa se manifeste atractia nucleara, care depaseste cu mult, in valoare,
respingerea electrostatica dintre nuclee( daca r ) nucleele se contopesc intr-un nucleu mai greu, cu
energia de legatura pe nucleon mai mare, eliberandu-se energie.
Daca nucleele cu masele A
1
si A
2
se afla la distanta r>R, intre ele se exercita numai forte de respingere
coulombiana. Asadar, in jurul fiecarui nucleu exista o bariera de potential de inaltime :
E
p,max
=

care trebuie depasita pt ca nucleele sa se poata apropia unul de altul.
Rezulta ca pentru invingerea fortelor electrostatice de respingere este necesar ca particulele care fuzioneaza
sa posede energii cinetice initiale relativ mari- aprox egale cu inaltimea barierei de potential.
Reactiile de fuziune nucleara pot aparea in urma ciocnirilor care au loc intr-un gaz, la presiune normala si la
temperatura destul de ridicata. Inaltimea barierei de potential in cazul a doi protoni este de 1MeV, ceea ce ar
corespunde unei temperaturi extrem de mare T=1.1*10
10
k. Se constata insa ca nucleele se pot apropia intre
ele si la temperaturi mult mai mici. Aceasta afirmatie se bazeaza pe 2 fenomene :
a) Comportarea cuantica a nucleelor conduce la efectul tunel, conform caruia nucleele se pot
apropia unul de altul pana la distanta R,chiar daca energia lor este mult mai mica decat inaltimea
barierei de potential.
b) Temperatura T caracterizeaza energia medie , insa moleculele gazului au o distributie Maxwell
dupa energie. La o temperatura data exista multe nuclee care au o energie E care depaseste cu
mult energia medie E=3/2k
B
T si care pot, prin ciocnire, sa produca reactii de fuziune nucleara. Se
ajunge la concluzia ca reactiile de fuziune se pot realiza la temperaturi de 10-100 milioane de
grade.
Datorita faptului ca declansarea reactiilor nucleare este conditionata de atingerea unor temperaturi atat de
ridicate, au fost denumite raectii termonucleare. Conditiile de presiune si temperatura se realizeaza in stele,
in particular in Soare.

28.Reactii termonucleare ale energiei Soarelui si stelelor
Reactiile termonucleare- reactii exoenergetice fundamentale, sursa a aproape intregii energii din univers.
In conditiile ce se realizeazain stele au loc 2 tipuri succesive de reactii de fuziune nucleara.
1.In ciclul proton- proton, ciocnirile dintre protoni conduc la aparitia nucleelor mai grele ca

, care la
randul lor prin ciocnire produc nucleele de

.
2.Ciclul carbon- azot (ciclul Bethe)
Ciclul proton- proton consta din urmatoarele etape:
1.

+
+
2.

3.

Energia totala eliberata este egala cu 24.7 MeV.
Ciclul carbon- azot se desfasoara in felul urmator si este echivalent cu unire a apatru protoni pentru formarea
unui nucleu de

si a 2 pozitroni.
1.

2.

3.

4.

5.

+
+
6.

Soarele si stelele:
- reprezinta reactori termonucleari gigantic, in care reactiile nucleare de fuziune se autointretin.
-constau,in principal, din hidrogen;
-importanta maxima in viata stelelor o au reactiile de sinteza a nucleelor de hydrogen in scopul
formarii unor nuclee mai grele;
In interiorul Soarelui se realizeaza o temperature de aprox. 15*10
6
K- se realizeaza preponderant ciclul
proton- proton. Pt stele mai fierbinti predomina ciclul carbon- azot.
Stele se sting cand se ajunge la situatia in care hidrogenul din stele ajunge sub o valoare limita, iar
reactiile inceteaza.

29.Arme nucleare
Studiul fisiunilor nucleare au condus la urmatoarele concluzii:
- Reactia in lant este imposibila daca masa de combustibil este mai mica decat masa critica
- Pentru izotopii

si

, masa critica mc (1020)kg. avand in vedere densitatea mare a

acestor izotopi (1,9*

) cantitatea critica de material fisionabil reprezinta o sfera cu raza de

(4)cm.
- Daca masa combustibilului nuclear este m>mc, factorul de multiplicare

si reactia in lant se
dezvolta a.i. are caracterul unei explozii.
Aceste concluzii stau la baza constructiei bombei atomice (mai corect bomba nucleara)
Rezulta ca daca prin impreunarea a doua sau mai multe bucati de combustibil nuclear se realizeaza o
sfera a carei masa m>mc, o sursa de neutroni poate declansa reacria in lant. Ca sursa de neutroni se foloseste
un tub ce contine beriliu si o substanta -radioactiva(padiu/polonium/radon). De regula incarcatura de
combustibil nuclear care este-radioactiva se inconjoara cu un strat de beriliu care la randul lui emite si eu
neutroni.
In urma fisionarii un numar mare de nuclee se dezvolta cu o energie considerabila ce se transforma in
caldura, ceea ce duce la realizarea unir temperaturi enorme inzona nucleului.(datorita acestui fapt o parte
conbustibil se volatizeaza si se pierde, spre exemplu la Hirosima si Nagasaki coeficientul de utilizare a fost de
numai 2%)
Bomba atomica consta din urmatoarele parti component:
-combustibil nuclear(subst fisionabila sau incarcatura nucleara)
-reflectorul de neutroni
-substanta exploziva clasica(trotilul)
-corpul bombei
-declansatorul
Combustibilul nuclear este izotopul

-umbogatit pana la p puritate de 93%.

Reflectorul nuclear consta de regula din beriliu ce se aseaza pe suprafetele bucatilor de combustibil
care nu vin in contact unele cu celelatle la impreunare.
Trotilul este folosit la unirea foarte rapida a bucatilor de combustibil. Daca unirea lor s-ar face foarte lent ar
rezulta doar o explozie usoara, iar invelisul bombei trebuie sa fie foarte rezistent pentru a rezista la explozia
trotilului folosit la unirea bucatilor de combustibil.
Exista situatii cand corpul contine unele elemente care in urma interactiunii cu neutronii produc
izotopii radioactive doriti, ca in cazul bombei cu cobalt care in invelis are atomi ce Co. sub actiunea
neutronilor emisi de explozia nucleara se formeaza izotopul

, izotop radioactive de viata lunga, sursa de

radiatii gama de mare energie.
Bomba cu californiu, izotopul

se formeaza prin captarea rapida de neutroni de catre

elementele transuraniene. Acest izotop are timpul de injumatatire de 60 de zilesi degaja o energie de
220MeV pt fiecare nucleu fisionat.factorul de multiplicare

este de aproximativ de 3x mai mare decat cel

al uraniului ceea ce duce la o reducere considerabila a masei critice, nu numai 1,6g ceea ce reprezinta o sfera
curade de 0,4cm. Se aprecieaza ca 1,5g de Cf este echivalentul cu explozia a 27 tone de trotil.
Bomba cu hidrogen, se produce in doua faze, initial o reactive de fisiune in lanta cu degajate de
temperature inalte care declanseaza o reactive de fuziune. Datorita faptului ca faptului ca amestecul de
combustibil fuzionabil trebuie tinut in stare lichida, ceea ce corespunde unei temperature de -240

, bomba
cu hydrogen trebuie sa contina invelizuri izoterme, greu de confectionat. Datorita acestui fapt hidrogenul a
fost inlocuit cu deuterura de litiu LiD care fiind solida ocupa un volum mai mic si nu necesita invelisuri
izoterme, ceea ce reduce considerabil greutatea si dimensiunile bombei(fata de cea cu H, de 62 de tone). La
temperaura realizata in urma exploziei se prod. reactiile de sinteza:

Izotopul

are o abundenta de 92,7% in cazul amestecului natural al litiului. Neutronii care provin
din fisiunea uraniului au reactia

Nucleul de tritium astfel rezultat poate produce urmatoarele tipuri de reactii:

O parte din neutronii rezultati in urma acestor doua reactii pot reactiona cu deuteriul generand
tritium:

In urma acestor reactii s-au descopetir neutronii ultrarapizi, si astfel a aparaut ideea realizarii unei
bombe cu functionare in trei faze. La inceput are luc fisiunea nucleelor de

apoi se
produce reactia de fuziune nucleara a deuteriului cu litiul, iar in ultima faza are loc fisiunea nucleara a

sub
actiunea neutronilor ultrarapizi.O bomba de acest gen, cu greutatea de 3 tone si peretii alcatuiti din

,
(500kg) pune in libertate energia echivalenta cu explozia a

tone de trotil.

PERSPECTIVELE REALIZRII REACIILOR TERMONUCLEARE DIRIJATE
Avand n vedere rezervele imense de elemente uoare fuzionabile existente n natur n special de
deuteriu reacia de fuziune nuclear ar putea deveni surs majora de energie n mrile si oceanile
globului terestru se afl
16
10 kg Faptul c reaciile de fuziune pot deveni surse de energie o dovedete
producia de energie a stelelor precum i exploziile termonucleare realizate de om n condiiile
terestre nu ne putem atepta la utilizarea n scopuri practice nici a ciclului proton-proton i nici a ciclului
carbo-azot deoarece realizarea lor este imposibil
Se apreciaz c reaciile de fuziune nuclear care ar prezenta interes prctic sunt urmtoarele:
2 2 4 1
1 1 2 0
3, 2 D D He n MeV + + + (11.4.1)
2 2 3 1
1 1 1 1
4, 0 D D T H MeV + + + (11.4.2)
2 3 4 1
1 1 2 0
17, 6 D T He n MeV + + + (11.4.3)
2 3 4 1
1 2 2 1
18, 3 D He He H MeV + + + (11.4.4)
6 1 3 4
3 0 1 2
4, 8 Li n T He MeV + + + (11.4.5)
6 1 3 4 1
3 0 1 2 0
2, 5 Li n T He n MeV + + + + (11.4.6)

Toate aceste reacii prezint interes practic din diferite puncte de vedere Astfel reaciile i
sunt importante datorit faptului c elibereaz energie foarte mare
ntr-un amestec de deuteriu tritiu vor avea loc i reaciile i Reaciile i
prezint interes deoarece conduc la producerea tritiului necesar reaciei principale D-T.
Realizarea reaciilor de fuziune controlate ntampin dificulti legate de urmtoarele cerine
1. Este necesar s se asigure energii cinetice mari pentru nucleele ce urmeaz s fuzioneze
2. Se impune ca densitatea de atomi s fie suficient de mare pentru ca numrul actelor de fuziune s
fie apreciabil.
3. Trebuie s se limiteze pierderile de energie n mediul reactant
Condia Impune inclzirea plasmei pan la temperaturi colosale
8
10 K Ultimele dou cerine
impun pstrarea unei densiti mai mari de ioni ntr-un interval suficient de mare de timp, pentru ca
reaciile o data declanate s se autontrein Aceasta se realizarea prin meninerea plasmei ntr-un
volum dat prin metoda denumit confinare a plasmei
Aadar reaciile termonucleare se pot realiza numai ntr-o plasm de nalt temperatur Armorsarea
reaciilor termonucleare n plasma D-D are loc la temperatura
8
4,1 10
a
T ~ K iar n plasma D-T la
temperatura
7
4, 6 10
a
T ~ K.
Pentru ca reaciile termonucleare s se menin n plasm trebuie s fie satisfcut criteriul lui Lawson
care arat c produsul dintre concentraia n de nuclee fuzionabile i timpul

de meninere sau
confinare a energiei plasmei la o temperatur T>
a
T trebuie s depeasc o valoare minim specific
plasmei respective.
Pentru plasmele D-D se obine n

)min =
15 3
2 10 s cm iar pentru plasmele T-D rezult n

)min =
13 3
6 10 s cm .
Atat din punc de vedere al temperaturii de amorsare cat i din punct de vedere al criteriului lui Lawson
cea mai convenabil plasm termonuclear este format din amestecul deuteriu-tritiu.
n principiu sunt posibile dou direcii n care se pot obine reacii termonucleare dirijate:
a) nclzirea ndelungat s a unei plasme dense cu un numr de nuclee uoare n
15 3
10 nuclee cm , ntr-un volum dat la temperaturi de
8
10 K.
b) O nclzire ultrarapid
8
10

s a unui volum foarte mic de substan termonuclear condensat

Eforturie majore pan n prezent au fost ndreptate n principiu n prim direcie Aceast direcie
prezint dificulti legate de necesitatea aciunii ndelugate a unei plasme dense la temperatur nalt
ntr-un volum dat Nu se poate concepe meninerea plasmei ntre pereii unui material oarecare n acest
caz plasma intra continuu n contact cu pereii cedandu-le energie Ca urmare plasma se rcete iar
pereii se topesc
Exist ns o posibilitate de mpiedicare a contactului plasmei cu pereii prin concentrarea (confinarea)
plasmei cu ajutorul unui camp magnetic fig Particulele componente ale plasmei ioni i ioni fiind
purttoare de sarcin electric se vor mica n campul magnetic de inducie B pe traiectorii sub form de
spirale fiind nurubate pe liniile campului magnetic
Aadar situand plasma ntr-o camer ermetic cu un camp magnetic de configuraie corespunztoare
capcane magnetice se poate opera ca plasma s se mite in camera respectiv fr s loveasc pereii
Exist posibilitatea de meninere a plasmei i cu ajutorul diferitelor configuraii de campuri electrice
Au fost construite mai multe instalaii de diverse tipuri n scopul obinerii reaciilor termonucleare
dirijate n primele instalaii pentru obinerea plasmei puternic nclzite s-au utilizat o categorie de
baterii de condensatori de mare capacitate efect pinch liniar Campurile magnetice de confinare care
menin plasma n acest caz sunt generate pe seama curentului electric de descrcare ce se scurge de-a
lungul cordonului de plasm Aceste metode au permis obinerea de plasme la temperaturi de
6
10 K i
concentraii d
12 13 3 12
10 10 10 particule cm .
Au aprut ns probleme serioase legate de instabilitatea plasmei Sub aciunea forelor interne plasma
se deformeaz cordonul iniial de plasm se dilat i atinge pereii reactorului ntr-un timp de
6
10

s,
sau n cele mai bune cazuri n
4
10

s. Nu se poate prezice cand vor fi rezolvate aceste probleme.

Trebuie subliniat c cercetrile efectuate n scopul realizrii reactorilor termonucleari sunt destul de
avansate i chiar ncununate de unele succese Rezultate premitoare n acest sens au fost obinute cu
instalaia TOKAMAK camer totoidal cu camp magnetic stabil realizat la Institutul de energie atomic
I V Kurceatov din Moscova Astfel cu ajutorul instalaiei TOKAMAK au fost atini la nivelul anului
urmtorii parametrii:
- Timpul de confinare a energiei
1
10

s fa de s ce se impune pentru realizarea reactorului

termonuclear)
- Temperatura ionilor
7
8 10 K fa de cerine T
8
10 K).
- Criteriul Lawson
13 3
3 10 s cm ).
Se estimeaz c dac tokamakurile vor reui s conduc la realizarea reactorului termonuclear
acesta va reprezenta o instalaie de putere colosala 2 GW.
A doua cale posibil de realizare a reaciei termonucleare dirijat const n nclzirea ultrarapid a
substanei termonucleare condensate pan la temperatura necesar ntr-un timp de
9
10

s, ncat
plasma s nu aib timp s ias din volumul de nclzire Astfel de regim de supranclzire poate fi
realizat cu ajutorul laserelor de foarte mare putere sau cu ajutorul unor fascicule de electroni.
Se avalueaz c o int solid cu dimensiuni de mm ce const dintr-un amestec de deuteriu i
tritiu poate elibera o energie de
7
10 J dac n ea este introdus sub form de impuls o energie de
4
10
J n decurs de
9
10

s. Deci, sunt necesari laseri de impuls scurt cu energia de

6
10
6
10 J i cu frecven de
repetiie de s Pe aceast direcie s-ar putea ajunge la instalaii termonucleare de puteri nu prea mari
W Pentru prentampinarea mprtierii plasmei i pentru realizarea efectului de
comprimare nclzirea n impulsuri trebuie realizat simultan din toate prile
Se apreciaz c n prezent exist posibilitatea efectiv de realizare a unor instalaii mari capabile s
testeze fizic condiiile necesare funcionrii unui reactor termonuclear RTN Nenumratele probleme
rmase nc n studiu fac ca instalaiile de tip TOKAMAK i celelalte tipuri de RTN avute n vedere s
solicite eforturi de proiectare i tehnologice din domeniile industriale de varf Cu toate eforturile depuse
este puin probabil ca RTN s fie realizai n acest secol

31.Interactia radiatiei (gama) cu substanta.
Daca un fascicul paralel de radiatie trece printr-o substant, unii fotoni vor fi scoi din fascicul datorita unor
acte elementare de interacie.Considernd c probabilitatea de atenuare a fasciculului este aceeai n orice
punct din material, se ajunge la formula cunoscute.

, ude I este intensitatea fasciculului dup ce a parcurs distana x n materialul respectiv.

reprezinta intensitatea fasciculului pentru x=0 , iar este coeficientul liniar de absorbie (de atenuare).
In unele cazuri se introduce coeficientul masic de atenuare

, unde este densitatea materialului. De

asemenea , aa cum am mai aratat , orice interacie poate fi caracterizat de seciunea eficace .Daca

este
numrul centrelor de interaciune pentru procesul elementar considerat, pe unitatea de volum, avem relaiile:

Procesele elemntare de interaciune a fotonilor cu substana sunt: efectul fotoelectric, efectul
Compton i formarea de perechi electon-pozitron. Calculele arat c probabilitatea efectului fotoelectronic
este att mai mare cu ct electonul este mai puternic legat in atom. Seciunea eficace a efectului fotoelectric
depinde de emergia fotonului i de numrul atomic al materialului(~

).
Difuzia Compton are loc cand energia fotonului este mult mai mare decat energia de legtur a
electronului n atom, adic atunci cand electronul poate fi considerat practice liber. Seciunea eficace a
efectului Compton este proporional cu

(unde

). Cum raportul Z/A variaz intre 0,5si 0,4

pentru majoritatea elementelor, ne putem atepta ca coeficientul masic al efectului Compton s variezefoarte
puin de la un element la altul.
Formarea perechii electron-pozitron poate avea loc numai dac

.Probabilitatea formrii
de perechi crete foarte repede cu energia fotonului i pentru energii foarte nalte ajunge la o valoare
constant. Seciunea eficace a efectului formarii de perechi electron-pozitron este proporional cu

.
32.Interacia electronilor cu substana
Cnd un fascicul de electroni monoenergetici traverseaz un strat de material spectrul energetic al
electronilor se schimb, astfel c pe lng micorarea energiei medii, spectrul energetic al electronilor devine
mai larg i asimetric. Pierdere de energie se datoreaz, n principal, ciocnirii neelastice cu electronii din atomii
materialului. n urma acestor ciocniri atomii se ionizeaz i ca urmare a emisiei radiaiei de frnare.
n afeciunea calcului pierderilor de energie prin ionizara atomilor prezint importan numrul
perechilor de ioni formai pe unitatea de lungime. Trebuie s se in seama , desigur, att de ionii primari, ct
i de cei secundari. S-a artat c n limite foarte largi, energia pierdut pentru formarea unei perechi de ioni nu
depinde de natura sau energia particulei ionizante. Variaia medie a energiei electronului pe unitatea de
lungime este:
<dE/dx>=nW
i
, unde n reprezint ionizarea specific, adic numrul de perechi ioni formai pe un
centimetru, iar W
i
este energia medie necesar pentru formarea unei perechi de ioni.
S-a ajuns la formule empirice care concord destul de bine cu datele experimtentale. Astfel, pentru
electroni cu energia maxim cuprins ntre 0.15 MeV i 0.8 MeV parcursul R poate fi calculat prin formula:

Iar pentru E
max
>0.8 MeV, avem

35. Detectori cu scintilatie
Se constataca in urma absortiei unor particule in unele material (fosfori), energia radiatiei
ionizante se transforma in energie luminoasa din domeniul vizibil sau ultraviolet. O serie de cristale organice si
anorganice prezinta proprietati de scintilatie (fluorescent sau fosforecenta). Integrarea impulsului luminos
care apare in urma fenomenului de scintilatie se face cu ajutorul fotomultiplicatorilor. La unul din capetele
fotonului multiplicatorului se aflafotocatodul, din care impulsul ajuns din scintilator scoate electroni. Un
system de electrozi (dinode) este utilizat pentru amplificarea numarului de electroni scosi din fotocatod, prin
fenomenul de emisie secundara. Intre dinode se aplica tensiuni de ordinal sutelor de volti. Fotocatodul este
cuplat optic cu substanta scintilatoare prin intermediul unui ghid de lumina. Impulsul luminos al scintilatiei,
produs la ciocnirea particulei ionizante rapide cu substanta scintilatoare, cade pe fotocatodul (care de obicei
este acoperit cu o substanta fotosensibila, castibiu-cesiu) multiplicatorului electronic si prin effect fotoelectric
scoate din acesta electroni. In fotomultiplicatoarele obisnuite, pentru fiecare electron incident pe o dinoda se
emit, in medie, 2-3 electronisecundari.
In cazul radiatiei , interactiunea fotonilor cu cristalul are loc in doua etape. Prin efectul fotoelectric,
Compton, sau formarea de perechi electron-pozitron se formeaza electroni rapizi, care in urma interactiunii cu
atomii cristalului provoaca scintilatie.
Impulsul luminos format in cristal, si deci impulsul electric la iesirea din fotomultiplicator este foarte
scurt, de numai

s. aceasta particularitate permite utilizarea detectorilor cu scintilatii pentru

inregistrarea unor fluxuri interne de radiatii.
Deoarece intensitatea impulsului luminos emis de cristal este proportionala cu energia pierduta de
particula, iar amplitudinea impulsului electric la iesirea din fotomultiplicator este proportionala cu intensitatea
impulsului luminos, rezulta o extrem de utila proprietate a detectorilor cu scintilatie, si anume amplitudinea
impulsului electric la iesire este proportionala cu energia pierduta de particula in cristal. Aceasta permite
masurarea nu numai a numarului de particule, ci si a energiei acestora.
La alegerea scintilatorilor se tine seama in mod deosebit de eficacitatea acestora, care caracterizeaza
conversia energiei radiatiei in lumina. De obicei, pentru inregistrarea radiatiei se utilizeaza cristale organice
ca antracen, stilben etc., iar pentru inregistrarea radiatiei se utilizeaza cristale anorganice, in special NaI(Tl),
iar pentru inregistrarea particulelor se utilizeaza pe scara larga ZnS(Ag).

36.Protectia contra radiatiilor nucleare
Radiatii=fascicole de particule in miscare.
Clasificare: -radiatii electromagnetice penetrante (radiatii x dure)
-radiatii corpusculare:
-fascicule de particule elementare (electroni, protoni, neutron, mezoni)
-fascicole de nuclee atomice (deutroni,trioni,helioni)
-fascicole de atomi ionizati(He ,Li ,Na )
Interactia radiatiilor nucleare cu substanta este urmata de o serie de efecte locale si globale.Un rol
deosebit il are actiunea radiatiilor asupra materiei vii, asupra organismelor.Efectele biologice ale diferitelor
tipuri de radiatii sunt calitativ identice, dar intensitatea lor depinde de natura si energia radiatiilor, precum si
de marimea expunerii organismului la radiatii.
Interactiile electromagnetice dintre radiatii si organisme sunt urmate de efecte de ionizare. Acest
fenomen afecteaza in special moleculele de apa iar ionii formati reactioneaza chimic cu acizii esentiali ai
nucleelor vii, putand provoca moartea acestor nuclee sau trasformari patologice care impiedica dezvoltarea
lor sau in unele cazuri mutatii biologice. Se constata ca moartea prin iradiere afecteaza in general cellule
bolnave, fapt care conduce la utilizarea radiatiilor in cazul tumorilor maligne.
Iradierile necontrolate cu radiatii nucleare pot produce efecte imediate (iradiere puternica
administrate intr-un timp scurt sau in urma repetarii continue a unei radiatii slabe). Se impune deci asigurarea
unei protectii impotriva radiatiilor nucleare in jurul locurilor unde se afla surse de altfel de radiatii. Si aici avem
mai multe tipuri de protectii.
-Protectia contra radiatiilor si : Particulele cu energii mari dau nastere unei puternice radiatii de
franare cu mare putere de patrundere si care necesita pentru protectie ecrane de plumb. Sursele de radiatii
trebuie inconjurate de material cu Z mic deoarece intensitatea radiatiei de franare este proportional cu Z.
-Ecranarea fascicolelor de radiatii gama si X se face cu material cu densitate mare si deci nr de ordine Z
mare (de regula plumb). Pt evitarea efectului toxic al plumbului, acesta este turnat in forme subtiri de fier sau
este acoperit cu un strat de vopsea.
Ecranare surselor de neutroni: Procesul are loc in doua etape: in prima etapa neutronii sunt incetiniti
cu ajutorul unor moderatoare adecvate iar in a doua etapa neutronii termici sunt captati de peretii ecranului.
Ca absorbanti se utilizeaza compusii borului.
Manipularea surselor de radiatii nucleare este permisa numai in zonele controlate si supravegheate
care trebuie sa posede autorizatie in acest scop.Locurile unde se permite lucrul cu surse radioactive se numesc
unitati nucleare.

PROBLEME
37. Nucleele artificiale de fosfor ( P
32
) i iod ( I
131
) sunt radioactive, avnd timpii de njumtire de 14,3, respectiv 8
zile. Dac n momentul iniial numrul de nuclee de iod era de dou ori mai mare dect numrul de nuclee de fosfor, s
se determine timpul dup care raportul dintre numerele de nuclee radioactive ale celor dou elemente se inverseaz.

zile,

zile
N
2
=2N
1

N
2
(t)=2N
1
(t)

=4

| lnln

ln

38. ntr-o experien de dezintegrare a izotopului radioactiv al magneziului Mg
23
, numrtorul de particule este pus n
funciune la momentul 0 = t . Dup timpul s t 2
2
= acesta nregistreaz
1
N particule , iar dup timpul
1 2
2t t =
nregistreaz de 1,84955 = N ori mai multe particule . S se determine viaa medie a nucleelor de magneziu Mg
23
.

Pt :t=0

, t
1

,t
2
=2t
1

Notam

t
1
=ln0.84955

ln

ln

47. La dezintegrarea nucleului de plutoniu Pu
239
se emite o particul cu energia cinetic MeV 3 , 5 =
o c
E . Sa se
determine:
a) cantitatea de cldur degajat de o cantitate de g 15 preparat ntr-un interval de un an. Timpul de njumtire al
plutoniului este 24000 = T ani.
b) ce energie s-ar degaja n acelai interval de timp numai datorit micrii de recul a nucleelor transformate?

N(t)=

42. Activitatea radioizotopului Co
55
scade cu % 4 ntr-o or. Produsul rezultat din reacie fiind neradioactiv, s se
determine:
a) constanta de dezintegrare;
b) duratamedie de via a radioizotopului;
c) activitatearadioizotopului de Co
55
dup un timp egal cu jumtate din perioada de njumtire, masa preparatului
fiind g 1 = m .
a)

=>
T=1h

=>

|:

=>

|ln=>

{

ln

=>

b)
=

= 90000s
c)
=

t =

=>

. 43. Un radioizotop
1
A sufer un lan de transformri radioactive decurgnd dup schema :
3
2
2
1
1
A A A


(stabil),unde
1
i
2
sunt constantele de dezintegrare ale transformrilor respective. Dac la momentul 0
0
= t existau
01
N nuclee radioactive ale radioizotopului
1
A s se stabileasc legea de acumulare a izotopului stabil
3
A .
(1)

. Integrand se obtine

(2)

(3)

.Integrand, tinandcont de conditia

, se obtine