Cuprins

1. Nucleului atomic
Constituenii nucleului atomic Masa nucleului Energia de legatura Defect de masa

2. Fore nucleare si modele nucleare

Modelul picaturii Modelul paturilor nucleare 3. Reacii nucleare Fuziunea nuclear Fuziune

4. Dezintegrarea radioactiva

Dezintegrarea alfa Dezintegrarea gama Legea dezintegrrii radioactive

1. Nucleului atomic

n urma experimentelor s-a stabilit c masa atomului i toat sarcina pozitiv este concentrat ntr-un volum mic in centrul atomului, zon numit nucleu atomic. n jurul nucleului graviteaz un numr de electroni care compenseaz sarcina pozitiv a nucleului. La sfritul secolului trecut a fost descoperit radioactivitatea. Emisia din atomi a unor particule ncrcate i neutre din punct de vedere electric, cum ar fi radiaiile: alfa, beta, gama, s-a constat c ar fi emise din nucleu. Acest lucru a dus la concluzia c nucleul ar avea i el o structur. Dup descoperirea neutronului de ctre Chadwick n 1932, Heisenberg i Ivanenko au elaborat n 1933 modelul protono-neutronic al nucleului. Conform acestui model, nucleul este alctuit din protoni i neutroni. Un nucleu este format din Z protoni i A-Z neutroni. Acest model este n concordan cu rezultatele experimentale referitoare la sarcina, masa i spinul nuclear. n funcie de numrul de protoni i neutroni nucleele au fost mprite n: Izobari au aceeai greutate, acelai A: 3 He, 3 H ;
14

C , 14 N , 14 O

Izotopi au acelai numr de ordine, acelai Z: 11 C,12 C,13 C,14 C Izotoni acelai numr de neutroni, acelai A-Z:
14 6 15 C,16 8 O, 7 N

Izomeri acelai Z, acelai A, dar au timpul de via diferit, ceea ce nseamn c izomerii constituie acelai mediu n diverse stri de excitare. Trecerea dintr-o stare n alta se face prin emisia unui foton de la unul la altul. Nuclee oglind perechi de izobari n care numrul de protoni dintr-un nucleu
14 este egal cu numrul de neutroni din cellalt nucleu: 14 6 C , 8 O; 3 1

H , 23 He .

Sarcina nucleului atomic reprezint numrul de protoni din nucleu: Q = Ze . Determinarea sarcinii nucleului nseamn determinarea numrului de ordine Z.

Constituientii nucleului atomic

In compozitia nucleului intra Z protoni. -masa protonului: mp=(1,0072764700,00000011)u deci masa protonului este aproape egala cu 1u -masa neutronului: mn=(1,0086650,000003)u aproximativ 1u nucleul este format din Z protoni si (A-Z) neutroni -numarul de masa A este egal cu numarul de protoni si de neutroni din nucleu si indica aproximativ masa sa -nucleonii sunt constituentii nucleului.

Masa nucleului
Masa nucleului se poate scrie ca suma maselor nucleonilor componeni
M = Zm p + ( A Z ) m n i se exprim n uniti de mas.1u=m(12C)/12. Unitatea de

mas are valoarea u=1,66 10-27Kg. Comparnd valorile experimentale ale maselor cu cele rezultate din formula
M = Zm p + ( A Z ) m n s-a constatat c masa determinat experimental este mai mic

dect cea determinat teoretic.

M = Zm p + ( A Z ) m n m

unde m este numit defect de mas.

m = M teoretic M exp erimental

m s-a interpretat ca fiind corespunztor unui defect de energie pe baza

relaiei lui Einstein:
E = m c 2

Un nucleu constituie un sistem legat de particule i pentru a scoate o particul din acest sistem este necesar s furnizm nucleului o anumit cantitate de energie egal cu energia cu energia de legtur a particulei n nucleu. Acest defect de energie s-a interpretat ca fiind energia pe care o elibereaz nucleele la formarea lui din nucleoni liberi i care este strict egal cu energia pe care trebuie

s o furnizm nucleului pentru al desface n nucleonii componeni, aceast energie este energia de legtur a nucleului.
E E leg m = E leg c2

M = Zm p + ( A Z ) m n

E leg c2

Dac energia de legtur este mare, nucleul este mai stabil, diferena dintre suma maselor nucleonilor componeni i masa nucleului este mai mic. Stabilitatea nucleelor reprezint energia de legtur raportat la numrul de nucleoni din nucleu
E leg A

. Cum nu toi nucleonii au aceeai energie de legtur se

E leg A

vorbete despre valoarea medie a energiei de legtur pronuclear

8.6MeV

7.6MeV

4He

16O

40Co

60Ni

Fig. 1. Variaia stabilitii nucleului n funcie de numrul de mas

E leg A

Maximul se realizeaz n jurul lui A=60 cu

=8.6 MeV. Nucleele de la

mijlocul sistemului periodic se caracterizeaz prin stabilitate mare, iar cele uoare i mai grele au stabilitatea mai mic. Raportul dintre numrul de protoni i numrul de neutroni din nucleu este o msur a stabilitii nucleului.

Dac reprezentm grafic poziia nucleelor ntr-un sistem de coordonate Z i N=(A-Z) se constat urmtoarele:

a b

Fig.2.DiagramaSegr. a) surplus de protoni, b) surplus de neutroni c)curba de stabilitate, Z=N. Pentru nucleele uoare stabilitatea se realizeaz la Z/N = 1. Pe msur ce numrul de mas crete stabilitatea se deplaseaz spre nuclee cu numr de neutroni mai mare dect numrul de protoni. Deasupra acestei curbe de stabilitate se gsesc nuclee cu surplus de protoni faa de nucleele stabile. Sub aceast curb se gsesc nucleele cu surplus de neutroni. Cum n natur orice sistem tinde de la sine s treac spre o stare ct mai stabil ,nucleele de deasupra curbei de stabilitate i va transforma un proton
+ n neutron, ceea ce nseamn c ele sunt nuclee active(emisie de pozitroni),

iar cele de sub curba de stabilitate i vor transforma un neutron n proton fiind
nuclee active(emisie de electroni).

p n + + + ~ n p + +

Raza nucleului atomic reprezint distana pn la care se fac simite forele nucleare specifice, acele fore care asigur stabilitatea unui nucleu format dintrun numr mare de protoni intre care se exercit fore de repulsie coulombian. Momente cinetice i momente magnetice ale nucleului. Existenta acestor momente a rezultat din despicarea liniilor de structura fina a spectrelor, numita structura hiperfina. Astfel spinul nuclear este:

I = I ( I +1)

I = g I
unde

I ( I +1) n

n =

eh J 10 27 4m p T

I reprezint momentul magnetic nuclear i n magnetonul nuclear.

Energia de lagatura pe nucleon

Energia de legatura pe nucleoni:

O valoare mare a energiei de legatura pe nucleon inseamna o stabilitate mare a nucleului. Nucleele de masa intermediare, cu A cuprins intre 40 si 140 au energia de legatura pe nucleon maxima

2. Fore nucleare si modele nucleare

Bariera de potential. Nucleul format din protoni si neutroni este o formatie stabila, ceea ce da de nota ca intre nucleoni se exercita forte atractive foarte puternice, care, cel putin la distante mici, compenseaza si intrec fortele de repulsie electrostatice dintre protoni. Experientele de difuzie a particulelor au aratat ca distente inferioare lui 10 cm nu se mai aplica riguros legea lui Colomb, intrucat peste fortele de repulsie se suprapun fortele de atractie. Cu acelesi rezultate s-au soldat si experientele de difuzie a protonilor si neutronilor rapizi. La distante mici apar forte atractive chiar si intre protoni. Fortele atractive dintre nucleoni care asigura coeziunea nucleului se numesc forte nucleare. Ele sunt forte de bataie scurta, se anuleaza foarte repede cu distanta, spre deosebire de fortele coulombiene care se resimt inca la distante considerabile (forte de bataie
6

lunga). In consecinta fortele de atractie nucleare vor actiona numai intre nucleonii vecini, iar fortele de repulsie electrostatice intre toti protonii din nucleu. In campul electrostatic al nucleului protonul poseda energia potentiala. Reprezentand in functie de distanta r, se capata o hiperbola echilaterala. Daca se tine cont si de fortele atractive, in apropierea nucleului energia potentiala totala nu va creste la infinit, ci numai pana la maxim, atins atunci cand fortele atractive echilibreaza pe cele repulsive. Fie R distanta la care acest lucru se realizeaza. La distantele r<R atractia predomina si Ep scade, devenind chiar negativa in pozitia de echilibru stabil. Variatia lui E in functie de r ne arata ca nucleul se afla intr-o groapa de potential, impresmuita de o bariera de potential de inaltime E . Presupunand ca distanta R masoara raza nucleului si ca legea lui Coulomb s-ar aplica pana la varful barierei, se poate evalua inaltimea barierei punand r=R in relatia. Dupa conceptia clasica, o particula ar putea parasi nucleul daca ar ajunge pe varful barierei de potential. Odata ajunsa acolo, fortele de repulsie electrostatica ar efectua un lucru asupra ei, particula s-ar "rostogoli" de pe bariera si ar primi o enrgie cinetica egala cu E . Datele experimentale contrazic insa aceasta conceptie clasica. Luand pentru raza nucleului de uraniu 9*10 cm, pentru inaltimea barierei de potential obtinem E =29MeV. Particulele emise de nucleul U au in schimb o energie de numai 4.15MeV. S-ar putea crede ca sa evaluat gresit raza nucleului. Dar razele emise de ThC', avand energia de 8.8 MeV, nu pot patrunde in nucleul U, Sunt reflectate de bariera de potential. Acest fenomen nu poate fi explicat cu ajutorul fizicii clasice. Lucrurile se petrec ca si cum particula din nucleu ar "sapa un tunel" prin bariera de potential si energia sa ar corespunde numai inaltimii la care a fost sapat acest tunel. Fenomenul a capatat denumirea de efect de tunel si a fost explicat doar de mecanica cuantica.

Modelul picaturii
Ca si in cazul atomului, vom cauta acum sa vedem cum este construit nucleul, cunoscand componentii si fortele ce sunt in joc. In interiorul nucleului, fortele nucleare sunt cele predominante si deci ele vor determina in prima aproximatie nodul de aranjare a nucleonilor in nucleu. Fiind forte de distanta scurta de actiune, fortele nucleare vor actiona practic numai asupra primilor vecini, pe cand fortele electrostatice vor actiona asupra totalitatii protonilor din nucleu. Aceste deosebiri vor conduce la o crestere mai rapida a numarului de neutroni decat de protoni pentru nucleele stabilite. Cu alte cuvinte neutronii joaca un rol de ciment in edificiul nuclear. Din cauza fortelor nucleare puternice, de atractie, particulele din nucleu sunt strans unite, astfel incat formeaza un sistem compact. Se poate spune de asemenea ca nucleonii de la periferia nucleului vor fi sub actiunea unor forte indreptate spre centrul nucleului asemanatoare fortelor de tensiune superficiala. Toate aceste observatii ne permit sa aproximam nucleul cu o picatura de lichid, in care fiecare particula la volumul total nuclear cu volumul sau propriu, care este aproximativ constant (vo). In acest caz putem scrie: voA = 4R/3, de unde: R = ro(A) , cu ro = 1.510 cm, unde A este numarul de masa, R- raza medie a nucleului sferic, ro- o constanta care este determinata experimental. Aceasta formula semi-empirica, se verifica bine experimental si dovedeste astfel corectitudinea acestei imagini simple asupra nucleului. Folosindu-ne de aceasta relatie, putem calcula densitatea materiei nucleare care este: 1.67210 A = M/V =---------------- 10 kg/m. 4/3 ro A

Rezulta de aici o valoare enorm de mare pentru densitatea materiei nucleare, cat si faptul ca densitatea nu depinde de tipul nucleului. Toate aceste concluzii, concordante cu experienta, ca si altele pe care nu le vom discuta, fac din modelul picaturii un ajutor pretios in intelegerea fenomenelor nucleare.

Modelul paturilor nucleare

Asemanator cu periodicitatea proprietatilor fizico-chimice ale elementelor, si in cazul nucleelor au fost descoperite unele proprietati de periodicitate. Se constata astfel, ca nucleele cu un numar de 2,8,20,50,82,126,..... protoni, au o energie de legatura mai mare ca celelalte nuclee si deci sunt mai stabile. Aceasta observatie, ca si multe altele, nu pot fi explicate prin modelul picaturii. Periodicitatea unor proprietati nucleare, functie de numarul de protoni sau de neuroni, indica existenta in interiorul nucleului a unor paturi nucleare. Din cauza impachetarii stranse a nucleonilor, existenta acestor paturi nu mai este legata si de o grupare spatiala corespunzatoare a nucleonilor. Pe baza acestui model de paturi, se pot determina starile de energie ale nucleonilor din nucleu, care se dovedesc a fi cuantificate. Modelul paturilor nucleare pune in evidenta astfel caracterul individual al miscarii particulelor in nucleu, spre deosebire de modelul picaturii care scoate in evidenta comportarea colectiva a nucleonilor in nucleu. Pe langa aceste doua modele nucleare, au mai fost dezvoltate si alte modele mai mult sau mai putin complete. Dintre toate, cel care in momentul de fata pare a descrie cel mai bine comportarea nucleonilor in nucleu, ca si proprietatile nucleelor, este modelul generalizat, care reuneste atat caracterul colectiv al miscarii nucleonilor, dat de modelul picaturii, cat si aspectele individuale ale miscarii lor, descrise in cadrul modelului paturilor nucleare.

3. Reactii nucleare
Reactia nucleara este procesul prin care doua particule sau sisteme de particule
9

interactioneaza prin forte nucleare si ansamblul se desface in mai multe particule sau sisteme de particule - produsii de reactie sunt particulele sau nucleele din starea finala - reactia nucleara: a+X->Y+b unde a: particula sau nucleul proiectil care este de obicei accelerat pentru a produce reactia X:nucleul tinta Y:nucleul rezidual b:particula sau nucleul mai usor rezultat din reactie Notatia prescurtata: X(a,b)Y - o reactie nucleara se poate produce numai daca sunt indeplinite o serie de conditii

Legi de conservare in interactiunile nucleare

Legea conservarii energiei Energia sistemelor va fi energia totala relativista: W=mc2=m0c2+Ec Legea conservarii energiei totale relativiste: Wa+Wx=Wy+Wb Deci:

Energia de reactie:

Legea conservarii impulsului

10

Legea conservarii sarcinii electrice

Suma sarcinilor electrice ale particulelor inainte de reactie este egala cu suma sarcinilor electrice ale particulelor dupa reactie

Legea conservarii numarului de nucleoni

Legea dezintegrarii radioactive

11

N(t) - numarul de sisteme in stare excitata la momentul t N0 - numarul de sisteme in stare excitata la momentul initial t=0 Viata medie a sistemului t = 1/P inversul probabilitatii de tranzitie in unitatea de timp Timpul de injumatatire T1/2 - timpul dupa care se dezintegreaza jumatate din numarul N0 de nuclee in stare metastabila

Fuziune si fisiune nucleara

Fuziunea nuclear a fost realizat pentru prima dat prin anii 1930 prin bombardarea unei inte continnd deuteriu, izotopul hidrogenului cu masa 2, cu deuteroni ntr-un ciclotron. Pentru a ccelera raza de deuteroni este necesar folosirea unei imense cantiti de energie, marea majoritate transformndu-se n cldur. Din aceast cauz fuziunea nu este o cale eficient de a produce energie. n anii 1950 prima demonstraie la scar larg a eliberrii unei cantiti mari de energie n urma fiziunii, necontrolat a fost fcut cu ajutorul armelor termonucleare n SUA, URSS, Marea Britanie i Frana. Aceast experien a fost foarte scurt i nu aputut fi folosit la producerea de energie electric. n cadrul fisiunii, neutronul, care nu are sarcin electric poate interaciona uor cu nucleul, n cazul fuziunii, nucleele au amndou sarcin pozitiv i n mod natural nu pot interaciona pentru c se resping conform legii lui Coulomb, lucru care trebuie contacarat. Acest lucru se poate face cnd temperatura gazului este suficient de mare 50-100 milioane C.

ntr-un gaz de hidrogen greu izotopii deuteriu i tritiu la aa temperaturi are loc fuziunea nuclear, eliberndu-se aproximativ 17,6 MeV pe element de fuziune.

12

Energia apare la nceput ca energie cinetic a lui heliu 4, dar este transformat repede n cldur. Dac densitatea de gaz este sufucient, la aceste temperaturi trebuie s fie de 10-5 atm, aproape vid, energia nucleului de heliu 4 poate fi transferat gazului de hidrogen, meninndu-se temperatura nalt i realizndu-se o reacie n lan. Problema de baz n atingerea fuziunii nucleare este cldura gazului i existena unei cantiti suficiente de nuclee pentru un timp ndelungat pentru a permite eliberarea unei energii suficiente pentru a nclzi gazul. O alt problem este captarea energiei i convertirea n energie electric. La o temperatur de 100.000 C toi atomii de hidrogen sunt ionizai, gazul fiind compus din nuclee ncrcate pozitiv i electroni liberi ncrcai negativ, stare numit plasm. Plasma cald pentru fuziune nu se poate obine din materiale obinuite. Plasma s-ar rci foarte repede, i pereii vasului ar fi distrui de cldur. Dar plasma poate fi controlat cu ajotorul magneiilor urmnd liniile de cmp magnetic stnd departe de perei. n 1980 a fost realizat un astfel de dispozitiv, n timpul fuziunii temperatura fiind de 3 ori mai mare ca a soarelui. O alt cale posibil de urmat este de a produce fiziune din deuteriu i tritiu pus ntr-o sfer mic de sticl care s fie bombardat din mai multe locuri cu ul laser pulsnd sau cu raze ionice grele. Acest procedeu produce o implozie a sferei de sticl, producndu-se o reacie termonuclear care aprinde carburantul. Progresul n fuziunea nuclear este promitor dar nfptuirea de sisteme practice de creare stabile de reactie de fuziune care s produc mai mult energie dect consum va mai lua ceva decenii pentru realizare. Activitatea de experimentare este scump. Totui unele progrese sau obinut n 1991 cnd o cantitate important de energie (1,7 milioane W) a fost produs cu ajutorul reacie de fuziune controlat n Laboratoarele JET din Finlanda. n 1993 cercettorii de la Universitatea din Princeton au obinut 5.6 milioane W. n ambele cazuri s-a consumat mai mult energie dect s-a creat.

13

Dac reacia de feziune devine practic ofer o serie de avantaje: o surs de deuteriu aproape infinit din oceane, imposibilitatea de a produce accidente din cauza cantitii mici de carburant, reziduriile nucleare sunt mai puin radioactive i mai simplu de manipulat.

4.Dezintegrarea radioactiva

Radioactivitatea este o proprietate a nucleelor atomice de a se dezintegra spontan prin emisia unor radiaii alfa i gama.

Legea dezintegrarii radioactive

Probabilitatea de dezintegrare a unui nucleu n unitatea de timp este si se numeste constanta de dezintegrare. Unitatea de msur n S.I este s-1 Activitatea unui eantion radioactiv se noteaz cu i reprezint probabilitatea de dezintegrare a celor N nuclizi radioactivi din eantionul respectiv. Studiind elementele radioactive Rutherford i Sody au descoperit c procesele de dezintegrare sunt procese ce se supun unor legi statistice, nu se poate prevedea momentul cnd un anumit nuclid radioactiv din surs se va dezintegra . au stabilit i c dezintegrarea unui nuclid nu este influenat de ceilali nuclizi existeni n eantionul radioactiv. A este direct proporional cu numrul de nuclizi radioactivi din surs. Legea integral a dezintegrrii radioactive stabilit experimental pe
t () baza rezultatelor lui Rutherford i Sody este: N t = N 0 e , N 0 este numrul de

nuclizi radioactivi din eantion la momentul t = 0, N(t) este numrul de nuclizi radioactivi care au rmas nedezintegrai dup timpul t.

14

dN = N t dN = N e dt 0 dt Prin difereniere se obine . Ultima relaie reprezint dN legea diferenial a dezintegrrii radioactive, dt fiind numrul de nuclizi care se dezintegreaz n unitatea de timp. dN = = N reprezint probabilitatea ca ce cele n nuclee s se dezintegreze dt n unitatea de timp. Legea de dezintegrare radioactiv este: = 0 e t

n laborator o surs S de radioactivitate i cu ajutorul unui detector de radiaii care nregistreaz numrul de radiaii ce intr n detector n unitatea de timp, exprimnd viteza de numrare R. Legtura dintre R i activitatea sursei. Orice surs radioactiv nepolarizat emite izotop, cu aceeai probabilitate n toate direciile, n detector ajunge numai 4 , 4 factor

radiaiile emise sub un unghi solid . Pe detector ajung numai

geometric, nu toate radiaiile ajunse pe detector dau un impuls de aceea se definete eficacitatea sursei , reprezint raportul dintre numrul de radiaii nregistrate (numrul impulsurilor la ieire) i numrul de radiaii ajunse pe 4

detector. Deci vor fi nregistrate. Exemplu: fie sursa de cobalt 60.

60 27 60 Co 28 Ni

Nichelul nu trece direct n starea fundamental datorit regulilor de selecie, trece ntr-o stare mai puin excitat dup care n starea fundamental prin dezintegrri gama.

15

Co

Ni

Fig. 5. Schema dezintegrrii sursei de cobalt ntre R i numrul de nuclee din surs dezintegrate n unitatea de timp exist relaia: R=(G s) , s factor de schem, G factor geometric. Putem scrie legea de dezintegrare i pentru viteza de numrare: R = R 0 e t Metodele de msurare a activitii unei surse radioactive sunt de dou feluri: absolute i relative. Metodele absolute prezint metoda geometric i metoda coincidenelor. Metoda geometric presupune o surs cu o activitate pe care trebuie s o msurm situat la o distan fa de detector i determinm viteza de numrare a detectorului. Trebuie s cunoatem tipul de radionuclid i modul de dezintegrare pentru a ti factorul de schem s. Cunoscnd tipul de radiaie emis i tipul de detector se poate lua din tabele valoarea lui . d s d = 2 d G = 4 , = R G s (Bq)

Unitatea de msur a activitii sursei n S.I. este Becquerel (1Bq = descrcare /secund). 1 Curie = 3,7 10 Bq reprezint activitatea unui gram de radiu.
10

Metoda se numete geometric deoarece trebuie evaluat d. Metoda relativ presupune existena unei surse etalon a crui activitate este cunoscut i vrem s exprimm activitatea unei surse x n funcie de activitatea
16

sursei etalon e. Se face o msurtoare cu sursa etalon i una cu cea cu activitate necunoscut n aceleai condiii geometrice i cu acelai detector. R e = (G e e se )e R x x G xxsx = R x = (G x x sx ) x R e e G e es e

Dar: G e = G x , s e = s x , e = x deoarece avem aceleai condiii geometrice, acelai tip de surs i acelai detector. n aceste condiii avem x = e Rx Re .

Mrimi caracteristice:
t 1. Constanta de dezintegrare . O determinm plecnd de la R = R 0 e .

R R0

Fig. 6. Graficul dezintegrrii radioactive Logaritmm i obinem: ln R = ln R0 -t

lnR lnR0

Fig. 7. Panta dreptei din figura 7. Reprezint valoarea constantei de dezintegrare.

17

2. Timpul de njumtire T reprezint intervalul de timp dup care numrul de nuclee rmase nedezintegrate n surs se reduce la jumtate. N0 ln 2 = N 0 e T T= ln 2 = T N(T) = 2 Dac cunoatem putem determina timpul de njumtire. Pentru nuclizii care au timpul de njumtire relativ mic (de ordinul orelor, zilelor) acesta poate fi determinat direct prin variaia vitezei de numrare n timp. 3. Timpul mediu de via viaa medie a nuclizilor din sursa radioactiv. Se definete ca o medie statistic:

t dN
0

dn
0

1 1 = t dN = t N 0 e t dt N0 0 N0 1

Dup integrare rezulta

4. Activitatea specific s reprezint activitatea unitii de mas de preparat s = M. s = V

radioactiv.

Dac preparatul este lichid se definete sub forma: surs mai mare de substan radioactiv.

Activitatea specific este util pentru a prepara surse de activitate dat dintr-o

Radiatia alfa
Cercetrile experimentale au artat c radiaiile alfa sunt constituite din particule ncrcate pozitiv care s-au dovedit a fi nuclee de 2 He n micare rapid, avnd o 10 3 km s . Majoritatea nuclizilor radioactivi naturali emit
4

vitez aproximativ 20

radiaii alfa. n urma unei dezintegrrii alfa, nuclidul derivat este situat n tabelul lui Mendeleev cu dou csue la stnga nuclidului generator:
18

A Z

4 4 X A Z 2 Y + 2 He

Radiatia gama
Aceste radiaii nu sunt influenate de cmpul electric sau magnetic. Ele sunt de natur electromagnetic i pot suferi fenomene de reflexie refracie, difracie i interferen. Radiaiile gama nsoesc dezintegrrile alfa atunci cand nucleul derivat, aflat ntr-o stare excitat, revine la starea fundamental prin emisie de fotoni gama. Prin emitere de radiaii nucleul i schimb alctuirea. Avem de a face cu transformarea spontan a unei specii nucleare n alta, o transmutaie nucleara.

19