Forte nucleare si modele nucleare - Modelul picaturii, Modelul paturilor nucleare

Forte nucleare si modele nucleare

Bariera de potential. Nucl eul format din protoni si neutroni este o formatie stabila, ceea ce da de nota ca intre nucleon i se exercita forte atractive foarte puternice, care, cel putin la distante mici, compenseaza si intrec fortele de repulsie electros tatice dintre protoni. Experien tel e de difuzie a particulelor au aratat ca distente inferioare lui 10 cm nu se mai aplica riguros legea lui Col omb, intrucat peste fortele de repulsie se suprapun fortele de atractie. Cu acelesi rezultate s-au soldat si experientele de difuzie a proton ilor si neutronil or rapizi. La distante mici apar forte atractive chiar si intre proton i. Fortel e atractive dintre nucleoni care asigura coeziunea nucleului se numesc forte nucleare. Ele sunt forte de bataie scurta, se anuleaza foarte repede cu distanta, spre deosebire de fortel e coulombiene care se resimt inca la distante considerabile (forte de bataie lunga). In consecin ta fortel e de atractie nucleare vor actiona numai intre nucleonii vecini, iar fortel e de repulsie electros tatice intre toti protonii din nucleu. In campul electros tatic al nucleului protonul poseda energia poten tiala. Reprezentand in functie de distanta r, se capata o hiperbol a ech ilateral a. Daca se tine cont si de fortele atractive, in apropierea nucleului energia potential a total a nu va creste la infinit, ci numai pana la maxim, atins atunci cand fortele atractive echilibreaza pe cel e repulsive. Fie R distanta la care acest lucru se realizeaza. La distantel e r<R atractia predomina si Ep scade, devenind chiar negativa in pozitia de echil ibru stabil. Variatia lui E in functie de r ne arata ca nucleul se afla intr-o groapa de potential, impresmuita de o bariera de potential de inaltime E. Presupunand ca distanta R masoara raza nucleului si ca legea lui Coulomb s-ar aplica pana la varful barierei, se poate evalua inaltimea barierei punand r=R in relatia. Dupa con ceptia clasica, o particula ar putea parasi nucleul daca ar ajunge pe varful barierei de poten tial. Odata ajunsa acolo, fortele de repulsie electrostatica ar efectua un lucru asupra ei, particula s-ar "rostogol i" de pe bariera si ar primi o enrgie cinetica egala cu E. Datele experimen tal e con trazic insa aceasta con ceptie clasica. Luand pentru raza nucleului de uraniu 9*10 cm, pentru inaltimea barierei de potential obtinem E=29MeV. Particulel e emise de nucleul U au in schimb o energie de numai 4.15MeV. S-ar putea crede ca sa evaluat gresit raza nucleului. Dar razele emise de ThC', avand energia de 8.8 MeV, nu pot patrunde in nucleul U, Sunt reflectate de bariera de poten tial. Acest fenomen nu poate fi explicat cu ajutorul fizicii clasice. Lucrurile se petrec ca si cum particula din nucleu ar "sapa un tunel" prin bariera de poten tial si energia sa ar corespunde numai inaltimii la care a fost sapat acest tunel. Fen omenul a capatat denumirea de efect de tunel si a fost explicat doar de mecan ica cuantica.

Modelul picaturii
Ca si in cazul atomului, vom cauta acum sa vedem cum este construit nucleul, cunoscand compon entii si fortele ce sunt in joc. In interiorul nucleului, fortele nucleare sunt cele predominante si deci ele vor determina in prima aproximatie nodul de aranjare a nucleonilor in nucleu. Fiind forte de distanta scurta de actiune, fortel e nucleare vor actiona practic numai asupra primil or vecini, pe cand fortele electrostatice vor action a asupra totalitatii proton ilor din nucleu. Aceste deosebiri vor condu ce la o crestere mai rapida a numarului de neutroni decat de proton i pentru nucleele stabilite. Cu alte cuvinte neutronii joaca un rol de ciment in edificiul nuclear. Din cauza fortel or nucleare puternice, de atractie, particul ele din nucleu sunt strans unite, astfel incat formeaza un sistem compact. Se poate spune de asemenea ca nucleonii de la periferia nucleului vor fi sub actiunea unor forte indreptate spre centrul nucleului asemanatoare fortel or de tensiune superficiala. Toate aceste observatii ne permit sa aproximam nucleul cu o picatura de lichid, in care fiecare particul a la volumul total nuclear cu volumul sau propriu, care este aproximativ constant (vo). In acest caz putem scrie:

voA = 4R/3, de unde:

R = ro(A) , cu ro = 1.510 cm, unde A este numarul de masa, R- raza medie a nucleului sferic, ro- o constanta care este determin ata experimental. Aceasta formula semi-empirica, se verifica bine experimen tal si dovedeste astfel corectitudin ea acestei imagini simple asupra nucleului. Folosindu-ne de aceasta relatie, putem cal cula densitatea materiei nucleare care este: 1.67210 A = M/V =---------------- 10 kg/m. 4/3 ro A

Rezulta de aici o val oare enorm de mare pentru densitatea materiei nucleare, cat si faptul ca densitatea nu depinde de tipul nucleului. Toate aceste con cluzii, concordan te cu experien ta, ca si altele pe care nu le vom discuta, fac din modelul picaturii un ajutor pretios in intelegerea fenomenel or nucleare.

Modelul paturilor nucleare

Asemanator cu periodicitatea proprietatilor fizico- chimice ale elementel or, si in cazul nucleelor au fost descoperite unele proprietati de periodicitate. Se constata astfel, ca nucleele cu un numar de 2,8,20,50,82,126,..... proton i, au o energie de legatura mai mare ca celel alte nuclee si deci sunt mai stabile. Aceasta observatie, ca si multe altele, nu pot fi explicate prin modelul picaturii. Periodicitatea unor proprietati nucleare, functie de numarul de proton i sau de neuroni, indica existenta in interiorul nucleului a unor paturi nucleare. Din cauza impachetarii stranse a nucleonil or, existenta acestor paturi nu mai este legata si de o grupare spatial a corespunzatoare a nucleonilor. Pe baza acestui model de paturi, se pot determina starile de energie ale nucleon ilor din nucleu, care se dovedes c a fi cuantificate. Modelul paturilor nucleare pune in evidenta astfel caracterul individual al miscarii particulel or in nucleu, spre deosebire de modelul picaturii care scoate in evidenta comportarea col ectiva a nucleon ilor in nucleu. Pe langa aceste doua model e nucleare, au mai fost dezvoltate si alte modele mai mult sau mai putin complete. Dintre toate, cel care in momentul de fata pare a descrie cel mai bine comportarea nucleonil or in nucleu, ca si proprietatil e nucleel or, este modelul generalizat, care reuneste atat caracterul colectiv al miscarii nucleonil or, dat de modelul picaturii, cat si aspectel e individuale ale miscarii lor, descrise in cadrul modelului paturil or nucleare.