Forte nucleare.

Modele
nucleare

Lomanariu Ovidiu 12i

Forța nucleară
 Forța nucleară (sau interacțiunea nucleon-nucleon sau forța reziduală
tare) este o forță care acționează între protoni și neutronii din atomi.
Neutronii și protonii, ambii nucleoni, sunt afectați de forța nucleară
aproape identic. Deoarece protonii au sarcină +1 e, ei interacționează
printr-o forță electrică care tinde să-i îndepărteze unii de alții, dar la mică
distanță forța nucleară de atracție este suficient de puternică pentru a
depăși forța electromagnetică. Forța nucleară leagă nucleonii în nucleele
atomice.
 Forța nucleară este o atracție puternică între nucleoni la distanțe de
aproximativ 1 femtometru (fm sau 1,0 × 10 -15 metri), dar scade rapid până
la valori nesemnificative la distanțe de peste 2,5 fm. La distanțe mai mici
de 0,7 fm, forța nucleară devine una de respingere. Această componentă
de respingere este responsabilă de dimensiunea fizică a nucleelor,
deoarece nucleonii nu pot ajunge mai aproape unii de alții decât permite
forța. Prin comparație, dimensiunea unui atom, măsurată în angstromi (Å ,
sau 1,0 × 10 -10 m), este cu cinci ordine de mărime mai mare. Forța
nucleară nu este însă simplă, deoarece depinde de spinul nucleonilor, are
o componentă tensorială și poate depinde de impulsul relativ al
nucleonilor. Forța nucleară tare este una dintre forțele fundamentale ale
naturii.
 Forța nucleară joacă un rol esențial în stocarea
energiei utilizate în energia nucleară și în armele
nucleare. Este nevoie de lucru mecanic (energie)
pentru a aduce împreună protonii încărcați
electric împotriva forței electrice de respingere.
Această energie este stocată atunci când protonii
și neutronii sunt strânși împreună de forța
nucleară pentru a forma un nucleu.
 Masa unui nucleu este mai mică decât suma
totală a masei individuale a protonilor și a
neutronilor. Diferența de masă este cunoscută
sub denumirea de defect de masă(d), care poate
fi exprimată în echivalent energetic. Energia(d) se
eliberează atunci când un nucleu greu se separă
în două sau mai multe nuclee mai ușoare.
Această energie este energia potențială
electromagnetică eliberată atunci când forța
nucleară nu mai ține împreună fragmentele
nucleare încărcate electric.
Modele nucleare
 Studiile asupra proprietăţilor
nucleelor şi fenomenelor nucleare, în
general, au condus la elaborarea unor
modele nucleare pe baza cărora să se
poată explica unitar comportarea
nucleelor.
 Există două modele nucleare clasice
mai importante: modelul nuclear în
picătură şi modelul păturilor nucleare
precum şi un model care îmbină unele
din caracteristicile celor două, dar
explică şi alte proprietăţi ale nucleului
decât acestea, şi anume, modelul
generalizat al nucleului.
 Modelul nucleului în picătură, conform căruia nucleul are o comportare
asemănătoare cu o picătură de lichid, se bazează pe următoarele
proprietăţi ale nucleului:
 • Nucleul are un volum bine delimitat;
 • Numărul de nucleoni din unitatea de volum, distanţa medie dintre
nucleoni şi densitatea materiei nucleare au aceleaşi valori pentru toate
nucleele;
 • Forţele de legătură dintre nucleoni sunt forţe cu rază mică de acţiune,
ele exercitându-se numai între un număr limitat de nucleoni;
 • Nucleonii din stratul superficial exercită o tensiune superficială, la fel ca
moleculele din stratul de la suprafaţa unei picături de lichid
 Conform acestui model, nucleul este presupus a fi o
picătură sferică de lichid nuclear incompresibil şi
care este încărcat electric cu sarcină pozitivă.
 Pe baza modelului în picătură se pot explica
apariţia energiei de legătură a nucleului precum şi
reacţiile nucleare, fisiunea şi fuziunea. Nu
se poate însă face nici un fel de evaluare asupra
niveleleor energetice ale nucleului. Pentru obţinerea
acestora şi confruntarea rezultatelor cu experienţa s-
a elaborat modelul în pături.
 Acest model are la bază aserţiunea că fiecare
nucleon se deplasează într-un potenţial mediu creat
de toţi nucleonii. Acest potenţial este de forma unei
gropi simetrice dreptunghiulare în cazul nucleelor
grele şi parabolice în cazul nucleelor uşoare
Bibliografie
 -Wikipedia
 -Scribd