Mihail Sadoveanu

1880- 1961
Epoca în care scrie Sadoveanu este epoca marelui roman realist , dar și a romanului
modern. Sadoveanu se individualizează prin creația sa de mare originalitate , atât în literatura
română, cât și în cea universală. Rămâne un realist cu viziune romantică și un romantic care
aduce detalii ca un realist : ,,Are realismul unui Balzac și melancolia unui romantic’’.
(G.Călinescu)

Mentorul modernismului românesc, criticul Eugen Lovinescu, remarca puternicul

temperament liric al lui Sadoveanu și faptul că talentul său nu s-a putut obiectiva decât arareori,
caracterul epic al operei sale rămânând pur formal. Cu alte cuvinte, este foarte multă poezie în
proza sadoveniană, pentru că, în fața realității, autorul ia o atitudine de exaltare sau de

înduioșare, chiar dacă ne referim la romanele realiste sau la cele istorice, eroice. →lumea nu
are neapărat dimensiunile realității, ci proporțiile pe care i le oferă sensibilitatea creatorului ei.

Caracteristici :

- Evocă istoria unui popor dându-i dimensiuni mitice.

- Este , în primul rând, un povestitor.
- Indivizii sunt condiționați istoric sau social, supuși legii sau lipsei de lege, căreia i se
substituie ,,legea baltagului’’, nescrisă: fapta unuia devine fapta tuturor, sângele cere
sînge și morții poruncesc celor vii.
- Eroii lui Sadoveanu sunt exponenți ai unei categorii, tipuri sau arhetipuri, exemplare
pentru umanitate pentru faptele lor.
- Urmărește condiția socială și cea istorică a individului, descriind lumea satului și cea a
târgurilor de provincie, realitățile prezente, dar și cele care aparțin istoriei sau unui trecut
imemorial, pe care documentele nu-l pot atesta.
- Originalitatea operei constă în capacitatea autorului de a se contopi cu lumea evocată.
- Farmecul povestirii este dat de taina care se cere dezvăluită.

→Sadoveanu este un scriitor de tip ,,arhaic’’, atras de ,,epopeic, mitic și tragic’’.

 Baltagul

I. Apariție – 1930- o capodoperă

II. Geneză - Într-una din drumețiile sale, scriitorul s-ar fi oprit la un han, unde, la o
masă vecină, doi jandarmi porniți în cercetare, povestesc despre moartea unui cioban
și fac presupuneri în legătură cu făptașii →faptul concret care ar fi declanșat ideea
operei
- tema va fi reluată în Cântecul mioarei, dar fără strălucirea romanului
din 1930.

III. Încadrare
a) –Baltagul – roman polițist (Călinescu)
b) -,,epopee și roman’’(Ciopraga)
c) – un roman cu caracter ,,mitic-baladesc’’, ,,cu un accent de mare baladă romanțată’’și
de ,,mister cosmic’’(Perpessicius)
d) – romanul ,,civilizației astrale’’, al ,,ritmurilor primitive’’→romanul civilizației
păstorești, cu transhumanța caracteristică (Călinescu)
e) – romanul ,,unui suflet de munteancă’’ (Perpessicius), ,,al schimbării lumii’’ (N.
Manolescu), al căutării urmelor(Ciopraga)
f) Pentru N. Manolescu , un roman realist, pentru I. Vlad, un basm

→ fiecare dintre aceste interpretări este adevărată, fiindcă, în ciuda dimensiunilor reduse,
Baltagul - reprezintă o veritabilă frescă a satului românesc de munte dintr-o anumită
epocă
 - reprezintă imaginea lumii arhaice, în special a celei păstorești, aflate în faza ei
crepusculară, cînd este invadată de agenții lumii noi, capitaliste, până în cele mai
ascunse așezări în care se retrăsese
- în paginile lui, scriitorul n-a dat curs imaginației poetice, ci observației’’(N.
Manolescu), elementul realist marcând profund romanul.
- criticii literari au remarcat profunzimea romanului , generozitatea acestuia în
profunzimea ,,codurilor de lectură’’ pe care le permite, fiind interpretat ca roman
mitic, monografic, de dragoste, al inițierii, al familiei sau ca roman cu intrigă
polițistă.
- în realitatea lumii evocate de Sadoveanu, se împletesc cel puțin trei mituri
fundamentale: 1) – mitul nuntirii cosmice (din balada populară)
2) – mitul odiseei zeiței Isis (plecată în căutarea soțului ei , Osiris
3) – mitul coborârii lui Orfeu în Infern
- Alexandru Paleologu consideră că romanul vorbește despre desacralizare, despre
coborâre în profan. Pe de altă parte, prin intermediul Vitoriei, romanul reconstituie
un ,,drum spre centru’’(Mircea Eliade), pentru că orice act religios presupune
ieșirea din profan și recuperarea timpului liturgic, sacru

↓
Baltagul ilustrează realismul mitic, în a cărui reprezentare realitatea este o
manifestare vizibilă a unor legi invizibile, pe care scriitorul le revelează cititorului.

IV: Tema
a)relația dintre ordinea reală și cea transcendentă a lumii
b)condiția omului care trăiește la interferența lumii vechi cu cea nouă
c)călătoria inițiatică (pentru aflarea adevărului)
teme subordonate : iubirea, moartea, familia, natura, viața pastorală

V. Titlul
- este simbolic- Baltagul – topor cu dublu tăiș - o dublă semnificație :
A) – pe de o parte este unealta cu care își câștigă traiul locuitorii de sub brad –
simbolizează viața
B) – pe de altă parte este arma cu care va fi ucis Nechifor Lipan și arma cu care se
împlinește actul justițiar – simbolizează moartea

V. Compoziție ți structură
 - Romanul e alcătuit din 16 capitole, precedate de un prolog cu un rol esențial în conturarea
viziunii despre lume și a perspectivei narative
- Perspectivă narativă obiectivă, narator omniprezent și omniscient ce reconstituie în mod
obiectiv, prin tehnica detaliului și observației, lumea satului de munte.
- Secvențele narative sunt legate prin înlănțuire și alternanță
- Incipitul și finalul se află în raport de simetrie , prin destinul exponentului exemplar al
oamenilor de la munte, Vitoria
- Timpul – vag precizat , prin repere temporale de natură religioasă (Aproape de Sfântul
Andrei, în Postul Mare)
- Spațiul – satul Măgura Tarcăului, zona Dornelor și a Bistriței, dar și zona de câmpie,
Cristești, Balta Jijiei.

IV. Subiectul

- De o simplitate remarcabilă, amintindu-l pe cel al baladei populare Miorița( vezi mottoul)

Miorița ↔ Baltagul

A)Asemănări – Ca și în balada populară, doi oieri, Bogza și Cuțui, complotează

împotriva unui al treilea, Nichifor Lipan, spre a-l jefui.
- Mioarei năzdrăvane din balada populară ce coboară în mit, îi corespunde în roman un
câine , pe cât de credincios, pe atât de aprig - Lupu
- Asemenea mamei ciobănașului din Miorița, Vitoria, soția lui Nechifor, pleacă în căutarea
acestuia

B) Deosebiri – În timp ce în Miorița moartea ciobănașului moldovean este prezentată

ipotetic, în Baltagul complotul se finalizează prin uciderea lui Nichifor Lipan
- Tot la modul ipotetic este prezentată în Miorița și înmormântarea ciobanului, precum și
căutarea zadarnică de către măicuța bătrână, episod de un lirism adânc, ce domină
întreaga creație.
- În Baltagul, operă epică prin excelență, , moartea lui Nechifor Lipan constituie doar
începutul, punctul de plecare al desfășurării epice
 - Față de deznădejdea și neputința mamei din baladă, Vitoria dovedește o energie și o
perseverență mai puțin obișnuită pentru o femeie. ↓
Criticii literari au văzut pe drept în Vitoria
o eroină tragică, un ,,Ulise carpatic’’, au
alăturat-o Antigonei sau Kriemhildei din
Cântecul Nibelungilor

G. Călinescu a definit-o drept ,,un

Hamlet feminin care bănuiește cu
metodă, cercetează cu disimulație, , pune
la cale reprezentațiuni trădătoare și, cînd
dovada s-a făcut, dă drumul răzbunării.’’

Momentele subiectului
1) Expozițiunea – amplă- fixează locul – Măgura Tarcăului, timpul, personajele, gospodăria
Lipanilor
2) Intriga – întârzierea nejustificată a lui Nechifor și decizia femeii de a pleca în căutarea lui
3) Desfășurarea acțiunii- pregătirile de plecare și drumul labirintic parcurs de Vitoria și
Ghorghiță în încercarea de a descoperi adevărul : Dorna, Bicaz, Călugăreni, Fărcașa,
botez la Borca, nuntă la Cruci, Vatra Dornei, Neagra, Sabasa, Suha
4) Punctul culminant – descoperirea osemintelor lui Nechifor
5) Deznodământul – demascarea și pedepsirea ucigașilor : Calistrat Bogza și Ilie Cuțui

V.Personajele – vezi caracterizarea

Vitoria Lipan

Nechifor Lipan

VI. Particularități ale limbajului

- Limbajul sadovenian are o curgere melodioasă, de poveste spusă domol

- Ton ceremonios
- Timbrul grav și sărbătoresc, cu adresări directe de o politicoasă cumințenie, alături de
elemente arhaiceți populare, care se conjugă armonios cu neologismele, trădează
ceremonia unei culturi vechi și nobile.

Vii. Originalitatea romanului

- Romanul Baltagul aduce o formulă romanescă inedită în peisajul epicii interbelice:
polimorfismul structurii, adică ,,amestecul de roman realist și narațiune arhetipală grefată
pe un scenariu polițist’’(Carmen Matei Mușat, Romanul românesc interbelic).
- Baltagul este un roman tradițional, pentru că recompune imaginea unei societăți arhaice ,
păstrătoare a unor tradiții care au supraviețuit în vârful muntelui de pe vremea ,,craiului
nostru, Burebista’’.
- Prin ncomplexitate, prin polimorfism și prin semnificații, scrierea depășește granițele
tradiționalului și intră în categoria romanului mitic.