Revolutia de la 1848 in spatiul romanesc

Revoluția Română de la 1848 a fost parte a revoluției europene din același an și expresie
a procesului de afirmare a națiunii române și a conștiinței naționale. Aceasta s-a desfășurat în
condițiile în care părți din teritoriul național se aflau în stăpânirea imperiilor vecine
(Transilvania, Bucovina, Basarabia), în timp ce Moldova și Țara Românească erau constrânse să
accepte protectoratul Rusiei țariste și suzeranitatea Imperiului Otoman.
Cauzele revoluţiei româneşti de la 1848 sunt:
 politica de maghiarizare a românilor din Transilvania;
 încălcarea autonomiei Principatelor de către Imperiul Ţarist;
 acutizarea problemei ţărăneşti;
 dezvoltarea conştiinţei naţionale;
 necesitatea progresului economic şi politic al Principatelor.

Programele revolutiei sunt:

 Petitiunea proclamatiune a boierilor si notabililor moldoveni –  27.03.1848 Iasi.
 Principiile noastre pentru reformarea patriei –  12.05.1848 Brasov (revolutionarii
moldoveni).
 Proclamatia de la Islaz – 9 iunie 1848 Tara Romaneasca.
 Petitia nationala – 3-5.05.1848 Blaj
În mai 1848, Comitetul revoluţionar din Bucureşti a alcătuit un program şi o proclamaţie
către popor şi a ales o comisie executivă compusă din N. Bălcescu, I.Ghica şi A. G. Golescu. In
locul lui I. Ghica a fost ales C. A. Rosetti. La data de 9/21 iunie revoluţia a izbucnit la Izlaz
(judeţul Romanaţi). Programul proclama egalitatea in drepturi in faţa impozitelor, Adunare
reprezentativa a tuturor claselor societăţii, domn responsabil ales pe 5 ani (preşedinte de
republică), responsabilitatea ministerială, libertatea tiparului, dreptul pentru judeţe de a-şi alege
dregătorii, garda naţională, secularizarea mănăstirilor închinate, emanciparea clăcaşilor şi
împroprietărirea lor prin despăgubire, dezrobirea ţiganilor, accesul tuturor copiilor la învăţământ,
desfiinţarea rangurilor fără funcţii, desfiinţarea pedepsei cu bataia şi a celei cu moartea.
Simion Barnuțiu, cel mai influent intelectual român, era de părere că problema crucială în
cadrul revoluției era dată de păstrarea naționalității, așadar refuza votul universal și celelalte
libertăți și drepturi politice oferite de maghiari pentru acceptarea unirii cu Ungaria Mare.