FIZICA NUCLEARA

Proiect realizat de:

CONTENTS OF THIS TEMPLATE
Here’s what you’ll find in this Slidesgo template:
1. A slide structure based on a Education presentation, which you can easily adapt to your needs. For more info on
how to edit the template, please visit Slidesgo School or read our FAQs.
2. To view this template with the correct fonts in ppt format, download and install on your computer the fonts that
we have used. You can learn how to download and install fonts here.
3. An assortment of graphic resources that are suitable for use in the presentation can be found in the alternative
resources slide.
4. A thanks slide, which you must keep so that proper credits for our design are given.
5. A resources slide, where you’ll find links to all the elements used in the template.
6. Instructions for use.
7. Final slides with:
● The fonts and colors used in the template.
● A selection of illustrations. You can also customize and animate them as you wish with the online editor.
Visit Storyset to find more.
● More infographic resources, whose size and color can be edited.
● Sets of customizable icons of the following themes: general, business, avatar, creative process, education,
help & support, medical, nature, performing arts, SEO & marketing, and teamwork.

You can delete this slide when you’re done editing the presentation.
Generalitati nucleare
PROPRIETĂTI GENERALE ALE NUCLEULUI
ATOMIC
Multă vreme, atomul a fost
considerat indivizibil și fără structură
internă. Primele informaţii asupra
Astăzi știm că : atomul structurii nucleului au fost
obţinute prin studiul
proprietăţilor sale generale:
nucleu electroni sarcină
dimensiuni
masă.
neutroni
protoni
 SARCINA NUCLEELOR ATOMICE. NUMĂR ATOMIC

• Atomii sunt neutrii din punct de vedere electric

• Z= numarul de electroni din atom
• Pentru ca atomul să fie un sistem neutru, sarcina electronilor din atom (Ze) trebuie să
fie compensată de sarcina pozitivă a nucleului.
• sarcina pozitivă a protonului = sarcina electrică elementară (e) (in marime)

În consecință, în atom trebuie să se găsească Z protoni care să compenseze sarcina a Z

electroni. Sarcina nucleelor a fost măsurată in experiențele de imprăștiere a particulelor
α pe nuclee.
 DIMENSIUNILE NUCLEELOR. RAZA NUCLEARĂ

Experienţele de imprăștiere a particulelor a pe atomi efectuate de E. Rutherford au

demonstrat că atomul este format dintr-un nucleu în care este: concentrată sarcina,
pozitivă a atomului și un înveliș electronic. :
 
• Dacă ne imaginăm atomul ca o sferă, R ≅ 10-10m.
• Nucleul poate fi şi el considerat ca o sferă cu R ≅ 10-4 m,

În nucleu este concentrată aproape întreaga masă a atomului. Din diferite experiențe s-a
constatat că raza nucleului depinde de numărul de masă A*, după relaţia:
R = R0*A1/3 ; Ro are o valoare medie R0= 1,45x10-15 m.
 MASA ATOMICĂ. MASA NUCLEARA NUMĂR DE
MASĂ
Tehnica măsurării maselor atomilor se numește spectroscopie de masă. Metoda se bazează pe
separarea fasciculelor de atomi ionizaţi in campuri electrice şi magnetice.

Spectroscopul de masă este format din trei părți principale:

• sursa de ioni
• un sistem de cimpuri electrice și magnetice care separă particulele după mase
• un sistem de inregistrare.

Sursa de ioni produce ioni pozitivi ai elementului a cărui masă atomică o măsurăm. Se pot utiliza,
metode diferite în funcţie de element:
• evaporare
• descărcări in gaze rarefiate
• bombardarea substanţei sub formă de gaz sau vapori cu fascicule de electroni, etc.
 MASA ATOMICĂ. MASA NUCLEARA NUMĂR DE
MASĂ
Ionii pozitivi produși au sarcina egală cu un multiplu întreg
al sarcinii elementare, ne (n = 1,2) şi viteze diferite.

Pentru separarea ionilor după mase se folosesc o combinaţie

de campuri electrice și magnetice. Un camp magnetic va
functiona ca separator de mase pentru ioni de aceeasi
viteza.
Dupa aceste principii functioneaza spectograful de masa din
imagine:

Pentru a obtine ioni de aceeasi viteza, se pot utiliza un camp

magnetic si unul electric, perpendiculare intre ele si pe
directia vitezei particulelor.
 MASA ATOMICĂ. MASA NUCLEARA NUMĂR DE
MASĂ
Pentru a lasa sa treaca numai ioni de aceeasi viteza trebuie ca forta de atractie electrica =forta magetica
neE=nevB, filtrul lasand sa treca doar ionii cu v=E/B indiferent de ce sarcina sau masa au acestia.

Ionii se misca pe traiectorii circulare cu raze diferite si vor ajunge in locurile P1 si P2, dupa valoarea raportului
ne/M. Se poate face usor identificare ionilor cu diferite mase doarece sarcina ionului nu poate varia decat in
multiplii de e.

F.W. Aston a facut primele separari dupa masa. Acesta a impartit spectroscoapele de mase in spectrografe (cu
inregistrare fotografica) si spectrometre (cu modele electrice de inregistrare).

Deoarece masa atomica este o marime foarte mica, s-a ales o noua unitate de masurare a acesteia, numita unitate
atomica de masa. Reprezinta a 12-a parte a atomului de C, 1u=1,66*10-27kg

Numarul intreg cel mai apropiat de masa atomica, exprimata in u, a fost numit numar de masa (A)

me=(9,109534±0,000047)10-31Kg
 CONSTITUENTII NUCLEULUI
ATOMIC.IZOTOPI.IZOBARI.
mp = (1,007276470±0,000000011)u

Deoarece s-a constatat experimental ca masa nucleului este mai mare decat masa nucleului, rezulta ca in
compozitia nucleului trebuie sa intre si alte particule neutre din punct de vedere electric care sa compenseze
diferenta de masa a (A-Z)u.
E. Rutherford a numit aceasta particula neutron, iar mn=(1,008665 ± 0,000003)u

In concluzie:
Nucleul este format din Z protoni si (A-Z) neutroni. Z indica sarcina sa, pozitiva si egala cu Z e . A= numarul de
protoni+ numarul de neutroni din nucleu si indicsa aproximativ masa sa.

In functie de valorile pe carele pot lua numarul de masa A si numarul atomic Z, nucleele se clasifica in izotopi si
izobari.
Izotopii- nuclee caracterizate prin acelasi numar atomic Z si numere de masa A diferite
Izobarii- nuclee caracterizate prin acelasi numar de masa A si numere atomice Z diferite
 ENERGIA DE LEGATURA

În capitolul „Noțiuni de teoria relativității restrânse” am stabilit că energia totală a unui sistem
izolat este dată de relația:
𝐸 = 𝑚 ∙ 𝑐2 (10) cunoscută și sub numele de relația lui Einstein. Unde m este masa de mișcare a
sistemului, iar c este viteza luminii în vid. Valoarea lui m este dată de relația:
(11)

 unde cu m0 am notat masa de repaus a sistemului.

Energia totală a sistemului izolat este suma tuturor formelor de energie din sistem: energia cinetică,
energia potențială și energia internă – energia datorată forțelor interioare ale sistemului.
Rel. (10) ne arată, în mod explicit, că masa și energia unui sistem sunt mărimi proporționale. Altfel
spus, variația energiei unui sistem este proporțională cu variația energiei sale.
 ENERGIA DE LEGATURA

De multe ori, ne interesează energia de legătură pentru o anumită particulă, pe care o vom numi a,
în nucleu. Reacția nucleară, pentru acest caz, se va scrie:
N -> a + M
Energia de legătură pentru particula a în nucleul N ( sau energia de separare) se va scrie:
Ealeg. = (ma+mM-mN) × c2 (13)

Dacă Ea leg. > 0 nucleul N este stabil la dezintegrarea a.

Dacă Ea leg.< 0 nucleul N este instabil la dezintegrarea a și se va desface spontan în particulele a și
M,
transferând energia Ea leg. particulelor a și M sub formă de energie cinetică.
 ENERGIA DE LEGATURA

Energia de legătură reprezintă lucrul mecanic efectuat pentru a desface un nucleu izolat, în repaus
în nucleonii săi izolați, în repaus. Conform rel. (10), energia de legătură este definită:
Eleg. = ∆m ∙ c2 = [Z ∙ mp − (A − Z) ∙ mn] ∙ c2 − MN ∙ c2 (14)

În fizica nucleară, unitatea de măsură pentru mărimea fizică energie și toate formele ei este
electronvoltul, cu simbolul eV.
1 eV reprezintă lucrul mecanic efectuat asupra unui electron care se deplasează pe distanța de 1 m,
într- un câmp electric cu potențialul de 1 V:
1eV = 1,6 ∙ 10−19J (15)
1u ∙ c2 ≅ 931,5 MeV = 1,49 ∙ 10−10J (15’)
 NOTIUNI NUCLEARE. FORTE NUCLEARE.
Forțele care se manifestă între nucleoni, și care sunt responsabile de stabilitatea
nucleului, se numesc forțe nucleare. Natura acestor forțe este diferită de natura forțelor
de interacțiune electrostatică. Deși nu cunoaștem, încă, natura cestor forțe, putem face o
serie de observații, referitor la proprietățile lor, care decurg din datele cunoscute până
acum.
1. Forțele nucleare sunt forțe atractive și mult mai intense decât forțele de interacțiune
electrostatică, pentru a le contrabalansa și a împiedica destrămarea nucleului.
2. Forțele nucleare sunt forțe de tip central, adică acționează pe direcția liniei ce unește
centrele celor două particule, la fel ca și forțele de tip electrostatic, sau gravitațional.
3. Intensitatea forțelor nucleare depinde de distanța dintre particule, la fel ca și forțele de
tip electrostatic, sau gravitațional, dar mult mai rapid. Dacă forțele de tip electrostatic,
sau gravitațional depind de distanța dintre particule după o lege de tipul 2 r k F  , forța
nucleară ar trebui să depindă de distanță după o lege de tipul n r k F  , unde 𝑛 > 2.
 NOTIUNI NUCLEARE. FORTE NUCLEARE.

4. Forțele nucleare au caracter de saturație, ceea ce înseamnă că aceste forțe acționează

pe distanțe foarte scurte, numai între nucleonii din imediata apropiere. De exemplu,
forțele nucleare nu influențează mișcarea electronilor pe orbita atomică, ceea ce ne
conduce la concluzia că aceste forțe trebuie să aibă o rază de acțiune mai mică decât
orbita Bohr, 𝑟 < 10−11𝑚. Experimental s-a constatat că nucleele au dimensiuni de
ordinul 10−15 𝑚.
5. Forțele nucleare sunt independente de sarcină. Aceasta înseamnă că forțele nucleare
acționează cu aceeași intensitate între toți nucleonii, indiferent dacă au sau nu sarcină
electrică. Această independență de sarcină a condus la ideea că, din punct de vedere
nuclear, protonul și neutronul sunt identici și au căpătat denumirea de nucleoni. Această
independență de sarcină ne-a permis calcularea razei nucleului cu ajutorul unei formule
în care apare A, numărul de nucleoni și nu numărul de neutroni și protoni, rel.
 NOTIUNI NUCLEARE. REACTII NUCLEARE.
O reacție nucleară se scrie simbolic sub forma:
a + A --> b + B + Q (22)
a se numește nucleu proiectil, A se numește nucleu țintă, b și B se numesc produși de reacție, iar
Q
este energia de reacție.
Reacția nucleară se mai poate scrie prescurtat:A(a,b)B (22’)

O reacție nucleară este un proces de interacțiune intre o particulă, cu energie foarte mare, și un
nucleu. Pentru a înțelege aspectele specifice unei reacții nucleare, să facem o comparație cu o
reacție chimică.
Reactia chimica: F+1/2 H2-> HF+380eV
Reactia nucleara: 199F+ 11H->168O+ 42He+ 6.52 MeV
Ambele reacții sunt exoenergetice, Q > 0, dar energia eliberată în cazul reacției nucleare este de
aproape 105 ori mai mare decât în cazul reacției chimice.
De asemenea, observați că, în cazul reacției chimice, atonii de fluor și de hidrogen, intrați în reacție,
se regăsesc în produsul final, acidul fluorhidric, pe câtă vreme, în cazul reacției nucleare nucleele de
fluor și hidrogen nu se mai regăsesc. Spunem că s-a produs fenomenul numit transmutație.
 NOTIUNI NUCLEARE.TIPURI DE REACTII
NUCLEARE.

Un model de reacție nucleară, valabil pentru reacțiile nucleare în care sunt angajate energii mici
(sub 20 MeV) este modelul nucleului compus, propus de N. Bohr în 1935. Particula incidentă,
având o energie foarte mare, pătrunde în nucleu, pe care nu-l mai poate părăsi, datorită forțelor de
atracție pe care le exercită ceilalți nucleoni. Se formează, astfel, un nucleu compus, în care energia
particulei incidente se transferă între nucleoni, ca urmare a proceselor de ciocnire. Sistemul astfel
format are o viață de aprox. 10-16s, un timp destul de mare, dacă avem în vedere că timpul de
interacțiune nuclear este de ordinul 10-22s.
O caracteristică a reacțiilor nucleare este faptul că se pot finaliza pe mai multe căi, pe care le vom
numi canale de reacție, dacă acestea respectă legile de conservare.
Procesul în care energia de reacție este nulă nu modifică compoziția nucleului și deci, nu este o
reacție nucleară propriu-zisă. Acest proces se numește împrăștiere elastică. Deoarece nu implică
consumuri energetice, acest canal de reacție are o probabilitate foarte mare
 NOTIUNI NUCLEARE.TIPURI DE REACTII
NUCLEARE.
Fisiunea stimulată – este un proces de fisiune produs ca urmare a unei intervenții din exterior. Fenomenul a fost descoperit în
anul 1939 de către o echipă de fizicieni germani formată din Lise Meitner, Otto Hann și Fritz Straßmann. Practic, un nucleu
greu capturează un neutron lent. Se formează un nucleu compus, care, după un anumit timp de viață, se rupe în două nuclee de
masă intermediară și mai mulți neutroni. Energia de reacție este foarte mare și este preluată, în cea mai mare parate, ca energie
cinetică de către fragmentele de fisiune.
Reacția în lanț – este o reacție, care odată amorsată, se poate autoîntreține. În cazul prezentat în rel. (38) neutronii rezultați din
reacție se pot întoarce în reacție, producând fisionarea altor nuclee de U 235 92 . Observați că fiecare neutron produce, la rândul
lui, alți aprox. 3 neutroni, care vor reintra în reacție...și așa mai departe. Se produce, astfel, un proces numit multiplicare prin
avalanșe. Condiția este ca neutronii proveniți dintr-o reacție să se implice în reacția următoare, adică, reacția să se autoîntrețină.
Acest lucru este posibil dacă neutronii, proveniți din reacție, nu sunt deturnați de alte fenomene. Dacă energia cinetică a
neutronilor este prea mare, procesele de interacțiune cu nucleele de U 235 92 vor fi ciocniri elastice. Pentru a nu se produce
astfel de fenomene, neutronii trebuie încetiniți. Încetinirea neutronilor se face cu ajutorul unui moderator, o substanță ale cărei
nuclee sunt, ca ordin de mărime, comparabile cu masa neutronilor, ca urmare a unor ciocniri succesive. De asemenea trebuie
mărită concentrația materialului fisionabil, în cazul nostru U 235 92 , prin diferite procedee, de exemplu prin îmbogățire, proces
de separare a fracțiunii 235 de fracțiunea 238. Rezervele de uraniu conțin U 235 92 , care este fisionabil într-o proporție mică de
față de U 238 92 . U 238 92 nu este fisionabil, chiar mai mult, acesta este un absorbant de neutroni, ceea ce va avea ca rezultat
extincția reacției. 12 Ca moderatori se utilizează apa, apa grea, grafitul sau beriliul, pentru că au masa atomică mică,
comparabilă, ca ordin de măsură, cu masa neutronilor. Datorită proceselor care duc la pierdere neutronilor, întreținerea reacției
în lanț se poate produce numai dacă masa materialului fisionabil este suficient de mare. Masa minimă a materialului fisionabil
pentru care reacția de fisiune se poate autoîntreține se numește masă critică. Dacă masa materialului fisionabil este mai mare
decât masa critică, numărul de neutroni crește prea repede, ceea ce poate duce la explozie. Dacă masa materialului fisionabil
este mai mică decât masa critică, neutronii se pierd repede în procese de absorbție iar reacția suferă extincție