Suport Curs

T1 ELEMENTE DE FIZICĂ
ATOMICĂ SI NUCLEARĂ
S1. Structura atomică și principalele interacții ale acesteia
Cronologia descoperirilor din domeniul fizicii
341-270 I.C.: Filozoful grec Epicur a dezvoltat o concepție asupra lumii în care
prezența sau absența, atomul sau vidul, puteau explica toate fenomenele naturale.
După el atomii erau invizibili și eterni.
1869: Dimitri Mendeleev a realizat tabelul periodic al elementelor chimice
1896: Henri Becquerel descopera radioactivitatea (Becquerelul este astăzi numele
unității de măsură a radioactivității, astfel: un Becquerel (Bq) reprezintă o
dezintegrare pe secundă
1897: J.J. Thomson descoperă la celebrul laborator Cavendish de la Cambridge, o
particulă cu o masa de aprox. 2000 de ori mai mică decât a atomului de hidrogen -
această particulă fiind electronul
Cronologia descoperirilor din domeniul fizicii
1911: Rutherford elaborează modelul atomic Rutherford - este primul model planetar al
atomului. Conform acestui model, atomul este format din nucleu, în care este
concentrată sarcina pozitivă și electronii care se rotesc în jurul nucleului, pe orbite
circulare asemănător reprezentării planetelor în Sistemul Solar.
1913: Niels Bohr corectează reprezentarea planetară a atomului, printr-un model, în
care electronii încărcați negativ ce orbitează în jurul nucleului atomic incarcat pozitiv,
emit sau absorb energie sub forma de radiatie, la trecerea dintr-o stare energetica
metastabila ( excitata) in alta, numai la anumite distante de nucleu
1932: James Chadwich descoperă neutronul

Structura atomului
“Atomii sunt cărămizile de construcție ale universului”
• Atomul, cel mai simplu sistemul fizic este neutru din punct de
vedere electric.
• format din particule elementare precum:

 Nucleu pozitiv (+) alcătuit din: Straturi electronice
 Protoni (+)
 neutroni
 Învelișul electronic alcătuit din Electroni Neutroni
 Electroni (-)
Protoni Nucleu
Structura atomului
Electronul: Protonul:
- particulă elementară cu cea mai mică - are o sarcină pozitivă egală cu modulul sarcinii
sarcină electrică negativă: electrice elementare negative.
- se notează cu e- = - 1,6 · 10-19 C - are masa de 1840 de ori mai mare decât masa
- are masa egală cu: me = 9,1 · 10-31 kg electronului: mp = 1,67 · 10-27 kg
Neutronul:
- este neutru din punct de vedere electric
- are masa aproximativ egala cu cea a protonului
- numarul de neutroni si de protoni din nucleu se
numeste numar de
nucleoni
Elementele chimice din tabelul Mendeleev
 Un element este un ansamblu al materiei alcătuit din atomi de același tip având
același număr atomic.
Peste 110 de elemente diferite au fost identificate, 90 din acestea apar în natură,
iar restul sunt obţinute artificial de om în reactoare nucleare şi acceleratoare de
particule.
Numărul atomic
• Reprezintă numărul de protoni din nucleul atomilor
• Numărul de electroni este egal cu numărul de protoni în cazul unui atom.
• Este notat cu litera Z.

• În tabelul periodic, elementele chimice succesive diferă printr-un proton,
adică diferența dintre numerele de protoni din nuclee este unu. Numărul
de protoni din nucleu ne arată diferenţa dintre doi atomi şi caracteristicile
lor.
Masa atomică
• Numărul de masă reprezintă numărul de protoni plus numărul de
neutroni din nucleu.
• Se notează cu litera A, iar A = Z + N.
• Particulele subatomice se deosebesc între ele prin sarcina electrică şi
prin masa lor, astfel oamenii de ştiinţă au creat unitatea atomică de masă
(uam).
• Masele protonilor şi neutronilor sunt aproape egale şi le vom nota pe
amândouă ca fiind 1 u.a.m.
• Electronul este mult mai uşor, având masa egală cu 1/1840 din masa
protonului sau a neutronului.
Atomul de hidrogen
cv
Proton
cv
cv
Modelul atomic al hidrogenenului
• Cel mai simplu model de atom.
•Atât de simplu încât este format doar din 2 particule.
•În centrul atomului se găseşte un singur proton, ce este orbitat de un singur electron.
Atomul deHeliu
•Următorul atom simplu este cel de Heliu.
•Acesta are în centru doi protoni şi doi

neutroni, iar în jurul său orbitează doi
electroni.
•În atom, neutronii și protonii
formează, nucleul-fix, centrul atomului.
Definirea izotopilor
• Izotopii sunt specii de atomi ai aceluiași element care se deosebesc

prin numărul de neutroni din nucleu deci au același Z și A diferă
Izotopii
• Cele mai multe elemente se găsesc în natură în amestecuri de
izotopi.
• Dezvoltarea fizicii nucleare a permis producerea reacțiilor nucleare și
crearea unor:
– izotopi care nu mai există în natură = izotopi artificiali, cei mai
mulți instabili (radioactivi)
– elemente artificiale (transuraniene - elemente sintetizate artificial prin
bombardarea atomilor altor elemente situate în tabelul Mendeleev,
dincolo de uraniu)
• Se cunosc 1525 izotopi din care numai 325 se găsesc în natură
• Modelul planetar a lui Rutherford a lăsat neprecizate configurațiile
electronice.
Modelul configurațiilor electronice:
• Configurațiile electronice au fost descifrate prin studiul spectrelor de
emisie ale atomilor de o serie de fizicieni. Electronii sunt repartizați, în
jurul nucleului pe straturi sau nivele descrise prin număru
cuantic n care poate avea valori naturale de la 1 la 7 sau poate fi notat
cu literele K,L,M,N,O,P, Q.
• Dacă ținem cont că energia electronilor atomici crește cu valoarea lui n,
în atom nu există doi electroni în aceeași stare cuantica.
• Electronii atomici completează nivelele în ordinea crescătoare a lui n și
putem scrie configurațiile electronice ale tuturor atomilor.
Modelul configurațiilor electronice:
• Între două elemente consecutive în Tabelul lui Mendeleev diferența
este de un proton în nucleu și un electron în învelișul exterior.
• Energia la nivel atomic se exprimă în eV:
1 eV = energia câștigată de un electron între două puncte cu
diferența de potențial de un electron-volt (1eV), unde:
1 eV = 1,6∙10-19 J
• Nivelele energetice ocupate sau posibile pentru un atom se apropie cu
creșterea lui n. Rezultă că tranzițiile de pe nivelele inferioare (n = 1,2,3)
dau diferențe de energie (cuante) mai mari decat cele între nivelele cu
n>3 si aceste valori cresc cu Z2.
Proprietățilefizice și chimice
 Proprietăţile chimice ale unui element descriu reacţia acestuia

faţă de un alt element.
 Numărul de electroni orbitali din atom determină proprietăţile chimice ale unui
element, iar acest număr este egal cu numărul atomic.
 Cu alte cuvinte, izotopii aceluiaşi element au aceleaşi proprietăţi chimice.
 Numerele diferite de neutroni nu afectează proprietăţile chimice, dar implică
proprietăţi fizice diferite cum ar fi punctul de fierbere şi punctul de îngheţ.
 Cu alte cuvinte izotopii aceluiaşi element au proprietăţi fizice diferite.
Nucliziișiradionuclizii
• Există 300 de tipuri de nuclizi ce se regăsesc în natură

• Nuclizii se deosebesc unul de altul prin numărul de nucleoni (proton +
neutron) şi proporţiile acestora.
• Un radionuclid este un nuclid care este radioactiv.
• Prin urmare, o listă a nuclizilor cuprinde toţi izotopii elementelor.
Această listă cuprinde cei 300 de nuclizi ce apar în mod natural şi
peste 700 de nuclizi artificiali.
Radiația electromagnetică
Câmpul electromagnetic: este ansamblul câmpurilor electrice și

magnetice, care oscilează și se generează reciproc

E
direcţia de
propagare
 = lungimea de undă
E = a m p l it udinea c â m p ul ui el ec t ric
B = a m p l it udinea c â m p ul ui m a g n e t i c
Proprietăți ondulatorii
Se definesc următoarele mărimi:
Frecvenţa () = numărul de oscilaţii complete efectuate de câmpul electric în
unitatea de timp
1 Hz = 1 s-1 (o oscilaţie pe secundă)
Perioada de oscilaţie (T) = timpul în care se efectuează o oscilaţie

completă
T = 1/
Lungimea de undă () = distanţa între două maxime succesive =

distanţa parcursă într-o perioadă de oscilaţie
Spectrul radiației electromagnetice
• Spectrul electromagnetic cuprinde toate frecvenţele posibile ale

undelor electromagnetice
• Spectrul electromagnetic este continuu
Radiaţia ionizantă
• Radiația ionizantă reprezintă energia emisă de către un nucleu
instabil;
• Un nucleu instabil va încerca să devină stabil emiţând o parte din energia sa.
• Atomii instabili (dispunere instabila dintre

protoni si neutroni) pot trece prin mai
multe modificari de energie înainte de a
deveni stabili.
Tipuri de interacțiuni ale radiației cu substanța
I. Radiații primar ionizate – cu sarcina electrică

pozitivă:
 Particule Alpha (α) – radiatie corpusculara (nuclee de He)

- Sunt constituite din doi neutroni (fără sarcină electrică) ș i doi
protoni
(incarcati pozitiv) – sarcina electrica pozitiva, masa mare
• Tinand cont de faptul ca energia si puterea de penetrare sunt
invers proportionale, particulele alpha prezinta energie mare,
astfel:Putere de penetrare slaba – particulele alpha au multe
interactii pe o distanta foarte mica.
Tipuri de interacțiuni ale radiației cu substanța
I. Radiații primar ionizate – cu sarcina electrică
pozitivă:
 Particule Alpha (α) – radiatie corpusculara (nuclee de

He)
- Produc numeroase ionizări și excitări și își
consumă toata energia pe acea distanță scurtă.
Este oprită de primul strat al epidermei sau de o
foaie de hartie
- Nu reprezintă un risc semnificativ, decât dacă
pătrund în organism prin inhalare sau ingestie.
 Particule Beta (β) - radiatie corpusculara
- Electroni incarcati negative (β¯) sau pozitiv (pozitroni β+)
- Putere de penetrare limitata:
- Parcurge cativa metri in aer
- In organism parcurge distante mici (aprox. 1 cm atunci cand sursa este situata
in exterior
- Este oprita de o folie de aluminiu sau de materiale cu masa atomica mica
(Plexiglas)
-Deosebit de periculos pentru tesuturile
superficiale (ex: epiteliul cutanat, alveolele
pulmonare, vilozitatile intestinale, etc.)
-Pentru organele interne prezinta risc numai in caz
de incorporare sau depozitare in organism
II. Indirect ionizante – fara sarcina electrica:
 Gamma (γ) – radiatie electromagnetica

- Flux de cuante electromagnetice (fotoni energetici), generate
de transformarile nucleare
- Parcurge cateva sute de metri in aer
- Traverseaza organismul
- Este oprita sau atenuata de ecrane de beton, otel sau plumb
- Pericol si pentru organele interne
 Radiaţia X – radiatie electromagnetica
- Emițător: generator electric de radiatii X

- Flux de cuante electromagnetice (fotoni energetici), cu lungime de
unda scurta (10-6până la 10-12 cm), fara masa sau sarcina electrica,
produs prin bombardarea unei tinte metalice cu electroni într-un
tub vidat.
- parcurge câteva sute de metri în aer;
- traversează organismul
- este oprită sau atenuată de ecrane de beton, oţel sau plumb.
- pericol şi pentru organele interne
Parcursul unor tipuri de radiații
Bibliografie
• BASIC RADIATION PHYSICS – E.B. PODGORSAK, DEPARTAMENT OF MEDICAL PHYSICS, MC GHILL UNIVESITY,
MOTREAL, QUEBEC, CANADA
• GREGG EC. EFFECTS OF IONIZING RADIATION ON HUMANS. IN WAGGENER RG AND KEREIKAS JG., EDITORS.
HANDBOOK OF MEDICAL PHYSICS, VOLUME II. BOCA RATON, CRC PRESS INC., 1984.
• RADIATION DOSIMETRY. VOLUME 1. ED: ATTIX F.H. AND ROESCH W.C. NEW YORK, ACADEMIC PRESS, 1968.
• CONCEPTELE RADIOPROTECŢIEI – M ONCESCU, CURIERUL DE FIZICĂ, EDITURA HORIA HULUBEI, BUCUREŞTI, 1996
• RADIOLOGICAL PROTECTION AND SAFETY IN MEDICINE. ICRP PUBLICATION 73. PERGAMON 1996.
• RADIOLOGICAL PROTECTION OF THE WORKER IN MEDICINE AND DENTISTRY. ICRP PUBLICATION 57. PERGAMON
PRESS 1989.
• KARZMARK, C, NUNAN C AND TANABE E. MEDICAL ELECTRON ACCELERATORS. MCGRAW HILL, NEW YORK, 1993
• HUGO PALMAS, CODES OF PRACTICE FOR CLINICAL HIGH-ENERGY PHOTON AND ELECTRON BEAMS, BUCUREŞTI
2003.
• RADIATION ONCOLOGY PHYSICS: A HANDBOOK FOR TEACHERS AND STUDENTS; E.B. PODGORSAK TECHNICAL
EDITOR, SPONSORED BY IAEA, VIENNA, 2005 (POATE FI OBŢINUTĂ GRATIS DE PE SITEUL AIEA). PUBLICAŢIILE IAEA
POT FI CONSULTATE LA ADRESA HTTP://WWW.IAEA.ORG/BOOKS SAU LA WWW.IAEA.ORG.
T1 ELEMENTE DE FIZICĂ
ATOMICĂ ȘI NUCLEARĂ
S2. Radiația X – Aspecte generale
S2. Radiația X- Aspecte generale
Date generale
• Radiațiile X au fost descoperite în 1895 de Conrad Roentgen.

• Puterea de penetrare diferită a radiațiilor X prin diverse substanțe poate da
indicații asupra naturii acestora, proprietate care le conferă o larga aplicabilitate
în tehnologie, biologie și medicină.
• Radiația X este o radiație electromagnetică care se manifestă în procesele de
interacție printr-o structură discontinuă din cuante de energie numite fotoni.
• Radiațiile X precum radiațiile gamma, se situează la limita lungimilor de unda
mici, ceea ce corespunde unei energii foarte ridicate a fotonilor (>103 eV).
• Radiațiile de energie mică se numesc radiații moi iar cele de
energie mare, radiatii dure.
Radiația X ”caracteristică“:
– apare la tranziții ale electronilor – se folosește pentru analiza chimică
atomici excitați pe nivele n = 1,2,3 ; rapidă (fluorescenta X).
– spectrul energetic al radiației
caracteristice este
discret (discontinuu).
Radiația X “de frânare”:
– apare prin frânarea/decelerarea unui fascicul de electroni extern
atomului în câmpul electric al nucleelor “țintei”
– are spectrul continuu pe un interval care depinde de energia
electronilor incidenți
– se foloseștepentru examinări nedistructive, control colete,
radiodiagnostic.
Proveniența radiațiilor ionizante
Razele X, precum radiația gamma pot proveni din mai multe surse, cum ar fi:
• surse naturale – ex: gazul radon
• elemente radioactive din scoarța tereastră,
• radiația cosmică ce atinge pământul,
• instalațiile radiologice și nucleare pentru energie nucleară - utilizate în
cantitate mică în mai multe direcții din domeniul medical, cum ar fi:
- testare în imagistica medicală
- tratarea cancerului
- iradierea alimentelor
- scanner-ului de securitate din aeroport.
• razele X, la fel ca și radiația gamma sunt radiații ionizante de înaltă
frecvență ( au energia suficientă să scoată un electron din atom sau
moleculă-devenind imediat o specie instabilă suferind transformări
chimice).
Efecte asupra organismului
• La trecerea radiației ionizante printr-o celulă a corpului are loc o

mutație (schimbare) în interiorul celulelor la nivelul ADN, parte a celulei
ce conține genele respective.
• Uneori aceste celule mor sau pot provoca cancer mai târziu.
• Gradul de distrugere al celulei depinde de doza de radiație primită.
Afectarea celulei este imediată, dar până la instaurarea unui cancer
poate fi vorba de ani.
Mărimile caracteristice ale radiației X
• Viteza de propagare în vid ( c )
1
c= ;
𝖼 0 ∙µ 0
unde: c = 3 X 10 8 m/s
– într-un mediu omogen oarecare (υ):

1
v= ; v<c
𝖼 𝑟 ∙µ 𝑟
– unde:
ε, µ - permitivitatea, permabilitatea mediului
• Lungimea de unda (λ) [λ]SI = metri (m)
• – distanța dintre două puncte din spațiu între care defazajul relativ al
oscilațiilor este de 2π radiani.
𝑉 𝐶
λ = vT = ν
( pt.vid λ = cT =ν )
– Se folosesc submultipli:
mm = 10-3 m,
µm = 10-6 m,
nm = 10-9 m,
A0 = 10-10 m
• Frecvența (ν)
– numărul de oscilații realizate în unitatea de timp
ν = 1/T (Perioada reprezintă inversul
frecvenței)
[ν]SI = s-1 = Hertz (Hz)
• Energia radiată (E)

– energia care se propagă în spațiu sub formă de radiații.
E =h ν
[E]SI = joule (j); 1eV = 1,6∙10-19 j

Constanta lui Plank: h = 6,63∙10-34 J s
Proprietățile radiației X
Sunt invizibile Sunt atenuate la trecerea prin substanță
Nu posedă sarcină electrică și au masa de repaus nulă Ionizează gazele
În absența oricărei interacții se propagă în linie Produc fluorescență

dreaptă cu viteza luminii
c Nu sunt deviate de câmpuri electrice și magnetice Impresionează emulsiile fotosensibile
Datorită lungimii de undă mici/frecvențe mari, Provoacă efecte biologice

posedă o mare putere de penetrare=radiații
penetrante
Pot fi obținute sub formă de spectru continuu sau de

linii
Bibliografie
• BASIC RADIATION PHYSICS – E.B. PODGORSAK, DEPARTAMENT OF MEDICAL PHYSICS, MC GHILL UNIVESITY, MOTREAL, QUEBEC, CANADA
• CONCEPTELE RADIOPROTECŢIEI – M ONCESCU, CURIERUL DE FIZICĂ, EDITURA HORIA HULUBEI,
BUCUREŞTI, 1996
• RADIOLOGICAL PROTECTION AND SAFETY IN MEDICINE. ICRP PUBLICATION 73. PERGAMON 1996.
• RADIOLOGICAL PROTECTION OF THE WORKER IN MEDICINE AND DENTISTRY. ICRP PUBLICATION 57.
c PERGAMON PRESS 1989.
• ANA MAGDALENA BRATU, CONSTANTIN ZAHARIA, RADIOIMAGISTICA MEDICALA – RADIOFIZICA SI
TEHNICA, ED. UNIVERSITARA “CAROL DAVILA” BUCURESTI, 2016
• CORDOLIANI YS, FOEHRENBACH H., RADIOPROTECTION EN MILIEU MEDICAL, ED. MASSON, PARIS, 2005
• WALTER HUDA, PH.D., RICHARD M SLONE, MD, REVIEW OF RADIOLOGIC PHYSICS, SECOND EDITION, ED. LIPPINCOTT WILLIAMS & WILKINS
• GRANCEA V, RADIOLOGIE MEDICALA, ED. MEDICALA, 1990
T1 ELEMENTE DE FIZICĂ ATOMICĂ ȘI
NUCLEARĂ
S3. Radioactivitatea
S3. Radioactivitatea
Caracteristici generale
• În 1896 H. Bequerel a făcut următoarea descoperire: pehblenda de uraniu (un
mineral cu uraniu) impresionează placa fotografică.
• Marie si Pierre Curie au cercetat această observație si au constatat ca este vorba
de o emisie spontană de radiații din nucleu pe care au numit-o radioactivitate.
Radioactivitatea este astfel definit drept un proces de emisie spontană de radiații
nucleare
Radioactivitate -fenomenul de emisie de radiaţii de către unele substanţe numite
substanţe radioactive
 Radioactivitatea este un fenomen natural. În timpul unei dezintegrări radioactive,
energia este emisă sub formă de particule elementare cu sau fără sarcina electrică
(protoni, neutroni, electroni), particule alfa sau fragmente de atomi.
Dezintegrare radioactivă = transformarea unui nucleu în alt nucleu
(derivat) prin emisie de radiații.
Caracteristici generale
• Radioactivitatea nu poate fi influențată prin procese fizice (presiune,

temperatură) sau chimice ( reactivitate chimică)
• Apare datorită instabilității unor specii de nuclee, numite radioactive.
• Emisia radioactivă este un proces statistic: din N nuclee radioactive nu se
poate preciza care din ele se vor dezintegra în secunda următoare dar
pentru fiecare specie de radionuclid există o constantă (λ) care dă
fracțiunea din numărul total de nuclee care se dezintegrează pe secundă
(probabilitatea de dezintegrare).
• Prin dezintegrare un nucleu instabil trece într-un alt nucleu (nucleu
•
derivat), care poate fi stabil sau instabil. Dacă acesta este instabil atunci va
urma o altă dezintegrare sau un șir de dezintegrări, până când va rezulta
un nucleu stabil.
Definitii:
• λ = constanta de dezintegrare- reprezintă probabilitatea de

dezintegrare a unui nucleu în unitatea de timp sau fracțiunea din
numărul total de nuclee care se dezintegrează în unitatea de timp t.
• Scăderea numărului de nuclee în timpul dt este:

dN = - λN0dt
unde:
N0 – numarul initial de nuclee
N(t) – numărul de nuclee dezintegrate la momentul t:
N(t) = N0e-λt
• Activitatea unei surse radioactive - reprezintă numărul de dezintegrari
care au loc in unitatea de timp într-o cantitate de substanță
radioactivă.
A = - dN / dt
• Unitatea de măsură:
A. SI = 1dezintegrare / secundă = 1 becquerel (1 Bq )
• Unitate tolerată:
1 Curie = 3,7x 1010 Bq
1 Bq = 27 pCi
• Activitatea scade în timp conform unei legi similare:
A = A0 e –λt
• Scăderea activității în timp se exprimă prin timp de înjumătățire (T1/2).
Definiții:
• Timpul de injumatatire (T1/2 ) - reprezintă timpul în

care numărul de nuclee dezintegrate reprezintă
jumătate din numărul nucleelor inițiale.
• T1/2, λ sunt marimi caracteristice fiecarei specii de
radionuclid:
T1/2 = 0,693/λ
• Elementele radioactive se folosesc ca surse de radiatii.
Radioactivitatea mediului
• Surse de radiații naturale:

- Surse de iradiere externă
 de origine terestră
 de origine cosmică
- Surse de iradiere internă
 radionuclizi incorporati
• Activitati umane care modifică radioactivitatea mediului.
• Surse de radiații artificiale:
 Aplicații cu surse de radiaţii
Radiația cosmică
• Radiaţia cosmică primară (fotoni, helioni și alte nuclee grele)-

au energii cuprinse între 103 si 1015 MeV). În urma
Interacțiunilor cu atmosfera se formează radiațiile cosmice
secundare.
• Radiaţia cosmică secundară (protoni, neutroni si mezoni) -
are suficientă energie pentru a produce, la rândul lor,
fragmentarea altor nuclee
Radiația cosmică
• Se generează procese nucleare în cascadă, prin care energia particulei

primare se distribuie la un număr mare de particule secundare. Prin
aceste procese nucleare apar mezonii, care sunt particule instabile, iar
prin dezintegrarea lor apar electronii și fotonii gamma.
• La suprafața Pământului, radiațiile cosmice au două componente:
– componenta dură, formată din mezoni
• este foarte penetrantă, ea poate străbate 2-3 m de Pb sau 100 m
apă
– componenta moale, formata din electroni și fotoni
• este usor absorbită și poate fi redusă în câțiva cm de Pb.
• Notă: Radiaţia cosmică se modifică puţin cu latitudinea, dar are o
dependenţă importantă de altitudine (este de 3 ori mai mare la
3000 m faţă de nivelul mării).
• Echipajele avioanelor suportă o expunere suplimentară

“persoanele juridice care exploatează avioane trebuie să asigure
evaluarea dozelor efective pentru personalul navigant”(Norme
privind cerintele de baza de securitate radiologica).
Radioactivitatea de origine terestră
• Reprezintă aproximativ 0,5 până la 1 mSv/an.
• Radioactivitatea solului poate varia de la 400 Bq/Kg pentru solul

sedimentar până la 8000 Bq/Kg sau chiar mai mult pentru solul
granitic (in functie de cantitatea de uraniu din sol).
• Radioactivitatea naturală a solului:
• Radionuclizi cu T1/2 > 106 ani
• Seriile radioactive naturale 235U (12 membri)
238U (14 membri)
232Th (11 membri)
• Radioactivitatea transferată:
• Apă ( 226Ra , 40K)
• Aer (Rn şi descendenţi)
• Vegetaţie, alimente
Expunerea la Radon
• Radonul atmosferic este un produs de dezintegrarea

radioactivă a 238 U (T1/2 - 4,5 miliarde de ani) din sol.
• In lantul de dezintegrare se gaseste radonul 222- (222Rn), un gaz
radioactiv cu timp de injumatatire T1/2 = 3,8 zile.
238 U ….. 226Ra 222Rn
• El este prezent pretutindeni în sol și în atmosferă, în diferite

proporții.
• Radonul difuzează prin porii și fisurile rocilor, iar o parte este
eliberată în atmosferă, de unde il inhalăm.
• Când presiunea atmosferică scade radonul este eliberat mai
rapid din sol. Doza efectivă anuală la care suntem supuși din
cauza radonului este de aproximativ 1,2 mSv/an.
Contribuţia Radonului la expunerea de referinţă:
– Prin iradiere externă (piele):
• exterior = 0,1 mSv/an;
• interior = 0,36 mSv/an.
 materiale de construcţii – 21%
 sol – 56%
 aer din exterior – 20%

 alimetare apa si ardere gaze naturale – 3%
– Prin iradiere internă (inhalare, ingerare):
• urban = 1,22 mSv / an;
• rural = 1,41 mSv / an.
• Pentru un nefumător, riscul asupra sănătăţii în cazul
expunerii la o concentraţie de radon de 180 Bq/m3 (media
pentru măsurătorile din România) este echivalent la 10 ţigări
pe zi. Dacă şi fumezi, riscul este de 14 ori mai mare.
Se poate observa
distribuția concentrației
de radon pe întreg
teritoriul României,
observându-se zonele
problematice în anul
2019 cu privire la riscul la
care este supusă
populația.
Radiația internă
• Radionuclizii pot intra în organism prin inhalare,

ingestie sau absorbţie cutanată
• Radioactivitatea corpului unei persoane de 70 Kg este
de circa 8 000 Bq, din care:
– 400 Bq sunt datorați: 40K
– 4 000 Bq sunt datorați14 C.
• Cantități mai mici provin de la 137 Cs, 3H si 226Ra

• Organismul este ușor radioactiv la nivele foarte slabe si
inofensive.
Expunerea artificială a populației
• Se datorează activităților umane care modifică radioactivitatea naturală.
• Provine în special de la examinările radiologice medicale și de la
tratamentele medicale radioterapeutice și reprezintă în medie aproximativ
jumătate din valoarea totală a radioactivității nucleare.
O parte mult mai mică din radiația absorbită de organismul uman
(aproximativ 1% din valoarea totala primită) provine din depunerile, de la
numeroasele teste nucleare în atmosfera ce au avut loc între anii 1950 și
1960 .
• O parte din radiația absorbită de ființele umane (0,003%), provine de la
industria civilă de energie nucleară.
Tip aliment NIVELE RADIOACTIVE (Bq/Kg)
Doza zilnica
Ra-226 Th-228 Pb-210 K-40
(gr/zi)
Orez 150 0.126 0.267 0.133 62.4
Făinâ 270 0.296 0.270 0.133 142.2
Legume 70 0.126 0.093 -- 135.2
Legume verzi 15 0.267 0.167 -- 89.1
Lapte 90 -- 0.326 -- 38.1
Compuși
1370 0.067 -- 0.063 65.0
dietetici
Doza echivalentă = 0.315 mSv/an

Doza totală provenita din surse naturale = 1.0 la 3.0 mSv/an
Bibliografie
• Ana Magdalena Bratu, Constantin Zaharia, Radioimagistica medicala –

Radiofizica si tehnica, E d . Universitara “Carol Davila” Bucuresti, 2016
• Serban Alexandru Georgescu, Radiologie si Imagistica Medicala – manual
pentru incepatori, E d . Universitara “Carol Davila” Bucuresti, 2009
• Cordoliani Y S , Foehrenbach H . , Radioprotection en milieu medical, ed.
Masson, Paris, 2005
• Walter H u d a , P H . D. , Richard M Slone, M D, Review of Radiologic Physics,
Second Edition, E d . Lippincott Williams & Wilkins
• Grancea V, Radiologie Medicala, E d . Medicala, 1990
T1 S4. MĂRIMI ȘI UNITĂȚI DE MĂSURĂ
IN FIZICA RADIAȚIILOR
Mărimi şi unităţi relevante
• Sunt necesare cuantificări ale efectelor radiaţiei pentru:

- a determina şi cuantifica riscurile şi beneficiile
- a determina probabilitatea beneficiilor
(tratamentul cancerului sau paleativ)
- a optimiza abordările terapeutice

- - a lua decizii documentate.
Caracterizarea radiaţiei
Depunerea
Sursa
de energie
Transport
Prima
interacţie
Caracterizarea radiaţiei
Mărimi fizice măsurabile (cuantificabile)
•Pentru sursă: •La punctul primei interacţii:

activitatea
energia cinetică eliberată în materie
mA, (KERMA).
kV.
•În timpul transportului: •În materie:
Flux doza absorbită.
fluenţă.
Activitatea
• Se defineşte activitatea unei probe radioactive ca viteza de
scădere a numărului de nuclee în timp.
• Variaţia în timp a activităţii unei surse radioactive, se obţine plecând de

la legea de variaţie în timp a numărului de nuclee dintr-o sursă
radioactivă:
Activitatea
Prin logaritmare se obţine legătura dintre activitate şi constanta de
dezintegrare sau de timpul de înjumătăţire:
• In SI unitatea de măsură este: Becquerel (Bq) – o dezintegrare nucleară

pe secundă.
• Vechea unitate era: Curie (Ci).
1 Ci = 37 x 109 Bq = 37 GBq
Multipli şi prefixe
Multiplii Prefix Prescurtare

1 - Bq
1,000.000 Mega (M) MBq
1,000,000,000 Giga (G) GBq
1,000,000,000,000 Terra (T) TBq
Flux de particule
• Reprezintă numărul total de particule care traversează secţiunea
ecuatorială a sferei elementare în unitatea de timp, pe direcţia
normalei la această secţiune, sumat după toate direcţiile posibile:

dN
N 
dt
• Se exprimă în SI în s-1.
Fluenţa de particule
• Fluenţă de particule este definită prin raportul dN/dA, unde dN

este numărul de particule care traversează secţiunea ecuatorială a
sferei elementare raportat la suprafaţa dA, pe direcţia normalei la
această secţiune, sumat după toate direcţiile posibile:
dN

• Se exprimă în SI în m
-2. dA
Debitul fluenţei (φ)
• Debitul fluenţei de φ este definit ca fluenţa pe

unitatea de timp:
d

dt
• Se exprimă în SI în m -2s-1.
Fluenţa de energie (ψ)
• Fluenţa de energie ψ descrie fluxul de energie şi este

definită ca fiind cantitatea de energie dE care
traversează unitatea de arie dA:
dE

dA
• Se exprimă în SI în : MeV/m .
-2
Debitul fluenţei de energie
• Reprezintă fluenţa de energie în unitatea de timp

 d

dt
• Se exprimă în SI în : MeV/m-2s-1
Expunere: X
• Inainte de a interacţiona cu pacientul (fasciculul direct) sau cu personalul

(radiaţia împrăştiată), radiaţia X interacţionează cu aerul.
• Mărimea “expunere” dă o indicaţie asupra capacităţii radiaţiei X de a
produce un anumit efect în aer.
• Efectul ulterior în ţesut va fi, în general, proporţional cu acest efect în aer.
• Expunerea este valoarea absolută a sarcinii totale a ionilor de acelaşi
semn, produşi în aer, atunci când toţi electronii eliberaţi de fotoni, pe
unitatea de masă de aer, sunt complet absorbiţi în aer.
• Se măsoară în SI în C/kg - vechea unitate: Roentgen.
1 R = 2,58 x 10-4 C/kg

Doza absorbită (D)
• Doza absorbită D, este energia absorbită pe unitatea de masă:
dE
D
dm
• Această mărime este definită pentru toate tipurile de radiaţii

ionizante (nu numai pentru radiaţia electromagnetică, cum a
fost în cazul “expunerii”), şi pentru orice material.
• Unitatea de măsură în S.I. este : 1 gray.
• Este determinată prin măsurare.
• Dozimetrele care măsoară doza sunt calibrate în gray.
• Unitate tolerata a fost “rad” ; 1 Gy = 100 rad.
• Debitmetrele -măsoară debitul dozei sau sunt calibrate în Gy/h,
Gy/s.
Debitul dozei
ecran
distanţă
timp
Doza şi timpul
D  debituldozei  timpul
Distanţa
Debitul dozei scade cu pătratul distanţei
debitul dozei
distanţa
Adăpostire
HVL
Radiaţia incidentă Radiaţia transmisă
µSv/h µSv/h/2
Fracţiuni şi prefixe (Doză)
Fracţiuni Prescurtare Prefix
1 - Sv
1/1000 mili (m) mSv
1/1.000.000 micro () Sv

Alte mărimi utilizate în radioprotecţie
• Efectul biologic într-un ţesut depinde nu numai de valoarea dozei

absorbite ci şi de natura radiaţiei incidente.
• Pentru a lua în considerare efectul asupra organismului în

ansamblu, modul de iradiere (internă sau externă) amploarea
grupului de indivizi expuşi la radiaţii, a fost necesară introducerea
altor mărimi, care nu sunt direct măsurabile ci deduse prin calcul.
Doza echivalentă (H)
• Este dată de produsul dintre doza absorbită într-un organ sau

ţesut şi factorul de ponderare al radiaţiei incidente, wR :
H = D x wR
• Unitatea de măsură în S.I. Este : sievertul (Sv).

• Unitatea tolerata (veche): rem.
1 Sv = 100 rem
• Valorile factorului de ponderare al radiaţiei incidente se găsesc
în tabele.
Valori ale factorului de ponderare wR
fotoni toate energiile 1
electroni şi miuoni, toate energiile 1
neutroni, energia<10keV 5
10keV...100keV 10
>100keV....2MeV 20
>2MeV.....20MeV 10
>20MeV 5
protoni energia >2MeV 5
particule alfa, fragmente de fisiune, nuclee masive
20
• Probabilitatea efectului biologic datorat unei anumite doze
echivalente variază de la un organ sau ţesut la altul.
• Doza echivalentă a fiecărui organ sau ţesut trebuie multiplicată
cu un factor de pondere care evaluează radiosensibilitatea
acestuia, in functie de tipul de tesut (tissue)
• Se notează cu wT ,si are conform Directivei 59/2013 valorile:
Organ sau ţesut wT Organ sau ţesut wT
Gonade 0,08 Tiroidă 0,04
Măduvă 0,12 Vezica 0,04
Intestinul gros (colon) 0,12 Suprafaţa osului 0,01
Pulmon 0,12 Piele 0,01

Stomac 0,12 Creier 0,01
Sân 0,12 Glande salivare 0,01
Ficat 0,04 Pentru organele 0,12
rămase
Esofag 0,04
Doza efectivă (E)
• Doza efectivă, ET, este produsul dintre doza echivalentă în

acel ţesut T, şi factorul de ponderare al ţesutului respectiv,
wT .
• Doza efectivă (E) se referă la întreg organismul şi este:
E   H T  wT
T
Rezumat
Mărimea Formula de Unitatea de Unitatea Factori de
definiţie măsură în SI tolerata conversie
(veche ) de
măsură
Expunere (X)
Q 10 4 C
X  2,58
4
10 C 1R  2,58 
maer kgaer R kgaer
Doza J
absorbită DT 
dE a b s 1Gy  1
kg 1rad 1Gy=100rad
(DT) dm
Doza
echivalentă H  wR D 1rem 1Sv=100rem
(H)
1Sv
Doza efectivă 1Sv 1rem 1Sv=100rem

(ET) ET  wT  wR 
D
Bibliografie
• Norme privind cerintele de baza de securitate radiologica, Monitorul Oficial al Romaniei, nr.
517 bis, 2018
• Norme de Securitate radiologica in practicile de radiologie de diagnostic si radiologie
interventional: NSR 11, Monitorul Oficial al Romaniei nr. 924, 2003
• International Commission on Radiation Units & Measurements, The 2007
Recommendations of the International Commission on Radiological Protection – ICRP
Publication 103
• International Commission on Radiation Units & Measurements, Data for Use in Protection
against External radiation – ICRP Publication 51
T2 SURSELEDERADIATII SI
PROPRIETATILEACESTORA
S1. DESCRIEREA PRINCIPIILOR DE FUNCTIONARE ALE
TUBULUI CU RAZE X
S1. Descrierea principiilor de functionare a tubului cu razeX
Radiaţia emisă de tubul de raze X
• Tubul de raze X este alcătuit din doi electrozi, un catod “cald” (filament)
şi un anod (anticatod), închişi într-o incintă vidată.
• Între cei doi electrozi se aplică o tensiune înaltă U, de ordinul zecilor de
kilovolti.
• Electronii emişi de filament şi acceleraţi la diferenţă de potenţial U
bombardează anticatodul în care sunt încetiniţi, energia lor
transformându-se în căldură sau energie electromagnetică.
• Aceasta din urmă se manifestă prin emisia de raze X.
Radiaţia emisă de tubul de raze X
Electronii emişi de filament şi acceleraţi la diferenţă de potenţial U
bombardează anticatodul în care sunt încetiniţi, energia lor
transformându-se în căldură sau energie electromagnetică.
Aceasta din urmă se manifestă prin emisia de raze X.
Radiatia X
Razele X sunt radiaţiielectromagnetice cu lungimea de undă λ ~ 1Å,
situate îndomeniul spectral dintre raze γ şi ultraviolet.
Relaţiadintreenergia, frecvenţaşilungimea de undă a fotonului:
hc
ε = hν =
𝜆
unde:
h - constantalui Planck;
c – vitezaluminii;
ε, ν - energiarespectivfrecvenţafotonului
Proprietati ondulatorii
Frecvenţa () = numărul de oscilaţii complete efectuate de

câmpul electric în unitatea de timp
1 Hz = 1 s-1 (o oscilaţie pe secundă)
Perioada de oscilaţie (T) = timpul în care se efectuează o

oscilaţie completă
T = 1/
Lungimea de undă () = distanţa între două maxime succesive=

distanţa parcursă într-o perioadă de oscilaţie
Unitati de masura si relatii de transformare :
1 Å = 10-10m; 1 nm = 10Å ; 1 pm = 0.01Å ; 1 eV = 1,602 ·10-19J
• Lungimile de unda a razelor X sunt mai scurte decat cele ale

razelor UV si tipic mai lungi decat cele ale razelor gamma.
• Razele X cu λ între 0,01 şi 0,5 Å se numesc ‘dure’ şi au aplicaţii în

radiografia industrială sau în medicină, iar cele cu lungimi de undă
mai mari, între 10 şi 100 Å, se numesc ‘moi’.
Tipuri de radiatii X
• Distribuţia spectrală a radiaţiei X emise de anticatod este alcătuită

din două componente:
a) radiaţia X caracteristică a elementului anticatodului, cu spectru
discret, emisă de atomii excitaţi prin ciocniri cu electronii din
fasciculul incident;
b) radiaţia X de frânare, cu spectru continuu, produsă prin
decelerarea (frânarea) electronilor în ţinta metalică;
Radiaţia X de frânare
• Un electron ajungs in campul unui nucleului efectueaza o miscare
decelerata si pierde o parte din energia sa cinetica prin emisie de
radiatie electromagnetica, numita radiatie de franare sau
bremsstrahlung; spectrul energetic este continuu, EX = Ec(e¯).
• O sarcina electrica accelerata emite radiatie de franare cu

intensitatea proportionala cu patratul acceleratiei.
Radiatia X caracteristica
Un electron energetic loveste invelisul electronic al unui atom cu
scoaterea unui electron al carui loc este ocupat de un alt electron de pe
un nivel electronic superior. Se emite astfel energie sub forma de raze X
caracteristice acestei tranzitii,in timp ce electronul incident isi continua
miscarea deviat.
e¯ ce ocupa locul celui scos
e¯ incident Fotoelectron, h
Radaiatia X
caracteristica
e¯ deviat
Principalele efecte ale interactiei radiatiilor cu substanta
• Absorbţia (efect fotoelectric, formare de perechi);

• Imprăştierea (efect Compton si altele)
Efectul fotoelectric
• consta in absortia energiei fotonului incident de catre un electron

atomic (de cel care are energia de legatura cea mai apropiata de
energia fotonului).
• Electronul expulzat din atom lasa pe patura de pe care provine o
„vacanta electronica” care va fi ocupata de electronii de pe
paturile superioare printr-un salt sau mai multe salturi (in
cascada) insotite de energie radiativa (corespunzator diferentei
de energie intre stari).
• In functie de energia fotonului va fi eliberat un electron de pe
paturile exterioare sau din straturile K,L si radiatia care insoteste
expulzarea electronului va fi luminoasa in primul caz) sau X
caracteristic (in al doilea caz).
Efectul fotoelectric
Prin efect fotoelectric:
• fotonul incident este absorbit (proces monoact), substanta
iradiata se ionizeaza cu emisie de electroni si apar fotoni de
energii mai mici (radiatie secundara).
Caracteristici:
- efectul fotoelectric este predominant la energii de pana la 60 keV
- radiatiile X, sunt, prin acest proces, indirect ionizate
- la energii mai mari se intensifica procesele de impartasire
e¯

 Ec (e¯) + h0  h0 = lucrul mecanic de extractie al electronului

Efectul Compton
• consta in impartasirea fotonilor pe electroni liberi sau slab legati
• Prin acest efect fotonul incident cu energia hv, dupa ce pune in

miscare electronul liber (numit electron de recul) este imprastiat
sub un unghi φ ≠ 0, cu o energie hv' < hv.
• Prin efect Compton radiatia este difuzata pe alte directii cedand

treptat energia substantei pana la energiile de ionizare cand
fotonul este absorbit si materialulionizat
Definirea formarii de perechi
• Fotonii cu energie mai mare de 1,02 MeV sunt complet absorbiti
in campul coulombian al nucleului cu formarea unei perechi de
particule: electron-pozitron.
• 1,02 MeV reprezinta valoarea de prag respectiv energia necesara

pentru crearea maselor de repaus ale celor doua particule
Definirea legii de atenuare a fascicolului
• Daca un facicul paralel omogen de raze X/γ trece printr-un strat de

material de grosime x, descresterea intensitatii fascicolului se supune
unei legi exponentiale:
I = I0e-μx I = I0e-μ/ρ · ρx
μ – coeficient de absortie liniara (totala) cu dimensiunea m-1
• depinde de substanta si de energia fotonilorincidenti;
• se poate scrie sub forma unei sume de termeni de procese:
μ = μ1 + μ2 + μ3 +..............
μ / ρ - coeficient de absortie masic (exprimat in Kg-1∙m2 - cu semnificatie
fizica) inlocuieste coeficientului de absortie liniar in evaluarea scaderii luiI
xm - „parcursul masic” = produsul intre parcursul liniar (in metri)si
densitatea absorbantului (Kg/m2) = ρ x
• Grosimea de semiatenuare (de injumatatire) (GSA sau d1/2)
– este grosimea absorbantului care reduce intensitatea
fascicolului la jumatate
• d1/2 = ln 2/μ = 0,693/μ
• Daca materialul iradiat este omogen, fasciculul transmis are

aceasi intensitate in toate punctele sectiunii.
• Daca in materialul expus exista neomogenitati cu densitate

si coeficient de absortie diferit de al materialului de baza,
fasciculul transmis va avea, in dreptul neomogenitatilor alta
intensitate.
Exemple de coeficienti de atenuare
• μ/ρ (m2/Kg) pentru:
- apa este 0,018; - beton este 0,021 ; -Pb 0,233...
• Aceasta distributie diferentiata reprezinta ”imaginea radianta”.
• Imaginea radianta se poate vizualiza:
 cu film radiografic (radiografie)
 cu convector (amplificator) de imagine care transmite

semnalul la un convector analog/digital → PC
Bibliografie
• GREGG EC. EFFECTS OF IONIZINGRADIATION ON HUMANS. IN WAGGENER RG AND KEREIKAS JG.,

EDITORS.HANDBOOKOF MEDICAL PHYSICS,VOLUME II. BOCA RATON,CRC PRESS INC., 1984.
BUCUREŞTI,1996
• RADIOLOGICALPROTECTIONAND SAFETY IN MEDICINE. ICRP PUBLICATION73. PERGAMON 1996.
PERGAMON PRESS 1989.
• ANA MAGDALENABRATU, CONSTANTINZAHARIA, RADIOIMAGISTICAMEDICALA – RADIOFIZICASI
TEHNICA,ED. UNIVERSITARA “CAROL DAVILA” BUCURESTI, 2016
• CORDOLIANIYS, FOEHRENBACHH., RADIOPROTECTIONEN MILIEU MEDICAL, ED. MASSON, PARIS,
2005
• WALTER HUDA, PH.D., RICHARD M SLONE, MD, REVIEW OF RADIOLOGICPHYSICS, SECOND EDITION,
ED. LIPPINCOTT WILLIAMS & WILKINS
• GRANCEA V, RADIOLOGIE MEDICALA, ED. MEDICALA,1990
S2. DESCRIEREA METODELOR DE ECRANARE UTILIZATE
IN RDG
Ecranarea surselor de radiatii X
• În cazul radiaţiilor indirect ionizante (X şi γ), absorbtia

energiei de către substanţă este cu atat mai puternica cu
cat numarul atomic Z al absorbantului este mai mare
• Plumbul se potriveste foarte bine pentru ecranarea

radiatiilor x si gamma datorita numarului sau atomic mare
• Totusi materialele cu o densitate scazuta pot compesa

diferenta prin dimensiunea grosimii, care este la fel de
importanta ca si densitatea in aplicarea ecranarii.
• Absorbţia energiei de către substanţă se face conform legii
generale exponenţiale, ele nefiind niciodată complet absorbite:
I = I0·𝑒−µ𝑥
• I - intensitatea fasciculului emergent de radiaţii
• I0 - intensitatea fasciculului incident deradiaţii
• μ - coeficientul de atenuare liniară care depinde de natura

materialului străbătut şi de tipul radiaţiei
• x – grosimea stratului de substanţă străbătut

• Atenuarea radiatiilor X dupa traversarea ecranului de grosime d
este descrisa de legea:
ϕ=𝜑0 · 𝑒 −µ𝑑
• ϕ = debitul fluentei fascicului incident pe ecran (numarul de

fotoni pe unitatea de arie si unitatea de timp)
• 𝜑0=debitul fluentei fascicului la iesirea din ecran
• B = factorul de acumulare (buildup), care reprezinta cresterea

marimii ϕ datorata acumularii in fascicul a fotonilorimprastiati
la diferite unghiuri si “readusi” in fascicul;
• 𝑑1/2- grosimea de injumatatire - grosimea de absorbant care
reduce debitul fluentei fascicului la jumatate din valoarea acestei
marimi avuta la intrarea in materialul absorbant
• 𝑑1/2𝑚- grosimea de injumatatire masica - este egala cu produsul

dintre grosimea de injumatatire 𝑑1/2 si densitatea materialului
absorbant, ρ.
d1/2m= d 1/2Pb·𝜌𝜌𝑃𝑏
𝑚
d1/2Pb= grosimea de injumatatire a plumbului

Coeficientul
de atenuare
masica in
functie de
energia
fotonilor
incidenti
Grosimi alte stratului de protectie ale diferitelor materiale de contructie
Material / Grosime strat Straturi de protectie in mm la tensiuni

Densitate de protectie Pb maxime ale tubului in kV
in mm 50 100 150
Beton 0,5 62 44 60
ρ=2,3 g/cm3 1 130 80 105
2 - 140 180
3 - 190 250
4 - 240 300
Caramida plina 0,5 100 70 84

ρ=1,8 g/cm3 1 200 120 150
2 - 195 260
3 - 260 340
4 - 330 420
Placi de gips carton 0,2 50 48 63

ρ=0,84 g/cm3 0,4 110 89 120
0,6 170 130 175
0,8 230 165 220
1,0 290 200 270
Reglementari privind Laboratoarele de Rx-diagnostic
Conform NSR 11:

- Sunt proiectate astfel incat debitul dozei sa nu depaseasca :
 20 mSv/an pentru persoanele expuse profesional,
 1 mSv/ mSv/an pentru persoanele din populatie acolo unde accesul
este permis.
- Ecranele altele decat peretii incintei de expunere vor fi proiectate
astfel incat debitul dozei in spatele lor sa nu depaseasca 20 µSv/h.
- Titularul de autorizatie se va asigura ca peretii incintei sunt ecranati
(inclusiv usile de acces si ferestrele) unde este cazul cu folii de Pb sau
echivalent, cu grosimea ce rezulta din calculele efectuate de catre
expertul in protectie radiologica.
-Exista sistem de ventilatie, de alimentare cu apa si de iluminare
corespunzatoare.
-Exista insemnele specifice insotite de : ‘’Pericol de radiatii"," Zona
controlata’’
Metode de ecranare specifice pentru practica de RX-
diagnostic
• Plumbul este cel mai bun element pentru ecranarea radiatiilorX
• Echipamente de radioprotectie: sorturi de radioprotectie, gulere,

sorturi de gonade si de ovare, fuste, ochelari cu protectie
radiologica, manusi de radioprotectie
• Ecrane mobile de protectie radiologica cu echivalent in plumb

(0.25 mm Pb pentru radiologie dentara si 0.50 mm Pb pentru
radiologie de diagnostic si radiologie interventionala)
Bibliografie
BUCUREŞTI, 1996
• RADIOLOGICALPROTECTION AND SAFETY IN MEDICINE. ICRP PUBLICATION 73. PERGAMON 1996.
• ANA MAGDALENA BRATU, CONSTANTIN ZAHARIA, RADIOIMAGISTICA MEDICALA – RADIOFIZICA SI
TEHNICA, ED. UNIVERSITARA “CAROL DAVILA” BUCURESTI, 2016
• CORDOLIANI YS, FOEHRENBACH H., RADIOPROTECTION EN MILIEU MEDICAL, ED. MASSON, PARIS, 2005
• WALTER HUDA, PH.D., RICHARD M SLONE, MD, REVIEW OF RADIOLOGIC PHYSICS, SECOND EDITION, ED.
LIPPINCOTT WILLIAMS & WILKINS
• PROBLEME REZOLVATE DE DOZIMETRIEŞI RADIOPROTECŢIE, EDITOR OCTAVIAN G. DULIU, ED. II, EDITURA
UNIVERSITĂŢII DIN BUCUREŞTI, 2005
• DIN 6812:2002-06 – MEDICAL X-RAY EQUIPMENT UP TO 300 KV – RADIATION PROTECTION RULES FOR
INSTALLATION
S3. PROTECTIA RADIOLOGICA OPERATIONALA
Protectia radiologica operationala a personalului expus
profesional si ale persoanelor din populatie
• reprezinta ansamblul masurilor, dispozitiilor si controalelor care

servesc la depistarea si eliminarea factorilor care, in cadrul
practicii desfasurate, sunt susceptibile sa creeze pentru
personalul expus profesional si pentru persoanele din populatie
un risc de expunere neneglijabila din punct de vedere al
radioprotectiei.
Radioprotectia operationala pe categorii de personal
• Personal expus profesional - persoana salariata sau care

desfasoara activitati independente, supusa unei expuneri la locul
de munca cauzata de o practica aflata sub incidenta Legii
63/2018 si care poate fi expusa unor doze ce depasesc una dintre
limitele de doza stabilite pentru expunerea publica
• Populatie - persoane care pot fi supuse expunerii publice

Expunerea la radiatii
• Titularul de autorizatie - va lua toate masurile necesare pentru a
reduce expunerea la radiatii a lucratorilor la cel mai scazut nivel
rezonabil posibil. In acest scop:
a) va realiza evaluarea prealabila, care sa permita identificarea

naturii si marimii riscului radiologic al expusilor profesional
si nivelul la care sunt indeplinite prevederile referitoare la
optimizarea radioprotectiei in toate conditiile de lucru;
b) va realiza clasificarea locurilor de munca, atunci cand este

cazul, in diferite zone, in functie de evaluarea dozelor
anuale previzibile, cat si de probabilitatea si amploarea
expunerilor potentiale;
c)va realiza clasificarea pe categorii a persoanelor expuse
profesional;
d)va asigura echipamentul de protectie la radiatii, atat individual

cat si colectiv;
e)va utiliza in cadrul practicii doar personalul care poseda

permise de exercitare valabile pentru activitatea respectiva.
Cerinte privind zonarea
• Locurile de munca vor fi clasificate in:
• zone controlate
• spatiul public
• Conditiile de lucru in zonele controlate vor fi revazute

periodic si atunci cand este cazul, vor fi revizuite de
titularul de autorizatie.
• Pentru fiecare zona controlata, trebuie sa fie desemnat, in
scris, cel putin un responsabil cu protectia radiologica care
va raspunde de aplicarea normelor si a reglementarilor
specifice in zona respectiva.
• Responsabilul cu protectia radiologica trebuie sa fie

posesor al unui permis de exercitare, nivel 2, emis de
CNCAN in domeniul si specialitatea corespunzatoare
practicilor care se desfasoara in zona controlata.
• Persoanele expuse profesional se clasifica in doua categorii:
• Categoria A: cuprinzand persoanele expuse profesional

pentru care exista o probabilitate semnificativa de a
primi o doza anuala efectiva sau o doza anuala
echivalenta mai mare decat trei zecimi din limita de
doza admisa;
• Categoria B: cuprinzand alte persoane decat cele

prevazute in categoria A.
Informarea, pregatirea si autorizarea personalului
• Titularul de autorizatie este obligat sa asigure informarea

personalului expus profesional si a persoanelor in curs de
pregatire cu privire la:
• riscurile pe care le implica asupra sanatatii activitatea

desfasurata;
• importanta respectarii masurilor tehnice, medicale si

administrative;
• obligatia femeilor gravide si a celor care alapteaza de a

informa in scris, de indata, titularul de autorizatie
despre situatia lor, avand in vedere riscurile expunerii
pentru fat si riscul contaminarii sugarului in cazul
contaminarii interne a mamei.
Monitorizarea radiologica a mediului de lucru
• masurarea debitelor de doza datorate expunerii externe, cu

indicarea naturii si calitatii radiatiilor respective;
Titularul de autorizatie trebuie sa asigure monitorizarea

individuala sistematica a tuturor persoanelor expuse
profesional de categorie A.
Monitorizarea trebuie efectuata prin intermediul unui

organism dozimetric acreditat.
Sistemul de protectie impotriva radiatiilor ionizante
• Potrivit prevederilor Legii 63/2018 privind desfasurarea in

siguranta a activitatilor nucleare, republicata, titularul de
autorizatie este obligat sa instituie si sa mentina un sistem
de protectie contra radiatiilor ionizante.
• Sistemul de protectie impotriva radiatiilor ionizante implica

cel putin urmatoarele masuri:
• utilizarea expertilor acreditati sau a unui organism

acreditat de protectie radiologica, dupa caz, in toate
situatiile in care aceasta este ceruta de prezentele
norme;
• elaborarea si implementarea unui set de documente
care sa reglementeze desfasurarea practicii potrivit
cerintelor prezentelor norme si ale normelor specifice
din domeniul nuclear;
• utilizarea in cadrul practicii numai a persoanelor care

detin permis de exercitare valabil pentru activitatile
respective.
Metode de protectie impotriva
radiatiilor ionizante
Radiologie Radiologie
interventionala conventionala
• Timpul
• Distanta • Ecranarea
• Ecranarea
Ecrane de radioprotectie utilizate in functie de practica
desfasurata
• In radiologia conventionala:
– Instalatii radiologice fixe: cu un post grafie/grafie – scopie, computer
tomograf, mamografie, osteodensitometrie,
– Instalatii radiologice mobile cu un post grafie
1. Sort de protectie radiologica cu protectie frontala
2. Ecrane de protectie radiologica:
 Geam cu saruri de plumb intre camera de comanda si camera de
expunere
 Peretii camerei de expunere cu echivalentul plumb conform
calculelelor de radioprotectie intocmite de expertul RP
• In radiologia interventionala:
• Instalatii radiologice mobile tip brat C, cu un post grafie – scopie
• Instalatii radiologice de angiografie

1. Echipamente de protectie radiologica – utilizate in RADIOLOGIA
INTERVENTIONALA:
1. Sort de protectie radiologica cu protectie dubla sau frontala
2. Manusi de protectie radiologica
3. Ochelari de protectie radiologica
4. Guler de tiroida
2. Ecrane de protectie radiologica IN RADIOLOGIA INTERVENTIONALA:

 ECRANE mobile MONTATE LA MASA DE EXAMINARE PACIENT, cu echivalent plumb –
utilizate pentru protectia zonei inferioare a LUCRATORULUI EXPUS
 PARAVANE MOBILE din geam cu saruri de plumb in spatele caruia personalul
medical efectueaza expunerea
3. Pozitionarea operatorului in sala de expunere:

 Cu fata catre instalatia de radiologie interventionala
 La minim 2 m distanta fata de pacient
Obligatiile persoanelor expuse profesional:
• are obligatia de a nu se expune si de a nu expune alte persoane

la radiatii peste valorile rezonabile necesare realizarii sarcinilor de
serviciu
• este interzis sa utilizeze sursele de radiatii sau instalatiile nucleare

in alte scopuri decat cele pentru care au fost create si autorizate,
sau pentru alte lucrari decat cele rezultate din sarcinile de
serviciu.
• sa poarte echipamentul individual de protectie si mijloacele de

monitorizare individuala;
• Sa poarte dozimetrele individuale pentru monitorizare: whole

body, cristalin si extremitati (maini)
• sa anunte de indata responsabilului cu protectia radiologica orice
defectiune constatata la echipamentul individual de protectie, la
echipamentul colectiv de protectie, sau la sistemul de avertizare;
• sa predea, imediat dupa folosire, la locul de pastrare,

echipamentul individual de protectie si mijloacele de
monitorizare individuala;
• sa respecte instructiunile de lucru si indicatiile responsabilului cu

protectia radiologica pentru zona controlata sau supravegheata;
• sa se prezinte la examinarile sau testele medicale cerute de

medicul competent, in timpul de lucru si pe cheltuiala
angajatorului, si sa dea toate detaliile privind starea sanatatii sale
solicitate de medicul competent;
• sa notifice de indata, inclusiv in scris, responsabilului cu protectia
radiologica sau conducerii titularului de autorizatie, ori de cate
ori are motive intemeiate sa creada ca el sau alta persoana au
suferit o supraexpunere ori ca a aparut un eveniment deosebit
cum ar fi pierderea/furtul unei surse de radiatii sau instalatii
nucleare, scurgeri de material radioactiv, defectiuni care pun in
pericol securitatea surselor de radiatii, a instalatiilor nucleare sau
integritatea mijloacelor de protectie;
• in cazul in care este lucrator extern, sa pastreze corespunzator

documentul de monitorizare radiologica individuala, referitor la
propria sa monitorizare radiologica.
Responsabilitatile fizicienilor medicali:
• sa elaboreze cerinte si specificatii pentru achizitionarea instalatiei

potrivite de radiologie
• sa intocmeasca tema de proiectare pentru amplasarea si constructia
laboratorului de radiologie, in colaborare cu medical radiolog;
• sa supravegheze sau sa participe la testele de acceptare, punerea in
functiune si controlul calitatii al instalatiilor radiologice;
• sa stabileasca proceduri de evaluare a dozei pacientului;
• sa supravegheze instalarea-montarea, intretinerea, verificarea, repararea
instalatiilor radiologice;
• sa supravegheze inventarierea instalatiilor radiologice;
• sa participe la investigarea si la evaluarea incidentelor si accidentelor
radiologice.
Bibliografie
• CONCEPTELE RADIOPROTECŢIEI – M ONCESCU, CURIERUL DE FIZICĂ, EDITURA HORIA HULUBEI, BUCUREŞTI,

1996
• RADIOLOGICALPROTECTION AND SAFETY IN MEDICINE. ICRP PUBLICATION 73. PERGAMON 1996.
• RADIOLOGICAL PROTECTION OF THE WORKER IN MEDICINE AND DENTISTRY. ICRP PUBLICATION 57. PERGAMON
PRESS 1989.
• LEGEA NR. 63/2018 – MODIFICAREA SI COMPLETAREA LEGII NR. 111/1996 PRIVIND DESFASURAREA IN
SIGURANTA, REGLEMENTAREA, AUTORIZAREA SI CONTROLUL ACTIVITATILORNUCLEARE
• NORME PRIVIND CERINTELE DE BAZA DE SECURITATE RADIOLOGICA, APROBATE PRIN ORDINUL MINISTRULUI
SANATATII, AL MINISTRULUI EDUCATIEI NATIONALE SI AL PRESEDINTELUI COMISIEI NATIONALE PENTRU
CONTROLUL ACTIVITATILOR NUCLEARE NR. 752/3.978/136/ 2018 SI PUBLICATE IN MONITORUL OFICIAL AL
ROMANIEI, PARTEA I NR. 517 BIS DIN 25.06.2018
T3 METODEDEMASURAREA
RADIATIEI IONIZATE
S1. TIPURI DE EXPUNERE. LIMITE DE DOZE
TIPURI DE EXPUNERE
• Expunere de urgenta
Pentru situatiile de expunere de urgenta, nivelul de referinta,

exprimat in termeni de doza reziduala pentru populatie, este
cuprins in intervalul 20 – 100 mSv, pentru primul an dupa
accident
Doza reziduala – doza care se asteapta sa fie suportata dupa ce

actiunile de protectie s-au incheiat sau dupa ce s-a luat decizia
de a nu lua masuri de protectie. Doza reziduala se aplica
pentru situatiile de expunere existenta sau expunere de
urgenta
Situatia de Expunere de urgenta
In situatiile specificate, poate fi luat in considerare un nivel de

referinta mai mic decat cel standard, in special poate fi stabilit
un nivel de referinta mai mic de 20 mSv intr-o situatie de
expunere de urgenta unde se poate oferi o protectie adecvata
fara a cauza efecte negative disproportionate in urma
masurilor preventive corespunzatoare sau a unui cost excesiv.
Dacă valoarea activității alfa globală depăçeçte 0,1 Bq/l

sau dacă activitatea beta reziduală depăçeçte 1,0 Bq/l,
este necesară analiza radionuclizilor specifici. – Lg.
301/2015
• Expunere existenta
• Toate situatiile in care expunerile provin de la contaminarea

zonelor cu materiale reziduale radioactive rezultate in
urma:
• Activitatilor anterioare care nu au facut niciodata

obiectul controlului reglementat sau care nu au fost
reglementate in conformitate cu cerintele stabilite in
prezentele norme
• Unei urgente nucleare sau radiologice, dupa ce situatia
de expunere de urgenta a fost declarata ca fiind
incheiata, astfel cum se prevede in sistemul de
gestionare a situatiilor de urgenta
• Deseurilor radioactive din activitati anterioare pentru

care intreprinderea nu mai raspunde din punct de
vedere juridic
Expunere profesionala
• Intreprinderea raspunde de evaluarea si punerea in

aplicare a masurilor privind protectia radiologica a
lucratorilor expusi
• Clasificarea locurilor de munca:
• Zona controlata – o zona supusa unor reglementari

speciale destinate sa protejeze impotriva radiatiilor
ionizante sau a extinderii contaminarii radioactive si
in care accesul este controlat
• Zona supravegheata – este zona situate imprejurul

zonei controlate
Limite de doza
• reprezinta valoarile dozei efective sau a dozei
echivalente dintr-o perioada specificata, care nu sunt
depasite pentru o persoana.
• reducerea acestor valori s-a datorat intelegerii unor noi

pericole biomedicale dar si a unor variatii individulae ale
sensibilitatii la radiatii.
• scopul protectiei radiologice a fost in ultimii 60 de ani

de a se evita efectele deterministice de catre expusii
profesionali si de a situa expunerea indivizilor din
populatie sub pragurile relevante.
Limitele de doza pentru expunerea profesionala
• Se aplica sumei expunerilor profesionale anuale ale unui

lucrator din toate practicile autorizate pe care le desfasoara
• Limita Dozei Efective pentru expunerea profesionala este de

20 mSv pentru fiecare an
• 1.Limite de Doza Echivalenta (H):
• 20 mSv/an pentru cristalin
• 500 mSv/an pentru piele; limita se aplica dozei medii

pentru orice suprafata de 1 cmp, indiferent de suprafata
expusa
• 500 mSv/ an pentru extremitati.

Limitele de doza pentru ucenici, studenti si
persoane in curs de pregatire
• Limitele de doza pentru ucenici, studenti si persoane in

curs de pregatire cu varste de cel putin 18 ani, care
trebuie sa foloseasca surse de radiatii in cursul studiilor
lor, sunt identice cu limitele de doza pentru expunerea
profesionala.
• Limita de doza efectiva pentru ucenici, studenti si persoane
in curs de pregatire cu varste intre 16 si 18 ani, care trebuie
sa foloseasca surse de radiatii in cursul studiilor lor, este de 6
mSv pe an.
• Limitele de doza echivalenta:
• Pentru cristalin: 15 mSv/an
• Pentru piele: 150 mSv/an, calculate ca medie pentru

orice suprafata de 1 cmp, indiferent de suprafata expusa
• Pentru extremitati: 150 mSv/an

Limitele de doza pentru expunerea publica
• Limitele de doza pentru expunerea publica se aplica sumei

expunerilor anuale ale unei persoane, care rezulta din toate
practicile autorizate
• Limita de doza efectiva pentru expunerea publicului este 1

mSv/an
• Limite de doza echivalente:
• Pentru cristalin: 15 mSv/an
• Pentru piele: 50 mSv/an, calculata ca medie pentru

orice suprafata de 1 cmp, indiferent de suprafata
expusa.
Protectia lucratoarelor insarcinate si a
lucratoarelor care alapteaza
De indata ce o lucratoare constata ca este insarcinata,

trebuie sa informeze, in scris, intreprinderea, sau, in cazul
unei lucratoare externe, angajatorul, cu privire la starea de
graviditate.
De indata ce o lucratoare informeaza intreprinderea, sau,
in cazul unei lucratoare externe, angajatorul, cu privire la
starea sa de graviditate, intreprinderea si angajatorul
trebuie sa-I asigure conditii corespunzatoare de lucru,
astfel incat doza echivalenta la care este supus fatul sa fie
cat mai mica posibil si sa nu depaseasca 1 mSv, cel putin
pe perioada de sarcina ramasa.
Protectia lucratoarelor insarcinate si a lucratoarelor care
alapteaza
Lucratoarele care alapteaza trebuie sa informeze, in scris,

intreprinderea, sau, in cazul lucratoarelor externe,
angajatorul.
Intreprinderea si angajatorul trebuie sa asigure conditiile
corespunzatoare de munca, pentru fiecare lucratoare care
alapteaza, astfel incat aceasta sa nu fie implicata in
activitati care presupun un risc semnificativ de incorporare
de radionuclizi sau de contaminare corporala
CONSTRANGERI DE DOZA PENTRU EXPUNEREA
PROFESIONALA, EXPUNEREA PUBLICA SI EXPUNEREA
MEDICALA
• Constrangerea de doza – o restrictie stabilita ca limita

superioara a dozelor proiectate, utilizata pentru a defini
seria de optiuni avute in vedere in procesul de optimizare a
protectiei impotriva radiatiilor ionizante pentru o sursa de
radiatii intr-o situatie de expunere planificata.
• Pentru lucratorii expusi profesional, intreprinderea
stabileste constrangeri de doza ca instrument operational
pentru optimizarea protectiei.
• In cazul lucratorilor externi, constrangerea de doza se
stabileste in cooperare de catre intreprindere si angajator.
• Constrangerile de doza se aproba de catre CNCAN in
procesul de autorizare a practicii.
• Constrangerile de doza pentru persoanele implicate in
ingrijirea si sustinerea pacientilor care fac obiectul
expunerii medicale si pentru voluntarii care participa la
cercetarea medicala sau biomedicala este stabilita de catre
Ministerul Sanatatii
• Constrangerile de doza se stabilesc in termini de doza
efectiva sau doza echivalenta pentru un interval de timp
corespunzator definit
• CNCAN stabileste, ori de cate ori este cazul, constrangeri de
doza pentru doza primita de persoana reprezentativa din
populatie ca urmare a exploatarii planificate a unei anumite
surse de radiatii
• Constrangerea de doza trebuie sa fie conforma cu limita de
doza pentru suma dozelor primite de persoana
reprezentativa din toate practicile autorizate.
Bibliografie
517 bis, 2018
• Directiva 2013/59/Euratom a consiliului din 5 decembrie 2013.
• Application of the Commission's Recommendations for the Protection of People in Emergency
Exposure Situations - ICRP Publication 109, 2008.
• Curs de radioactivitate – Curierul de Fizica Editura HH, 1/97.
T3 METODE DE MASURARE
A RADIATIEI IONIZATE
S2. DETECTIA SI MASURAREA RADIATIILOR IONIZANTE

PREZENTAREA SISTEMELOR DIGITALE DE DETECTIE
Detectarea radiatiilor - principii teoretice si macroscopice
• Descoperirea radioactivitatii naturale a ridicat problema

detectarii si masurarii radiatiilor nucleare emise de substantele
radioactive pentru a putea utiliza aceste informatii in practica de
radioprotectie
• Detectarea radiatiilor ionizante se bazeaza pe interactia lor cu

substanta, pe efectele pe care acestea le produc si de aceea
clasificarea dispozitivelor se face dupa modul in care substanta
detectorului interactioneaza cu radiatia.
• Detectoarele necesita a fi pastrate in conditii reproductibile cu

satandardele impuse pentru temperatura,umiditate,iluminare,
fondul natural de radiatii etc.,deoarece pot fi influentate
masurarile legate de fading-epuizare(TLD), doza reziduala,
evaluare, etc.
Detectoare de radiatii
- se bazeaza pe o serie de fenomene sau efecte cum sunt:
 ionizari de gaze sau solide;
 impresionarea emulsiilor fotografice datorite ionizarii;
 aparitia prin ionizare a unor centre de condensare a
vaporilor;
 emisia de lumina a atomilor sau moleculelor excitate;
 efectele termice ale radiatiilor, masurate prin metode
calorimetrice;
 formarea unor bule la trecerea particulelor incarcate prin
fluide supraincalzite;
 disocierea chimica indusa de radiatii;
 efectul Cerenkov.
- se clasifica in functie de modul in care raspund la radiatii in:
 Detectori pasivi- care prezinta un raspuns cumulat si necesita
‘’citirea’’ acestuia dupa o anumita perioada de timp, la
sfarsitul iradierii (aplicatie: – dozimetria individuala- cu film,
TLD , OSL sau in dozimetria clinica-placa fotografica)
 Detectori activi- care permit un raspuns direct si imediat;
arata continuu prezenta radiatiilor(aplicatie: – dozimetrie
individuala electronica si cu citire directa, de arie sau
dozimetrie clinica
- ex. detectori activi: detectori cu gaz, cu corp solid (Si, HPGe,
CZT…) sau scintilatori (NaI (Tl), CsI (Tl), BGO, plastici,
BrLa3(Ce)….)
Clasificarea detectoarelor de radiatii nucleare
• Detectori cu descarcari/ionizari in gaze:
• Camera de ionizare
• Camera de ionizare este detectorul cel mai simplu, bazat pe
colectarea ionilor in gaze. In principiu, o camera de ionizare
este un condensator, cu aer sau cu alt gaz, care colecteaza
ionii formati in interiorul acestuia la trecerea radiatiile
ionizante.
• Din punct de vedere constructiv, camerele de ionizare pot fi:
• camere plate
• camere cilindrice.
• Specific pentru camerele de ionizare este prezenta unui al
treilea electrod - inelul de garda- care scurge la masa
curentul parazit de scurgere intre electrozii principali.
• In geometria cilindrica camera de ionizare este constituita
dintr-un cilindru, catodul, si o tija metalica, anodul, coaxial
cu catodul- izolati unul de altul prin izolare de chihlimbar sau
polistirol. Aceasta geometrie permite realizarea unui camp
electric intens in apropierea electrodului central.
• Dimensiunile camerei variaza in functie de destinatie. Uneori
camera poate fi construita astfel incat sursa radioactiva sa
fie plasata in interiorul ei (camera cu geometrie 4 π).
• Camerele de ionizare se folosesc pentru masurarea
radiatiilor α, β, γ si X; sunt umplute cu: aer, azot sau argon la
presiune atmosferica.
• Camerele de ionizare pentru detectarea radiatiilor γ si X
difera de cele amintite mai sus, deoarece ele au o mare
putere de patrundere si interactineaza altfel cu substanta –
produc electroni care sunt detectati datorita ionizarii
produse.
• De aceea, sursele de masurat se aseaza in fata camerei de
ionizare, importante fiind materialul si grosimea peretilor
camerei.
• Domeniile de utilizare ale camerelor de ionizare sunt :
• pentru masurarea fluxurilor relativ intense de radiatii X si
γ din preajma instalatiilor nucleare (reactoare nucleare,
instalatii de iradiere γ sau instalatii de raze X);
• pentru masurarea radiatiilor α si β exterioare (trebuie sa
aiba peretele foarte subtire );
• pentru masurarea fluxurilor de neutroni (camerele de
fisiune, ce lucreaza in regim de impulsuri si nu au inel de
garda).
Contorul proportional
• Contorul proportional este un contor cu gaz cu amplificare
interna controlabila in timpul functionarii.
• Curentul de ionizare este proportional cu ionizarea primara
produsa de radiatiile incidente. Contorul proportional are
forma unui tub metalic (catodul), in care se afla intins
coaxial un fir subtire de Wo (anodul) cu diametrul cuprins
intre 0,02 si 0,2 mm, sau poate prezenta alta forma
geometrica ce creeaza un camp neomogen.
• Contoarele proportionale se folosesc la separarea unui tip de
radiatie dintr-un ansamblu de radiatii (radiatia α, dintr-un
ansamblu de radiatii α, β si γ), la detectarea neutronilor, dar
si la determinarea energiei particulelor (amplitudinea
impulsurilor este proportionala cu numarul de ioni produsi,
ce depinde de energia particulei).
• Pentru surse exterioare de radiatii X sau β (sunt usor
absorbite de pereti), controarele trebuie sa aiba un perete
subtire (din aluminiu) prin care patrund radiatiile ce vor fi
detectate.
• Domeniile de utilizare ale controalelor proportionale sunt :
– efectuarea de spectografii cu raza X;
– masurarea unor activitati foarte mici (pentru surse de
radiatii β);
– stabilirea distributiei energetice a neutronilor rapizi
prin detectia protonilor de recul, in urma ciocnirilor n-p in medii
hidrogenate.
Detectori Geiger-Muller
• Contorul Geiger-Muller este un contor cu gaz cu amplificare
interna necontrolabila in cursul functionarii.
• Contoarele Geinger-Muller sunt constituite din 2 electrozi din
care unul este cilindric -catodul-, din metal, sticla metalizata
sau grafitata, iar celalalt -anodul- dintr-un fir metalic
subtire, din wolfram, cu diametru de 0,1-0,2 mm. Diametrele
lor variaza de la cativa milimetri pana la 10 cm, iar
lungimile- de la 1 cm la un 1 m . Raportul dintre lungime si
diametru este de 5: 1, iar presiunea de umplere de 100 torr.
• Contoarele Geiger-Muller sunt umplute fie cu gaze interne:
argon si vapori metalici, fie cu gaze interne si halogeni.
Pentru inregistrarea radiatiilor γ, contorul trebuie sa aiba
catodul din metal greu (Cu, Ag, Pb).
• Pentru detectarea radiatiilor α si β moi (de mica energie)
sunt prevazute la unul din capete, la catod cu o fereastra
subtire din mica sau aluminiu (1,5-3 mg/cm2), iar anodul are
o bila mica din sticla. Pentru radiatiile α si β de energii mari
se utilizeaza ferestre din aluminiu de 10 mg/cm2.
• Pentru inregistrarea radiatiilor, contorul are catodul
confectionat dintr-un metal greu(Cu,Ag, Pb). Pentru
detectarea radiatiilor X se intrebuinteaza contoare cu
fereastra subtire de mica sau de beriliu, umplute cu argon
sub presiune.
• Detectori cu semiconductori (HP, Ge si Si)
• Detectori de scintilatie (Nal, plastic)
• Detectori pentru neutroni
• Alte tipuri de detectori si utilizarile lor
• APLICATIE PRACTICA: Prezentarea fizica a unor detectori

de radiatii : CI, CP, GM, Si, Nal, CZT, discutii asupra
structurii lor si modul de actiune/utilizare.
Detectorul Geiger-Muller
B . Detectori c u scintilatori
Constau in: - substanta fluorescenta ( scintilatorul) -
fotomultiplicator (cuplat optic)
O parte din energia particulei ionizate prin scintilator se transforma in
energie luminoasa.
Cristalul scintilator se alege in functie de radiatia detectabila (pt. γ -
materiale anorganice cu Z mare, iar pentru b - materiale organice).
Cristalele de Na Cl (Tl) au eficienta de conversie mare a energiei particulei
in energie luminoasa.
Fluorescenta - emisia prompta a radiatiei luminoase prin excitare.
Fosforescenta - emisia prompta a radiatiei luminoase cu lungime mai
mare si temporal mai redusa pentru detectie.
Fosforescenta intarziata – emisia radiatiei luminoase cu aceeasi lungime
de unda,dar in timp mai lung, fenomen util in separarea radiatiilor.
C . Detectoare cu semiconductori (HP, Ge si Si)
Perechile electron-gol ce apar sunt colectate datorita unei tensiuni electrice
exterioare aplicata cristalului semiconductor, iar semnalul produs este proportional
cu cantitatea de sarcini libere dar si cu energia particulei incidente (datorita
liniaritatii conductorului).
Purtatorii liberi aici,sunt de zece ori mai multi fata de cei din camera de ionizare si
de o suta de ori mai multi fata de cei din contorul de scintilatie,deci au putere de
rezolutie mare.
Avantajos este utlizarea ca detector a unei jonctiuni n-p polarizate invers
La detectia electronilor,utilizati sunt cei cu Si si bariera de suprafata (n-p), prin
difuzie; pentru radiatiile X si γ , cei cu Si(Ge) de tip p dotati cu donori de Li.
D. Detectori pentru neutroni

E. Alte tipuri de detectori si utilizarile lor
• APLICATIE PRACTICA: Prezentarea fizica a unor detectori

de radiatii : CI, CP, GM, Si, Nal, CZT, discutii asupra
structurii lor si modul de actiune/utilizare.
Masurarea radiatiilor ionizate, metode si instrumentatii
• Masurarea radiatiilor ionizante cuprinde:
• Radiometria – metode generale de masurare a
radiatiilor ionizante
• Dozimetria – metode de masurare a dozelor si
debitelor de doza
• Spectrometria radiatiilor ionizante - spre ex.
spectrometria x, gamma, alfa si chiar beta
Masurarea radiatiilor ionizate- dozimetrie
• DOZIMETRIA – se refera atat la efectele radiatiilor ionizante
(doza), cat si la intensitatea campurilor de radiatii (debite
de doza); este metoda esentiala in radioprotectie
• Se clasifica in functie de obiectiv in:
• Dozimetrie individuala
• Dozimetrie de arie (ambientala)
• Dozimetrie clinica si de fascicul
• Marimile si unitatile de masura dozimetrice sunt
definite de Rapoartele/Publicatiile UNSCEAR si ICRP
Dozimetria individuala
• Metodele dozimetrice individuale acceptate si reglementate
de catre CNCAN sunt :
• Active-dozimetre electronice individuale cu prag de
alarmare si citire directa
• Pasive – dozimetre individuale cu caseta, care contin
filme, elemente TLD (termoluminescenta) sau OSL
(luminescenta optica stimulata)
• Dozimetria individuala permite masurarea si raportarea
dozelor echivalenta
• la intregul organism (whole body) – Hp(10)- prin
film, TLD, OSL,
• la extremitati / piele Hp(0.07) – TLD
• la cristalin, Hp(3) – TLD (exista teste si pentru OSL)
• DOZIMETRIE -APLICATIE PRACTICA:
• Prezentarea (componenta, caracteristici, functionare) :
- unui dozimetru X/γ,
- unui dozimetru individual si
- a unui avertizor de doza
• operarea unui dozimetru individual/avertizor pentru
masurari de doze si debite de doze;
• setarea parametrilor operationali si a valorilor de
prag pentru alarmare;
• METODE SI TEHNICI DE MASURA IN DOZIMETRIA
RADIATIILOR X SI GAMMAA - APLICATIE PRACTICA:
• utilizarea unui sistem dozimetric/debitmetru/de
avertizare pentru masurari de doza si debite de doza
de arie/ambientala;
• utilizarea unui dozimetru individual/avertizor pentru
masurari de doze si doze si debite de doze
individuale;
• setarea si utilizarea valorilor de prag pentru alarmare;
APLICATIE PRACTICA:
• descrierea caracteristicilor tehnice, metrologice si
radiologice ale unor dozimetre/avertizoare de radiatii;
• prezentarea modului de utilizare in 1-2 situatii practice.
• Cerinte si reglementari tehnice, metrologie si de securitate
radiologica pentru aparatura dozimetrica.
• Detectia si masurarea radiatiilor si utilizarea instrumentatiei la
interventie.
• Utilizarea aparaturii de detectie si dozimetrie: principii
ergonomice, optimizarea utilizarii, principii de siguranta si
protectie, decontaminare.
Sistemele digitale de detectie folosite in radiologia dentara,
CON BEAM CT
• Computerul tomograf dentar CON BEAM CT (CBCT) este un

echipament de raze X special, utilizat atunci cand
radiologia dentara uzuala nu este suficienta. Medicul poate
utiliza aceasta procedura pentru a obtine, intr-o singura
scanare, imagini tridimensionale (3D) ale dintilor,
tesuturilor moi/ nervoase sau oase.
• Computer-ul Tomograf cu Fascicul Conic (CBCT) sau
Tomografia Dentara Volumetrica (DVT) foloseste un fascicul
conic (unda de radiatie se propaga conic), fiind suficienta o
singura scanare de scurta durata pentru a cuprinde intreaga
arie de investigatie. Imaginile sunt apoi reconstituite rapid
de soft-urile speciale, folosind algoritmi care realizeaza
imagini tridimensionale la rezolutie mare. Zonele de interes
pot fi scanate intr-un timp foarte scurt, reducand
posibilitatea artefactelor cauzate de miscarile accidentale
ale pacientului.
• Pozitionarea pacientului este aceeasi pentru toti pacientii in cazul
Computer-ului Tomograf cu Fascicul Conic (CBCT).
• Mandibula pacientului este pozitionata pe suportul de barbie si fruntea
este stabilizata fiind sprijinita pe un dispozitiv.
• Se efectueaza scanarea si sectiunile sunt recompuse in
cateva secunde intr-un singur volum cu ajutorul programului
de imagistica.
• Examinarea CBCT nu prezinta distorsiuni.
• Demonstreaza forma si dimensiunile la scara 1:1 a
structurilor maxilarelor dumneavoastra si ofera masuratori
exacte cu privire la inaltime, latime, grosime, atat de utile
pentru pozitionarea corecta a implanturilor.
• Densitatea osoasa poate fi exact masurata oferind un
diagnostic diferential pretios in cazul patologiei oaselor
maxilare. Totodata, stabilirea densitatii osului inainte de
implantare ajuta medicul sa aleaga tehnica chirurgicala
optima si implantul potrivit.
• In prezent exista doua tipuri de sisteme pentru obtinerea
directa a imaginilor digitale:
• sistemul CCD (charged-coupled device)

• sistemul SP (storage phosphor system)
Sistemul CCD (charged-coupled device)
• utilizeaza un senzor pentru absorbtia radiatiilor expuse

intraoral si este conectat la computer prin conductori de
fibre optice cu rezistenta electrica neglijabila.
• Astfel imaginea virtuala de pe senzor este transformata de
un fotomultiplicator electronic si un computer in imagine
radiologica afisata aproape imediat dupa expunere pe
monitorul calculatorului. In acest fel radiatiile sunt reduse
cu 80% si in acelasi timp se reduce timpul de expunere de 5
ori.
Sistemul SP (storage phosphor system)
• a inlocuit clasicul film radiologic, cu o placa de fosfor

fotostimulabil. Placa, in urma actiunii radiatiilor expuse
realizeaza o fosforescenta albastra, diferentiata dupa
gradul de absorbtie al fasciculului de raze X. Imaginea
virtuala stocata pe placa este redata ca imagine digitala in
urma expunerii la un scaner laser.
• Primul astfel de sistem, aparut in 1994 a fost Digora, care
prezenta 2 placi de fosfor de marimi comparabile cu filmele
radiologice numărul 0 si 2.
• O singura placa putea fi scanata in aproximativ 30 de
secunde.
Bibliografie
517 bis, 2018
• International Commission on Radiation Units & Measurements, The 2007 Recommendations
of the International Commission on Radiological Protection – ICRP Publication 103
• Europeean Commission, RP Publication No.160, 2008
T3 METODEDEMASURAREA
RADIATIEI IONIZATE
S3. METODE DE DETERMINARE A DOZEI INDIVIDUALE

In practicile de radiologie de diagnostic si radiologie
intervetionala personalul expus profesional poatefi:
- Medici radiologi, medici cardiologi, medici chirurgi sau

alte specialitati (care utilizeaza echipamente de tip ʺC
arm mobileʺ), fizicieni medicali, tehnicieni si asistente
medicale, precum si orice persoana, care lucreaza in
zona controlata
• Dozele incasate de catre personalul expus profesional

se datoreaza:
• expunerilor externe - expunerea la surse de radiatii
X (aflate in exteriorul organismului uman)
Dozele individuale externe
- sunt determinatefolosind sisteme individuale de monitorizare:

• Dozimetru termoluminescent (TLD)
• Filmdozimetru
• OSL
• Dozimetrul masoara expunerea pe o anumita durata, adica indica expunerea la
sfarsitul iradierii.
• Debitmetrul de radiatii indica continuu debitul dozei si permite observarea

variatiilor acestei marimi, cand acestea au loc; acesta nu insumeaza expunerea
pe toata durata de iradiere asa cumface un dozimetru.
• Purtarea dozimetrului – pentru determinarea Hp (10) – doza individuala totala,

este obligatorie pe toata durata programului de lucru a lucratorilor expusi in
practicade radiologie de diagnostic,la nivelul toracelui intre umar si talie;
Dozele individuale externe
Pentru practica de radiologie interventionala – este obligatorie

monitorizarea dozei echivalente la cristalin, astfel incat la
nivelul fruntii orice expus profesional la radiatii X trebuie sa
poarte un dozimetru pentru determinarea Hp (3) si la nivelul
mainilor (extremitatilor) – pentru determinarea Hp (0,07) la
piele trebuie sa utilizeze un dozimetru de tip inel;
Perioada de monitorizare cu ajutorul oricarui dozimetru trebuie
sa fie de o luna, iar primirea rapoartelor de la organismul
dozimetric acreditat de CNCAN nu trebuie sa depaseasca
mai mult de 3 luni;
Raportarile trebuie sa fie solicitate lunar de catre titularul de
autorizatie/certificat si aduse la cunostinta fiecarui lucrator
expus valorile/rezultatele monitorizarii individuale
• Limitele de doză în expunerea profesională:
Doza efectivă – 20 mSv pentru fiecare an
• Este important ca lucratorii sa returneze

dozimetrele în timp util pentru procesare, deoarece
intarzierea in citirea unui dozimetru poate duce la
pierderea informaţiilor stocate
Sortul de protectie
• In cazul purtarii sortului de protectie, dozimetrul se

plaseaza sub sort, pentru determinarea Hp (10)
• In cazul in care se constata valori mai mari lunare
pentru doza totala a unui lucrator expus, atunci se va
indica persoanei sa poarte un al 2-lea dozimetru si
peste sortul/vesta de radioprotectie
• In radiologia intervenţională se va lua în considerare de
către responsabilul cu protectia radiologica necesitatea
de a purta un dozimetru adiţional, peste şorţul de
radioprotectie. Acesta trebuie sa aiba un semn
distinctiv.
• Doza individula totala, cu doua dozimetre, se
calculeaza astfel:
Htotal(10) = Hsub(10) + a x Hpeste(10)

Htotal(0.07) = Hsub (0.07) + Hpeste(0.07)
unde:
-Hsub reprezinta doza indicata de dozimetrul plasat sub
sort ;
-Hpeste reprezinta doza indicata de dozimetrul plasat
peste sort;
- a = 0,1 cand sortul nu protejaza tiroida

Exceptii
• In unele situatii si pentru unii indivizi cu expunere

scazuta, se poate folosi ca o alternativa acceptabila de
estimare a dozelor individuale si dozimetria din aria de
lucru
• Pentru unele sisteme cu radiatii X sau in cazurile in care
instalatia de radiologie este utilizata rar intr-o luna, se
poate accepta nefolosirea unui dozimetru individual
• In aceste cazuri, estimarea nivelului de risc se poate
face pe baza dozimetriei din zona de risc
Pierderea dozimetrului
• In cazul pierderii dozimetrului estimarea dozei se poate

face prin:
• Istoricul recent al înregistrării dozelor,
• Doza colegilor
• dozimetria locului de muncă
• Organismele care efectueaza monitorizarea dozimetrica

individuala trebuie să aibă acreditarea autorităţii de
reglementare – C.N.C.A.N.
Supravegherea radiologica a locului de munca
• Toate debitmetrele utilizate pentru supraveghera

radiologica a locurilor de muncă trebuie calibrate în
laboratoare de dozimetrie acreditate.
• Monitorizarea iniţială trebuie facută imediat după
instalarea unui nou echipament radiologic şi trebuie să
includă măsuratori speciale, precum şi monitorizari ale
spaţiilor folosite din jurul camerelor din departamentul
de radiologie
Niveluri de investigatii
• Titularul de autorizatie trebuie să includă în regulile şi

procedurile locale valorile nivelurilor de investigaţie
• Procedura va fi aplicată în cazul în care aceste niveluri
sunt depăşite.
• Pentru stabilirea nivelurilor de investigare pot fi folosite:
• doza individuala efectiva lunara
• dozele masurate in afara sortului de protectie (la
nivelul gatului sau umarului)
• dozele masurate la nivelul mainilor
• Valorile investigate sunt:
• mai mari de 0.5 mSv (pentru dozimetrele purtate sub
şortul de plumb)
• mai mari de 5 mSv într-o lună la nivelul dozimetrului
exterior al şortului sau al celor de la nivelul mâinilor
sau degetelor
• Titularul de autorizatie trebuie să efectueze investigatii
oficiale, conform cerinţelor stabilite de CNCAN, când:
• doză efectivă individuală depăşeşte nivelul de

investigare
• orice parametru operaţional legat de radioprotecţie
sau siguranţă se află în afara condiţiilor de operare
normale.
• apare orice disfuncţie a echipamentului, accidente
severe sau apariţia de erori care produc, sau pot
conduce la o creştere a dozelor limită anuale
• apare orice eveniment sau circumstanţă neobişnuită,
sau care potenţial poate duce la o creştere a dozelor
limită anuale sau se impun restricţii operaţionale la
nivelul instalaţiei (ex modificarea semnificativă a
condiţiilor de operare ale unui echipament de
radiologie)
• Investigarea trebuie iniţiată cât mai curând posibil

după descoperirea unei situaţii deosebite şi se
pregăteşte un raport scris cu privire la cauzele
posibile (determinarea sau verificarea tuturor
dozelor primite, acţiunile de corecţie şi instrucţiunile
sau recomandările pentru a preveni repetarea
situaţiei)
• Raportul trebuie trimis CNCAN-ului cât mai curând
posibil după investigaţie, precum şi a altor organisme
desemnate şi se păstreaza pentru o perioadă dinainte
stabilită.
Bibliografie
517 bis, 2018
• International Commission on Radiation Units & Measurements, The 2007 Recommendations
of the International Commission on Radiological Protection – ICRP Publication 103
• Europeean Commission, RP Publication No.160, 2008
T4 EFECTELEBIOLOGICEALE
RADIATIEI IONIZATE
S1. CAILE DE EXPUNERE ALE ORGANISMULUI LA RADIATII IONIZATE

ACTIUNEA RADIATIILOR IONIZATE ASUPRA MATERIEI VII
Tipurilor de surse de radiatii si caracteristicile acestora
1. radiatii nepenetrante
• radiatiile alfa - nuclee de He (2 neutroni si 2 protoni);
• apar numai in elementele grele, cum ar fi uraniu,
toriu si radiu
• sunt elemente foarte grele si au energii foarte mari
producand multe ionizari pe o distanta mica
• puterea maxima de penetrare: <10 cm in aer si 60
µm in tesut
2. radiatii slab penetrante
• radiatiile beta – electroni sau pozitroni
• gama de energie: KeV – 5 MeV
3. radiatii penetrante
• radiatiile X
• radiatii eletromagnetice cu lungimi de unda intre 0.01
si 50 nm
• gamma - nu au sarcină electrică şi nici masă
• neutroni
Definirea si enumerarea modurilor de iradiere (expunere)
1. Externa
• reprezinta expunerea la o sursa radioactiva din afara
organismului expus; sursa poate fi o instalatie cu raze X
sau materialele radioactive dintr-un container.
• Cantitatea de expunere la radiatiile externe depinde de
urmatorii factori:
• distanta fata de sursa
• energia radiatiilor emise
• de materialele radioactive prezente
• de timpul expunerii
2. Interna
- materialul radioactiv intră în organism, şi atomii
radioactivi devin încorporati în organism prin inhalare, ingerare
ori prin contact cu pielea.
• Materialele radioactive interne produc expuneri radioactive
pana la dezintegrarea totala sau pana cand sunt eliminate in
mod natural de organism.
• O data ajunsa in interior o mare parte din energia radiatiei
este absorbita de celule, tesuturi si organe.
• Doza de radiatie interna este legata de cantitatea de
material radioactiv din organism, de timpul cat acesta sta in
organism si de tipul de radiatie.
Modul de interactie al radiatiei cu organismul
1. Pentru expunerea externa

• radiatiile penetrante afecteaza toate comportamentele
organismului, radiatia X, radiatia gamma si neutronii
• radiatiile slab penetrante – particulele beta - afecteaza
tegumentul;
• radiatiile nepenetrante, particulele alfa, radiobiologic
sunt nesemnificative.
• Expunerea la radiatii externe poate fi controlata prin:
• limitarea timpului de lucru in domeniul radiatiilor
• lucrarea la distanta fata de sursa de radiatii
• introducerea ecranarii intre operator si sursa
• utilizarea materialului radioactiv minim necesar.
2. Pentru expunerea interna
• toate tipurile de radiatii au actiune radiobiologica
semnificativa
• Particulele alfa pot cauza daune majore organelor si
tesuturilor interne atunci cand sunt inhalate, ingerate sau
prezente pe suprafata pielii. Odata ajunse in corp, particulele
produc daune deoarece nu exista nici un strat protector de
piele moarta care sa protejeze organele si tesuturile.
Actiunea radiatiilor ionizate asupra materiei vii
• Etapele de actiune ale radiatiei in momentul interactiei
cu o substanta vie.
• Etapa fizica – datorita interactiei primare (cedarii de
energie) apar excitari si ionizari;
• Etapa chimica – se observa alterarea moleculelor
simple si a biomoleculelor;
• Etapa biologica – se observa alterarea structurilor
biologice.
Determinarea si corelarea consecintelor interactiei cu
etapele acesteia
• In cadrul etapei fizice:

• datorita cedarii de energie – pot aparea atomi excitati
si perechi de ioni;
• la energii mai mari decat energiile de legatura dintre
atomi, legaturile chimice dintre acestia se pot rupe;
• timpul in care are loc acest schmb de energie variaza
intre 10-17.....1-15 secunde
• In cadrul etapei chimice:
• radiatia in contact cu substanta poate duce la aparitia
radicalilor liberi sau a moleculelor excitate (in
momentul aparitiei alterarii moleculelor simple);
• durata necesara acestor transformari chimice variaza
intre 10-14.....10-30 secunde
• daca in momentul interactiei ca fenomen apare
alterarea biomoleculelor atunci in substanta iradiata
pot aparea acizi nucleici, proteine, lipide si glucide cu
structuri modificate;
• aceste modificari pot aparea intr-un interval de timp
ce variaza de la cateva secunde la cateva ore.
• In cadrul etapei biologice:
• la nivel biologic energiile cedate de catre trecerea
radiatiei prin substanta pot duce la aparitia de
modificari morfologice si functionale in celule,
tesuturi, organe si organism. Aceste modificari pot
duce la moartea celulara sau in ultim caz la moartea
organismului.
• aceste modificari pot aparea intr-un interval de timp
ce variaza in functie de doza absorbita de organism si
de timpul cat organismul a fost expus.
Actiuni prin care interactioneaza radiatiile
ionizate cu materia vie
• Actiuni directe
• se definesc ca actiunea directa a surselor de radiatii
asupra ADN-ului, ARN-ului, proteinelor, glucidelor,
lipidelor;
• in urma interactiei directe produsii de radioliza pot
reactiona cu biomoleculele generand radicali liberi.
Radicalii organici, la randul lor pot reactiona intre ei
dand nastere unui nou produs care nu mai are functie
biologica.
• Actiuni indirecte:
• se definesc ca ca actiunile surselor de radiatii asupra
apei H2O generand radicali liberi (H – ion de
hidrogen, OH – radical liber hidroxil). Radicalii liberi
pot reactiona intre ei, formand specii moleculare
stabile. Dupa aceste modificari substanta intra in
contact cu organismul.
Bibliografie
• GREGG EC. EFFECTS OF IONIZING RADIATION ON HUMANS. IN WAGGENER RG AND KEREIKAS

JG., EDITORS. HANDBOOK OF MEDICAL PHYSICS, VOLUME II. BOCA RATON, CRC PRESS INC.,
1984.
• CONCEPTELE RADIOPROTECŢIEI – M ONCESCU, CURIERUL DE FIZICĂ, EDITURA HORIA
HULUBEI, BUCUREŞTI, 1996
• RADIOLOGICAL PROTECTION AND SAFETY IN MEDICINE. ICRP PUBLICATION 73.PERGAMON
1996.
• RADIOLOGICAL PROTECTION OF THE WORKER IN MEDICINE AND DENTISTRY. ICRP
PUBLICATION 57. PERGAMON PRESS 1989.
• ANA MAGDALENA BRATU, CONSTANTIN ZAHARIA, RADIOIMAGISTICA MEDICALA–
RADIOFIZICA SI TEHNICA, ED. UNIVERSITARA “CAROL DAVILA” BUCURESTI,2016
• WALTERHUDA, PH.D., RICHARD M SLONE, MD, REVIEW OF RADIOLOGIC PHYSICS,SECOND
EDITION, ED. LIPPINCOTT WILLIAMS & WILKINS
T4 EFECTELEBIOLOGICE
ALE RADIATIEI
IONIZATE
S2. IRADIEREA TESUTURILOR:
CONSECINTE ASUPRA CELULELOR SI ORGANISMULUI
DOZIMETRIE BIOLOGICA
Radiosensibilitatea:
• susceptibilitatea unei entitati biologice (formatiune

subcelulara, tesut, organ, organism) la actiunea
vatamatoare a radiatiilor ionizate.
• capacitatea unui ţesut de a răspunde la iradiere printr-
o leziune observabilă şi este funcţie de caracteristicile
ţesutului, de tipul si intensitatea radiatiei incidente.
• un ţesut este cu atât mai radiosensibil cu cât este mai
puţin diferenţiat şi cu cât în el au loc mai multe mitoze
(proces de diviziune celulara specific eukariotelor prin
care dintr-o celula mama rezulta doua celule fiice
identice din punct de vedere genetic).
Modul de raspuns al celulelor in functie de intensitatea
radiatiei
• Radiosensibilitatea este mai crescuta la:

• celulele cu rata de diviziune mai crescuta si activitatea
metabolica mai intensa ;
• celulele aflate in perioada de diviziune;
• celulele aflate in mediu bogat in oxigen si alte resurse
nutritive.
• Radiosensibilitatea la nivel de tesut si de organ, scade dupa
cum urmeaza:
• la sange, organe hematopietice (splina, maduva osoasa
homatogena);
• organe de reproducere ;
• mucoase;
• plaman;
• rinichi;
• muschi;
• tesut osos;
• tesut nervos.
• Dozele letale (Gy) la diferite clase de organisme:
• mamifere 2-15, pasari 5-20, amfibieni 7-50, pesti 10-40,

crustacee 15-600, moluste 100-1000, insecte 20-3000;
• plante superioare 7-800, plante inferioare 30-12000;
• protozoare 100-6000;
• bacterii 50-1000;
• virusi 200-10000.
Starea celulara postradiativa si consecinte la nivelul
organismului
• Radiatia ionizata afecteaza tesuturile la nivel celular prin

ruperea legaturilor chimice si alterarea structurii
moleculelor. Consecutiv iradierii, celula se poate repara, se
poate altera sau poate fi distrusa total (moarte celulara).
Actiunea directa a radiatiilor ionizante
asupra ADN
Mecanismul principal pentru

particulele cu Transfer liniar de
energie (LET) ridicat
n
Tipuri de efecte produse de catre iradiere la nivel celular
a) Repararea celulara – cand iradierea produce modificari

morfofunctionale minore ale structurilor celulare, fara a afecta
mecanismele de refacere postiradiativa, aceasta va permite
repararea completa si fara defecte a celulei, cu consecinte
temporare si nesemnificative asupra organismului.
Tipuri de efecte produse de catre iradiere la nivel celular
b) Alterarea celulara (trasformarea in forme mutante) – cand
iradierea afecteaza structura ADN, generand mutatii in
materialul genetic celular. In functie de amploarea efectului
radiomutagen asupra proprietatilor morfo-functionale ale
celulei, in evolutia sa postradiativa aceasta poate parcurge
una din urmatoarele cai:
• sa supravietuiasca doar cu o parte din functii, fara
consecinte importante asupra organismului, daca
modificarea genetic este neesentiala, neafectand major
caracteristicile morfo-functionale celulare;
• sa fie distrusa prin mecanismele de autoaparare ale
organismului, daca modificarile morfo-functionale celulare
sunt mai ample si mai complexe, depasind domeniul
recunoasterii lor de catre sistemul imunitar al organismului;
• sa supravietuiasca, cu consecinte asupra organismului, daca
modificarile genomului afecteaza capacitatea de
reproducere a celulei, conducand la modificarea ratei de
diviziune.
c) Distrugerea celulara totala (moartea celulara) - cand iradierea
afecteaza drastic celula, producand modificari morfo-
functionale majore ale tuturor structurilor celulare. Procesul
distructiv este total si celula pierde functiile vitale care o
definesc entitate biologica.
• Consecintele mortii celulare asupra organismului sunt
dependente de numarul de celule afectate dintr-o populatie.
• la un numar mic de celule distruse total prin iradiere,
organismul se reface rapid si va supravietui;
• la in numar mai mare de celule distruse total prin
iradiere, organismul se reface lent si poate supravietui;
• la un numar mare de celule distruse total prin iradiere,
va conduce la moartea organismului.
Aberatie cromozomiala
Formare. Celula umana normala are 46 cromozomi
Cromozomi - limfocite
reparare
fara reparare
translocare translocare
simetrica
asimetrica
Estimarea
dozelor
Incidenta nucleara mica
Estimarea dozei individuale
Celule analizate: aproximativ 1000 celule
Limita estimata: 100 mSv iradierea intregului corp (WB)
Incidenta nucleara la scara mare
- mod de triere - „triage mode“
celule analizate: 20-50 celule
interval de incredere: ± 0,5 Gy
Dozimetrie biologica
Efectivitatea biologică relativă EBR (η) a unei radiaţii:
- mărimea care ne permite să comparăm efectele
unei radiaţii ionizante oarecare cu cea a radiaţiei de
referinţă
- arată de câte ori este mai mare efectul biologic
al radiaţiei respective asupra ţesutului faţă de efectul
radiaţiei de referinţă în condiţiile aceleiaşi doze
incidente.
- EBR este pentru: radiaţiile X, γ şi b , η ≈ 1
neutronii termici (lenţi), η ≈ 5,
protoni şi neutroni rapizi, η
≈10,
radiaţiile α, η ≈ 20.
Dozimetrie biologica
Doza biologică (B) măsoară efectul real al radiaţiilor

asupra sistemelor biologice şi este dată de relaţia:
B=η·D ; [ B] s.i. = 1(Sv).
Similar cu doza biologică se obţine debitul dozei
biologice:
b= η·d = η D/t , t - timp
si, debitul biologic integral:
B int = η·D int
Bibliografie
• GREGG EC. EFFECTS OF IONIZING RADIATION ON HUMANS. IN WAGGENER RG AND KEREIKAS

JG., EDITORS. HANDBOOK OF MEDICAL PHYSICS, VOLUME II. BOCA RATON, CRC PRESS INC.,
1984.
• RADIOLOGICAL PROTECTION AND SAFETY IN MEDICINE. ICRP PUBLICATION 73.PERGAMON
1996.
• ANA MAGDALENA BRATU, CONSTANTIN ZAHARIA, RADIOIMAGISTICA MEDICALA–
RADIOFIZICA SI TEHNICA, ED. UNIVERSITARA “CAROL DAVILA” BUCURESTI,2016
• WALTERHUDA, PH.D., RICHARD M SLONE, MD, REVIEW OF RADIOLOGIC PHYSICS,SECOND
EDITION, ED. LIPPINCOTT WILLIAMS & WILKINS
ALE RADIATIEI
IONIZATE
S3. RELATIA DOZA - RASPUNS
Aparitia si definirea celor doua efecte biologice ce apar in
urma iradierii
• Diferitele radiatii de raspuns ale unui organism la actiunea

radiatiilor ionizate depind de o serie de parametric legati de
sursa si conditiile de iradiere, precum si de caracteristici ale
organismului care vizeaza in principal complexitatea morfo-
functionala si radiosensibilitatea defectelor structure care
definesc organismul ca entitate biologica. Dupa relatia
dintre raspunsul organismului la iradiere si doza de radiate
primita, efectele biologice ale iradierii pot fi deterministice si
stocastice.
Efectele deterministice
•includ reactiile de raspuns ale organismului iradiat care apar

incepand de la o valoare minima (valoare de prag) si se mai
numesc efecte cu prag;
•sunt caracterizate de o relatie de cauzalitate determinata intre
doza si efect;
•sunt evaluate in termeni de severitatea efectului ce devine
mai accentuat pe masura cresterii dozei;
•severitatea efectelor este dependenta de cantitatea de energie
a radiatiilor care este absorbita de tesut;
•valoare minima a dozei de radiatii la care efectul devine
manifest variaza de la un individ la altul si in raport cu conditiile
de iradiere;
•ca reactie directa a organismului expus la radiatii, se
manifesta numai la individual iradiat si nu se propaga la
descendenti;
•aceste efecte nu sunt in general intarziate in timp fata de
momentul expunerii.
Efectele deterministice
Exemple de efecte deterministice cu valorile de prag ale dozei:
Efectul Doza (Sv)
- Cataracta 7
- Eriteme 10
- Pierdere parului 2
- Sterilitate barbati: a) temporara 2,5
b)permanenta 5
- Sterilitate femei 6
- Supravietuire limitata 10
Valorile de prag ale dozelor pentru efecte deterministice in unele componente responsabile
Valoarea pragului dozei
Debitul de doza
anual in expuneri
Echivalent de doza total in puternic fractionate anual
expunere unica si acuta sau prelungite pentru mai
(Sv) multi
Componenta Efect
ani (Sv/an)
Testicul Sterilitate temporal/permanenta 0,15/3,50-6,00 0,40/2,00
Ovar Steliritate 2,50-6,00 >0,20

Cristalin Opacitate 0,50-2,00/5,00 >0,10/0,15
Maduva osoasa Depresia hematopaiezei 0,500 >0,40
Aplazie Fatala 3,00-5,00
valorile pragului pentru efect clinic sunt cu atat mai coborate cu cat
tesutul sau organul sunt mai radiosensibile.
Domeniile de doze tolerate de radiatii de catre diferite tesuturi sau organe in
iradierea
partiala a organismului
Doza unica (Gy) Doza Fractionala (Gy)
Maduva osoasa: 2-10 Testicule: 1-2
Ovar: 2-6 Ovar: 6-10
Testicule: 2-10 Cristalin: 6-12
Cristalin: 2-10 Tiroida: 30-40
• In iradieri locale, valoarea de prag a dozei si domeniul de doze suportate de diferite

tesuturi sau organe sunt variabile; valorile prag pot fi mai joase sau mai ridicate iar
domeniile de doze tolerante mai restranse sau mai largi, in functie de
radiosensibilitatea tesuturilor sau organelor iradiate si de modul in care sunt
administrate radiatiile.
• Iradierea acuta a intregului organism: boala de iradiere.
Domeniile de doze tolerate de radiatii de catre diferite tesuturi sau
organe in iradierea partiala a organismului
Doza (Gy) Efectele (simptome)

<0,25 Nu apar efecte decelabile clinic
Modificari minore ale unor parametri biochimici din sange
1-2 Usoare modificari, decelabile, ale formulei sanguine
2-4 Modificari sanguine, usoare ameteli, voma, stare de oboseala
4-7 Modificari sanguine, hemoragie prin cresterea fragilitatii vasculare,
ameteli puternice, voma, stare de oboseala acuta, anoroxie, diaree
datorita vatamarii severe a tractului gastrointestinal, afectarea
sistemului nervos, deces ocazional la 2-8 saptamani de la momentul
iradierii.
Deces foarte probabil in decurs de doua luni de la momentul iradierii
Efectele stocastice
•sunt reactii de raspuns ale organismului la orice nivel de

iradiere, efectele putand sa apara de la doze plasate sub dozele
prag pentru efectele deterministrice;
•privesc cunostintele iradierii la nivel populational, fie ca este
vorba despre o populatie de celule sau o populatie de
organisme
•la nivelul organismului includ consecintele asupra tesuturilor si
organelor atunci cand celulele nu sunt distruse ci doar
transformate, cand se produc modificari in aparatul lor genetic
care inmagazineaza si codifica informatia privind
caracteristicile structurale si functionale ale celulelor;
•in functie de care dintre cele doua tipuri principale de celule
din organism – somatic si sexuale – care pot fi afectate de
iradiere in domeniile de doze responsabile de procedura de
modificari ale materialului genetic, consecintele stocastice se
grupeaza in:
• efecte corporale – manifestate doar la individul iradiat
• efectele ereditare – transmise si manifestate la urmasii
individului iradiat
•cand celulele care au suferit modificari genetice
radioinduse apartin populatiilor celulare de tip somatic,
evolutia lor ulterioara – dupa o perioada mai indelungata si
valabila – poate conduce cel mai probabil spre cancerizare
(neoplazie), probabilitatea (incidenta, frecventa) de aparitie a
cancerului radioindus.
Efectele expunerii prenatale
• Efectele deterministice pot fi:

• nesemnificative pentru iradiere de nivel scazut si numar
mic de celule distruse in perioada de implantare a
embrionului;
• semnificative atunci cand apare:
• moartea prenatala /esecul implantarii ovulului
fecundat sau moatea nedetectabila a embrionului
(pentru iradiere de nivel crescut si numar mare de
celule distruse )
• defecte de organogeneza la nivelul criteriului
(retardare mentala), la nivelul organului visual sau la
nivelul sistemului osos (piticism, deformari de brate,
tibie, femur, mana despicata, intarzieri de crestere).
• Efecte stocastice sunt modificarile materialului genetic in

populatii de celule somatice, cu posibila carcinogeneza
(leucemie infantile, tumore solida).
Bibliografie

BUCUREŞTI,1996
2005
• CURS DE RADIOACTIVITATE-CURIERUL DE FIZICA , EDITURA HH, NR.1/97
ALE RADIATIEI
IONIZATE
S4. Aspecte generale ale radioprotectiei pacientului si personalului in practicile de
radiologie de diagnostic (radiodiagnostic conventional, dentar)
si radiologie interventionala
Criteriile radioprotectiei
• Radioprotectia se aplica in urmatoarelor tipuri de expuneri:

• expunerea pacientilor ca parte a propriului lor diagnostic
sau tratament medical;
• expunerea in cadrul supravegherii medicale a
persoanelor expuse profesional;
• expunerea persoanelor in cadrul programelor de
depistare medicala a unor maladii (screening);
• expunerea persoanelor sanatoase sau a pacientilor care
participa voluntar la programele de cercetare medicala
sau biomedicala, de diagnostic sau de terapie;
• expunerea persoanelor in cadrul procedurilor medico-
legale.
• expunerii la radiatii ionizante a persoanelor in cunostinta
de cauza si care doresc sa ajute (in afara profesiei
acestora) la sprijinul si confortul persoanelor care sunt
supuse expunerii medicale.
Justificarea
• Expunerea medicala la radiatii ionizante trebuie sa

prezinte un beneficiu net suficient, daca se compara
beneficiile totale potentiale terapeutice sau diagnostice
pe care le produce, in raport cu detrimentul individual pe
care expunerea il poate cauza. Toate tipurile noi de
practici implicand expunerea medicala la radiatii
ionizante trebuie sa fie justificate inainte de a fi general
adoptate.
• Daca o expunere la radiatii ionizante nu poate fi
justificata, acesta va fi interzisa.
Optimizarea
• Toate dozele datorate expunerilor medicale in scopuri

radiologice, cu exceptia procedurilor terapeutice, trebuie
sa fie mentinute la un nivel cat mai redus, rezonabil
posibil, pentru a permite obtinerea informatiei
diagnostice urmarite, luand in considerare factorii sociali
si economici.
• Pentru toate expunerile medicale la radiatii ionizante ale
persoanelor in scopuri terapeutice, expunerile volumelor
tinta trebuie sa fie planificate individual.
• Procesul de optimizare implica:
• alegerea echipamentului,
• aspectelor practice,
• obtinerea unei informatii de diagnostic adecvate sau
a unui rezultat terapeutic adecvat,
• asigurarea calitatii incluzand controlul calitatii
• stabilirea si evaluarea dozelor sau a activitatilor
administrate pacientului, tinand cont de factori
economici si sociali.
Constrângeri de doză pentru expunerea profesională, și
expunerea medicală
constrângerea de doză în ceea ce privește expunerea profesională, se
stabilește ca instrument operațional pentru optimizarea protecției de
către întreprindere sub supravegherea generală a autorității competente.
În cazul lucrătorilor externi, constrângerea de doză se stabilește în
cooperare între angajator și întreprindere
constrângerile de doză pentru expunerea medicală, se aplică numai în
ceea ce privește protecția persoanelor implicate în îngrijirea și susținerea
pacienților și a voluntarilor care participă la cercetarea medicală sau
biomedicală.
constrângerile de doză se stabilesc în funcție de dozele individuale
efective sau echivalente primite de o persoană într- un interval
corespunzător definit.
Doze de referinta in RX-diagnostic
Criteriu pentru doza de radiatie a pacientului: Doza la

suprafata de intrare pentru pacienti cu dimensiuni
standard este exprimata ca doza absorbita in aer (mGy)
in punctul de intersectie al axei fasciculului cu suprafata
unui pacient de dimensiuni standard (greutatea
corpului de 70 kg sau grosimea sanului comprimat de 5
cm), incluzand radiatia retroimprastiata.
Radiografia Doza la suprafata de
intrare, pentru o singura
expunere mGy*)
Torace Postero Anterior (PA) 0.3
Torace Lateral (LAT) 1,5

Coloana vertebrala Antero Posterior (AP) 10
Coloana vertebrala Lateral (LAT) 30
Coloana vertebrala Jonctiunea Lombo Sacrala 40
(JLS)
San Cranio Caudal (CC) 10
San Mediu Lateral Oblic (MLO) 10
San Lateral(LAT) 10
Pelvis Antero Posterior (AP) 10
Craniu Postero Anterior (PA) 5
Craniu Lateral (LAT) 3
Tractul urinar 10
o radiografie simpla sau
inainte de administrarea substantei de contrast
Tractul urinar 10
dupa administrarea substantei de contrast
• Doze de referinta in RX-diagnostic, exprimate in doza la suprafata de intrare pe pacient,

pentru o singura expunere
• Responsabilitati
• Atat medicul ordonator cat si practicianul trebuie sa
fie implicati in procesul de justificare la un nivel
corespunzator, conform competentelor stabilite de
Ministerul Sanatatii si Familiei.
• Orice expunere este efectuata sub responsabilitatea
medicala a unui practician,
• Proceduri
• Pentru fiecare tip de practica radiologica si pentru
fiecare echipament trebuie sa fie stabilite protocoale
scrise.
• Este obligatorie implicarea unui expert in fizica
medicala in:
• Medicina nucleara terapeutica
• Medicina nucleara de diagnostic
• Consultarea in procesul de optimizare incluzand
dozimetria pacientului, asigurarea si controlul
calitatii si a avizului in cadrul expunerilor in
scopuri medicale
• Pregatirea
• Se va asigura ca practicienii si medicii radiologi au o
pregatire practica si teoretica adecvata scopului practicii
radiologice si sunt competenti in radioprotectie.
• Se va asigura perfectionarea teoretica si practica
continua dupa obtinerea unei diplome si, in special in
cazul utilizarii clinice de noi tehnici, organizarea
perfectionarii in raport cu aceste tehnici si cu cerintele
de radioprotectie relevante.
• Se va asigura introducerea unui curs de radioprotectie
in programele (curriculum) de baza ale invatamantului
medical si stomatologic.
• Echipament
• Autoritatile competente se asigura ca:

• toate echipamentele radiologice sunt tinute sub stricta
supraveghere din punct de vedere al protectiei impotriva
radiatiilor ionizante;
• este disponibil un inventar la zi al echipamentelor
radiologice pentru fiecare tip de instalatie radiologica;
• sunt implementate de catre utilizatorul instalatiei
radiologice, programe potrivite de asigurare a calitatii care
includ si masurarile de control al calitatii si evaluarile dozei
pacientului si a activitatii administrate;
• Echipament
• sunt efectuate de catre unitatile autorizate conform legii,

testele de acceptare inainte de prima utilizare a
echipamentului in scopuri clinice, si apoi testele de
performanta in mod regulat si dupa fiecare procedura de
intretinere importanta.
• Utilizatorul instalatiei radiologice este obligat sa ia toate
masurile necesare pentru a remedia lipsurile sau
defectiunile echipamentului radiologic.
Practici speciale
• Autoritatile competente vor veghea ca echipamentul
radiologic si accesoriile acestuia precum si practicile care
sunt utilizate, sa fie adecvate, in fiecare caz de expunere in
scopuri medicale:
• a copiilor;
• ca parte a programelor de depistare medicala;
• implicand doze mari pentru pacient, ca la radiologia
interventionala,
• tomodensitometria sau radioterapia.
• O atentie speciala trebuie acordata programelor de
asigurare a calitatii care includ si masurarile de control
al calitatii si de evaluare a dozei sau a activitatii
administrate pacientului.
Protectia speciala in timpul sarcinii si alaptarii
• In cazul unei femei la varsta de procreere, medicul
ordonator si practicianul vor stabili daca acesta este
insarcinata sau daca alapteaza, si daca eventualitatea unei
sarcini nu poate fi exclusa, depinzand de tipul expunerii
medicale la radiatii ionizante, trebuie acordata o atentie
speciala justificarii, in special in caz de urgenta, si
optimizarii expunerii medicale, luand in consideratie atat
expunerea viitoarei mame cat si a fatului.
Expuneri potentiale
• Autoritatile competente vor veghea ca sunt luate masurile
rezonabile posibile pentru a reduce probabilitatea si
marimea dozelor accidentale sau neintentionat primite de
catre pacienti in cadrul practicilor radiologice.
• In prevenirea accidentelor, accentul trebuie pus in principal
pe echipamentele si procedurile utilizate in radioterapie,
dar de asemenea trebuie acordata o anumita atentie si
accidentelor susceptibile de a se produce cu echipamentele
de diagnostic.
Estimarea dozelor primite de populatie
• Directiile de Sanatate Publica trebuie sa asigure ca
determinarea distributiei dozelor individuale din expunerile
medicale este realizata anual pentru populatie si pentru
grupuri de referinta relevante din populatie si comunicata
autoritatilor competente, conform reglementarilor
specifice ale Ministerului Sanatatii si Familiei.
Inspectia
• Autoritatile competente trebuie sa asigure un sistem de
inspectie privind aplicarea prevederilor acestor norme.
• Organele de inspectie ale autoritatilor competente cu
sarcini de inspectie sunt:
• Laboratoarele de Igiena Radiatiilor din cadrul Directiilor
de Sanatate Publica judetene si a municipiului
Bucuresti, in conformitate cu competentele stabilite
prin reglemetarile legale in vigoare;
• CNCAN, prin personalul de specialitate imputernicit de
Presedintele CNCAN
Radiologia pediatrica
• Asistentul medical trebuie sa aiba o anumita pregatire

specifica in a controla pacientii copii, in tehnicile
radiografice specifice si in utilizarea dispozitivelor de
imobilizare.
• Oriunde este posibil, trebuie sa fie folosite instalatiile
radiologice destinate pediatriei in special pentru sugari si
copii mici, deoarece aceste instalatii au grile speciale,
calitatea mai buna a fasciculului (filtrare speciala) si ele au
abilitatea de a utiliza timpi foarte mici de expunere si de a
evita astfel degradarea calitatii imaginii din cauza miscarii
pacientului.
• Daca o instalatie radiologica conventionala pentru adulti
trebuie sa se utilizeze pentru sugari si copii mici, trebuie
indepartata grila in timpul expunerii acestora, daca este
posibil.
• Se vor utiliza sisteme adecvate de fixare si pozitionare a
pacientului in procedurile de pediatrie.
• Controlul automat al expunerii pentru instalatiile
radiologice nedestinate pediatriei trebuie sa fie capabil sa
se potriveasca cu statura si dimensiunile diferite ale
copiilor, in functie de varste.
Bibliografie

BUCUREŞTI,1996
2005
T4S5 Controlul calitatii in
radiodiagnostic
Controlul calitatii in radiodiagnostic
• Oricare asistent medical sau tehnician/operator, medic, fizician

medical care lucreaza in practicile de radiologie de diagnostic si
radiologie interventionala este direct implicat si responsabil pentru
implementarea unui sistem de QA&QC adecvat activitatilor
desfasurate.
• QC (controlul calitatii) este necesar pentru a se asigura ca instalatiile
radiologice functioneaza corespunzator la parametrii prescrisi de
producator.
• QC este un instrument al Sistemului de Management al Calitatii, ce
trebuie sa fie implementat in cadrul oricarei unitati sanitare.
• Titularul de autorizatie are principala responsabilitate de a se asigura
ca instalatiile radiologice din dotare sunt in stare de buna
functionare si ca este mentinuta mentenanta acestora prin firme de
service autorizate de CNCAN pentru acest tip de activitate.
TESTELE QC
• TESTELE DE ACCEPTANTA – efectuate de o firma de service la

punerea in functiune a instalatieiradiologice
• TESTELE DE PERFORMANTA – sunt teste periodice efectuate de

regula anual (pentru echipamentele cu o vechime de sub 10 ani) si
semestrial (pentru echipamentele mai vechi de 10 ani) – efectuate de
firma de service
• Testele zilnice si saptamanale – care sunt efectuate de catre

personalul operator din cadrul laboratorului sub atenta supraveghere
a unui fizician medical
Aparatura utilizata pentru testele de QC:

• Multimeter – pentru determinarea kVp, mA, mAs;
• Dozimetru – pentru determinarea dosei absorbate;
• Pin hole camera – pentru masurarea petei focale;
• Sensitometru/densitometru – utilizat in cazul filmelor
radiologice (contrast imagine);
• Termometru;
• Straturi (folii) de aluminiu – pentru determinarea valorii
stratului de injumatatire (HVL);
• Phantome (pentru verificarile ecranarilor de radioprotectie,
pentru verificarile calitatii imaginii – CT, etc.)
Testele de QC la echipamentele RX – pentru radiografii:
-Zilnice – verificari de rutina prin care personalul operator se asigura
ca instalatia radiologica functioneaza corect; in situatia constatarii
vreunei defectiuni tehnice – se anunta firma de service si se intrerupe
utilizarea instalatiei in scopuri clinice.
-Periodice – efectuate de echipa de service:
oLa tubul Rx si la colimator:
-Randamentul tubului RX (Gy/mAs) – ex. val min. acceptata de 25
Gy/mAs la d = 1 m fata de tub (pentru o filtrare totala = 2,50 mm Al si
U = 90 kV);
-Reproductibilitatea randamentului tubului:  20% = variatia admisa
pentru expuneri repetate la o tensiune data si filtrare totala a tubului
RX;
-Variatiile valorii intensitatii curentului (mA) afisate la postul de

comanda pentru expuneri repetate nu trebuie sa depaseasca
15%;
-Variatiile valorii produsului curent-timp expunere (mAs) <
20%;
oAlinierea fascicului util cu fasciculul de lumina (colimator):
- Suma distantelor intre limita campului RX si limita campului
luminos nu trebuie sa despaseasca 3% din SID = distanta
sursa
RX - detector
- Axa fascicului Rx util trebuie sa fi perpendiculara pe planul
detectorului, iar coincidenta dintre centrul campului RX si
centrul detectorului nu trebuie sa depaseasca 2% SID
• Verificarea petei focale – este inclusa in testarile de acceptanta, iar la

instalatiile radiologice mai vechi (dupa 5 ani) este recomandata a fi efectuata de
echipa de service conform ghidurilor NEMA (National Electrical Manufacturer
Association); se utilizeaza aparatura speciala (slit camera); pata focala influenteaza
rezolutia spatiala a imaginii radiologice.
• Radiatia de fuga prin cupola (leakage radiation) – este inclusa in
testele de acceptanta si de performanta
- Reprezinta nivelul max. admis al dozei absorbite la d = 1 m fata de focarul tubului
RX pentru un debit maxim al tubului RX (specificat de producator);
- Valoarea de referinta este D fuga < 1 mGy/h.
• Grila – Artefacts: se efectueaza radiografii ale grilei pentru tensiuni scazute
ale tubului RX (ex. 50-60 kV), a.i. nici un artefact (parazit) sa nu fie vizibil pe
imagine (filmul radiologic).
• Calitatea imaginii (fluoro/angio):
• Rezolutia spatiala: se utilizeaza phantom (0,7 line pairs/mm…5

line pairs/mm), pozitionata pe suprafata de intrare in detector
(image intensifier), filtrare aditionala la collimator: Cu (0.8-1.2
mm). Nr de linii citit corespunde rezolutiei spatiale max. ce
este vizibila in conditiile in care se utilizeaza ABC (Automatic
Brightness Control); aceasta valoare se inregistrarea (ca val. de
ref.);
• Rezolutia de contrast– sunt utilizate phantome cu diferite
obiecte in interior (de densitati diferite) care sunt vizualizate
pe sistemul de detectie RX in decursul mai multor expuneri
(kV diferiti) si inreg. imaginile.
• Teste QC pentru CT scanner:

• CT Number Accuracy of Water – deviatia numerelor CT pentru apa, se utilizeaza
PMMA CT phantom (head size, diam. = 20 cm), nr. mediu CT si deviatia standard a
zgomotului se determina in centrul phantomei (10 x 10 cmp) trebuie sa fie mai mica
sau cel mult egala cu 1,5 % din valoarea de baza.
• CTDI = indicele de doza CT pentru o sectiune data nu trebuie sa devieze mai mult
de 20% din valoarea de baza;
• Grosimea sectiunii (slices) = nu trebuie sa varieze mai mult de 20% din valoarea
de baza;
• Rezolutia spatiala a imaginii: nu trebuie sa varieze mai mult de 20% din valoarea
de baza;
• Rezolutia la contrast scazut – la phantome sunt inserate bucati subtiri de polistiren
in fante f. inguste de 0.35 cm care trebuie sa fie vizibile pe imaginea CT obtinuta.
• Rezultatele tuturor testelor QC trebuie sa fie arhivate (electronic) si
monitorizate periodic de catre fizicianul medical/expertul in fizica medicala de
radiodiagnostic
• Testele trebuie sa fie realizate de personal calificat
• ROUTINE TESTS – frecventa este in functie de complexitatea echipamentului
si pot fi efectuate꞉ zilnic, saptamanal, lunar,
• Este important sa fie desemnat un responsabil pentru QC tests in cadrul
Laboratorului si sa fie nominalizat supervizorul intregului PLAN QC.
• Aceste persoane trebuie sa aiba cunostinte adecvate tehnice si de QMS.
• Sistemul de asigurare si de control al calitatii este supus auditurilor de calitate
(extern si intern) – care au ca scop verificarea modului de implementare a QMS
si stabilirea non-conformitatilor fata de cerintele standardelor aplicabile
activitatilor desfasurate; deasemeni, daca este cazul pot fi determinate actiunile
corective si preventive care se impun pentru a fi luate de firma auditata.
• Conform Directivei 2013/59/EURATOM – QC este considerat un set de op. de
PROGRAMARE, COORDONARE, IMPLEMENTARE – care mentin si
imbunatatesc CALITATEA.
BIBLIOGRAFIE
• AAPM REPORT NO. 74/2002

T5S1 – Recomandarile Directivei
Euratom 59/2013
Recomandarile Directivei 59/2013
În domeniul medical, evoluții tehnologice și

științifice importante a u condus la o creștere
semnificativă a expunerii pacienților. În acest sens,
prezenta directivă sublinieza necesitatea justificării
expunerii medicale, inclusiv expunerea persoanelor
asimptomatice, și face mai stricte cerințele privind
informațiile care trebuie furnizate pacienților,
înregistrarea și raportarea dozelor din procedurile
medicale, utilizarea nivelurilor de referință de
diagnosticare și disponibilitatea dispozitivelor de
indicare a dozelor
• Expunerile medicale accidentale și neintenționate
reprezintă o sursă de preocupare continuă
• Așa-numitele expuneri în scopuri „medico-legale”, au
fost identificate în mod clar ca expuneri deliberate
ale persoanelor în alte scopuri decât cele medicale
sau ca „expuneri imagistice non-medicale”.
• Aceste practici trebuie să facă obiectul unui control
reglementat corespunzător și ar trebui să fie
justificate într-un mod similar expunerilor medicale
• Practicile care presupun expunerea medicală se
justifică atât ca clasă, cât și ca tip de practică,
ținând seama de expunerea medicală și, acolo
unde este relevant, de expunerea publică și
expunerea profesională asociate, precum și la
nivelul fiecărei expuneri medicale individuale.
Justificarea practicii- Expunerea în scopuri medicale
prezintă un beneficiu net suficient, punând în balanță,
pe de o parte, beneficiile de diagnostic sau terapeutice
potențiale totale pe care le produce, inclusiv beneficiile
directe pentru sănătate pentru o persoană și beneficiile
pentru societate, iar, pe de altă parte, efectele negative
individuale pe care le-ar putea cauza expunerea,
luându-se în considerare eficacitatea, beneficiile și
riscurile tehnicilor alternative existente care au același
obiectiv, dar care implică o expunere mai mică sau nulă
la radiații ionizante.
• Titularul de autorizatie trebuie să decidă cu
privire la clasificarea pe categorii a fiecărui
lucrător înainte ca acesta să își înceapă
activitatea care poate cauza expunere și să
reexamineze periodic această clasificare pe baza
condițiilor de lucru și a supravegherii medicale.
Distincția ține seama și de expunerile potențiale.
Titularul de autorizatie se va asigura c a pentru fiecare
practica desfasurata in cadrul institutiei sale, se va aplic a
principiul justificarii prealabile, du pa cum urmeaza:
• tipurile noi de practici care implică expunerea medicală se justifică în prealabil

înainte de a fi adoptate în mod general;
• toate expunerile medicale individuale se justifică în prealabil, luându-se în
considerare obiectivele specifice ale expunerii și caracteristicile individuale
implicate;
• specifică de acest tip poate fi justificată, după caz, în împrejurări speciale care
se evaluează și se documentează de la caz la caz;
• medicul abilitat să facă trimiteri și practicianul, urmăresc să obțină, în măsura
posibilului, informații de diagnostic anterioare sau înregistrări medicale
relevante pentru expunerea planificată și iau în considerare aceste date pentru
a evita expunerea inutilă;
• expunerea medicală în cercetarea medicală sau biomedicală se examinează de
către un comitet pentru etică constituit în conformitate cu procedurile naționale
și/sau de către autoritatea competentă;
• autoritatea competentă oferă justificare specifică, în colaborare cu societățile medicale
științifice corespunzătoare sau cu organismele relevante corespunzătoare, pentru
procedurile radiologice medicale care urmează să fie efectuate ca parte a unui program
de depistare medicală;
• expunerea persoanelor implicate în îngrijirea și susținerea pacienților trebuie să prezinte
un beneficiu net suficient, luându-se în considerare beneficiile directe asupra sănătății
unui pacient, beneficiile potențiale pentru persoana implicată în îngrijirea și susținerea
pacienților și efectele negative pe care le-ar putea cauza expunerea;
• orice procedură radiologică medicală aplicată unei persoane asimptomatice, care
urmează s ă fie efectuată pentru detectarea precoce a bolii, face parte dintr-un program
de depistare medicală sau necesită o justificare documentată specifică pentru persoana
respectivă, realizată de către practician, în consultare cu medicul abilitat să facă trimiteri,
în conformitate cu orientările societăților medicale științifice și ale autorității
competente.
Romania, prin titularii de autorizatie, care achizitioneaza
echipamente medicale, sau prin dealeari de echipamente
radiologice , trebuie s a se asigure c a :
• Toate echipamentele radiologice medicale utilizate sunt menținute sub

supraveghere strictă privind protecția radiologică;
• Autoritatea competentă are la dispoziție un inventar actualizat al
echipamentelor radiologice medicale pentru fiecare instalație radiologică
medicală;
• Titularul de autorizatie pune în aplicare programe adecvate de asigurare a
calității și evaluarea dozelor sau verificarea activității administrate;
• Se efectuează teste de recepție înainte de prima utilizare a echipamentelor în
scopuri clinice, iar ulterior teste de performanță, periodic și după orice
procedură de întreținere care poate afecta performanța.
• Titularul de autorizatie ia măsurile necesare pentru a îmbunătăți randamentul
necorespunzător sau defectuos al echipamentului radiologic medical utilizat.
CNCAN-ul impreuna cu toti titulari de autorizatie, se vor
asigura ca:
• în cazul fluoroscopiei, sunt interzise echipamentele lipsite de dispozitive de

control automat al debitului dozei sau de un intensificator de imagine sau alt
dispozitiv echivalent;
• orice echipament utilizat pentru radiologia intervențională este dotat cu un
dispozitiv sau o caracteristică de informare a practicianului și a celor care se
ocupă de aspecte practice ale procedurilor medicale cu privire la cantitatea de
radiație produsă de echipament în timpul procedurii.
• orice echipament utilizat pentru radiologia intervențională și tomografia
computerizată și orice echipament nou utilizat în scopuri de planificare,
orientare și verificare este dotat cu un dispozitiv sau o caracteristică de
informare a practicianului, la sfârșitul procedurii, cu privire la parametrii
relevanți pentru evaluarea dozei administrate pacientului.
• echipamentul utilizat pentru radiologia intervențională și tomografia
computerizată are capacitatea de a transfera informațiile impuse în temeiul
alineatului 3 litera (d) în fișa examinării.
Bibliografie
• DIRECTIVA 2013/59/EURATOM A CONSILIULUI din 5 decembrie 2013 de
stabilire a normelor de securitate de baza privind protectia impotriva pericolelor
prezentate de expunerea la radiatiile ionizante si de abrogare a Directivelor
89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom si
2003/122/Euratom
T5. S2
Noile modificari legislative, emise de catre
CNCAN, pentru armonizarea legislatiei din
Romania, la cerintele Directivei 59/2013
Principalele modificari legislative aparute ca
urmare a noi Directive 59/2013, sunt:
Legea nr. 63/2018 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 111/1996 privind desfășurarea în siguranță,
reglementarea, autorizarea și controlul activităților
nucleare;
Ordinul presedintelui CNCAN nr. 102/2018 privind
modificarea si completarea Ordinului nr. 202/2002 pentru
aprobarea Normelor privind eliberarea permiselor de
exercitare a activitatilor nucleare si desemnarea expertilor
acreditati in protectie radiologica
Principalele modificari legislative aparute ca urmare a noi
Directive 59/2013
Norme privind eliberarea permiselor de exercitare a

activitatilor nucleare si desemnarea expertilor acreditati in
protectie radiologica (NSR-07), aprobate prin ordinul nr.
202/15.10.2002 al presedintelui CNCAN si publicate in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr 936 bis din
20.12.2002
Norme privind cerintele de baza de securitate
radiologica, aprobate prin Ordinul ministrului sanatatii, al
ministrului educatiei nationale si al presedintelui Comisiei
Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare nr.
752/3.978/136/ 2018 si publicate in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I nr. 517 bis din 25.06.2018
• Obiectul Legii 63/2018:
Reglementarea, autorizarea si controlul
activitatilor nucleare desfasurate in scopuri
exclusive pasnice si a altor activitati ce conduc la
expunerea la radiatii ionizante
Se aplica tuturor situatiilor de expunere

planificata, existenta sau de urgenta
Modificarile Lg 63/2018, in partile esentiale sunt:
La articolul 4, alineatul (1) se modifică și va avea următorul
cuprins:
Art. 4. -
• CNCAN, autoritate competentă în domeniul nuclear, de interes
public național, exercită atribuțiile de reglementare, autorizare și
control prevăzute în prezenta lege."
Art. 71. -
• (1) Notificarea este obligatorie pentru activitățile prevăzute la art.
2, cu excepția celor prevăzute la lit. n), înainte de începerea
desfășurării activităților respective.
• (2) CNCAN stabilește dacă activitățile notificate se supun
regimului de autorizare sau se exceptează conform criteriilor și
limitelor prevăzute la art. 16.
• (3) Regimul de autorizare constă în înregistrare, emiterea de
autorizații și permise de exercitare, după caz.
• (4) În cazul depunerii unei solicitări de înregistrare sau de
autorizare pentru activitățile prevăzute la art. 2, nu este necesară
o notificare separată.
• (5) CNCAN stabilește, prin reglementări specifice, în conformitate
cu prevederile art. 5, cerințele și informațiile care trebuie furnizate
împreună cu notificarea, solicitarea de înregistrare, de autorizare
și de eliberare a permiselor de exercitare."
La articolul 8, alineatul (1) se modifică și va avea următorul
cuprins:
Art. 8. -
• Activitățile prevăzute la art. 2 se autorizează de CNCAN prin
emiterea unui certificat de înregistrare sau a unei autorizații,
după caz."
La articolul 8 alineatul (11), literele a) și b) se modifică și vor avea
următorul cuprins:
a)transportul dispozitivelor generatoare de radiații ionizante și
activitățile de utilizare a aparaturii de control dozimetric, a
sistemelor de detecție a radiațiilor ionizante și a mijloacelor de
protecție individuală la radiații ionizante;
b) cele prevăzute la art. 2 lit. h) și n);".
Art. 391. -
Ministerul Sănătății are următoarele atribuții:
a) stabilește și revizuiește ori de câte ori este cazul nivelurile de
referință în diagnostic;
b)stabilește constrângeri de doză pentru expunerea persoanelor
implicate în îngrijirea și susținerea pacienților și a voluntarilor care
participă la cercetarea medicală sau biomedicală;
c) elaborează și revizuiește ori de câte ori este necesar criteriile de
prescriere pentru expunerile în scopuri medicale;
d)stabilește procedurile pentru efectuarea auditurilor clinice și
controlează implementarea acestora;
e)verifică respectarea nivelurilor de referință în diagnostic și a
criteriilor de prescriere pentru expunerile medicale și impune măsuri
corective, după caz;
Orice persoana fizica sau juridica de drept
public sau privat care intentioneaza sa desfasoare
activitati in domeniul nuclear (situatii de expunere
planificata sau existenta care implica riscul de
expunere la radiatii ionizante ce nu poate fi neglijat
dpdv al protectiei radiologice) trebuie sa transmita
la CNCAN o notificare conform anexei nr. 1
Notificarea trebuie sa cuprinda:
• formularul de notificare (anexa nr.1);
• copia documentelor care atesta ca solicitantul este persoana legal
constituita;
• informatii privind activitatile desfasurate in cadrul practicii;
Dosarul de solicitare si eliberare a certificatului de

inregistrare/autorizatiei trebuie sa contina:
• cerere de eliberare a certificatului de inregistrare/autorizatiei
(conform anexei nr. 2)
• documentele generale pentru eliberarea certificatuluide
inregistrare/ autorizatiei
• documentatia tehnica pentru inregistrare sau pentru fiecare tipde
autorizare
Raspunsul la solicitarile CNCAN se transmit in
cel mult 30 de zile de la data primirii solicitarii sau
dosarul este respins.
Procesul de evaluare a dosarelor complete
dureaza pana la 2 luni si se finalizeaza cu eliberarea
certificatului sau cu o scrisoare de respingere a
dosarului.
Pentru practici noi sau practici complexe
procesul de evaluare este de pana la 6 luni.
Prelungirea valabilitatii certificatelor de
inregistrare/ autorizatiilor:
Se solicita prelungirea cu cel putin 2 luni inainte de
data de expirare.
Valabilitatea certificatului de inregistrare/ autorizatiei
se extinde automat max. 3 luni, daca dosarul este depus
complet; dupa 3 luni se suspenda temporar activitatea.
Perioada de evaluare a dosarelor complete este de 2
luni, cu exceptia cazului cand sunt introduce noi surse de
radiatii.
Modificarea certificatului de inregistrare/
autorizatiei se solicita in caz de:
Modificare a denumirii, adresei sociale sau alte
modificari in actul constitutive
Schimbarea personalului cu responsabilitati
Extinderea limitelor si conditiilor din
certificate/autorizatie
Alte modificari ce pot afecta protectia surselor de
radiatii, protectia radiologica a lucratorilor, populatiei sau
mediului
Suspendarea si retragerea certificatelor de
inregistrare/autorizatiilor are ca efect:
Incetarea imediata a practicilor cu surse de radiatii;
Obligatia titularului de autorizatie pentru asigurarea
protectiei fizice si securitatii radiologice a surselor de
radiatii;
Obligatia titularului de autorizatie de a prezenta in
maxim 5 zile lucratoare un plan de masuri pentru rezolvarea
problemelor ce au dus la suspendare;
Obligatia titularului de autorizatie de a inapoia
CNCAN-ului originalul certificatului de
inregistrare/autorizatiei.
Incetarea activitatii
Titularul are urmatoarele obligatii:
– Sa solicite eliberarea autorizatiei de dezafectare;

– Sa transmita procesul verbal de casare;
– Sa transfere sursele radioactive la utilizatori autorizati;
– Sa transfere deseurile radioactive;
– Sa decontamineze spatiile si utilajele pe care le-a
utilizat.
Modificarile legislative in eliberarea permiselor de
exercitare a activitatilor nucleare prin Ordinul
presedintelui CNCAN nr. 102/2018 privind
modificarea si completarea Ordinului nr. 202/2002
pentru aprobarea Normelor privind eliberarea
permiselor de exercitare a activitatilor nucleare si
desemnarea expertilor acreditati in protectie
radiologica.
Reinnoirea permisului de exercitare – solicitarea
eliberarii unui permis de exercitare la o data
ulterioara datei de expirare inscrise pe permis
Prelungire valabilitatii permisului de exercitare –

solicitarea eliberarii unui nou permis de exercitare
la o data anterioara datei de expirare inscrise pe
permis
In cazul prelungirii permisului de exercitare nivel 1 si
2, cererea va fi insotita de:
Copiile documentelor care demonstreaza indeplinirea
conditiilor specificate in normele CNCAN
Absolvirea, in ultimii 5 ani, a unui curs de
radioprotectie adecvat pentru nivelul permisului si practica
desfasurata
Copia documentelor care atesta achitarea tarifului de
autorizare
Copia permisului pentru care se solicita prelungirea
valabilitatii
In cazul prelungirii valabilitatii permisului de exercitare
nu este necesara examinarea posesorului permisului.
Bibliografie
• Legea nr. 63/2018 – modificarea si completarea Legii nr. 111/1996 privind desfasurarea
in siguranta, reglementarea, autorizarea si controlul activitatilor nucleare
• Ordinul presedintelui CN CAN nr. 102/2018 privind modificarea si completarea Ordinului
nr. 202/2002 pentru aprobarea Normelor privind eliberarea permiselor de exercitare a
activitatilor nucleare si desemnarea expertilor acreditati in protectie radiologica
• Norme privind cerintele de baza de securitate radiologica, aprobate prin Ordinul

ministrului sanatatii, al ministrului educatiei nationale si al presedintelui Comisiei
Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare nr. 752/3.978/136/ 2018 si publicate
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 517 bis din 25.06.2018
• Ordinul C N CA N nr. 102/2018 pentru modificarea si completarea Ordinului presedintelui

Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare nr. 202/2002 pentru
aprobarea Normelor privind eliberarea permiselor de exercitare a activitatilor nucleare si
desemnarea expertilor acreditati în protectieradiologica
T5.S3
Noile responsabilitati ale
operatorului
In conformitate cu noile reglementari in vigoare,
Directiva 59/2013 cat si noile modificari aduse de catre
CNCAN, legislatiei in vigoare, cele mai importate
persoane cu responsabilitati in acest domeniu sunt:
- titularul de autorizatie
- responsabilii cu protectia radiologica
- Operatori
Noile responsabilitati ale acestora sunt:
• Operatorului:
Operatorii- persoană fizică căreia îi revine

răspunderea generală pentru orice activitate din
cele prevăzute la art. 2, autorizată conform
prezentei legi; prin operator se înțelege posesorul al
nivelului 1, eliberat de catre titularul de autorizatie
;".
Titularii de autorizatie trebuie să îndeplinească
următoarele sarcini:
să atingă și să mențină un nivel optim de protecție a
populației;
să autorizeze funcționarea echipamentelor adecvate
și a procedurilor de măsurare și de evaluare a expunerii
populației și a contaminării radioactive a mediului;
să verifice eficiența și întreținerea echipamentelor,
astfel cum se menționează la litera (b), și să asigure
calibrarea periodică a instrumentelor de măsură;
să solicite consultanță din partea unui expert în
protecție radiologică în îndeplinirea sarcinilor menționate
la literele (a), (b) și (c).
• Atribuţiile şi responsabilităţile responsabilului
cu protecţia radiologică :
a)să asigure desfăşurarea activităţilor care implică radiaţii

ionizante, în conformitate cu procedurile şi metodele de lucru,
astfel încât să se reducă la minim pericolul de supraexpunere ;
b)să supravegheze punerea în aplicare a programului pentru
monitorizarea locului de muncă;
c)să păstreze evidenţe corespunzătoare ale tuturor surselor de
radiaţii şi să verifice eficienţa măsurilor de asigurare împotriva
degradării, răspândirii sau furtului acestora;
d)să asigure şi să controleze amplasarea sistemelor de
avertizare;
e)să efectueze evaluări periodice privind starea
sistemelor relevante de securitate şi de avertizare;
f)să supravegheze punerea în aplicare a programului de
monitorizare dozimetrică individuală;
g)să supravegheze punerea în aplicare a programului de
monitorizare a sănătăţii;
h)să urmărească efectuarea controlului medical la
angajare;
i) să asigure informarea corespunzătoare a noilor
lucrători în legătură cu metodele şi procedurile de lucru;
j) să consilieze şi să prezinte observaţii privind planurile de
lucru;
k) să stabilească planurile de lucru;
l) să furnizeze rapoarte conducerii locului de muncă;
m)să participe la măsurile privind prevenirea, pregătirea şi
răspunsul în cazul expunerilor de urgenţă, inclusiv să verifice
periodic gradul de pregătire a echipelor de răspuns;
n)să informeze şi să instruiască personalul expus profesional cu
privire la aspectele practice specifice legate de protecţia
împotriva radiaţiilor ionizante, inclusiv să efectueze instruiri
periodice în domeniul protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante;
o) să asigure ca orice vizită să fie efectuată cu

respectarea măsurilor de protecţie împotriva radiaţiilor
ionizante şi utilizarea echipamentului corespunzător de
protecţie împotriva radiaţiilor ionizante;
p) să asigure cooperarea cu expertul în protecţie
radiologică;
q)să anunţe, reprezentantul legal al titularului de autorizaţie unde
acesta îşi desfăşoară activitatea despre orice situaţie ce ar putea
conduce la supraexpunere , în vederea asigurării măsurilor de
prevenire şi protecţie, şi să întreprindă măsurile preliminare necesare
pentru evitarea supraexpunerii lucrătorilor şi a populaţiei;
r)să anunţe, de îndată, reprezentantul legal al titularului de autorizaţie
unde acesta îşi desfăşoară activitatea despre orice pierdere sau furt
de surse de radiaţii;
s)să anunţe, reprezentantul legal al titularului de autorizaţie despre
orice urgenţă radiologică apărută, să adopte, de îndată, măsuri
pentru limitarea şi reducerea consecinţelor, pentru acordarea primului
ajutor şi pentru asigurarea asistenţei medicale corespunzătoare şi să
interzică accesul oricăror persoane în zona contaminată sau în zona în
care nivelul de iradiere depăşeşte limitele admise în condiţiile legii, cu
excepţia persoanelor desemnate pentru răspunsul la urgenţă, care
trebuie să utilizeze echipamentul de protecţie corespunzător;
Bibliografie
• Legea nr. 63/2018 – modificarea si completarea Legii nr. 111/1996 privind desfasurarea
in siguranta, reglementarea, autorizarea si controlul activitatilor nucleare
• Norme privind cerintele de baza de securitate radiologica, aprobate prin Ordinul
• Normele privind procedurile de autorizare, aprobate prin Ordinul C N C A N

155/2018, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,nr. 576 bis din 9 iulie
2018
• Ordinul presedintelui C N C A N nr. 102/2018 privind modificarea si completarea Ordinului

nr. 202/2002 pentru aprobarea Normelor privind eliberarea permiselor de exercitare a
activitatilor nucleare si desemnarea expertilor acreditati in protectie radiologica
T5.S4
Definirea si deprinderea noilor termini si definitii
aparute odata cu noua legislatie
Dicutarea noilor termeni si definiti aparute odata
cu aceasta directiva
• Prezentarea noilor termini si definiti si dezvoltarea de discutii si

prezentari, privind impactul acestora in noua cultura de Securitate
radiologica medicala
• Activitate nucleara – orice practica uma na care introduce surse de
radiatii sa u cai de expunere suplimentare, extinde expunerea la u n
numar mai mare de persoane sa u modifica reteaua de cai de
expunere, plecand de la surse de radiatii existente, marind astfel
expunerea ori probabilitatea expunerii persoanler s a u numarul de
persoane expuse, si care este gestionata ca situatie de expunere
planificata
• Accelerator - un echipament sau o instalație în care particulele sunt
accelerate, emițând radiații ionizante cu o energie mai mare de 1
megaelectronvolt (MeV);
Activitate (A) - activitatea unei cantități dintr-un radionuclid aflat
într-o anumită stare de energie determinată la un moment dat și
este raportul dintre dN și dt, unde dN este numărul probabil de
tranziții nucleare din starea de energie respectivă în intervalul de
timp dt:
A = dN/dt
Unitatea de măsură pentru activitate este un becquerel (Bq).
Activare - procesul de transformare a unui nuclid stabil în
radionuclid, prin iradierea materialului în care este conținut cu
particule sau fotoni cu energie înaltă.
Audit clinic- o examinare sau o analiză sistematică a
procedurilor radiologice medicale care urmărește să
îmbunătățească calitatea și rezultatele îngrijirii pacientului printr-o
analiză structurată prin care practicile, procedurile și rezultatele
radiologice medicale sunt examinate comparativ cu standardele
acceptate pentru procedurile radiologice medicale corecte, cu
modificarea practicilor, dacă este cazul, și aplicarea de standarde
noi, dacă este necesar.
Autorizare - inregistrarea unei activitati (practici) sau obtinerea
autorizatiei pentru aceasta.
Autorizatie - emis de CNCAN prin care se acorda permisiunea de a
desfasura o activitate nucleara in conformitate cu Legea 63/2018, cu
conditiile specifice prevazute in acel document.
Asigurarea calității - toate acțiunile planificate și sistematice
necesare pentru a garanta în mod corespunzător că o structură, un
sistem, o componentă sau o procedură vor funcționa în mod
satisfăcător în conformitate cu standardele acceptate. Controlul calității
face parte din asigurarea calității;
Contaminare - prezența neintenționată sau nedorită a substanțelor
radioactive pe suprafețe ori în interiorul solidelor, lichidelor sau al
gazelor sau în corpul uman.
Control reglementat - orice forma de reglementare, autorizare si
control aplicata activitatilor umane pentru asigurarea respectarii
cerintelor privind protectia impotriva radiatiilor.
Constrângere de doză - o restricție stabilită ca limită superioară
prospectivă a dozelor individuale, utilizată pentru a defini seria de
opțiuni avute în vedere în procesul de optimizare a unei anumite
surse de radiații într-o situație de expunere planificată.
Controlul calității - un set de operațiuni (programare, coordonare,
punere în aplicare) menite să păstreze calitatea sau să o
îmbunătățească. Acesta include monitorizarea, evaluarea și
menținerea la nivelurile solicitate a tuturor caracteristicilor de
performanță ale echipamentelor care pot fi definite, măsurate și
controlate;RO L 13/10 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.1.2014.
Containerul sursei - un ansamblu de componente destinat să
garanteze izolarea unei surse închise și care nu este parte integrantă
a sursei, ci este destinat să protejeze sursa în timpul transportării și
manipulării acesteia.
Dispozitive generatoare de radiaţii ionizante - dispozitivele
capabile să genereze radiaţii ionizante precum raze X, neutroni,
electroni sau alte particule încărcate.
Depistare medicală -o procedură care utilizează instalații radiologice
medicale pentru diagnosticarea din timp a grupurilor de persoane
supuse riscului.
Deșeu radioactiv -materialul radioactiv în stare gazoasă, lichidă sau

solidă pentru care nicio utilizare ulterioară nu este prevăzută sau avută
în vedere de către statul membru sau de către o persoană juridică sau
fizică a cărei decizie este acceptată de către statul membru și care
este reglementat ca deșeu radioactiv de către o autoritate de
reglementare competentă, în temeiul cadrului legislativ și de
reglementare al statului membru.
Expunere - acţiunea de a expune sau condiţia de a fi expus la

radiaţiile ionizante emise în afara organismului, denumită expunere
externă, sau în interiorul acestuia, denumită expunere internă.
Expunere accidentală - expunerea unor persoane, altele decât

lucrătorii în situații de urgență, ca urmare a unui accident.
Expunere medicală - expunerea la care sunt supuși pacienții sau
persoanele asimptomatice ca parte a diagnosticării sau a tratamentului
medical sau stomatologic efectuat pentru îmbunătățirea sănătății,
precum și expunerea la care au fost supuse persoanele implicate în
îngrijirea și susținerea pacienților sau voluntarii din cercetarea
medicală ori biomedicală.
Expunere profesională - expunerea lucrătorilor, a ucenicilor și a

studenților, pe parcursul activităților desfășurate de aceștia
Expunere imagistică non-medicală - orice expunere deliberată a

persoanelor în scopuri imagistice, în care motivația principală a
expunerii nu este de a îmbunătăți sănătatea persoanei expuse.
Expunere normală - expunerea susceptibilă de a avea loc în

condițiile normale de exploatare a unei instalații sau de desfășurare a
unei activități (inclusiv întreținere, inspecție, dezafectare), inclusiv
incidente minore care pot fi ținute sub control, de exemplu cele
apărute în timpul exploatării normale și incidentele operaționale
anticipate.
Expunere profesională de urgență - expunerea la care este supus
într-o situație de expunere de urgență un lucrător în situații de urgență.
Expunere neintenționată - expunerea medicală care se deosebește

în mod semnificativ de expunerea medicală intenționată pentru un
scop determinat.
Expunere publică - expunerea persoanelor, exceptând expunerea

profesională sau expunerea medicală.
Expert în fizică medicală - o persoană sau, dacă este prevăzut în

legislația națională, un grup de persoane, care dețin(e) cunoștințele,
formarea profesională și experiența necesare pentru a acționa sau a
oferi consiliere cu privire la fizica radiațiilor aplicată expunerii medicale
și a cărei(căror) competență în acest sens este recunoscută de
autoritatea competentă.
Expert în protecție radiologică - o persoană sau, dacă este
prevăzut în legislația națională, un grup de persoane care dețin(e)
cunoștințele, formarea profesională și experiența necesare pentru a
oferi consiliere în domeniul protecției radiologice, cu scopul de a
asigura protecția eficientă a populației și a cărei(căror) competență în
acest sens este recunoscută de autoritatea competentă.
Extremități - palma, antebrațul, laba piciorului și glezna.
Efecte negative asupra sănătății - reducerea duratei și a calității

vieții în cadrul unei populații ca urmare a expunerii, inclusiv cele
cauzate de efectele asupra țesuturilor, cancer și tulburările genetice
severe.
Efecte negative individuale - efectele nocive observabile clinic la

persoane sau la descendenții acestora, a căror apariție este fie
imediată, fie întârziată, în ultimul caz implicând mai curând o
probabilitate decât o certitudine a apariției.
Expunere planificată, situatie - o situație de expunere care rezultă în
urma exploatării planificate a unei surse de radiații sau în urma unei
activități umane care alterează căile de expunere, astfel încât provoacă
expunerea sau expunerea potențială a populației sau a mediului.
Situațiile de expunere planificată pot include atât expuneri normale, cât
și expuneri potențiale.
Expunere potențială situatie - o situație de expunere care nu survine
cu certitudine, dar care poate rezulta dintr-un eveniment sau o serie de
evenimente cu caracter probabil, inclusiv ca urmare a deficiențelor
echipamentelor sau a erorilor de exploatare.
Expunere la radon - expunere la descendenții radonului.
Faza de realizare - oricare dintre fazele de amplasare, proiectare,
construcţie, montaj şi punere in functiune.
Faza de funcţionare - oricare dintre fazele de producere, funcţionare
de probă, exploatare, utilizare, reparare, întreţinere, modificare şi
conservare.
Întreprindere - orice persoană fizică sau juridică care răspunde din
punct de vedere juridic în temeiul legislației naționale de desfășurarea
unei practici sau de o sursă de radiație (inclusiv cazurile în care
proprietarul sau deținătorul unei surse de radiație nu efectuează
activități umane conexe).
Incorporare - activitatea totală a unui radionuclid care pătrunde în
corp din exterior.
Limită de doză - valoarea dozei efective (după caz, a dozei efective
angajate) sau a dozei echivalente dintr-o perioadă specificată, care
nu este depăşită pentru o persoană.
Limitarea dozelor: În situațiile de expunere planificată, suma dozelor
la care este expusă o persoană nu depășește limitele de doză
prevăzute pentru expunerea profesională sau pentru expunerea
publică. Limitele de doză nu se aplică în cazul expunerilor în scopuri
medicale.
Lucrător în situații de urgență - orice persoană care are un rol clar
definit în situații de urgență și care ar putea fi expusă la radiații în timp
ce ia măsuri ca răspuns la urgența respectivă;RO L 13/8 Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene.
.
Lucrător expus - o persoană, salariată sau care desfășoară activități
independente, supusă unei expuneri la locul de muncă cauzate de o
practică aflată sub incidența prezentei directive și care poate fi expusă
unor doze ce depășesc una dintre limitele de doză stabilite pentru
expunerea publică
Monitorizare a mediului - măsurarea debitelor dozei externe cauzate de
substanțele radioactive din mediu sau a concentrației de radionuclizi din
compartimentele de mediu.
Măsuri de protecție - măsuri, altele decât măsurile de remediere, în
scopul evitării sau reducerii dozelor care ar putea fi primite în absența
respectivelor măsuri, într-o situație de expunere de urgență sau o situație
de expunere existentă.
Măsuri de remediere - îndepărtarea unei surse de radiație sau
reducerea magnitudinii acesteia (din punctul de vedere al activității ori al
cantității) sau întreruperea căilor de expunere sau reducerea impactului
acestora în vederea evitării ori reducerii dozelor la care ar putea fi expuși
subiecții în lipsa acestor măsuri într-o situație de expunere existentă.
Notificare - transmiterea informațiilor, în formă scrisă, către CNCAN prin
care se comunică intenția de a desfășură o activitate în domeniul de
aplicare al prezentei legi.
Niveluri de eliberare - valori stabilite de autoritățile competente sau prin
legislația națională și exprimate în concentrații ale activității la care și sub
care materialele rezultate dintr-o practică supusă notificării sau autorizării
pot fi scutite de respectarea cerințelor din prezenta directivă.
Nivel de exceptare - o valoare stabilită de o autoritate competentă sau
prevăzută în legislație și exprimată în termeni de concentrație a activității
sau de activitate totală la care sau sub care o sursă de radiații nu face
obiectul notificării sau al autorizării.
Niveluri de referință în diagnostic - nivelurile de doză în practicile
medicale de radiodiagnostic medical sau de radiologie intervențională,
sau, în cazul produselor radiofarmaceutice, nivelurile de activitate pentru
examinări tipice, pe grupe de pacienți de dimensiuni standard sau
„fantome standard”, pentru categorii mari de tipuri de echipamente.
Permis de exercitare a activităților nucleare - documentul care permite
posesorului să desfășoare activități autorizate în domeniul nuclear;
Personal expus profesional - persoană salariată sau care desfășoară
activități independente, supusă unei expuneri la locul de muncă cauzată
de o practică aflată sub incidența prezentei legi și care poate fi expusă
unor doze ce depășesc una dintre limitele de doză stabilite pentru
expunerea publică;
Persoane implicate în îngrijirea și susținerea pacienților – persoane
expuse în mod conștient și voluntar la radiații ionizante prin faptul că
ajută, în alt mod decât ca activitate a profesiei lor, la sprijinirea și îngrijirea
persoanelor care sunt sau care au fost supuse expunerii medicale.
Plan de răspuns în situații de urgență - măsuri de planificare a
răspunsului corespunzător în cazul unei situații de expunere de urgență
pe baza evenimentelor postulate și a scenariilor conexe;
Principiul justificării - decizia de introducere a unei practici se
justifică, în sensul că decizia respectivă se ia cu intenția de a se
asigura că beneficiile care rezultă de pe urma practicii pentru
persoane și societate în general sunt mai mari decât efectele negative
asupra sănătății pe care le poate avea; decizia de introducere sau de
modificare a unei căi de expunere pentru situațiile de expunere
existentă, respectiv orice propunere de răspuns pentru situațiile de
expunere de urgență se justifică, în sensul că acestea ar trebui să
facă mai mult bine decât rău.
Persoane implicate în îngrijirea și susținerea pacienților -
persoane expuse în mod conștient și voluntar la radiații ionizante prin
faptul că ajută, în alt mod decât ca activitate a profesiei lor, la
sprijinirea și îngrijirea persoanelor care sunt sau care au fost supuse
expunerii medicale.
Persoană reprezentativă - o persoană care primește o doză
reprezentativă pentru persoanele cele mai expuse din rândul populației,
cu excepția persoanelor care au obiceiuri extreme sau neobișnuite.
Practică - o activitate umană care poate spori expunerea persoanelor la
radiații cauzate de o sursă de radiații și care este gestionată ca situație
de expunere planificată .
Principiul limitării dozelor - principiu potrivit căruia, în situațiile de
expunere planificată și în situațiile de expunere de urgență, suma dozelor
la care este expusă o persoană nu trebuie să depășească limitele de
doză prevăzute pentru expunerea profesională sau pentru expunerea
populației în reglementările specifice emise de CNCAN; limitele de doză
nu se aplică în cazul expunerilor în scopuri medicale.
Principiul optimizării - protecția împotriva radiațiilor ionizante a
persoanelor supuse unei expuneri profesionale sau a populației se
optimizează în scopul de a păstra mărimea dozelor individuale,
probabilitatea expunerii și numărul persoanelor expuse la un nivel cât
mai scăzut posibil ținând seama de stadiul actual al cunoașterii
tehnice și de factorii economici și sociali; optimizarea protecției
persoanelor supuse expunerilor medicale se aplică mărimii dozelor
individuale și corespunde scopului medical al expunerii; acest principiu
se aplică nu numai în ceea ce privește doza efectivă, ci și, după caz,
în ceea ce privește dozele echivalente, ca măsură de precauție pentru
a se ține cont de anumite incertitudini legate de efectele negative
asupra sănătății sub valoarea-limită pentru reacțiile tisulare; în cazul
expunerilor de urgență, principiul optimizării trebuie respectat pentru
ca forma, amploarea și durata răspunsului la urgență să fie optimizate
astfel încât beneficiul net să fie maximizat.
Radiație ionizantă - energia transferată sub formă de particule sau
de unde electromagnetice cu o lungime de undă de maximum 100
nanometri (o frecvență de minimum 3 × 10 15 hertz) capabile să
producă ioni, direct sau indirect.
Radiologie intervențională - utilizarea tehnicilor de imagistică cu
raze X pentru a facilita introducerea și orientarea dispozitivelor în
corpul uman în scopul diagnosticării sau al tratării.
Responsabilitate clinică - responsabilitatea unui practician pentru
expunerile medicale individuale, în special: justificarea; optimizarea;
evaluarea clinică a rezultatului; cooperarea cu alți specialiști și cu
alți membri ai personalului, după caz, în ceea ce privește aspectele
practice ale procedurilor radiologice medicale; obținerea de
informații, dacă este cazul, despre examinările anterioare;
furnizarea informațiilor radiologice medicale existente și/sau a
înregistrărilor către alți practicieni și/sau către medicul abilitat să
facă trimiteri, după caz; informarea pacienților și a celorlalte
persoane implicate, după caz, asupra riscului asociat radiațiilor
ionizante.
Responsabil cu protecția radiologică - o persoană competentă
din punct de vedere tehnic să supravegheze sau să efectueze
punerea în aplicare a măsurilor de protecție radiologică, în ceea ce
privește aspectele din domeniul protecției radiologice relevante
pentru un anumit tip de practică.
Radon - radionuclidul Rn-222 și, după caz, descendenții săi.
Serviciu dozimetric - orice organism sau persoană competentă să
se ocupe cu calibrarea, citirea sau interpretarea dispozitivelor de
monitorizare individuală, cu măsurarea radioactivității în corpul
uman sau în probe biologice sau cu evaluarea dozelor, a cărui
capacitate de a acționa în această privință este recunoscută de
autoritatea competentă.
Situație de expunere existentă - o situație de expunere care
există deja în momentul în care trebuie luată o decizie cu privire la
controlul acesteia și care nu necesită sau nu mai necesită
adoptarea de măsuri urgente.
Situație de expunere de urgență - o situație de expunere cauzată
de o urgență.
Sistem de gestionare a situațiilor de urgență - un cadru juridic sau
administrativ de stabilire a responsabilităților pentru pregătirea și
răspunsul în situații de urgență și a măsurilor de luare a deciziilor în
situațiile de expunere de urgență.
Sursă închisă - o sursă radioactivă în care materialul radioactiv este
închis în permanență într-o capsulă sau este încorporat într-o formă
solidă în scopul prevenirii, în condiții normale de utilizare, a oricărei
dispersii a substanțelor radioactive;
Sursă închisă scoasă din utilizare - o sursă închisă care nu mai este
utilizată sau nu se intenționează a fi utilizată pentru practica autorizată,
însă continuă să necesite o gestionare în siguranță.
Sursă închisă de mare activitate - o sursă închisă pentru care
activitatea radionuclidului prezent este mai mare sau egală cu valoarea
activității relevantă prevăzută în anexa III.
Sursă orfană - o sursă radioactivă care nu este nici exceptată, nici nu se
află sub controlul reglementat, de exemplu pentru că nu a fost niciodată
controlată în acest mod sau pentru că a fost abandonată, pierdută,
rătăcită, furată sau transferată în alt mod fără o autorizație
corespunzătoare.
Sursă naturală de radiații - o sursă de radiații ionizante de origine
naturală, terestră sau cosmică.
Serviciu de medicină a muncii - un specialist sau un organism din
domeniul sănătății care are competența de a supraveghea medical
lucrătorii expuși și a cărui capacitate de a acționa în acest sens este
recunoscută de către autoritatea competentă.
Stocare - păstrarea materialelor radioactive, inclusiv a combustibilului
uzat, a surselor radioactive sau a deșeurilor radioactive, într-o instalație
cu intenția recuperării
Toron - radionuclidul Rn-220 și, după caz, descendenții săi.
Zonă supravegheată - o zonă supusă supravegherii în vederea
protecției împotriva radiațiilor ionizante.
Zonă controlată - o zonă supusă unor reglementări speciale destinate să
protejeze împotriva radiațiilor ionizante sau a extinderii contaminării
radioactive și în care accesul este controlat.
Urgență -o situație sau un eveniment excepțional implicând o sursă de
radiație care necesită o intervenție rapidă, pentru a atenua consecințele
negative grave pentru sănătatea și securitatea ființelor umane, pentru
calitatea vieții, pentru proprietăți sau pentru mediu, sau un risc care ar
putea genera asemenea consecințe negative grave.
Discutii privind schimbarea modului de perceptia a
practicilor medicale, dupa noua directiva:
*Protecție împotriva radiațiilor ionizante - protecția populației,
lucrătorilor și lucrătorilor în situații de urgență împotriva efectelor
negative ale expunerii la radiații ionizante, inclusiv măsurile
pentru asigurarea unei astfel de protecții, măsurile de prevenire a
situațiilor de urgență și de diminuare a consecințelor acestora în
cazul în care se produc.
*Radiație ionizantă - energia transferată sub formă de particule
sau de unde electromagnetice cu o lungime de undă de maximum
100 nanometri, cu o frecvență de minimum 3 x10 15 hertz, capabile
să producă ioni, direct sau indirect.
*Regim de control - inspecție sau verificare, efectuată de către
CNCAN, a conformității activităților sau surselor de radiații
supuse controlului reglementat cu cerințele naționale legale, în
situațiile prevăzute la art. 30 .
Discutii despre :
Auditul clinic: cine il executa, ce tip de informatii are nevoie, cine

strange datele, la ce perioada de timp se executa.
Responsabilitatea clinica: la ce perioada se executa, se face

justificarea la fiecare expunere medicala.
Bibliografie
Legea nr. 63/2018 – modificarea si completarea Legii nr. 111/1996 privind
desfasurarea in siguranta, reglementarea, autorizarea si controlul activitatilor nucleare
Norme privind cerintele de baza de securitate radiologica, aprobate prin Ordinul

Ordinul presedintelui CNCAN nr. 102/2018 privind modificarea si completarea

Ordinului nr. 202/2002 pentru aprobarea Normelor privind eliberarea permiselor de
exercitare a activitatilor nucleare si desemnarea expertilor acreditati in protectie
radiologica
DIRECTIVA 2013/59/EUROATOM A CONSILIULUI din 5 decembrie 2013 de stabilire

a normelor de securitate de baza privind protectia impotriva pericolelor prezentate de
expunerea la radiatiile ionizante si de abrogare a Directivelor 89/618/Euroatom,
90/641/Euroatom, 96/29/Euroatom, 97/43/Euroatom si 2003/122/Euroatom
T5 S5 – LEGEA NR. 63/2018
LEGEA NR. 63/2018
- Ultima varianta publicata in M.O.R. nr. 225/13.03.2018 a Legii pentru

modificarea si completarea Legii nr. 111/1996 privind desfasurarea in
siguranta, reglementarea, autorizarea si controlul activitatilornucleare
Scopul legii
- Reglementarea, autorizarea si controlul activitatilor nucleare
desfasurate in scopuri exclusiv pasnice si care pot conduce la
expunerile cu radiatii ionizante, ce pot afecta sanatatea
indivizilor si integritatea mediului (dpdv al contaminarii
radioactive).
Obiectivele legii
- Sa fie indeplinite cerintele de securitate nucleara, de securitate

radiologica, de protectie impotriva radiatiilor ionizante a
personalului expus profesional, a populatiei, a pacientilor, a
mediului, si a proprietatii cu riscuri minime, avand in vedere
respectarea prevederilor reglementarilor si tratatelor
internationale la care Romania este tara semnatara.
Prevederile Legii nr. 63/2018 se aplica pentru toate situatiile de
expunere planificata, existenta si de urgenta.
Pentru toate aceste situatii de expunere se aplica conform

prevederilor Legii nr. 63/2018 un sistem de control reglementat prin care
se asigura ca sistemul de protectie impotriva radiatiilor ionizante are la
baza principiile radioprotectiei꞉
- Principiul justificarii,
- Principiul optimizarii si
- Principiul limitarii dozelor.
Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare

(CNCAN), in calitate de reprezentant al adminsitratiei publice centrale cu
personalitate juridica aflata in subordinea Guvernului Romaniei, a
Secretariatului General al Guvernului are rolul de a pune in aplicare si de
a urmari modul de respectare a prevederilor Legii nr. 63/2018.
Atributiile CNCAN
• Regulamentul de organizare si functionare a CNCAN se aproba prin HG,
• CNCAN este abilitata sa-si exercite atributiile de reglementare, autorizare si
control stipulate in prezenta lege,
• Comisia poate sa emita si sa revizuiasca reglementarile specifice pentru
detalierea cerintelor generale de securitate nucleara, de protectie impotriva
radiatiilor ionizante, de asigurare a calitatii, de control al neproliferarii
armelor nucleare, de protectie fizica, de transport al materialelor radioactive,
de gestionare a deseurilor radioactive si a combustibilului nuclear uzat, de
interventie in caz de accident nuclear, precum şi orice alte reglementari
necesare activitatii de autorizare si control in domeniul nuclear, prin
consultarea altor ministere si factori interesati,
• Comisia elaboreaza strategia si politica de reglementare, autorizare si
control in domeniul securitaţii, a protecţiei impotriva radiatiilor nucleare,
control al neproliferarii armelor nucleare, protectiei fizice a materialelor si
instalatiilor nucleare, transportului materialelor radioactive si securitatii
nucleare a gestionarii deseurilor radioactive si a combustibilului nuclear
uzat, ca parte a Strategiei nationale de dezvoltare a domeniului nuclear,
care se aproba prin HG.
Cerintele Legii nr. 63/2018꞉
Trebuie autorizate de catre CNCAN, in prealabil, oricare din

activitatile de producere, amplasare, constructie, furnizare, inchiriere,
transfer, utilizare, manipulare, prelucrarea, reciclarea, depozitare
intermediara, dezafectare, transport, tranzit, import, export si transfer
intra-comunitar al instalatiilor radiologice, care implica sursele de
radiatii ionizante (inchise sau deschise), generatoarele de radiatii X,
inclusiv al instalatiilor de gestionare a deseurilor radioactive.
Se supun autorizarii de catre CNCAN si producerea, furnizarea

şi utilizarea aparaturii de control dozimetric (aparatura de masurare a
radiatiilor ionizante), a sistemelor de detecţie a radiaţiilor ionizante, a
dispozitivelor folosite pentru protecţia împotriva radiaţiilor ionizante
(echipamentele de radioprotectie), precum şi a mijloacelor de
containerizare sau de transport al materialelor radioactive.
• Producerea, furnizarea, importul sau transferul intracomunitar al

instalatiilor radiologice/aparaturii dozimetrice/echipamentelor de
radioprotectie necesita emiterea in prelabil de catre Comisie a unei
autorizatii de produs, model sau tip.
• Autorizaţia de produs, model sau tip, nu este obligatorie pentru cele

care sunt fabricate si/sau comercializate legal intr-un Stat Membru al
UE, altul decat România, sau care sunt fabricate legal intr-un stat
semnatar al Acordului privind Spatiul Economic European sau intr-
un stat cu care România a incheiat un acord de recunoastere in
acest sens, daca cerintele aplicabile prezinta garantii echivalente
celor pe baza carora se acorda autorizatie de produs in tara noastra.
• Autorizarea activitatilor cu surse de radiatii si/sau generatoare de
radiatii X se face de catre CNCAN conform Procedurilor de
autorizare, ce sunt specifice fiecarei surse sau activitati, prin
aplicarea procesului de inregistrare finalizat de CNCAN prin
emiterea unui Certificat de Inregistrare sau printr-un proces de
autorizare pe faze de realizare;
• Solicitantii de autorizatii sunt persoanele juridice interesate in
desfasurarea de activitati in domeniul nuclear;
• Autorizatiile si certificatele de inregistrare pot fi utilizate de titularul
acestora numai pentru activitatea (scopul) pentru care au fost
eliberate, cu respectarea limitelor si conditiilor impuse in anexele
acestora;
• Autorizatiile se solicita respectiv se elibereaza de catre CNCAN
simultan sau succesiv, pe faze de realizare, in functie de tipul
instalatiei radiologice si a riscului asociat activitatii desfasurate, cu
respectarea prevederilor reglementarilor specifice si a prezentei
legii.
• Autorizarea unei faze de realizare se poate face numai daca fazele
anterioare au primit autorizatiile necesare
• Fazele de realizare/de autorizare a instalaţiilor radiologice sunt
urmatoarele:
 amplasarea;
 construcţia şi/sau montajul;
 punerea în funcţiune;
 exploatarea/utilizarea
 repararea şi/sau întreţinerea (manipularea);
 modificarea;
 conservarea;
 dezafectarea.
• Conform art. 7 - NOTIFICAREA la CNCAN este obligatorie pentru
oricare din activitatile desfasurate si prevazute in art. 2, inainte de
inceperea activitatilor respective.
• Titularul autorizatiei sau a certificatului de inregistrare are obligatia de
a utiliza in activitatile desfasurate numai personal care este posesor
al unui permis de exercitare, valabil pentru activitatea desfasurata
• Permisul de exercitare se elibereaza pe baza reglementarilor
specifice emise de CNCAN conform prevederilor art. 5 din prezenta
lege
• Permisul de exercitare se elibereaza, la cererea solicitantului, prin
inregistrarea la CNCAN a unui dosar cu o serie de acte, care privesc
calificarea persoanei si in baza unei evaluari si examinari facute de
CNCAN sau de catre titularul de autorizatie/certificat numai pentru
personalul propriu, pentru un anumit domeniu si specialitate (ex.
RDG/RTG, RDG/RI), conform cu prevederile reglementarilor specifice
emise de Comisie
• O condiţie prealabila eliberarii permisului de exercitare este obtinerea
avizului medical favorabil lucrului in mediu cu radiatii ionizante, emis
de catre un medic abilitat de medicina muncii pentru lucratorii expusi
in baza reglementărilor emise de Ministerul Sanatatii.
• Autorizaţiile si certificatele de inregistrare pot fi suspendate sau
retrase de catre Comisie (in parte sau in intregime), atunci candsunt
constatate urmatoarele:
 titularul autorizatiei/certificatului nu a respectat prevederile prezentei legi şi
reglementarile specifice sau limitele si conditiile prevazute in
autorizaţie/certificat;
 nu sunt indeplinite, integral si la termenul stabilit, masurile dispuse de
organele de control abilitate prin prezenta lege (nu sunt indeplinite
dispozitiile de control impuse de inspectoriiCNCAN);
 apar situatii noi din punct de vedere tehnic sau de alta natura, necunoscute
la data eliberarii autorizatiei/certificatului, care pot afecta desfasurarea in
conditii de siguranta a activitatilor in domeniulnuclear;
 titularul autorizatiei nu isi respecta obligatiile legale referitoare la
constituirea surselor financiare pentru gospodarirea si depozitarea definitiva
a deseurilor radioactive si a combustibilului nuclear uzat si dezafectarea
instalatiilor nucleare/radiologice sau asigurarea de raspundere civila pentru
daune catre terti in cazul unui accident nuclear;
 titularul autorizatiei/certificatului inceteaza de a mai fi legal constituit;
 titularul autorizatiei/certificatului isi pierde capacitatea juridica.
Titularul autorizatiei sau a certificatului de inregistrare are obligatia si
raspunderea de a lua toate masurile necesare pentru:
• asigurarea si mentinerea securitatii radiologice, a protectiei impotriva
radiatiilor ionizante, a protectiei fizice, a planurilor proprii de interventie în
caz de urgenta radiologica si asigurarii calitatii pentru activitatiledesfasurate
• inventarierea stricta a instalatiilor radiologice si a surselor de radiatii utilizate
sau destinate pentru activitatea care face obiectul autorizatiei
• respectarea limitelor si conditiilor tehnice prevazute in autorizatie şi
raportarea oricarei depasiri de limite (depasiri de doze), conform
reglementărilor specifice in vigoare
• limitarea numai la activitatea/activitatile pentru care a fost autorizat/
inregistrat
• dezvoltarea propriului sistem de cerinte, regulamente si instructiuni care
asigură desfasurarea activitatilor autorizate fara riscuri inacceptabile de
orice natura
• asigurarea si mentinerea resurselor umane si financiare adecvate, pentru a
putea indeplini cerintele prevazute de prezenta lege si de reglementarile
specifice. .
BIBLIOGRAFIE
• Legea nr. 63/2018
Ordinul 186/2022 de modificare a
normelor de securitate radiologică în
practicile de radiologie de diagnostic și
radiologie intervențională
DIRECTIVA 2013/59/EU
Legea nr. 63/2018
Norme privind
cerințele de bază
de securitate
radiologică
CAPITOLUL I
Scop și definiții
Art. 1. — (1) Prezentele norme stabilesc cerințele specifice referitoare la asigurarea
protecției împotriva radiațiilor ionizante și securității radiologice pentru situațiile de
expunere planificată în practicile de radiologie de diagnostic și radiologie
intervențională, în concordanță cu prevederile Normelor privind cerințele de bază
de securitate radiologică, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății, al ministrului
educației naționale și al președintelui Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților
Nucleare nr. 752/3.978/136/2018, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 517 din 25 iunie 2018.
CAPITOLUL II
Domeniul de aplicabilitate
Art. 2. — Prezentele norme se aplică practicilor de radiologie de diagnostic și
radiologie intervențională, în ceea ce privește expunerea medicală, expunerea
profesională, expunerea populației și securitatea instalațiilor radiologice
medicale utilizate.
CAPITOLUL III
Responsabilități
Angajamentul conducerii și declararea politicii de securitate radiologică
Unitatea medicală ?? (întreprindere, titular de autorizație, laboratorul de radiologie?)
1. Trebuie să implementeze și să mențină o

cultură de securitate radiologică.
Acțiuni recomandate
anexa nr. 2.
2. Trebuie să să se angajeze într-o politică efectivă de protecție și
securitate radiologică - angajament scris:
- stabilește importanța primordială a securității și protecției radiologice

- recunoaște că obiectivul principal este diagnosticul medical, starea de
sănătate și securitatea pacientului în timpul efectuării expunerii medicale
Art. 4. — (1) Responsabilitatea generală pentru aplicarea prezentelor

norme, pentru asigurarea condițiilor materiale, de personal și
organizatorice o are unitatea medicală prin persoana împuternicită legal
să o reprezinte.
responsabilități
anexa nr. 3.
Unitatea medicală
prin persoana împuternicită legal să o reprezinte.
• să stabilească program de asigurare a calității pentru expunerile medicale, ca parte a

sistemului de management al calității,
• să dezvolte, să implementeze și să documenteze un program de protecție radiologică
• trebuie să asigure resursele necesare pentru a se implementa efectiv acest program.
• trebuie să se asigure că lucrătorii a căror activitate concură la realizarea actului medical în

practicile de radiologie de diagnostic și radiologie intervențională au clar definite, în formă
documentată, responsabilitățile și sarcinile care le revin
• este obligată să folosească în practicile de radiologie de diagnostic și radiologie
intervențională numai lucrători posesori ai unui permis de exercitare valabil si valid
• trebuie să numească în mod documentat cel puțin un responsabil cu protecția
radiologică, pentru fiecare zonă controlată,
• trebuie să se asigure că responsabilul cu protecția radiologică se subordonează direct
reprezentantului legal al unității și că i s-a atribuit autoritatea administrativă necesară
îndeplinirii sarcinilor
• trebuie să asigure echipament dozimetric de monitorizare la radiații ionizante și
echipament individual de protecție radiologică corespunzător
• Unitatea medicală trebuie să faciliteze respectarea cerințelor din prezentele norme de către
lucrătorii expuși la radiații ionizante
Lucrătorul expus
• trebuie să asigure aplicarea instrucțiunilor și procedurilor pentru asigurarea

protecției radiologice și securității.
• trebuie să folosească în mod corespunzător aparatura dozimetrică de

monitorizare și echipamentul individual de protecție radiologică din dotare
• trebuie să îndeplinească responsabilitățile precizate în anexa nr. 3 pentru

asigurarea protecției radiologice și securității instalațiilor radiologice medicale
SECȚIUNEA a 3-a
Cerințe privind informarea, calificarea, instruirea și pregătirea personalului
expus
• art. 16—18 și 27 din Normele privind cerințele de bază de securitate

radiologică
• O R D I N pentru aprobarea Reglementărilor specifice privind cerințele

de școlarizare și pregătire în protecție radiologică a personalului
medical*)
M.O, Nr. 1152 bis
3 decembrie 2021
SECȚIUNEA a 4-a
Sistemul de management al protecției împotriva radiației
Unitatea medicală trebuie să implementeze, să dezvolte și să mențină un sistem de

management al protecției împotriva radiației ionizante
a) asigurarea calității pentru expunerile medicale;

b) programul de protecție radiologică pentru lucrătorii expuși;
c) controlul calității pentru instalațiile radiologice medicale.
Programul de protecție radiologică trebuie

să fie interconectat cu sistemul de
management al calității
anexa nr. 4.
Procedurile de asigurare a calității și
cele de control al calității trebuie să
fie incluse în sistemul de management
al calității implementat de unitatea
medicală, dacă acesta există
Ordinul președintelui Comisiei Naționale pentru Controlul
SECȚIUNEA a 5-a
Activităților Nucleare nr. 155/2018, publicat în Monitorul Oficial
Regimul de autorizare al României, Partea I, nr. 576 din 9 iulie 2018, denumite în
continuare Normele privind procedurile de autorizare
(3) Sunt supuse înregistrării practicile de radiologie:
a) de diagnostic dentar, cu instalații radiologice intraorale, extraorale și

tomografie computerizată cu fascicul conic;
b) de diagnostic general și de radiologie intervențională, cu instalații

radiologice medicale fixe și mobile pentru proceduri radioscopice și
radiografice;
c) mamografie și osteodensitometrie.
Certificat de înregistrare – 10 ani
(4) Sunt supuse autorizării pe faze celelalte practici de radiologie de

diagnostic și radiologie intervențională, cu instalații radiologice medicale fixe de
tomografie computerizată și angiografie
Autorizație (pe faze) – 5 ani

SECȚIUNEA a 6-a
Cerințe generale
Art. 8. — (1) În practicile de radiologie de diagnostic și radiologie intervențională

trebuie să fie utilizate numai instalații radiologice medicale care:
a) au fost înregistrate ca dispozitive medicale pentru utilizare clinică în România;

b) au marcajul CE și certificatul de conformitate CE, emis de către un organism
notificat, conform reglementărilor UE;
c) sunt achiziționate de la furnizori autorizați;
d) sunt însoțite de documentația tehnică în limba română.
- care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 149 din Normele privind cerințele de bază
de securitate radiologică.
b) să fie instalate/montate și testate de titulari autorizați pentru manipularea tipului

respectiv de instalație radiologică medicală
trebuie să se asigure un program de verificări și de lucrări de întreținere și un program

de control al calității care trebuie să țină cont de recomandările producătorului instalației
radiologice medicale.
SECȚIUNEA a 7-a
Cerințe de spațiu
Art. 9. — (1) Unitatea de radiologie în care se utilizează instalațiile radiologice
medicale pentru diagnostic și radiologie intervențională trebuie să dispună, după
caz, de următoarele camere:
a) camera pentru montarea instalației radiologice medicale, inclusiv pentru postul

de comandă și spații tehnice auxiliare;
b) spațiu pentru dezbrăcarea și pregătirea pacientului corespunzător procedurilor

radiologice preconizate a se desfășura;
c) camera pentru medicul practician;
d) spațiu pentru procesarea imaginilor sau cameră de developare a filmelor

radiologice, după caz;
e) arhivă pentru filme/păstrarea imaginilor digitale;
f) spațiu de așteptare pentru pacienți.
(2) Sunt exceptate de la cerințele alin. (1) clinicile dentare/cabinetele stomatologice.

SECȚIUNEA a 8-a
Cerințe generale pentru camera în care se montează instalația radiologică
medicală
Art. 10. — (1) În camera instalației radiologice medicale trebuie să se desfășoare

numai activități strict legate de procedurile radiologice.
(2) Dimensiunile camerei instalației radiologice medicale trebuie să asigure:
a) spațiul tehnologic necesar montării instalației radiologice medicale, conform

cerințelor producătorului, cu luarea în considerare a faptului că spațiile
generoase reduc radiația secundară, deci implicit ecranarea necesară;
b) suficient spațiu suplimentar pentru desfășurarea în condiții optime a
procedurilor medicale avute în vedere, a procedurilor de service și accesul
pacienților cu dizabilități sau pe targă.
c) Dacă dimensiunile necesare pentru camera instalației radiologice medicale nu
sunt prevăzute în autorizația de furnizare a instalației radiologice medicale,
acestea vor fi determinate prin evaluarea de securitate radiologică, cu
consultarea unui expert în protecție radiologică.
NU MAI SUNT PRECIZATE DIMENSIUNI MINIME

(4) Accesul în camera instalației radiologice medicale trebuie să fie
controlat și dotat cu sisteme de avertizare grafică și luminoasă, după
caz.
(5) Camera instalației radiologice medicale trebuie să fie dotată cu

sisteme de ventilație și de încălzire corespunzătoare, cu sisteme de
iluminare suficientă și cu sisteme de alarmare pentru incendiu.
(6) Pacientul trebuie să poată fi urmărit audiovizual pe tot timpul

expunerii.
(7) Camera instalației radiologice medicale va fi dotată numai cu

mobilierul strict necesar procedurilor medicale radiologice
SECȚIUNEA a 9-a
Cerințe specifice pentru radiologia dentară
Art. 11. — (1) Instalațiile radiologice medicale pentru radiologia dentară intraorală pot fi fixe,
montate pe perete, tavan, suport propriu sau pe unitul dentar, și mobile, montate pe cărucior.
(2) Prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (1), instalațiile radiologice medicale pentru
radiologia dentară pot fi instalate în spațiul în care se desfășoară activitățile stomatologice, caz
în care:
a) expunerea poate fi comandată, dacă spațiul permite, prin retragerea operatorului în afara
fasciculului util, la distanța maximă permisă de lungimea cablului atașat butonului
declanșator;
b) dacă expunerea este comandată din exterior, pacientul trebuie să fie urmărit în timpul
expunerii prin mijloace audiovizuale;
c) nu sunt necesare sisteme de avertizare de pericol de radiație sau interblocări;
d) spațiile suplimentare necesare conform art. 10 sunt comune cu activitatea de stomatologie.
(3) Dacă se montează mai mult de o instalație radiologică medicală în aceeași încăpere trebuie
să fie implementată o soluție tehnică de interzicere a funcționării simultane a acestora.
SECȚIUNEA a 10-a
Cerințe specifice pentru mamografe și osteodensitometre
Art. 12. — (1) Declanșarea expunerii la mamograf se va realiza din spatele unui ecran
transparent de protecție împotriva radiațiilor montat în camera instalației radiologice
medicale.
(2) Panoul de comandă și de achiziție a datelor unui osteodensitometru se amplasează în

camera instalației radiologice medicale la distanța minimă de 1,5 m de cupola tubului de
radiații ionizante.
SECȚIUNEA a 11-a
Cerințe specifice pentru instalații radiologice medicale mobile
Art. 13. — (1) Este interzisă utilizarea instalațiilor radiologice medicale mobile ca instalații
staționare.
(2) Instalațiile radiologice medicale mobile trebuie utilizate numai pentru procedurile
medicale radiologice pentru care au fost concepute, cu asigurarea protecției radiologice a
pacienților și personalului din vecinătate.
(3) În locurile de utilizare ale instalațiilor radiologice medicale mobile se vor utiliza ecrane
mobile, după caz.
(4) Butonul pentru expunere trebuie să fie legat de consola de comandă printr-un cordon cu
o lungime de minimum 3 m.
(5) În cazul instalațiilor radiologice medicale mobile utilizate în radiologia intervențională,
expertul în protecție radiologică, prin evaluarea de risc, va determina necesitatea ecranării
structurale.
SECȚIUNEA a 12-a
Cerințe specifice pentru instalațiile de radiologie generală și radiologie intervențională
Art. 14. — (1) Poziționarea instalației radiologice medicale în cameră trebuie sa fie realizată
astfel încât să se evite incidența directă a fasciculului util pe ușile de acces.
(2) Ușile de acces trebuie să fie dotate cu sisteme de interblocare sau care interzic accesul
în camera de expunere în timpul examinării.
(3) La intrarea în camera de fluoroscopie sau CT trebuie instalată o lampă de semnalizare

care se va aprinde pe durata expunerii.
(4) La utilizarea CT-ului în proceduri intervenționale, în cazul în care personalul este necesar
să fie în cameră pe durata expunerii, se vor lua măsuri suplimentare de protecție:
a) medicul practician va folosi echipament individual de protecție și va evita plasarea

extremităților în fasciculul primar;
b) personalul care oferă suport pe durata procedurii va purtaechipament de protecție la
radiații și se vor aplica constrângerile de doză stabilite de Ministerul Sănătății.
(5) Pentru instalațiile radiologice medicale utilizate în radiologia intervențională se vor utiliza
ecrane de protecție montate pe tavan, perdele cu plumb montate la masa de
intervenție și paravane mobile de protecție radiologică, după caz.
SECȚIUNEA a 13-a
Radiologia pediatrică
Art. 15. — (1) Instalația radiologică medicală utilizată în procedurile de radiologie

de diagnostic și radiologie intervențională pentru pacienții pediatrici trebuie să
aibă
caracteristici suplimentare, care să permită și diagnosticul imagistic al sugarilor și
copiilor mici, printre care:
a) capabilitatea de timpi de expunere foarte scurți pentru radiografie;
b) sisteme AEC dedicate;
c) existența modulelor pediatrice pentru luminozitate automată și/sau sisteme de

control debit doză în fluoroscopie și procedurile intervenționale ghidate
imagistic;
d) protocoale pediatrice pentru CT;
e) mod imagistică copil pentru radiologia dentară panoramică și CBCT.
(2) Se vor utiliza sisteme adecvate de fixare și poziționare a pacientului în

procedurile de pediatrie.
SECȚIUNEA a 14-a
Cerințe privind calcularea ecranelor de protecție la radiație
SECȚIUNEA a 15-a
Utilizarea
Art. 17. — (1) Instalația radiologică medicală de diagnostic și de radiologie

intervențională trebuie să fie utilizată în conformitate cu documentația tehnică
însoțitoare a instalației radiologice medicale și numai potrivit destinației sale.
(2) Recomandările și procedurile din manualul de utilizare al instalației

radiologice medicale trebuie să fie integrate în programul de protecție împotriva
radiațiilor ionizante.
(3) Unitatea medicală trebuie să asigure și să faciliteze instruirea

operatorilor instalației radiologice medicale de către întreprinderea care îl
montează, la punerea în funcțiune. Participarea la instruire trebuie
documentată pentru fiecare operator.
(4) Unitatea medicală trebuie să asigure realizarea procedurilor de control al

calității privind verificările zilnice, săptămânale și lunare ale instalației radiologice
medicale conform recomandărilor producătorului.
SECȚIUNEA a 16-a
Cerințe generale privind manipularea instalațiilor radiologice medicale
Art. 18. — (1) Unitatea medicală trebuie să se asigure că toate operațiunile de

service/întreținere a instalației radiologice medicale: instalare, reparare, verificare,
întreținere, dezmembrare/ dezafectare vor fi efectuate numai de către o unitate
autorizată de CNCAN
(3) Unitatea medicală trebuie să păstreze fișa tehnică de service a instalației

radiologice medicale pe toată durata de viață a instalației. (instalare, întreținere,
verificare, reparare până la încetarea activității de utilizare.)
(6) Buletinele de verificare inițială, periodică și după fiecare intervenție asupra

instalației radiologice medicale trebuie păstrate ca documente ale sistemului de
management al calității și prezentate la cerere autorităților competente.
CAPITOLUL IV
Expunerea ocupațională
Art. 19. — (1) Cerințele de protecție radiologică privind justificarea practicii, limitarea
dozelor și optimizarea protecției și constrângerile de doză, formulate în cap. II din
NBSR, se aplică în practicile de radiologie de diagnostic și radiologie
intervențională.
(2) Limitarea dozelor nu se aplică în expunerea medicală a pacienților.
(3) Pentru lucrătorii expuși, pentru femeile gravide, pentru persoane în curs de
pregătire și pentru persoane din populație se aplică limitele de doză conform
prevederilor art. 53 și 54 din NBSR pentru lucrătorii expuși, art. 55 din NBSR pentru
persoane în curs de pregătire, art. 56 din NBSR pentru persoane din populație,
respectiv prevederilor art. 57 din NBSR pentru femeile gravide.
SECȚIUNEA a 2-a
Protecția operațională împotriva radiațiilor ionizante
Art. 20. — Protecția operațională a lucrătorilor expuși trebuie să fie

realizată în conformitate cu prevederile art. 88 din NBSR, prin:
a) evaluarea prealabilă și identificarea naturii și a amplorii riscului

radiologic la care este expus;
b) optimizarea protecției;
c) clasificarea lucrătorilor expuși în categoria A sau B;
d) implementarea măsurilor de control și de monitorizare pentru diferitele
zone și condiții de lucru, incluzând, acolo unde este necesar,
monitorizarea individuală;
e) implementarea măsurilor pentru asigurarea supravegherii medicale;
f) implementarea măsurilor pentru furnizarea educației și instruirii.
SECȚIUNEA a 3-a
Evaluarea riscului privind expunerea la radiații
Art. 21. — (1) Unitatea medicală trebuie să efectueze o analiză în vederea

identificării, evaluării și gestionării riscurilor asociate procedurilor radiologice
medicale desfășurate, cu identificarea măsurilor pe care aceasta trebuie să le
aplice pentru a limita expunerea la radiații ionizante.
(2) Prima evaluare a riscului se documentează prealabil eliberării autorizațiilor de

utilizare. Aceasta va cuprinde, după caz, criteriile cuprinse în anexa nr. 7.
(3) Actualizarea evaluării riscului este necesară la introducerea de noi surse de

radiații sau noi tehnici de lucru în practica desfășurată.
(4) Prevederile alin. (1) se aplică următoarelor categorii:
a) lucrătorilor expuși;
b) persoanelor din public;
c) altor persoane.
SECȚIUNEA a 4-a
Clasificarea locurilor de muncă
(3) Trebuie să fie declarate zone controlate camera în care funcționează

instalația radiologică medicală și camera sa de comandă.
(4) Toate celelalte încăperi sau spații, altele decât cele menționate la alin.
(3), alocate practicii de radiologie de diagnostic și intervențională trebuie să
fie considerate ca zone publice.
(6) Pe timpul funcționării instalației radiologice medicale trebuie controlat

accesul în camera acesteia.
(7) Staționarea altor persoane decât cele strict necesare efectuării actului
medical în zona controlată este interzisă.
(8) Camerele unde se utilizează instalații radiologice medicale mobile vor fi

considerate temporar zone controlate pe timpul utilizării acestora.
SECȚIUNEA a 5-a
Supravegherea radiologică a locurilor de muncă
Art. 23. — (1) Unitatea medicală trebuie să asigure supravegherea

radiologică a tuturor locurilor de muncă în conformitate cu prevederile art.
100 din NBSR.
(2) Procedura de supraveghere a locurilor de muncă trebuie să facă parte

din programul de protecție radiologică.
(3) Supravegherea radiologică a locului de muncă trebuie să fie efectuată

de personalul propriu cu aparatura din dotare, sub supravegherea
expertului în protecție radiologică, sau de către o întreprindere
recunoscută de CNCAN.
(4) Măsurările pentru supravegherea radiologică trebuie să fie efectuate la

intervale de 12 luni pentru fiecare instalație radiologică medicală, pentru:
(5) Supravegherea radiologică a locului de muncă trebuie să fie
efectuată după fiecare reparație majoră
SECȚIUNEA a 6-a
Monitorizarea radiologică individuală
Art. 24. — (1) Unitatea medicală trebuie să asigure monitorizarea radiologică

individuală a tuturor lucrătorilor expuși, cu respectarea prevederilor art.
103—107 din NBSR.
(2) Monitorizarea radiologică individuală trebuie să fie efectuată printr-un

serviciu de dozimetrie individuală desemnat de CNCAN în conformitate cu
Normele de dozimetrie individuală și radon,
(3) Sistemul de monitorizare radiologică individuală trebuie să fie stabilit cu

consultarea unui expert în protecție radiologică și este aprobat de CNCAN în
cursul procesului de autorizare.
(4) Lucrătorii expuși de categoria A, cu locuri de muncă la instalații radiologice

medicale utilizate pentru proceduri ghidate imagistic, trebuie să fie dotați
suplimentar cu dozimetre individuale pentru cristalin și pentru
extremități.
SECȚIUNEA a 7-a
Evaluarea expunerii individuale a lucrătorilor expuși
Art. 25. — (1) În cazul pierderii, furtului, deteriorării sau imposibilității utilizării
dozimetrului individual trebuie să se evalueze doza individuală a lucrătorului
respectiv de către expertul în protecția radiologică.
(2) La înregistrarea rezultatului evaluării trebuie consemnată și metoda

folosită.
Normele de dozimetrie individuală și radon

Doză noționala – 1,7 mSv/lună
SECȚIUNEA a 8-a
Niveluri de investigare
Art. 26. — (1) Unitatea medicală trebuie:
a) să includă în procedurile și regulile locale valorile nivelului de investigare

pentru fiecare mărime dozimetrică monitorizată;
b) să stabilească procedurile care trebuie urmate când un astfel de nivel
este atins sau depășit.
(2) Se stabilesc următoarele niveluri de investigare:
trebuie să fie investigate în practicile de radiologie de diagnostic și radiologie

intervențională
a) valorile Hp(10) egale sau mai mari de 0,5 mSv/lună, cu dozimetrul purtat
sub șorțul individual de protecție,
b) valorile Hp(3) egale sau mai mari de 1 mSv/lună
c) valorile Hp(0,07) egale sau mai mari de 15 mSv/lună, pentru dozimetru

tip inel sau brățară.
SECȚIUNEA a 9-a
Limitarea consecințelor expunerilor accidentale
Art. 27. — (1) Unitatea medicală trebuie să ia măsuri operaționale pentru evitarea
expunerilor neintenționate (de exemplu, sisteme de interblocare a accesului în
camerele de expunere).
(3) Unitatea medicală trebuie să elaboreze, să mențină și să implementeze un

plan de răspuns la situații de urgență radiologică conform categoriei de pregătire
pentru urgență la care se încadrează.
(4) Planul de răspuns la urgență trebuie să fie clar și concis și să fie afișat în
locuri ușor accesibile personalului.
SECȚIUNEA a 10-a
Supravegherea medicală a lucrătorilor expuși
Art. 28. — (1) Unitatea medicală trebuie să asigure supravegherea medicală
a lucrătorilor expuși, în conformitate cu prevederile art. 122—125 din NBSR.
(2) Niciun lucrător nu poate fi angajat sau clasificat drept lucrător expus de
categoria A sau B, într-un post anume, dacă medicul abilitat/serviciul de
medicina muncii îl declară inapt pentru postul respectiv.
SECȚIUNEA a 11-a
Echipamentul individual de protecție împotriva radiațiilor ionizante
Art. 29. — (1) Unitatea medicală trebuie să se asigure că toți lucrătorii expuși sunt
dotați cu echipament individual de protecție împotriva radiațiilor ionizante,
incluzând, după caz: mănuși de protecție, șorțuri de protecție, ochelari de protecție.
(6) Unitatea medicală trebuie să se asigure că tot echipamentul

individual de protecție este verificat periodic și că este păstrat în mod
corespunzător.
(7) Unitatea medicală trebuie să asigure echipament individual de
protecție pentru persoanele care în mod voluntar ajută la susținerea
pacienților în timpul expunerii și pentru a proteja zonele învecinate
ariei examinate, atunci când este posibil.
(8) Pentru sălile de operație, compartimentele de urgență, sălile dedicate

procedurilor ghidate imagistic se vor asigura mijloace de protecție colectivă
la radiații (paravane, ecrane mobile suspendate), după caz.
Aplicarea principiului justificării
Art. 31. — (1) Unitatea medicală trebuie să se asigure că
expunerea medicală este justificată conform art. 142 din NBSR.
(2) Justificarea expunerii trebuie făcută de medicul practician
în consultare cu medicul abilitat să facă trimiteri, după caz,
ținând cont de următoarele aspecte:
a) dacă solicitarea este adecvată și îndeplinește criteriile din
ghidurile de întocmire a trimiterilor;
b) urgența procedurii radiologice;
c) caracteristicile expunerii medicale;
d) informațiile relevante de la proceduri radiologice
anterioare;
e) obiectivele clinice specifice și alternativele neiradiante de
diagnostic;
f) circumstanțele clinice;
g) caracteristicile pacientului.
(3) Unitatea medicală trebuie să se asigure că:
a) în cadrul unității medicale sunt utilizate ghiduri de
întocmire a trimiterilor pentru expunerea la radiații ionizante.
Acestea trebuie să conțină și informații pentru fiecare tip de
examinare privind doza la pacient;
b) pacientul are o trimitere sub forma unei solicitări,
standardizată și trasabilă, conținând toate informațiile relevante
privind pacientul și justificată pe baza ghidurilor aprobate, de la
o persoană abilitată să solicite o astfel de procedură; în situația
în care nu există ghiduri aprobate la nivel național, se pot adopta
ghiduri internaționale sau se întocmesc ghiduri la nivel local;
c) protocolul de expunere este stabilit de medicul practician;
d) pacientul este informat cu privire la riscurile generate de
procedură;
e) pacientul primește informații privind rezultatul investigației
și informații legate de expunerea medicală.
Optimizarea expunerilor medicale
Art. 32. — (1) Pentru procedurile radiologice de diagnostic și
procedurile intervenționale ghidate imagistic, practicianul
medical, în colaborare cu fizicianul medical și tehnicianul/
asistentul radiolog, trebuie:
a) să se asigure că este utilizată o instalație radiologică
medicală adecvată scopului clinic urmărit;
b) să se asigure că parametrii expunerii medicale sunt
selectați corect astfel încât expunerea pacientului să fie aceea
minimă necesară pentru realizarea obiectivului cerut de
diagnostic, luând în considerare cerințele de calitate
acceptabilă
a imaginii, stabilite de organisme profesionale potrivite, și
nivelurile de referință în diagnostic pentru expunerile medicale.
(2) Medicul practician trebuie să ia în considerare orice
informație relevantă de la examinările medicale precedente în
scopul de a evita expunerea suplimentară inutilă a pacientului.
(3) Operatorul instalației radiologice medicale trebuie să
selecteze astfel parametrii de expunere încât combinația lor să
conducă la o expunere minimă a pacientului, corespunzător cu
o calitate acceptabilă a imaginii și scopului clinic al examinării.
(4) Pentru persoanele care în mod voluntar ajută la
efectuarea expunerii se aplică constrângerile de doză stabilite
de reglementările în vigoare.
(5) Factorii considerați importanți pentru optimizarea
expunerii medicale sunt listați în anexa nr. 8.
(6) Instalația radiologică medicală mobilă se utilizează pentru
expuneri medicale la patul pacientului numai pentru cazurile în
care un pacient nu poate fi din punct de vedere medical
transportat până la instalația radiologică staționară din cadrul
unității medicale.
(7) Examinările radiologice care cauzează expunerea
abdomenului sau a pelvisului unei paciente care este gravidă
sau ar putea fi, în afară de cazul când există motive clinice
puternice pentru astfel de examinări, trebuie să fie evitate.
(8) Ori de câte ori este necesar și posibil se realizează
ecranarea organelor radiosensibile (gonadele, cristalinul, sânul
și tiroida), după caz, prin utilizarea echipamentului de protecție.
(9) Pacientul trebuie să fie instruit cu privire la
comportamentul lui în timpul examinării.
(10) Nicio expunere nu trebuie să fie repetată, în afară de
cazul când medicul practician a decis că valoarea de diagnostic
a examinării este compromisă, caz în care trebuie să ia măsuri
pentru evitarea unor astfel de situații.
(11) Fasciculul primar trebuie să fie colimat la dimensiunea
minimă necesară investigării regiunii de interes.
(12) Metode de reducere a dozei la pacient, fără diminuarea
sau alterarea informației necesare diagnosticării, sunt prevăzute
în anexa nr. 9.
(13) Unitatea medicală trebuie să asigure mijloace de
poziționare și de imobilizare a pacientului în timpul expunerii
(gutiere pentru examinările CT, mijloace de contenție pentru
copii etc.). Necesarul acestora se stabilește de către expertul în
protecție radiologică.
Evaluarea dozei la pacient
Art. 33. — (1) Unitatea medicală trebuie să asigure evaluarea
periodică a valorilor de doză mediate pentru grupul de pacienți
standard pe tip de examinare în vederea comparării cu nivelurile
de referință în diagnostic stabilite de Ministerul Sănătății, ca
principal instrument de optimizare a protecției pacientului în
expunerile medicale.
(2) Dacă valorile estimate se abat semnificativ de la valorile
nivelurilor de referință corespunzătoare, trebuie să se identifice
cauzele care au provocat abaterea și să se stabilească acțiuni
corective.
SECȚIUNEA a 6-a
Expunerea persoanelor care susțin pacientul
Art. 35. — Pentru oricare persoană care în mod conștient și
voluntar, în afara expunerii profesionale, susține pacientul este
permisă staționarea în zona controlată, cu respectarea
prevederilor din Ordinul ministrului sănătății nr. 961/2021 pentru
aprobarea Reglementărilor specifice privind constrângerile de
doză și recomandările pentru persoanele implicate în îngrijirea
și susținerea pacienților care fac obiectul expunerii medicale la
radiații ionizante, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 669 din 7 iulie 2021.
SECȚIUNEA a 7-a
Expunerea medicală accidentală și neintenționată
Art. 36. — (1) Unitatea medicală trebuie să ia toate
măsurile posibile și practicabile pentru a se conforma
prevederilor art. 152 din NBSR.
(2) Unitatea medicală trebuie să investigheze prompt
oricare dintre următoarele expuneri medicale
neintenționate sau accidentale:
a) orice expunere în scop de diagnostic substanțial mai
mare decât aceea intenționată;
(5) În cazul apariției unor expuneri medicale neintenționate
sau accidentale, unitatea medicală trebuie:
a) să anunțe CNCAN și direcțiile de specialitate ale
Ministerului Sănătății cât mai curând posibil;
b) să transmită CNCAN și direcțiilor de specialitate ale
Ministerului Sănătății în termen de 10 zile un raport scris al
investigației efectuate;
c) să se asigure că medicul practician informează
pacientul, rudele, reprezentantul pacientului și medicul său
curant referitor la situație;
d) să păstreze înregistrări scrise cu privire la eveniment.
b) orice expunere rezultată în urma unei proceduri
intervenționale cu ghidaj imagistic care este substanțial mai
mare decât aceea intenționată;
c) orice expunere neintenționată a embrionului sau fătului la
aplicarea unei proceduri radiologice;
d) orice defecțiune a instalației radiologice medicale,
accident, eroare sau întâmplare neobișnuită cu potențial de a
cauza pacientului o expunere semnificativ diferită de aceea
intenționată.
(3) Strategia pentru evitarea expunerilor neintenționate sau
accidentale trebuie inclusă în programul de asigurare a calității.
(4) Pentru toate expunerile neintenționate sau accidentale
trebuie făcută o investigație care să cuprindă:
a) calculul sau estimarea dozei primite de persoana care a
făcut obiectul expunerii neintenționate sau accidentale;
evaluarea efectelor asupra sănătății și a măsurilor care trebuie
luate pentru diminuarea acestora;
b) analiza cauzelor și aplicarea măsurilor corective și
preventive necesare pentru a împiedica repetarea situației
investigate;
c) diseminarea informației către toate persoanele interesate
în vederea evitării unor situații similare.
SECȚIUNEA a 9-a
Expunerea populației
Art. 38. — (1) Unitatea medicală trebuie să asigure protecția
fizică a instalațiilor radiologice medicale.
(2) Unitatea medicală trebuie să prevină accesul neautorizat
la instalațiile radiologice medicale și utilizarea neautorizată a
acestora.
(3) Unitatea medicală trebuie să asigure monitorizarea
radiologică a spațiilor adiacente zonei controlate, accesibile
persoanelor din populație.
Raportarea și înregistrarea evenimentelor semnificative

Art. 39. — (1) Unitatea medicală trebuie să ducă la
îndeplinire prevederile art. 169 din NBSR.
(2) Unitatea medicală trebuie să raporteze imediat la CNCAN
evenimentele semnificative produse.
(3) Planul programului de protecție radiologică trebuie să
conțină formulare pentru raportările necesare.
Dispoziții tranzitorii și finale
Art. 41. — (1) Unitatea medicală va lua toate măsurile pentru
încadrarea în prevederile prezentelor norme în termen de cel
mult un an de la intrarea lor în vigoare.
ANEXA Nr. 1
la norme ANEXA Nr. 8
la norme
Definiții și abrevieri
Factorii importanți pentru optimizarea
ANEXA Nr. 2
expunerii medicale
la norme
Acțiuni recomandate pentru promovarea și ANEXA Nr. 9
menținerea unei culturi de securitate la norme
ANEXA Nr. 3
Metode de reducere a dozei la pacient
la norme
Persoanele cu responsabilități în aplicarea ANEXA Nr. 10
protecției împotriva radiației în practica de la norme
radiologie de diagnostic
și radiologie intervențională și atribuțiile acestora
Evidențe și raportări
ANEXA Nr. 4
la norme
Sistemul de management al protecției împotriva
radiației
ANEXA Nr. 5
la norme
Documentația tehnică de autorizare/înregistrare
ANEXA Nr. 6
la norme
Publicații recomandate
ANEXA Nr. 7
la norme
Evaluarea riscului privind expunerea la radiații
T6 LUCRUL LA INSTALATIA
GENERATOARE DE RAZE X
S1. Exemple concrete de optimizare in RX-diagnostic
Prezentarea unor situatii concrete
• Aceste situatii sunt prezentate pe baza cursului sustinut

si sunt sustrase din urmatoarele categorii:
• organizare si responsabilitati in cadrul laboratorului

de radiologie
• asigurarea calitatii
• scolarizare si pregatire personal expus profesional
• autorizare practica
• reautorizarea si prelungirea perioadei de valabilitate

a autorizatiei
• Inspectia
• justificarea, optimizarea si limitarea dozelor pentru

practica de radiologie de diagnostic si radiologie
interventionala
• echipamente de protectie impotriva radiatiei X
• clasificarea zonelor
Exemple practice de optimizare in RX-diagnostic
1. Radiologie generala
a. Sensibilitatea receptorilor de imagine pentru radiografie
• Combinatiile film/ecran intensificator folosite trebuie sa

fie cat mai sensibile posibil, fara a compromite calitatea
imaginii.
b. Intensificatorul de imagine pentru fluoroscopie
• Dozele pacientilor in flluoroscopie pot fi considerabil

reduse prin mai multe metode:
• intensificatori de imagine cu coeficient de conversie

mare;
• utilizarea memoriilor de imagine, prin care este

afisata ultima imagine pe monitor.
• Marirea si selectarea parametrilor expunerii care
conduc la o doza mare trebuie sa fie folosite numai unde
este strict necesar.
• Monitoarele TV trebuie sa fie plasate in locuri potrivite

in camera si sa fie vizibile la nivelul de iluminare
ambientala.
• O alarma sonora trebuie sa alerteze operatorul

instalatiei radiologice ca un anumit timp de fluoroscopie
s-a scurs.
• Aceasta avertizare este utila pentru minimizarea

utilizarii fluoroscopiei si deci pentru minimizarea dozei
pacientului.
c. Calitatea fasciculului (penetrabilitatea)
• Se va utiliza un fascicul RX cu energie medie mai mare,

care este mult mai penetrant decat un fascicul RX cu
energie mai mica,deoarece pentru o aceeasi doza la
receptorul de imagine, doza la suprafata de intrare a
pacientului va fi mai mica daca se utilizeaza un fascicul
RX cu energie medie mai mare.
• Se vor lua in considerare, la stabilirea energiei

fasciculului, urmatorii parametri care influenteaza
puterea de penetrare a fasciculului:
1. Forma undei generatorului: generatorul cu potential
redresat in trei faze, multipuls sau constant va genera
un fascicul RX cu energie medie mai mare decat un
generator cu o singura faza, la acelasi potential nominal
al tubului RX.
2.Filtrarea: filtrarea suplimentara la un tub RX(de obicei

sub forma filtrelor de aluminiu) elimina fotonii cu energie
joasa, altfel este cel mai probabil ca acestia sa fie absorbiti
in
• pacient si sa conduca la o doza mai mare apacientului.

3. Potentialul tubului RX: crescand potentialul tubului RX,
creste energia medie a
• fasciculului si deci scade doza pacientului
• Se va lua in considerare faptul ca,cu cat energia medie a

fasciculului este mai
• mare, cu atat contrastul imaginii este mai mic. Se aleg

valorile cele mai mari alepotentialului care sa asigure un
contrast al
• imaginii suficient pentru diagnostic.

Grila antidifuzoare
Grila antidifuzoare sau alte mijloace trebuie folosite pentru

a limita efectul nedorit de degradare produs de radiatia
imprastiata pe imaginile radiologice.
Toate metodele de control al radiatiei imprastiate (grile,

diafragma mobila, etc.) cresc doza pacientului pentru o
aceeasi densitate a filmului.
Dispozitivele de control al radiatiei imprastiate trebuie sa
fie folosite numai cand
este necesar deoarece, de exemplu o grila poate creste

doza pacientului printr-un factor cuprins intre 2 si 5.
Dispozitivele de control ale radiatiei imprastiate nu sunt

necesare cand masa iradiata este mica si cand cantitatea
de radiatie imprastiata este acceptabila.
Colimarea
Colimarea trebuie sa reduca cantitatea de tesut iradiat la

minimum necesar
pentru diagnostic. In plus, expunerea tesuturilor din afara

fasciculului, dar apropiate de fascicul,creste treptat spre
marginea campului.
Colimarea fasciculului este importanta si se impune in

particular pentru anumite organe sensibile, pentru care o
buna colimare poate reduce doza cu un factor de pana la
100.
Ecranarea gonadelor
Pentru ecranarea gonadelor trebuie sa se foloseasca

dispozitive speciale.
Un ecran pentru gonade este un material absorbant (din

cauciuc cu un echivalent a 1- 2mm Pb) plasat intre tubul RX
si gonade.
Acest ecran trebuie utilizat ori de cate origonadele sunt in

fascicul sau in vecinatatea fasciculului RX primar, cu
conditia ca el sa nuinterfere cu aria de interes clinic.
Distanta focar piele
Se vor utiliza distante mari focar piele, deoarece dozele in

tesuturi la suprafata de intrare a fasciculului sunt mai mari
la distante mici focar piele pentru o aceeasi dimensiune a
campului si doza, in planul receptorului de imagine.
Aria fasciculului RX creste si intensitatea fasciculului

descreste cu distanta dela focarul tubului RX, direct
proportional cu patratul distantei.
O distanta mare focar piele imbunatateste calitatea
imaginii prin reducerea neclaritatilor geometrice.
Reducerea atenuarii intre pacient si receptorul de imagine
Se recomanda ca masa de pacient,grila sau caseta sa fie

fabricate din materiale cu atenuare mica, astfel ca fibra de
carbon.
Tehnici de examinare
Cand se efectueaza radiografia de torace, pacientul trebuie

pozitionat cu spatele la tubul RX, pentru a micsora doza la
san si la organele hematopoetice.
Din acest motiv, radiografia de torace cu fasciculul RX

indreptat spre san, trebuie evitata.
Procesarea filmului
Se recomanda procesarea automata a filmelor. Factorii

tehnici ca temperatura revelatorului, timpul de revelare si
fixare, improspatarea substantelor pentru revelare si fixare,
afecteaza calitatea filmelor si sunt mult mai greu de
controlat in procesarea manuala.
Procesul de developare se va desfasura conform unei

proceduri scrise, cu criterii de acceptabilitate adecvate si
inregistrari permanente.
Camerele obscure pentru procesare manuala trebuie sa fie
echipate cu un cronometru si un termometru si cu tabele
timp/temperatura pentru developare.
In camerele obscure se va asigura o iluminare inactinica

adecvata procesului de developare.
Se va asigura o arhivare si gestiune corespunzatoare a

filmelor radiografice.
Procesare digitala
Radilogia digitala a inlocuit filmul radiologic clasic cu un

senzor electronic.Imaginea receptionata de senzor este
transmisa catre un computer.
Cu ajutorul unui soft specializat, imaginea poate fi

prelucrata pana la cele mai mici
detalii(contast,luminozitate,zoom,claritate) intocmai ca la o
poza facuta cu un aparat foto digital fapt imposibil la
tehnologia clasica cu film radiologic. Se obtine o imagine
net superioara din punct de vedere claritate.
Doza de radiatie necesara pentru ca senzorul sa
receptioneze imaginea este cu pana 80 % mai mica decit la
aparatura clasica. Imaginea poate fi vizualizata in doua
moduri:
- pe un alt computer cu ajutorul softului de vizualizare
-imaginea poate fi imprimata pe un film special cu ajutorul

unei imprimante
Imaginea obtinuta cu aparatura digitala are o claritate

mult mai mare prin posibilitatea corectarii ulterioare
achizitiei. Echipamentul si aparatura sunt cele mai
importante aspecte in domeniul radiologiei.
Tomografie computerizata
Daca este necesara prezentapersonalului medical in

camera in timpulexaminarii CT, acesta trebuie sa
poarteradioprotectie si trebuiesa fie instruit cu privire la
locul cu minimum deradiatie imprastiata, unde va sta.
Aceasta trebuie sase aplice in mod special in timpul
procedurilor CT fluoroscopice.
Parametrii de examinare, astfel caregiunea scanata,

numarul de sectiuni, grosimeasectiunii, distanta dintre
sectiuni (sau pasul descanare), tensiunea anodica (kVp) si
curentultubului (mAs) trebuie sa fie optimizati si stability in
protocoalele specifice.
Datorita dozelor mari care se potadministra pacientului in
examinarile cu instalatiiCT si in special in examinarile cu
instalatii CTspiral si multi-slice, se va implementa
unprogram riguros si cuprinzator de asigurare acalitatii si
se vor utiliza protocoale pentruexpunerile medicale CT, in
scopul reduceriidozei pacientului.
Mamografie
Practicienii si asistentii medicali trebuiesa fie special

pregatiti in tehnicile de mamografie, deoarece pozitionarea
pacientuluieste critica pentru rezultatul clinic al examinarii .
Trebuie folosite combinatii filmecrancu rezolutie mare

pentru mamografie, cusensibilitate mare, sau sisteme de
imagisticadigitale echivalente, pentru a produce
calitateaceruta a imaginii cu o doza mica a pacientului.
Nu se folosesc filtre de aluminiu inmamografie.
Trebuie sa fie utilizat un procesor pentru filme, dedicat

pentru procesare demamografii.
Trebuie sa fie utilizate negatoscoape speciale, cu colimare si
stralucire mari, instalateintr-un mediu cu nivel mic de
iluminare.
Factorii de utilizare ai instalatieiradiologice si anume,

combinatia tinta/filtru,valorile kVp, pozitia detectorului AEC
trebuiealese pentru fiecare compozitie si grosime asanului.
Compresia sanului trebuie utilizatapentru a mari calitatea

imaginii si a micsora dozamedie glandulara.
Trebuie utilizat controlul automat al expunerii.
Cu exceptia cazului cand grosimea sanului comprimat care

trebuie examinat este mica, se utilizeaza grila
antidifuzoare.
Toate radiografiile efectuate in cadrulunui program de

depistare (screening) amaladiilor sanului trebuie sa fie
interpretateindependent de doi medici radiologi.
Radiologie interventionala( angiografe, echipamente
mobile cu brat C)
Utilizatorii de instalatii radiologice interventionale

(radiologii, cardiologii, urologii,etc.) trebuie sa aiba
pregatire specifica in radioprotectie privind utilizarea in
siguranta a instalatiei radiologice interventionale.
Se va acorda o atentie speciala privind radioprotectia in

radiologia interventionala care se efectueaza folosind cel
mai mult fluoroscopia,deoarece timpii de expunere, debitul
dozei, cat si doza cumulata pot fi mult mai mari decat in
alte examinari fluoroscopice.
In conformitate cu prevederile din publicatia ICRP nr. 85, urmatoarele
mijloace trebuie utilizate pentru a mentine dozele cat mai mici posibil
si pentru a evita leziunile produse deradiatie la procedurile
interventionale cu RX:
a) Mentinerea la minimum a timpului cand se lucreaza cu fasciculul
RX.
b)Operatorul trebuie sa stie ca debitul dozei si doza cresc mai repede
in cazul pacientilor cu dimensiuni mai mari.
c)Operatorul trebuie sa stie ca in regim de fluoroscopie sunt
inregistrate doze mari - angiografia coronariana (ex. angioplastia
coronariana transluminala percutanata, care necesita timpi lungi de
fluoroscopie şi deci determina doze mari);
d)Se va mentine tubul RX la o distanta cat mai mare posibil de
pacient
e) Operatorul trebuie sa stie ca dozele pot varia chiar de 10 ori pentru
acelasi timp de fluoroscopie, depinzand de dimensiunile pacientului,
pozitia zonei unde cade fasciculul RX, unghiul fasciculului, distanta de
la tubul RX la pacient.
h) Se va utiliza modul de expunere cu debite mari de doza in
fluoroscopie numai atata timp cat este minimum indispensabil pentru
procedura.
i) Nivelul calităţii imaginii poate fi selectat de către utilizator sau setat
automat de către sistemulRX
j) Nivelul selectat al calităţii imaginii trebuie să fie justificat prin
cerinţele clinice, altfel doza pacientului va creşte fără justificare
clinica
k)deoarece imaginile digitalizate sunt foarte uşor de obţinut,
practicianul trebuie să fie constient de doza pacientului pe imagine şi
trebuie să limiteze numărul de imagini la ceea ce este strict necesar
pentru diagnosticarea pacientului particular
l)sistemul RX şi softul de procesare al imaginii trebuie optimizate,
dacă nu, doza pacientului va creşte fără a se obţine un rezultat mai
bun
m)Când se efectuează fluoroscopia, trebuie să se constientizeze ca
sistemul de control automat al luminozitatii poate să fi fost reglat la
un nivel crescut datorită deteriorării lantului imagistic, ceea ce
înseamnă ca dozele pacientului de la fluoroscopie pot fi anormal de
mari.
Radiologia pediatrica
Asistentul medical trebuie sa aiba o anumita pregatire

specifica in a controla pacientiicopii, in tehnicile
radiografice specifice si inutilizarea dispozitivelor de
imobilizare.
Oriunde este posibil, trebuie sa fie folosite instalatiile

radiologice destinate pediatriei in special pentru sugari si
copii mici, deoarece aceste instalatii au grile speciale,
calitatea maibuna a fasciculului (filtrare speciala) si ele au
abilitatea de a utiliza timpi foarte mici deexpunere si de a
evita astfel degradarea calitatiiimaginii din cauza miscarii
pacientului.
Exploarari radioimagistice dentare:
1 . Ap arate roentgen d en ta re – retroalveola re
- Este format din urmatoarele componete:
• Monobloc
o Tub radiogen, transformatoare de inalta
si joasa tensiune
• Sistem de comanda
• Sistemul bratelor articulare si de fixare al
aparatului
o Sistem c u tija rigida verticala – aparate
mobile
o Sistem c u fixare pe perete
o Sistem c u fixare pe tavan
2 . Filmul radiologic dentar
1. Film sensibil la actiunea directa a razelor X , care nu

necesita ecran intaritor – folosit pentru radiografii
intraorale
2. Film sensibil la efectul de luminescenta al ecranelor
intaritoare su b actiu nea razelor X – folosit pentru
radiografii extraorale:
• Teleradiografii
• Ortopantomografii
• Radiografii cranio-faciale
Filmele autodevelopante – includ solutiile de developare

3 . Ortopantomografia - Radiografia panoramica
Ortopantomografia este cea mai simpla si mai putin iradianta metoda care
evidentiaza pe u n singur film complexul dento-maxilar.
E a permite depistarea patologiei dento-maxilo-faciale, fiind considerata prima
etapa in examenu l radiologic dento-m axilar
Imbina doua tehnici radiografice:

- Radiografia prin fanta - fasciculul colimat de raze X este
perpendicular in fiecare punct la tangenta portiunii
elipsei maxilo-mandibulare
- Tomografia lineara si rotatorie – deplasarea sincrona, in
sens invers a filmului radiografic si a fasciculului de raze
X , in timpul rotatiei in jurul craniului pacientului
4 . Teleradiografia - cefalometrie
Teleradiografia este o tehnica radiologica curent folosita in ortodontie si

pedodontie – permite efectuarea de masuratori exacte ale dimensiunilor
craniului si ale sistemului dento-maxilo-facial al pacientului
Tipuri de teleradiografii:
- d e profil (in plan sagital) – pune in evidenta
pu nctele antropometrice (osoase si cu tanate)
pentru stabilirea corecta a planului de tratament
- d e fata – da informatii despre dezvoltarea

verticala si transversala a masivului facial
- axiala – da informatii privind asimetria bazei de
craniu si completeaza studiul tridimensional al
craniului
5. C O N E BEAM C T – tomografia volumetrica
cu fascicul conic
CBCT-ul utilizeaza u n fascicul de raze X in forma de con, centrat pe un

detector bidimensional care realizeaza o singura rotatie in jurul zonei de
interes, generand u n set de imagini 2 D, reconstituite ulterior intr-un
ansamblu 3D
Daca o instalatie radiologica conventionala pentru adulti
trebuie sa se utilizeze pentru sugari si copii mici, trebuie
indepartata grila in timpul expunerii acestora, daca este
posibil.
Se vor utiliza sisteme adecvate de fixare si pozitionare a

pacientului in procedurile de pediatrie.
Controlul automat al expunerii pentru instalatiile

radiologice nedestinate pediatriei
trebuie sa fie capabil sa se potriveasca custatura si

dimensiunile diferite ale copiilor, in functie de varste.
OSTEODENSITOMETRIE
Osteodensitometria (DEXA) este o metodă curentă de

determinare a densităţii osului şi implicit a rezistenţei lui.
Utilitatea metodei este demonstrată mai ales în urmărirea
tratamentului osteoporozei, fenomen care apare mai ales
la femeile la menopauză. Tratamentul osteoporozei previne
riscul de fracturi, crescînd rezistenţa osului. Eficienţa
tratamentului este evaluată foarte fidel prin DEXA.
Examinarea DEXA se face cel mai frecvent la nivelul şoldului

şi coloanei vertebrale, zone expuse în mod frecvent la
fracturi la pacienţii vîrstei a treia.
Sistemele DEXA evalueaza compozitia corpului prin
masurarea absorbtiei diferite ale radiatiilor X cu doua
energii diferite si pot separa astfel tesuturile in grasime si
mineralele din oase. DEXA este relativ usor de utilizat,
avand un nivel foate scazut de radiatii si astfel o doza mica
de radiatii incasata de pacient ( aproximativ 1/6 – ½ din
expunerea rezultata intr-o radiografie standard a
toracelui).
Protocolul de examinare implica urmatorii pasi:

• Pregatirile
• pozitionarea pacientului
• expunerea pacientului
• Analiza
II. Analiza situatiilor prezentate de lector, de catre cursanti
Situatiile ipotetice prezentate de lector sunt analizate in grup de

catre cursanti. Acestia identifica variante de actiune si iau
decizii, in conformitate cu propriul lor sistem de valori, opiniile,
cat si de continutul pe care si l-au insusit in timpul cursului de
instruire.
III. Generalizarea situatiilor prezentate
Lectorul face o rezumare a tuturor analizarilor efectuate, iar

cursantii descriu principiile rezultate in urma acestora.
IV. Aplicarea
Cursantii descriu regulamentele de lucru ce trebuie

implementate in cadrul laboratoarelor de radiologie.
Radiologie veterinara
Importanta practicii de Radiologie veterinara
- ramura a medicinei veterinara – utilizata in diagnosticul si tratamentul unor

afectiuni si boli folosind imagini ale interiorului corpului unui animal (ex. fracturi,
cancer, diabet sau osteoporoza).
- radiologia veterinara joaca un rol mai important in diagnosticare fata de cea
umana si cuprinde:
tomografie computerizata – scanrea unei sectiuni sub diferite unghiuri a unui
anume organ, os, muschi, sau alta parte a corpului animalului.
radiografie si fluoroscopie – obtinere de imagini Rx pentru un organ in plina
functiune.
mielografie – prin injectarea unei substante colorate in jurul coloanei vertebrale si
folosirea unei tehnici radiologice – fluoroscopia, se pot analiza vertebrele, discurile
dintre acestea, maduva spinarii si radacinile nervoase ale coloanei vertebrale.
Instalatii Rx-diagnostic vetrinar
Veterinary Digital Mobile C Arm 20kW Veterinary Digital X Ray

YSX-C112 VET Machine for Large Dog
Model: YSX-C112 VET Model: YSX200VET-D
Imaginea Rx-diagnostic
Sistem radiologic digital (CR – computed radiography, DR – digital radiography):

imaginile se regasesc in computerul atasat in timp scurt
Filme radiologice clasice
Scanarea unei casete dupa fiecare radiografie;
animale de talie mare

animale de talie mica (companie)
Laboratorul Rx-diagnostic veterinar
Cerinte de protectie radiologica pentru Laboratorul Rx-diagnostic veterinar :
- Camera destinata instalatiei Rx de radiologie - suprafata conform ASR pentru

instalatie Rx achizitionata din afara UE sau conform specificatiilor
producatorului
- Masa de radiologie - fixa
- Posibilitate depozitare echipament de protectie radiologica, de lucru și a
accesorii – anexa.
- Camera în care se realizează expunerea radiologică - pereți groși (beton,
cărămidă plină sau echivalent al acestora)
- Ușă cu folie de plumb, hol de acces, eventual de așteptare pacienți.
Laborator Rx-diagnostic veterinar
Activitatea de radiologie veterinara
- realizarea documentației de catre un expert in protectie radiologica -
specialitatea GR in vederea obtinerii a Certificatului de Inregistrare de la
CNCAN
-instalatia de Rx-diagnostic veterinar trebuie să posede ASR – autorizație de
securitate radiologică pentru produs,eliberat de CNCAN, daca nu este
achizitionat din UE
-echipament de protectie Rx - șorț sau vestă (două bucăți), mănuși, guler
pentru tiroidă, eventual și ochelari de protecție,ce trebuie să posede ASR –
autorizație de securitate radiologică pentru produs,eliberat de CNCAN, daca nu
este achizitionat din UE
-Obtinerea PE nivel II de la CNCAN, de catre medicul veterinar practician, in
urma absolvirii unui curs de protectie radiologica organizat de catre o firma de
consultanta in domeniu recunoscuta de CNCAN si a absolvirii unui examen
initial organizat la CNCAN.
Bibliografie

BUCUREŞTI,1996
2005
T6 LUCRUL LA INSTALATIA CU
RAZE X
S2. PROCEDURI DE INTERVENTIE IN CAZ
DE URGENTA RADIOLOGICA
Expuneri potentiale si accidentale
Expunerile potentiale si accidentele pot fi:
-orice expunere de diagnostic substantial mai mare decat

aceea intentionata sau care conduce la doze depasind in
mod repetat si substantial NRD stabilite;
-orice defectiune a instalatiei radiologice accident, eroare

sau alt eveniment neobisnuit cu potential de a cauza
pacientului o expunere semnificativ mai mare decat cea
intentionata.
Prevedere pentru a estima dozele primite si pentru a indica

si implementa masurile corective.
Situatia de expunere de urgenta
Situatiile de expunere de urgenta sunt expuneri

neasteptate care apar in timpul operarii unei situatii de
expunere planificata , sau dintr-un act malitios si care
necesita actiuni urgente immediate.
Controlul expunerii utilizeaza nivelurile de referinta.

Prevenirea si controlul privind situatiile de
expunere de urgenta :
• Inregistrarea si controlul tuturor surselor de radiatii

(in decursul tuturor fazelor: comisionare, utilizare,
transport si depozitare)
• Cultura de Securitate
• Instruire-perfectionare regulata
• Planificarea si pregatirea pentru a raspunde la toate
situatiile de urgenta create (inclusiv in expunerea
medicala)
Planificare si pregatire pentru raspuns
• Planificarea si pregatirea pentru a raspunde la toate
situatiile de urgenta datorate radiatiei - de ex. la o
contaminare radioactiva ( externa) se face conform
procedurilor specifice pentru a evita:
- Cancerul de piele
- Sindromul cutanat indus de radiatie
- Contaminarea interna
Are ca obiectiv :
• Scaderea dozei locale
• Evitarea incorporarii (contaminarii interne)
• Evitarea dispersarii materialului radioactiv
• Permite detectarea– numarare WB daca
contaminarea interna este prezenta sau exista
suspiciune
Principiu al protectiei radiologice
•Limita de doza = limita provenita

din toate sursele de expunere in
situatiile de expunere planificata
• Constrangerea de doza/
nivel de referinta= limita stabilita
pentru o singura sursa in
toate situatiile de expuneri
Prevederi legale
Angajatorii si titularii de autorizatii au obligatia sa se asigure ca au fost

transpuse si implementate cerinte specifice referitoare la:
• Implementare culturii de siguranta radiologica si a planului de masuri ce
trebuiesc luate in situatii de expunere de urgenta
• Implementarea unui sistemde evaluare a dozei efective a lucratorilor expusi
profesional care sa tina seama de toate activitatile desafasurate
• Implementarea conceptului de cultura de siguranta privind managementul
eliminarii si depozitarii deseurilor radioactive
• Informarea asupra riscurilor ce apar asupra fatului in cazul unei femei
insarcinate ca expus profesional care poate intreprinde masuri de urgenta in
cazul unei urgente radiologice.
•
Preved eri lega le
Practicianul radiolog se va asigura ca niciun pacient urmand o
procedura terapeutica cu surse inchise sau deschise nu paraseste
instalatia radiologica pana cand nu s-a stabilit de catre fizicianul
medical sau de catre responsabilul cu securitatea radiologica ca :
a) Activitate radionuclidului in pacient este astfel incat doza ce poate

fi incasata de indivizi din public sau de catre membrii familiei este
in conformitate cu cerintele stabilite de autoritatile relevante.
(b) Pacientului sau insotitorului legal al pacientului i s-au furnizat
(i) Instructiuni scrise pentru a mentine dozele pentru populatie si
membrii familiei la un nivel cat se poate de scazut si de a se
evita contaminarea persoanelor cu care se vine in contact.
(ii) Informatii asupra riscului expunerii la radiatii.
Accidente datorate radiatiei
- Pot fi legate de:
Instalatiile de iradiere
Reactorii nucleari (putere si cercetare)
Instalatiile de producere a radionuclizilor
Defectoscopie (surse inchise)
Defectoscopie ( dispozitive X ray)
Dispozitive utilizate in Rx-diagnostic and
radiotherapie (medicina, cercetare)
Surse deschise (medicina, cercetare)
Transport ul materialelor radioactive
Alte situatii
Accidente ce pot surveni global, datorate expunerilor la
radiatie (25%) in cazul:
• Surselor industriale: Aceste situatii de urgenta pot

apare daca procedurile specifice de radiografiere
industriala nu sunt urmate. Neutilizarea controlului in
expunere poate conduce la supraexpunerea lucratorilor
in imediata vecinatate a zonei de lucru. Atingerea sursei
produce leziuni grave ale mainilor.
• Supraexpunerea medicala: Accidentele datorate
expunerii medicale pot apare datorita calculului incorect
al activitatii unei surse, functionarea incorecta a unei
instalatii Rx sau a unui accelerator, sau datorita
administrarii unei activitati mai mari decat celei
intentionate in timpul diagnosticarii sau al tratamentului
.
Accidente ce pot surveni global, datorate
expunerilor l a radiatie (25%) in cazul:
• Pierderea/furtul unei surse: Este un caz de urgenta implicand un

material radioactiv. Riscul asupra publicului va depinde de
activitatea implicata si de durata in care oamenii pot fi expusi la
activitatea radioactiva a sursei.
• Urgente legate de reactor: Pot apare cand exista o bresa in
functionarea elementelor de combustibil si datorita pierderii
capabilitatii sistemului de racire. Apare o larga zona de
contaminare ce se raspandeste ducand la expunerea populatiei
din depunerile radioactive sau expunere interna/ingestie a
materialelor radioactive eliberate.
• Urgente legate de criticalitate: Apar cand unei cantitati
suficiente de material nuclear sufera necontrolat procesul de
fisiune.
Prezentarea unor situatii concrete
• Aceste situatii sunt prezentate pe baza cursului sustinut

si sunt sustrase din urmatoarele categorii:
 evaluarea securitatii in vederea evaluarii expunerilor

potentiale
 Prevenirea expunerii accidentale si limitarea

consecintelor
 planuri de urgenta
Bibliografie

• RADIOLOGICAL PROTECTION AND SAFETY IN MEDICINE. ICRP PUBLICATION 73. PERGAMON
1996.
• CORDOLIANI YS, FOEHRENBACH H., RADIOPROTECTION EN MILIEU MEDICAL, ED. MASSON,
PARIS, 2005
• NORME DE SECURITATE RADIOLOGICA IN PRACTICILE DE RADIOLOGIE DE DIAGNOSTIC SI
RADIOLOGIE INTERVENTIONAL: NSR - 11, publicate in MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI NR.
924/2003

Suport Curs

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

T1 ELEMENTE DE FIZICĂ

1932: James Chadwich descoperă neutronul

• format din particule elementare precum:

• Numărul de electroni este egal cu numărul de protoni în cazul unui atom.

• Este notat cu litera Z.

•Atât de simplu încât este format doar din 2 particule.

•Următorul atom simplu este cel de Heliu.

•Acesta are în centru doi protoni şi doi

• Izotopii sunt specii de atomi ai aceluiași element care se deosebesc

 Proprietăţile chimice ale unui element descriu reacţia acestuia

• Există 300 de tipuri de nuclizi ce se regăsesc în natură

Câmpul electromagnetic: este ansamblul câmpurilor electrice și

1 Hz = 1 s-1 (o oscilaţie pe secundă)

Perioada de oscilaţie (T) = timpul în care se efectuează o oscilaţie

Lungimea de undă () = distanţa între două maxime succesive =

• Spectrul electromagnetic cuprinde toate frecvenţele posibile ale

• Atomii instabili (dispunere instabila dintre

I. Radiații primar ionizate – cu sarcina electrică

 Particule Alpha (α) – radiatie corpusculara (nuclee de He)

 Particule Alpha (α) – radiatie corpusculara (nuclee de

 Gamma (γ) – radiatie electromagnetica

- Emițător: generator electric de radiatii X

• Radiațiile X au fost descoperite în 1895 de Conrad Roentgen.

• La trecerea radiației ionizante printr-o celulă a corpului are loc o

– într-un mediu omogen oarecare (υ):

• Energia radiată (E)

[E]SI = joule (j); 1eV = 1,6∙10-19 j

În absența oricărei interacții se propagă în linie Produc fluorescență

c Nu sunt deviate de câmpuri electrice și magnetice Impresionează emulsiile fotosensibile

Datorită lungimii de undă mici/frecvențe mari, Provoacă efecte biologice

Pot fi obținute sub formă de spectru continuu sau de

• Radioactivitatea nu poate fi influențată prin procese fizice (presiune,

• λ = constanta de dezintegrare- reprezintă probabilitatea de

• Scăderea numărului de nuclee în timpul dt este:

• Timpul de injumatatire (T1/2 ) - reprezintă timpul în

• Surse de radiații naturale:

• Radiaţia cosmică primară (fotoni, helioni și alte nuclee grele)-

• Se generează procese nucleare în cascadă, prin care energia particulei

• Echipajele avioanelor suportă o expunere suplimentară

• Reprezintă aproximativ 0,5 până la 1 mSv/an.

• Radioactivitatea solului poate varia de la 400 Bq/Kg pentru solul

• Radonul atmosferic este un produs de dezintegrarea

• El este prezent pretutindeni în sol și în atmosferă, în diferite

 aer din exterior – 20%

• Radionuclizii pot intra în organism prin inhalare,

– 4 000 Bq sunt datorați14 C.

• Cantități mai mici provin de la 137 Cs, 3H si 226Ra

Orez 150 0.126 0.267 0.133 62.4

Făinâ 270 0.296 0.270 0.133 142.2

Legume 70 0.126 0.093 -- 135.2

Legume verzi 15 0.267 0.167 -- 89.1

Lapte 90 -- 0.326 -- 38.1

Doza echivalentă = 0.315 mSv/an

• Ana Magdalena Bratu, Constantin Zaharia, Radioimagistica medicala –

• Sunt necesare cuantificări ale efectelor radiaţiei pentru:

- a optimiza abordările terapeutice

•Pentru sursă: •La punctul primei interacţii:

• Variaţia în timp a activităţii unei surse radioactive, se obţine plecând de

• In SI unitatea de măsură este: Becquerel (Bq) – o dezintegrare nucleară

Multiplii Prefix Prescurtare

• Fluenţă de particule este definită prin raportul dN/dA, unde dN

• Debitul fluenţei de φ este definit ca fluenţa pe

• Fluenţa de energie ψ descrie fluxul de energie şi este

• Reprezintă fluenţa de energie în unitatea de timp