ATOMUL - alcatuire

Protoni p+
Nucleu
Neutroni n
Atomul
Invelis de
electroni Electroni e-

Aproape toata masa atomului este concentrata in nucleu. Relatia dintre uam si gram este

1uam= 1.67x10-24 g

Masa, in uam, pentru particulele importante din nucleu

Particula Sarcina Masa uam

electrica
electron -1 0.000549
proton +1 1.00728
neutron 0 1.00867
1
 MODELE ATOMICE

Teoria lui Dalton (1766–1844)

Postulate
1. Materia este alcatuita din atomi care sunt particule indivizibile, ce nu pot fi
create sau distruse. ( ideea apartine lui Democrit “atomi indistructibili si
eterni”)
2. Atomii unui element nu pot fi convertiti in atomii altui element. In timpul
procesului chimic atomii se recombina pentru a forma alte substante.
3. Atomii unui element sunt identici, prezinta aceasi masa si aceleasi proprietati
fizice.
4. Atomii care intra in constitutia unui compus se combina intotdeauna in
acelasi raport masic, indiferent de calea de sinteza (legea proportiilor
definite)

Teoria lui Dalton – explica legea conservarii dar nu poate explica modul de
formare a legaturilor chimice.

2
 ATOMUL – modelele atomice

Modelul lui Thomson

Modelul lui Rutherford

3
Prin descompunerea luminii emise de o sursa luminoasa, putem obtine diferite tipuri de
spectre care depind de caracteristicile sursei luminoase.

Un element important il constitue temperatura alaturi de presiune si compozitia

chimica.

Spectrul continuu

4
Un gaz cald la presiune scazuta produce un spectru petru cateva culori specifice lui, adica
pentru anumite lungimi de unda. Aceste raze luminoase formeaza spectrul de emisie.
Fiecare element chimic are propriul sau spectru luminos.

Spectru de emisie

5
Un gaz rece la presiune scazuta absoarbe anumite culori, producand un spectru de
absorbtie.

Atomii care constitue respectivul gaz absorb selectiv lumina, ceea ce se traduce prin aparitia
in spectru a unor linii negre (benzi de absorbtie).

Aceste se observa la aceleasi lungimi de unda ca si razele de emisie pentru gazul considerat,
ceea ce inseamna ca in spectrul unui atom dat, razele de absorbtie sunt plasate in acelasi
loc ca si cele de emisie. Cele doua spectre sunt complementare.

Spectru de absorbtie

6
 Fraunhofer observa ca in spectrul solar apar cateva linii negre.

In spectrul hidrogenului apar benzile colorate care lipsesc din spectrul solar

7
DE Pentru atomul de hidrogen, emisia energetica se realizeaza
discontinuu, in coante energetice.

Spectrul de emisie poate fi utilizat pentru determinarea energiei

nivelelor, pentru atomul de hidrogen.

8
Joseph Balmer (1885) – examineaza spectrul in vizibil al atomului de
hidrogen si propune o formula pentru calculul lungimilor de unda.

 1 1 

n= 2− 2
2 n 

1/l = n
Cu cat creste n, cu atat diferenta energetica intre frecvente, scade.

Johann Rydberg– extinde modelul lui Balmer găsind mai multe linii de emisie
în afara regiunii vizibilă a spectrului.
 1 1
n = Ry  2 − 2 
R = constanta lui Rydberg

 n1 n 2  Ry = 3.29 x 1015 1/s

n1 = 1, 2, 3, …..
Sugereaza ca nivelele
energetice in atomul de
n2 = n1+1, n1+2, … hidrogen sunt proportionale cu
1/n2
9
Time Scientists Discoveries
1911 Ernest Nucleul este situat in centul atomului
Rutherford si contine toata masa acestuia
1913 Niels Bohr Electronii se misca pe orbite
circulare la distante bine definite, in
jurul nucleului.
1926 Erwin Dezvolta modelul cuantic al
Schrodinger atomului.
1932 James Confirma existenta neutronilor.
Chadwick
 ATOMUL – modelul lui Bohr

Conceptul cuantic
MODELUL LUI BOHR
1913, Neils Bohr – Foloseste spectrul de emisie al hidrogenului
pentru dezvoltarea unui model cuantic pentru atomul de hidrogen.

Electronii se misca in jurul nucleului ocupand numai anumite orbite

circulare cu energie distincta.

Electronii “sar” de pe o orbita pe alta prin emisia sau absorbtia unei coante de
energie.

Bohr postuleaza existenta unei atractii coulombiene intre nucleu si electron.

Fizica clasica nu poate explica de ce atomul de H nu colapseaza.
11
 Electronii sunt situati pe orbite circulare
de forma si energie data (cuantificata)
(nivele energetice)

Se emite energie atunci cand un electron

trece de pe o orbita pe alta mai apropita
de nucleu.

1,89 eV, lungimea de unda 659x10-9 m

Inainte de absorbtie dupa absorbtia de energie

 – Fiecare orbita are o energie specifica. Orbitele cele mai apropitate de
nucleu au energia cea mai mica si energia creste odata cu cresterea
distantei de la orbita la nucleu.
Energia nivelului - Electronul se gaseste pe orbite permise unde nu emite si nu absoarbe
energie. Absorbtia de energie se face numai la anumite frecvente
(tranzitii).

Emisie de lumina
En

Excitare electronica
Pierderea energiei unui electron

Em
Absorbtie de lumina

DE = |En-Em| = hn
13
 ATOMUL – Modelul lui Bohr

Electronul se misca pe o orbita circulara in jurul nucleului sub influenta atractiei

Coulombiene dintre electron si nucleu, respectand legile clasice ale mecanicii.
1. Sunt permise doar acele orbite al caror moment de rotatie este un
multiplu n al constantei lui Planck h ( h=6.62606957 × 10−34 j x s).

mvr = nh/2p

2. Cand electronii trec de pe o orbita pe alta se emite sau absoarbe energie.

Ecuatia lui Plank :
E2-E1= hn = hc/λ
In cazul atomului de hidrogen
Consideram ca electronul se misca pe o orbita circulara de raza r cu viteza constanta v.
Asupra electronului actioneaza
1) Forta Coulombiena F = Ze2/4πε0r2 r e
e
2) Forta centrifuga: 2
mv /r

Aplicand legea lui Newton F = mxa si considerand m=masa electronului, obtinem:

Ze2/4πε0r2 = mv2/r
Se poate exprima viteza si raza orbitei v = Ze2/2e0hn
r = ε0h2n2/πmZe2 14
 ATOMUL – modelul lui Bohr

Din punct de vedere energetic

K = mv2/2 = mZ2e4/8ε02h2n2 Energia cinetica
V= -Ze2/4πε0r = -mZ2e4/4ε02h2n2 Energia potentiala

E = K+V energia totala este egala cu energia cinetica + energia potentiala

E = -mZ2e4/8ε02h2n2
Daca n=1 obtinem ecuatia care exprima energia primei orbite Bohr
E = -mZ2e4/8ε02h2 E1=-13.6 eV
Pentru atom de hidrogen Z = 1
Inlocuind valorile constantelor in ecuatia energiei, E1 =- 13.6 eV. Aceasta este energia atunci
când electronul se învârte pe cea mai mica orbita permisa, cu r = a0 şi anume cea cu raza în
jurul valorii de 0.053 nm.
Se observa ca energia unui electron este proporţională cu 1/n2. Astfel,
n=3
En = E1/n2 = -13.6/n2
n=2
Pentru n = 2, energia E2 = E1/4 = -3/4 eV,
n=1
daca n = 3 , energia E3 este E1 / 9 = -1.5 eV

15
n=1 Nivelul E1= -13,6eV
fundamenta, cu
energia cea mai
mica
n=2 Primul nivel excitat E2= -3,4eV

n=3 Al doilea nivel E3= -1,51eV

excitat

Extinderea modelului lui Bohr la sisteme chimice cu Z mai mare decat 1.

Exemple: He+ (Z = 2),

Li+2 (Z = 3), etc.

16
 Stare ionizata

Tranzitii electronice

Nivel excitat

Nivel fundamental

17
 Limitele modelului lui Bohr

• Se aplica doar atomului de hidrogen şi atomilor

similari adică acelea cu un electron ca He +, Li + +,
• Be +++, etc
• Modelul atomic a lui Bohr atribuie o distributie
planetara a electronilor, ceea ce înseamnă că
electronii se rotesc în jurul nucleului pe orbite
circulare definite.
• Modern, distribuţia electronilor în jurul nucleului
unui atom este descrisă de o distribuţie de
probabilitate, care a condus la conceptul de "nori de
electroni", mai degrabă decât orbite circulare
discrete.
 Modelul lui Bohr - concluzii

Pornind de la teoria lui Plank E = nhn, arata ca orice particula emite sau absoarbe
energia in cuante.
Cand lumina de la atomii excitati trece printr-o fanta si este refractata pe o prisma
se observa aparitia unui spectru le linii fine, despartite de fante negre.

Studiul spectrelor electronice pentru atomul de hidrogen a condus (Johannes

Rydberg (1854–1919)) la dezvoltarea unei relatii (ecuatia lui Rydberg) care
prezice pozitia si lungimea de unda a orcarei linii dintr-o serie spectrala.

19
Postulatele lui Bohr
- Atomul de hidrogen prezinta doar anumite nivele energetice numite stari stationare asociate
cu orbite circulare fixe pe care electronul se roteste in jurul nucleului
- Atomul nu emite si nu absoarbe energie in starile stationare (daca electronul ramane pe
aceasi orbita)
- Electronul trece de pe o orbita pe alta doar prin emisie sau absorbtie de energie (emite
fotoni cu energia hn).
- Diferenta energetica intre doua nivele stationare este DE=hn

Caractristicile modelului
- Electronii se misca pe orbite circulare cuantificate prin numarul orbitei n
- Starea fundamentala – electronii sunt situatii pe nivele caracterizate de energii minime
- Stare excitata - electronul trece pe un nivel energetic diferit de cel fundamental prin
absorbtie de energie
- Emisie de energie
- Absorbtie de energie
- Emisia sau absorbtia de energie se realizeaza in cuante hn→ spectrul de linii al atomilor.

Limitele modelului lui Bohr

- Prezice liniile spectrale pentru atomul de H si atomii hidrogenoizi dar nu se
poate aplica in cazul atomilor polielectronici; nu tine cont de repulsiile
electron-electron si de ecranare.
20
 Fundamente cuantice
Lungimea de unda asociata unei particule de masa m este invers proportionala cu momentul cinetic al particulei p
p=mxv
Putem scrie relatia lui Broglie:

p=h/λ h: constanta lui Planck = 6,626068 × 10-34 m2 kg / s

Daca incertitudinea in determinarea pozitiei unei particule este Dx si incertitudinea in
determinarea momentului sau cinetic este Dp atunci produsul acestor doua inecrtitudini
(principiul lui Heisenberg) trebuie sa satisfaca relatia
DpDx≥1/2ħ, unde ħ = h/2π = 1,052 x 10-34 J s.
Lumina este alcatuita din particule elementare (fotoni) proiectate in linie dreapta cu
viteza luminii.
Razele luminoase = traiectoriile acestor corpusculi
E = hu = hc/l (pentru lumina) c = 3.108 m.s-1
E = mc2 (pentru particula)
E : energia fotonului (in joule J)
u: frecventa de unda (in hertz Hz)

λ = c/υ
21
 Fundamente ale modelului cuantic.
Dualitatea unda-corpuscul
Fiecarui electron in miscare i se asociaza o unda caracterizata de o lungime de unda.

Combinand ecuatia lui Einstein cu ecuatia energiei unui foton

E=mc2
E=hn=hc/l (DE=hn=hc/l sau l=hc/DE)
de Broglie scrie o ecuatie pentru orice particula de masa m si lungime de unda l.
l=h/mn
Ecuatia de Broglie sugereaza ca pentru orice foton putem calcula un impuls
l=h/mc=h/p de unde rezulta ca p=h/l.

Materia si energia prezinta ambele comportamente – conceptul este denumit

dualitatea unda corpuscul.

Werner Heisenberg a postulat in 1927 principiul incertitudinii, care afirmă că este

imposibil să cunoască simultan poziția și impulsul unei particule. Acest postulat este
exprimat matematic astfel:
Dx*mDv≥h/4p,
unde Dx reda incertitudinea de pozitie si Dv de viteza.
Cu cat pozitia este mai certa, viteza devine mai incerta si invers. Acest principiu este important in cazul
atomilor unde masa m are valori mici, cu cat masa creste (nivel macroscopic) Dx si Dv sunt nesemnificative
deoarece masa este enorma comparata cu h/4p. De exemplu, daca cunoastem masa unei mingi de football
utilizand legea miscarii putem prezice traiectoria mingii. 22
 Fundamente ale modelului cuantic
Dualitatea unda-corpuscul
Continuare
Concluzii:
-Pentru modelul atomic – principiul incertitudinii arata ca nu putem atribui
traiectorii fixe pentru miscarea electronilor, asa cum arata modelul Bohr.
Cu cea mai mare probabilitate putem spune ca electronul se misca ca
electronul se misca intr-o anumita zona din spatiu.
-Materia si energia au caracter dual
-Nivelele atomice de energie permise sunt corelate cu lungimi de unda permise
pentru electron
-Transferul electronilor de pe un nivel pe altul se face cu emisie sau absorbtie
de energie (fotoni).
-Nu putem cunoaste pozitia si viteza unui electron, simultan.

23
 Modelul cuantic al atomului
Ecuatia lui Schrodinger
În modelul Bohr, electronul poate gravita in jurul nucleului doar pe traictorii bine
definite (r, E) numite orbite. In modelul cuantic descris prin ecuatia lui Schrödinger
(1926-1927) putem vorbi doar de distribuţii de probabilitate pentru un nivel de energie
dat de electroni.
De exemplu, un electron în starea fundamentală într-un atom de hidrogen ar avea o
distribuţie de probabilitate.
Operatorul Hamiltonian utilizat pentru calculul nivelelor energetice pentru
sistemele monoelectronice este de forma:

energia cinetica a electronului energia potentiala a electronului

25
Un electron aproape de nucleu va fi puternic atras
si va avea o energie potentiala importanta
(negativa). Cu cat ne indepartam de nucleu
energia va fi mai mica, astfel ca la r = ∞ atractia
dinte nucleu si electron se considera zero, prin
urmare energia potentiala va fi zero.
Deoarece n variaza intre 1 si ∞, fiecare orbital
atomic este descris de o functie de unda  (reda
proprietatile unui electron situat intr-un orbital).
26
Propritatile lui :

- Sa aiba solutie unica (nu pot exista doua probabilitati de localizare pentru un
electron)
- Functia de unda si prima derivata trebuie sa fie continua (probabilitatea trebuie
definita pentru toate pozitiile din spatiu)
- Valoarea lui  se apropie de zero cand r se apropie de infinit (la o distanta foarte
mare de nucleu, probabilitatea localizarii electronului devine din ce in ce mai
incerta).
-
- - normalizarea functiei de unda. Probabilitatea totala

pentru un electron situat in spatiu este 1.

- - unde A si B sunt electroni aflati in orbitali diferiti.

Intre orbitalii unui atom trebuie sa existe relatia de ortogonalitate

(axele orbitalilor trebuie sa fie perpendiculare).

27
Modelul particulei intr-o cutie monodimensionala
 2 d 2
− 2
+ V = E Unde ħ = h/2π = 1,052 x 10-34 J s
2 m dx
Pentru o particula de masa m care se misca intr-un spatiu unidimensional si are
energia potentiala V = 0 , ecuatia lui Schrodinger are forma:

Miscarea particulei poate fi descrisa printr-o

combinatie de functii sin si cos .

Deoarece  trebuie sa fie continua si egala cu zera la x<0 si x>a,  tinde la

zero pentru x=0 si x=a.
Cos sx =0 pt x=0,  poate fi zero numai daca B=0. Atunci  = A sin rx.
Daca x=a,  trebuie sa fie zero, prin urmare sin ra = 0 ( este posibil daca ra
este multiplu de p)
na = ±n p sau r = ±n p/a.
Prin urmare

Atunci E energia unei particule aflata intr-o cutie monodimensionala

de lungime a.
 Energia este coantificata doar prin n

Daca si substituim pe r in experesia  = A sin rx, atunci

Aplicam si atunci
Patratul acestei functii de unda reda densitatea de probabilitate .
Exista o diferenta intre comportamentul mecanic si cel cuantic al unui electron
aflat intr-o cutie monodimensionala. Mecanica clasica spune ca exista aceasi
probabilitate de a gasi electronul oriunde in cutie, in timp ce modelul cuantic
arata ca probabilitatea de a localiza electronul intr-un anumit punct creste cu
patratul amplitudinii functiei de unda.

Miessler G.L & all,

Inorganic chemistry, 5th.
Ed, 2014

29
Modelul matematic-ecuatia lui Schrodinger
Deoarece energia coulombiana a nucleului este de simetrie sferica, reprezentarea
matematica a orbitelor este descrisa in termenii
coordonatelor polare sferice r, Ө si ф.

Schrödinger porneste de la ecuatiile lui de Broglie

l=h p v=E h
si defineste energia totala ca fiind: E = p 2 2m + V (p = mv)
30
 Modelul lui Schrodinger

Model matematic bazat pe principiile mecanicii clasice; energia totala a

electronului in atomul de hidrogen este suma dintre energia cinetica si cea
potentiala
mv 2 e2 p2 e2
− = E; − =E
2 ( 4 p 0 ) r 2 m ( 4 p 0 ) r

Daca impulsul este p=mv, putem deduce o relatie matematica care descrie in acelasi
timp pozitia si impulsul electronului in toate punctele din spatiu (descrise de ecuatiile
de mai sus).
Functia notata cu  "modulează" ecuația de mișcare a electronului, astfel încât să
reflecte faptul că electronul se manifestă mai mult în unele locații din spatiu decat in
altele. Acest comportament este redat prin ecuatia lui Schrodinger.

 p2 e2 
 
 2m − ( 4p ) r  = E
 0 

31
O forma mai generala a acestei ecuatii, care poate fi aplicata pentru mai multe
sisteme, nu numai pentru atomul de hidrogen este:
− h2
 2  + V = E
8p 2 m

 este o masura a amplitudinei undei; dupa cum intensitatea luminii se defineste prin patratul
amplitudinii (numarul de fotoni / unitatea de volum), patratul functiei de unda  2 reprezinta
probabilitatea de a gasi particula in elementul de volum unitate.

Stiind ca Ec+Ep=const, in unitatea de volum:

 2   2   2  8p 2 m
+ + + ( E − V ) = 0
x 2
y 2
z 2
h 2

32
Ecuatia lui Schrodinger

Descrie evolutia functiei de unda in timp si spatiu. Ecuatia lui Schrodinger reda
cuantificarea energiei unui sistem precum si forma functiei de unda.

pozitia Functia de unda Schrodinger

 2 d 2
− 2
+ V − E = 0
2 m dx
Energia potentiala Energia cintica

33
 Rezolvarea ecuatiei lui Schrodinger pentru atomul de hidrogen

Potentialul V (r ) care descrie atractia

electrostatica intre doua sarcini este descris prin
legea lui Coulomb
Ze 2 Unde Z este sarcina nucleului si ε
V (r ) = − e 0
4p 0 r este permitivitatea vidului
Ecuatia lui Schrodinger pentru atomul de hidrogen, in coordonate sferice :
f
r
q
.
Rezolvarea ecuaţii cu derivate partiale presupune gruparea termenilor (I) si
separarea in ecuatii individuale in functie de variabile (II) .
(I)

(II) Separarea variabilelor

Termenii cu rosu sunt dependenti de r iar cei marcati cu albastru, numai de

unghiuri.
Prin separarea acestora se obtine ecuatia radiala (rosu) si cea angulara (albastru),
unde A este constanta de separare.
Ecuatia angulara se separa la randul ei intr-o functie polara (q) si una
azimutala F(φ)

Inlocuim

Separam termenii
Solutiile ecuatiei lui Schrodinger
Rezolvarea ecuatiei azimutale

Cu solutii de forma

B = m2

Unde si c2=0

m este un numar intreg care restrange valorile posibile ale functiei de unda la un
numar de multipli intregi ai untitatii de baza. Acest numar m este un numar cuantic.

Ecuatia azimutala a functiei de unda este:

37
 Solutiile ecuatiei lui Schrodinger
Rezolvarea ecuatiei polare

Daca B = m2

Daca consideram functia de unda ca fiind dependenta de cos(q), substituind (q) cu

o functie P(cos q) si consideram cos q = x, ecuatia devine:

Prin simplificare

Daca sin2q + cos2q =1, sin2q =1-cos2q 1-x2. Inlocuim in ecuati simplificata

38
Solutiile ecuatiei lui Schrodinger
Ecuatia este dependenta de x iar solutia unei astfel de ecuatii este cunoscuta ca fiind
una de tip polinom Legendre.

Unde

Seria converge daca A = l (l +1) unde l este un numar intreg. Coeficientii a0 si a1

depind de l .
Primele functii Legendre sunt:

Valorile pe care le ia l limiteaza valorile lui m (acestea pot fi cuprinse intre –l si l ).

39
Solutiile ecuatiei lui Schrodinger
Rezolvarea ecuatiei radiale

daca A=l(l+1)

Se face produsul in primul termen si apoi se imparte cu r2.

Pentru valori mari a lui r, termenii in rosu tind la zero. Ecuatia devine

Daca consideram punctul de potential zero ca fiind energia electronului liber, pentru
cazul prezentat E→0, pentru un electron indepartat de nucleu, care poate fi
considerat practic liber. Daca electronul se apropie de nucleu valoarea lui E devine
negativa. Aceste conditii se indeplinesc daca consideram c4 = 0 si impunem conditia
40
E< 0.
Solutiile ecuatiei lui Schrodinger
Solutia asimptotica este:

Iar solutia radiala este de forma:

Unde coeficientul b0 depinde de l. In acelasi timp, solutia ecuatiei radiale cuantifica

posibilele nivele energetice in functie de n.

Solutia completa a ecuatiei lui Schrodinger pentru atomul de hidrogen este de forma:

Unde N se obtine prin normalizare si include coeficientii solutiilor partiale.

41
 Semnul functiei de unda
Functia de unda reprezinta regiuni cu amplitudine pozitiva si negativa (ca orice alta
functie).
Amplitudinea pozitiva sau negativa in cazul functiei de unda nu inseamna ca
probabilitatea de a gasi electronul este mai mare sau mai mica, deci nu are o
semnificatie fizica directa.
Semnul functiei de unda se foloseste direct doar atunci cand vorbim despre
densitatea de probabilitate.  2

Regiunea in care amplitudinea unei functii de unda este

pozitiva si se adauga la o alta regiune cu amplitudine pozitiva inseamna ca acolo
probabilitatea de a gasi electronul este mult mai mare. Acest aspect al functiei de
unda este important in conceptul de legatura chimica.
Dimportiva daca se adauga unei regiuni cu o functie de unda de amplitudine pozitiva ,
una de amplitudine negativa, probabilitatea de a gasi electronul este nula.
Marimea suprafetei pe care cele doua functii de unda interfera se masoara
prin asa numita integrala de suprapunere S:

S =  1 2 d

Daca cele doua functii sunt departate in spatiu atunci S=0.

Daca cele doua functii sunt asemanatoare si apropiate si au acelasi semn in regiunea in
care se suprapun, S are valaorea maxima (se apropie de 1)
Doua functii de unda pentru care suprapunerea este 0 se numesc functii ortogonale.
42
 Densintatea de probabilitate a electronca
pentru atomul de hidrogen, pentru starea fundamentala

A- densitatea de probabilitate descreste odata cu indepartarea de nucleu

(cresterea lui r)
B-reprezentarea densitatii de probabilitate in functie de raza. Densitatea de
probabilitate la r mare scade considerabil dar nu este 0.
C-distributia probabilitatii intr-un volum (x,y,z) in jurul nucleului, nu este aceasi,
probabilitatea pe straturi este diferita.
D-Distributia radiala a densitatii de probabilitate. 43
 Orbitalii atomici

• Un orbital s are aceasi amplitudile

la o distanta oarecare de nucleu
indiferent de coordonatele sale
unghiulare. Acest orbital se
reprezinta printr-o sfera cu
nucleul in centru.
• Toate celelalte tipuri de orbitali
au amplitudiea care variaza cu
unghiul.
• Amplitudinea pozitiva si negativa
a functiilor de unda este
reprezentate prin semnele + si
respectiv -.

• Fiecare orital real are un plan

nodal in care probabilitatea de a
gasi electronul este zero. Planele
nodale trec prin nucleu si separa
regiunile amplitudine pozitia de
cele cu amplitudine negativa.

44
Tipuri de orbitali
-Orbitali de tip s

+ -
-Orbitali de tip p

-Orbitali de tip d

45
 z
z

x y

dx2-z2 dy2-z2

46
Plan nodal – orbitali s

Plan nodal – orbitali p

Plan nodal – orbitali d

47
 NUMERE CUANTICE

Ecuatia tridimensionala a lui Schrodinger - solutii matematice discrete –

orbitalii atomici.
Numerele cuantice n, l, ml rezulta din rezolvarea ecuatiiei lui Schrodinger. Al
patrulea numar cuantic ms (momentul magnetic al electronului) este rezultat al
corectiilor relativiste fata de ecuatia lui Schrodinger.

Numarul cuantic care reda energia totala a unui nivel este n (numarul cuantic
principal).
l (numarul cuantic secundar) determina momentul angular orbital si forma
orbitalului
Numarul cuantic ml (numarul cuatic magnetic) determina orientarea spatiala a
orbitelor
Numarula cuantic ms descrie orientarea spinului electronic in spatiu.

48
 NUMERE CUANTICE
Valorile energiilor permise in cazul unui atom hidrogenoid se calculeaza:
Z 2 e 4 unde: e este sarcina electronului, ε0 este
En = − 2 2 2
8 0 h n permitivitatea vidului iar μ reprezinta

n = numarul cuantic principal

Energiile permise pentru un atom hidrogenoid depind numai de numarul
cuantic principal n.
Numarul cuantic principal n defineste o serie de nivele ale atomului cu energie egala.

Orbitalii care apartin fiecarui nivel sunt clasificati in subnivele .

Fiecare subnivel al unui nivel se caracterizeaza printr-un numar cuantic l (secundar),
numit numar cuantic al momentului unghiular orbital.
Numarul cuantic secundar l descrie apartenenta electronilor la un anumit
subnivel energetic.

l poate lua valorile 0 l n-1, adica in total n valori diferite.

De exemplu nivelul n=2 este alcatuit din doua subnivele de orbitali caracterizate de
l=0 si l=1.
49
Momentul unghiular este o masura a momentului unei particule care se invarte
in jurul nucleului. Este o marime cuantificata. Poate lua valorile l (l + 1)
Pentru orbitalul s , momentul unghiular orbital este zero.
Momentul unghiular orbital creste cu l, acesta avand un rol important in determinarea formei
orbitalului .
Un subnivel cu numarul cuantic l este format din 2l+1 orbitali individuali. Acesti orbitali se
caracterizeaza prin numarul cuantic magnetic ml care poate lua 2l + 1 valori: ml = l,...., -l
valori.
Astfel un nivel al unui atom caracterizat de l = 2 este format din cinci orbitali atomici individuali
caracterizati prin numerele cuantice magnetice ml = -2, -1, 0, 1, 2.

Numarul cuantic magnetic ml descrie situatia impulsurilor de rotatie a electronilor in

camp magnetic si prin aceasta orientarea spatiala a orbitalilor.
Pentru a defini complet starea unui electron intr-un atom trebuie indentificata distributia
Spatiala a electronului in atom.

Momentul unghiular de spin ms se defineste prin numarul cuantic de spin s si are marimea
s ( s + 1)
Valoarea lui s pentru un electron este egala invariabil cu ½.
Spinul unui electron poate avea doua orientari care pot lua valorile + ½ si - ½. Aceste doua stari
de spin pot fi descrise clasic ca rotatia unui electron in jurul propriei axe, in sensul acelor de
ceasornic sau in sens invers si sunt reprezentate prin doua sageti: ↑(spin sus) ↓ (spin jos).
50
SOMMERFELD introduce conceptul de orbite eliptice. Pentru fiecare valoare a lui n
exista un numar de stari energetice de diferite forme eliptice caracterizate de
diferite valori ale momentului angular orbital l.

l orbital
0 s
1 p
2 d
3 f
4 g

Pentru atomii cu mai multi electroni se introduc si celelalte numere cuantice.

51
n=1
l = 0, subnivelul s

n=2
l=0, subnivelul s
l=1 subnivelul p Cu cat valoarea lui n este mai mica cu atat orbitalul
respectiv este mai stabil energetic
n=3
l=0, subnivelul s l ia valorile 0ln-1, adica in total n valori diferite;
l=1 subnivelul p Fiecare subnivel energetic este alcatuit dintr-un tip
l=2 subnivelul d de orbitali.
n=4
l=0, subnivelul s
l=1 subnivelul p
l=2 subnivelul d
l=3 subnivelul f

52
 NUMERE CUANTICE
Nivel n l m s Z
energetic (2n2)
1 1 0 0 +1/2 -1/2 2
2 2 0 0 +1/2 -1/2 8
1 -1 +1/2 -1/2
0 +1/2 -1/2
1 +1/2 -1/2
3 3 0 0 +1/2 -1/2 18
1 -1 +1/2 -1/2
0 +1/2 -1/2
1 +1/2 -1/2
2 -2 +1/2 -1/2
-1 +1/2 -1/2
0 +1/2 -1/2
1 +1/2 -1/2
2 +1/2 -1/2

53
Ocuparea cu electroni a nivelelor energetice

Denumire Nr de e- max Denumire Nr max

Z=2n2 de e-
Z=4l+2

1 2 1s 2
2 8 2s 2
2p 6
3 18 3s 2
3p 6
3d 10

4 32 4s 2
4p 6
4d 10
4f 14

54
Miessler G.L & all, Inorganic chemistry, 5th. Ed, 2014
55