Orbitali atomici

Biban Vladut Iulian

Fizica Aplicata in Medicina
Complemente de fizica atomului si moleculei
 ISTORIA MODELULUI ATOMIC
Aristotel şi Platon au descris materia ca fiind compusă
din patru elemente fundamentale: pământ, foc, aer şi
apă.

Prin experimentale sale la inceputul anilor 1800, Dalton a

dedus: Modelul planetar al
• toate elementele chimice sunt compuse din atomi atomului. Bohr a
• atomii sunt indivizibili şi particule indestructibile În 1897 omul de ştiinţă plasat electronii pe
• atomii aceluiaşi element chimic sunt identici englez J.J. Thomson a niveluri energetice
• atomii unor elemente chimice sunt diferiţi între ei promovat idea că atomul specifice.
• compuşii chimici sunt formaţi prin gruparea atomilor a este compus din sub-
două sau mai multe elemente chimice particule elementare.
ISTORIA MODELULUI ATOMIC
În 1897 omul de ştiinţă englez J.J. Thomson a promovat idea că atomul
este compus din sub-particule elementare.

El a propus un model denumit uneori modelul “cozonacului cu stafide”.

Atomul este constituit dintr-un corp încărcat pozitiv în care sunt dispersate
particule încărcate negativ - denumiţi corpuscului, ca şi “stafidele într-un
Thomson cozonac”.
1897
Thomson a studiat trecerea curentului prin gaze şi a remarcat prezenţa
unor raze încărcate cu sarcină electrică negativă. El a desus că
sarcinile negative provin din atomii de gaz care iniţial trecerii
curentului electric prin gaz nu au fost încărcaţi electric.

Deoarece gazul era neutru d.p.d.v. electric, atunci Thomson a

concluzionat că trebuie să existe sarcini pozitive în atom care să
Dispozitivul experimental al
lui Thomson
compenseze sarcinile negative. A căutat “corpusculii negativi” dar nu
i-a “găsit” niciodată...
 ISTORIA MODELULUI ATOMIC

Rutherford

1908

Rutherford a conceput un experiment prin care bombarda o foiţă subţire de aur cu sarcini
pozitive. Majoritatea din aceste “proiectile” (sarcini încărcate pozitiv) treceau prin foiţa de aur
fără ca să-şi schimbe traiectoria, ceea ce însemna că foiţa este mai mult “spaţiu gol ”...
Totuşi unele sarcini pozitive erau deviate ca şi cum ar fi lovit “ceva solid ”. El ştia că sarcinile
pozitive resping sarcini pozitive şi a concluzionat că atomul are un centru mic, dens şi încărcat
cu sarcină pozitivă pe care l-a denumit nucleu.
ISTORIA MODELULUI ATOMIC

În 1913 danezul N.Bohr a adus unele îmbunătăţiri modelului

Rutherford. Bohr a plasat electronii pe niveluri energetice specifice.
Deasemenea a considerat că electronii se deplasează pe orbite bine
definite în jurul nucleului asemenea planetelor în jurul soarelui.
Orbitele sau nivelurile energetice erau localizate la anumite distanţe
faţă de nucleu (modelul planetar al atomului, Bohr).

Bohr

1922
 STRUCTURA ATOMICĂ
A MATERIALELOR
CERCETĂRI ÎN PREZENT
Comparaţie între mărimea soarelui şi a
sistemului solar în raport cu mărimea
atomului de aur.
STRUCTURA ATOMICĂ A MATERIALELOR

Energie

Forţă
 Electronii în atom
Potrivit mecanicii cuantice, electronii nu se deplasează într-un
atom pe orbite definite ca şi planetele în jurul soarelui. De fapt
este imposibil de a determina locaţia exactă a unui electron. Astfel
atomul este considerat ca având un nucleu încărcat pozitiv
înconjurat de o regiune mare (orbitali) în care sunt suficienţi 2 electroni 6 electroni 10 electroni 14 electroni
electroni pentru ca atomul să fie neutru. În funcţie de energia de
care dispun electronii se găsesc într-o regiune specifică în norul
electronic.

Electronii manifestă un comportament dual undă-corpuscul, sub

forma unor unde staţionare. Energia electronilor este
proporţională cu frecvenţa fundamentală a undei staţionare fiind
un multiplu al acesteia. Electronii pot efectua salturi energetice
între orbitali (după o interacţiune cu un foton).

Locaţia probabilă a electronului în atom depinde de ce cantitate

de energie dispune acesta. Electronii cu energii joase se regăsesc
pe nivele apropiate de nucleu, iar cei cu energii ridicate sunt
plasaţi pe nivele energetice mai îndepărtate de nucleu (7 Nivele:
K, L, M, N, O, P, Q).
 Orbitali atomici

1s orbital 2s orbital 3s orbital

2p orbital 3p orbital 4p orbital

3d orbital 4d orbital 5d orbital

Orbitalul atomic reprezintă zona din jurul nucleului unde electronul are cea mai mare probabilitate de a fi
găsit (conform funcţiei de undă Schrödinger). Orbitalii sunt clasificaţi în s, p, d şi f având forme
caracteristice. Fiecărui orbital din atom îi corespunde un set unic de 4 nr. cuantice:
1. n (K, L, M, N, O, P, Q) este nr. cuantic principal,
2. l tipul orbitalului: s(l=0), p(l=1), d(l=2), f(l=3),
3. m (moment magnetic orbital)
4. s spinul electronului (+1/2) şi (-1/2).
Numerele cuantice n şi l determină configuraţia electronilor în atom.
 Poziționarea electronilor pe orbitali

Ocuparea orbitalilor cu electroni se face pe baza următoarelor reguli:

Principiul stabilității: în starea fundamentală a atomului, electronii
tind să ocupe orbitalii caracterizați de energia cea mai mică, dinspre
nucleu (n=1) spre exterior.
Principiul de excludere a lui Pauli: doi electroni aparținând
aceluiași atom nu pot fi caracterizați de aceleași numere cuantice n,
l, m și s. Chiar dacă au identice numerele cuantice n, l și m, ei
trebuie să difere prin sensul de rotație, respectiv numărul cuantic de
spin. Deoarece acest număr are doar două valori, +1/2 și -1/2,
rezultă că pe un orbital nu se pot amplasa decât maxim doi electroni
(care diferă prin valoarea lui s).
Regula lui Hund: electronii se distribuie în învelișul electronic astfel
Reprezentarea orbitalilor
încât numărul electronilor cu spin paralel (necuplați) pe orbitalii cu primului şi celui de-al doilea strat
aceeași energie (au aceleași numere cuantice n și l) să fie cât mai electronic
mare. Regula arată că în cazul orbitalilor degenerați din același strat
(au energii egale) amplasarea electronilor se face ocupând fiecare
orbital degenerat cu câte un electron și apoi, dacă încă mai există
electroni, se realizează cuplarea de spin a acestora.
Numărul de orbitali ai subnivelurilor

Fiecărui subnivel îi este asociat un

anume număr cuantic secundar l, astfel:
subnivelul s are l=0, subnivelul p are l=1,
subnivelul d are l=2 şi subnivelul f are
l=3. Numărul de orbitali pentru fiecare
subnivel se poate calcula cu formula:
2l+1. Aşadar, de pildă, subnivelul 2d are
2x2+1 orbitali, deci 5.

Schema nivelurilor energetice, unde se

poate observa că subnivelul 3d este mai
înalt energetic decât subnivelul 4s.
Cum se calculează numărul de electroni al fiecărui subnivel/nivel energetic?
 Reprezentarea grafică a orbitalilor

Orbitalul 2p - nivelulul energetic nr.2

Orbitalul 1s - nivelul energetic nr.1

Orbitalul 3d - nivelul energetic nr.3 Orbitalul 7f - nivelul energetic nr.7

AŞADAR? CUM ARATĂ MODELUL CUANTIC AL ATOMULUI?

Se pare că natura este nedreaptă cu noi, căci în loc să avem un

atom uşor de desenat, cu orbite ordonat puse în jurul nucleului
atomic, forma norului de probabilităţi ale prezenţei
electronilor în preajma nucleului este diferită de la atom la
atom; ba, mai mult, în cadrul aceluiaşi atom putem găsi mai
multe tipuri de orbitali, care înseamnă mai multe reprezentări
grafice, ceea ce face imposibilă crearea unei imagini unice
asupra modului în care electronii sunt distribuiţi sau - mai
superficial spus - asupra modului în care atomul arată...
 BIBLIOGRAFIE

• en.wikipedia.org/wiki/Atomic_orbital (lb.eng)
• winter.group.shef.ac.uk/orbitron/AOs/1s/index.html(lb.eng)
• www.neoam.cc.ok.us/~rjones/Pages/online1014/chemistry(lb.eng)
• www.chem.ufl.edu/~itl/2045/lectures/lec_10.html (lb.eng)
• http://www.descopera.ro/stiinta/930324-scurta-istorie-a-atomului