MIRON STEFANO

Clasa a 9 –a D

PILA VOLTAICA
Principiul de functionare

Formarea ionilor si a legaturilor ionice din atomii neutrii sau molecule (sau invers) presupune
transferul de electroni. Acest transfer poate fi folosit pentru generarea curentului
electric. Un dispozitiv construit special in acest scop poarta denumirea de pila voltaica sau, pe
scurt, pila; aceasta este de obicei formata din doi electrozi metalici introdusi intr-o substanta
chimica denumita electrolit, substanta special conceputa pentru facilitarea unei astfel de reactii
electrochimice (oxidare/reducere).
Reactiile chimice a unei pile de plumb-acid

Pila folosita pentru automobile este de obicei cea de „plumb-acid”. Electrodul negativ este
confectionat din plumb (Pb), iar cel pozitiv din dioxid de plumb (IV) (PbO2), ambele substante
fiind metalice. Solutia de electrolit este o solutie diluata de acid sulfuric (H2SO4 + H2O).

Daca electrozii pilei sunt conectati la un circuit extern, astfel incat sa fie posibila deplasarea
electronilor de la un electrod la celalalt, atomii de plumb (IV) din electrodul pozitiv (PbO2) vor
castiga fiecare cate doi electroni pentru a produce Pb(II)O.

Atomii de oxigen rezultati se vor combina cu ionii pozitivi de hidrogen (H)+ pentru formarea
apei (H2O). Aceasta deplasare a electronilor spre electrodul PbO2 ii confera o sarcina pozitiva.
Atomii de plumb din electrodul negativ cedeaza fiecare cate doi electroni pentru a produce
plumb Pb(II), care in combinatie cu ionii de sulfat (SO4-2), produsi prin disociatia ionilor de
hidrogen (H+) din acidul sulfuric (H2SO4), formeaza sulfatul de plumb (PbSO4. Deplasarea
electronilor dinspre electrodul de plumb ii confera sarcina electrica negativa.
electrodul (+):

Descarcarea pilei voltaice

Acest proces prin care pila produce energie pentru alimentarea sarcinii se numeste descarcare si
provine de la faptul ca aceasta isi epuizeaza rezervele chimice interne in urma acestui proces.
Teoretic, dupa ce intreaga cantitate de acid sulfuric se consuma, din pila mai raman cei doi
electrozi de sulfat de plumb (PbSO4) si o solutie electrolitica de apa pura (H2O); aceasta situatie
nu mai permite formarea legaturilor ionice aditionale. In acest moment, pila se spune ca este
complet descarcata. Stadiul de incarcare poate fi determinat in acest caz de concentratia solutiei
acide.
Comportamentul pilei depinde de materialele din care este confectionata
Nu toate pilele voltaice sunt construite pe baza acelorasi reactii chimice, dar lucrul cel mai
important de retinut este ca electronii sunt „motivati” sa se deplaseze intre cei doi electrozi de
catre reactiile ionice dintre moleculele electrozilor si moleculele electrolitului. Reactia este
activata atunci cand exista un drum exterior inchis (complet) pentru formarea curentului electric.
La intreruperea acestui circuit, reactiile chimice inceteaza.
Valoarea tensiunii generate de o celula depinde de tipul reactiilor chimice ce au loc in interiorul
acesteia, mai bine spus, de configuratia chimica a celulei. In exemplul de mai sus, pila de plumb-
acid prezinta la bornele sale o tensiune nominala de 2,04 V, atunci cand este incarcata la maxim
(concentratia de acid ridicata). Pila Edison, confectionata din oxid de nichel (electrodul pozitiv)
si fier (electrodul negativ), cu o solutie electrolitica de hidroxid de potasiu genereaza o tensiune
nominala de 1,2 V.
Incarcarea pilei voltaice

In cazul anumitor tipuri de pile, reactiile chimice pot fi inversate fortand curgerea curentului in
sens invers prin pila. Acest proces poarta denumirea de incarcare. O astfel de pila re-incarcabila
se numeste pila secundara. O pila a carei compozitii chimice nu poate fi readusa la starea initiala
se numeste pila primara.
Incarcarea unei pile de plumb-acid printr-o sursa de curent externa duce la inversarea reactiilor
chimice din interiorul acesteia:

electrodul (+): Pb(II)SO4 + 2H2O --> Pb(IV)O2 + 3H+ + HSO4- + 2e-

electrodul (-): Pb(II)SO4 + H+ + 2e- --> Pb+ HSO4-
intreaga pila: 2PbSO4 + 2H2O --> PbO2 + Pb + 2H2SO4
 CE ESTE PILA DANIELL ?

A fost inventata in anul 1836; nu este utilizata frecvent, dar are o constructie simpla; de aceea
vom analiza constructia ei si vom descrie modul in care functioneaza:

1. Placa de zinc trimite in solutie ioni de zinc, adica are loc un proces de oxidare; placuta se va
incarca temporar negativ; placa de zinc si solutia de sulfat de cupru reprezinta anodul pilei.
(-) Zn – 2e-  Zn +2 oxidare
2. Simultan, ionii de cupru din solutia de sulfat de cupru se vor descarca pe placa de cupru,
pozitivand-o temporar; placa de cupru si solutia de sulfat de cupru reprezinta catodul pilei.
(+) Cu+2 + 2e- à Cu reducere
3. Concomitent cu aceste reactii, electronii trec de pe placa de zinc prin conductorul metalic
exterior pe placa de cupru si genereaza un curent electric care poate fi masurat cu un
galvanometru; ionii SO4-2 trec prin diafragma de la catod la anod.
Rectia totala redox care are loc in pila este:
Zn + Cu2+ -> Zn2+ + Cu

Pila Daniell se reprezinta conventional astfel:

 (-) Zn | Zn2+ || Cu2+ | Cu (+)
—Polul negativ, anodul, se scrie in stanga (Zn/Zn2+); —Polul pozitiv, catodul, se scrie in dreapta
(Cu2+/Cu); —Liniile verticale reprezinta suprafata care desparte conductorul metalic de solutia
in care se afla;Linia verticala dubla reprezinta diafragma care separa electrozii.
Rectia totala redox care are loc in pila este:
Zn + Cu2+ -> Zn2+ + Cu
Pila Daniell se reprezinta conventional astfel:
(-) Zn | Zn2+ || Cu2+ | Cu (+)

— Polul negativ, anodul, se scrie in stanga (Zn/Zn2+);

— Polul pozitiv, catodul, se scrie in dreapta (Cu2+/Cu);
— Liniile verticale reprezinta suprafata care desparte conductorul metalic de solutia in care se
afla;
— Linia verticala dubla reprezinta diafragma care separa electrozii.
— In timpul functionarii pilei, placa de cupru va avea o masa mai mare, iar placa de zinc mai
mica; solutia de sulfat de cupru se dilueaza, in timp ce solutia de sulfat de zinc se concentreaza.
— Se obtine un curent de circa 1 volt.
— Se pot imagina si construi elemente galvanice pentru orice fel de reactie redox
 Acumulatorul cu plumb
Acumulatorii sunt echipamente ce transforma energia chimica in electricitate.
Acumulatorii sunt un mod eficient de a face electricitatea portabila. In plus, acumulatorii
furnizeaza energie in scopul de a inlocui energia electrica furnizata de reteaua electrica.

Fig. 1. Acumulatorul cu plumb 12V

Cel mai cunoscut acumulator este acumulatorul cu plumb ( fig.1). Electrolitul este un amestec
de apa si acid sulfuric cu densitatea de circa 1,290g ‾³ in acumulatorul incarcat (38% H 2 SO 4 in
greutate). Placile sub forma de gratar sunt facute dintr-un aliaj de plumb, porii unei placi fiind
umplute cu plumb metalic spongios, iar cele ale celeilalte placi cu bioxid de plumb,PbO 2 .
Plumbul spongios este agentul reducator, iar bioxidul de plumb, agentul oxidantm pentru reactia
care are loc in pila. Reactiile de electrod care apar atunci cand acumulatorul se descarca sunt :

Pe masura ce acumulatorul se descarca, acidul sulfuric este scos din electrolit, care scade in
densitate. Starea de incarcare sau descarcare a pilei se poate deci determina prin folosirea unui
densimetru care masora densitatea electrolitului.
Acumulatorul poate fi reincarcat prin aplicarea la borne a unui potential electric de semn
contrar,ceea ce face ca reactiile de electrod de mai sus sa aiba loc in sens contrar. Acumulatorul
incarcat produce o forta electromotoare cu ceva mai mare ca 2V. O baterie de 6V consta din trei
acumulatori legati in serie, iar o baterie din 12V, din sase acumulatori.

Concluzie:
Cei mai multi dintre oameni nu realizeaza ca un acumulator cu plumb functioneaza pe baza unui
proces continuu de incarcare-descarcare. Atunci cand o baterie este conectat la o sursa ce are
nevoie de curent, cum ar fi un autoturism, curentul iese din baterie si bateria incepe sa se
descarce.
Un acumulator cu plumb incarcat are o t.e.m. de circa 2,2V. In functionare, tensiunea scade
destul de repede la Ud = 1,95V, apoi ramane catva timp aproape canstanta, scazand apoi din nou
brusc. Cand tensiunea a ajuns la 1,8V, descarcarea trebuie intrerupta, deoarece sub aceasta
valoare reactiile chimice nu mai sunt reversibile.
Sensul curentului in electrod:
Circulatia ionilor:
SO4 -- -- H2+ +
Reactii chimice la electrozi:
PbSO4 + SO4 + 2H2O = PbO2 + 2H2SO4 PbSO4 + H2 = Pb + H2SO4

Concluzie:
Prin incarcarea acumulatorului se restabileste situatia initiala si concentratia acidului
creste.
Acumulatorul devine incarcat atunci cand primeste iar curent, reinstalind diferentele
chimice dintre placi.
Pe masura ce acumulatorul se descarca, placile de plumb devin din punct de vedere
chimic asemanatoare, acidul devine mai slab si tensiunea scade.
Acumulatorul se poate reincarca total atunci cand se reinstaleaza diferentele chimice
dintre placi, iar acumulatorul poate furniza din nou curent.
La incarcare, tensiunea acumulatorului creste rapid pana la Ui =2,2V, apoi scade lent
pana la 2,3V. La sfarsitul incarcarii, tensiunea este de 2.6-2,7V.
Caracteristici ale bateriilor:
Bateria de acumulator
Din punct de vedere tehnic, bateriile se caracterizeaza prin:
a) tensiune, determinata de numarul elementelor in serie;
b) capacitatea elementului (acumulatorului) (in Ah) pentru o anumita durata de descarcare
c) curentul de lucru maxim admisibil (care nu trebuie mult depasit nici pentru un timp foarte
scurt, putand duce prin efectele lui mecanice la distrugerea placilor);
d) randamentul energetic
e) randamentul in cantitate de electricitate (in sarcina) ?Q = Qdesc/Qinc de ordinul a 85-90%; f)
tipul constructiv (adecvat conditiilor de utilizare si durabilitatii necesare: acumulatoarele de
dimensiuni mici si durabilitate redusa pentru autovehicule, acumulatoare de dimensiuni mari si
durabilitate mare, pentru instalatii stationare etc.)
 Element galvanic

Schema unui element galvanic

Elementul galvanic (sau celulă galvanică, pilă electrică sau celulă voltaică) este
un generator electrochimic de curent continuu bazat pe transformarea spontană a energiei
chimice în energie electrică.
Este alcătuit din două plăci conductoare de naturi diferite (electrozii), introduse într-o soluție
de electrolit; una din ele reprezintă polul pozitiv (sau catodul) sursei de curent, iar a doua placă -
polul negativ (sau anodul).

Un exemplu de element galvanic îl constituie un vas cu soluție de acid sulfuric în care se află
două plăci metalice - una de zincși cealaltă de cupru; printr-un fir metalic conductor exterior,
care leagă cele două plăci (electrozii), circulă un curent electric de la electrodul de cupru la cel
de zinc.

Tensiunea electromotoare a elementului galvanic se datorează diferenței dintre potențialele de

contact cu soluția ale metalelor din electrozi[1] produsă prin concentrația diferită
a electronilor[2], aceasta producând un proces de difuzie a electronilor între cele 2 metale până la
stabilirea unui echilibru caracterizat prin apariția unei diferențe de potențial electric (localizate
într-un strat subțire de la suprafețele de contact dintre metale și electrolit) care compensează
efectul difuziei[3].
Lichidul sau soluția lichidă in care sunt introduși electrozii poate fi și o soluție de sare de
bucătărie în apă ca în cazul pilei voltaice sau chiar apă distilată datorită autodisocierii ionice a
dielectricului apă distilată prin autoprotoliza apei[4].
Numele de „galvanic” vine de la cel al fiziologului italian Luigi Galvani, care l-a descoperit în
timp ce făcea cercetări pe animale cu doi electrozi (sârme) diferiți. Numele de „pilă voltaică”
provine de la fizicianul italian Alessandro Volta, cel care a inventat și a perfecționat pila
electrică.