SOLUŢII.

ACIZI şi BAZE
 SOLUŢIE / DIZOLVARE
SOLUŢIE
Sistem omogen format din 2 sau mai multe substanţe
(monofazic):
• Dizolvant = solvent – substanţa în care se dizolvă cel
puţin o altă substanţă – de obicei se găseşte în
cantitatea cea mai mare în soluţie.
• Dizolvat = solvat = solut – substanţa dizolvată
Soluţii: gazoase, solide, lichide.

DIZOLVARE
• Procesul fizico-chimic de trecere a unui solut în
soluţie  amestecarea omogenă a două sau mai
multor substanţe – difuziunea particulelor solutului
printre particulele solventului  formarea unei
soluţii.
 PROCESUL DE DIZOLVARE
Procesul fizic – proces endoterm:
• ruperea legăturilor dintre particulele
solvatului (atomi, molecule sau ioni) şi
dizolvantului, urmată de repartizarea
uniformă (difuziunea) particulelor substanţei
dizolvate printre moleculele dizolvantului

Procesul chimic – proces exoterm :

• interacţia particulelor substanţei dizolvate
cu cele ale dizolvantului şi formarea de noi
legături (proces numit solvatare, pentru un
solvent oarecare şi hidratare, când solventul
este apa)
Dizolvarea NaCl în apă
 SOLUBILITATEA
SUBSTANŢELOR
Solubilitatea – proprietatea unei substanţe de a
se dizolva într-un solvent oarecare.
Se exprimă cantitativ prin concentraţia
substanţei din soluţia saturată care reprezintă
cantitatea maximă de substanţă care se
poate dizolva într-o anumită cantitate / volum
de solvent (de obicei 100 g apă) la o
temperatură dată.
Substanţe uşor solubile, solubile, greu
solubile, practic insolubile într-un solvent.
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
SOLUBILITATEA şi
DIZOLVAREA SUBSTANŢELOR
1. Natura substanţei dizolvate şi a dizolvantului
2. Temperatura
3. Presiunea
APA – H2O – solventul utilizat cel mai frecvent
H2O are molecule covalente polare asociate prin
legături de hidrogen  dizolvă compuşi ionici şi
compuşi moleculari polari.

solut
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
DIZOLVAREA SUBSTANŢELOR
PROCESUL DE DIZOLVARE este influenţat şi de:
• Suprafaţa de contact dintre solut şi solvent  cu
cât aceasta este mai mare, cu atît procesul de dizolvare
are loc mai rapid
Zahăr
cubic

Zahăr

Dizolvarea în apă a zahărului este mai lentă în cazul

zahărului cubic, suprafaţa de contact a solutului cu
solventul fiind mai mică
Soluţia de zahăr în apă
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
DIZOLVAREA SUBSTANŢELOR
PROCESUL DE DIZOLVARE este influenţat şi de:
• Agitarea sistemului solut – solvent  se crează
astfel curenţi care antrenează ionii solvataţi şi soluţia
se omogenizează; în absenţa omogenizării procesul de
difuziune este lent.

Soluţie de permanganat de potasiu Soluţie de sulfat de cupru

KMnO4 CuSO4
 1. INFLUENŢA STRUCURII CHIMICE
asupra SOLUBILITĂŢII şi
DIZOLVARII SUBSTANŢELOR
Natura substanţei dizolvate şi a dizolvantului 
regula similitudinii (asemănare structurală între
solvat şi solvent):
– substanţele ionice sau cu molecule polare se dizolvă în
solvenţi polari
– substanţele cu molecule nepolare (halogenii, sulful,
fosforul, etc.) se dizolvă în solvenţi nepolari (CCl4 –
tetraclorura de carbon, CS2 – disulfura de carbon, C6H6
benzen, (C2H5)2O – eter etilic, toluen = C6H5–CH3 )
– cristalele cu reţele atomice (diamant, grafit) practic nu
se dizolvă în nici un solvent.
 DIZOLVAREA NaCl în APĂ
Cristal ionic de NaCl în
solventul polar apă

Ioni
hidrataţi
Ioni
hidrataţi

Ioni Na+ şi Cl– hidrataţi în soluţie

DIZOLVAREA NaCl în APĂ
molecule de H2O

: ioni Na+

: ioni Cl--

N0 ioni Na+ = N0 ioni Cl–

Soluţia de NaCl
e neutră d.p.d.v. electric,
dar conduce curentul
electric prin intermediul
ionilor  electrolit
 DIZOLVAREA HCl în APĂ
Interacţii dipol-dipol între moleculele polare
de HCl şi H2O, ionizarea totală a HCl în apă:
HCl + H2O H3O+ + Cl-
 Soluţia apoasă conduce curentul
electric  HCl electrolit tare
 DIZOLVAREA C2H5OH în APĂ
Interacţii dipol-dipol între moleculele polare de
C2H5OH şi H2O şi punţi de hidrogen 
dizolvarea etanolului în apă fără ionizare 
C2H5OH neelectrolit

legătură polară
legătură de hidrogen

legătură de hidrogen
legătură de hidrogen
DIZOLVAREA C12H22O11 în APĂ
Hidratarea moleculelor de zaharoză C12H22O11
Legături de hidrogen între moleculele de H2O şi
moleculele de C12H22O11
ELECTROLIŢI - NEELECTROLIŢI
Ioni de Na+ şi Cl- în apă Molecule de zahăr
nedisociate în apă

SOLUŢIE NaCl în apă SOLUŢIE zahăr în apă

ELECTROLIT – conduce NEELECTROLIT – nu
curentul electric conduce curentul electric
SOLVAT – SOLVENT NEPOLARI

Cl d-

C 4d+
Cl d-
Cl d- Cl d-
I2 I2 în CCl4

d- 2d+ d-

S C S
µ -µ

S8 S8 în apă S8 în CS2
 EFECTE TERMICE LA DIZOLVARE
Dizolvare exotermă – în procesul de hidratare a ionilor
se eliberează o cantitate mai mare de energie decât cea
necesară desprinderii ionilor din cristal sau
desprinderii moleculelor şi ruperii legăturilor covalente
dintr-un dipol  t°C soluţiei obţinute este mai mare
decât t°C iniţială a solventului
Dizolvarea NaOH, KOH, Na2CO3, K2CO3, KF, CaCl2,
H2SO4 în apă sunt procese exoterme
 DILUAREA H2SO4 cu H2O
Pentru dizolvarea în apă a acidului
sulfuric concentrat se toarnă acidul în
apă sub agitare continuă şi răcire,
niciodată invers!
H2SO4 conc.

H2O
H2SO4 conc.

H2O
H2SO4
 EFECTE TERMICE LA
DIZOLVARE
Dizolvare endotermă – în procesul de
desprindere al ionilor / moleculelor polare
din reţeaua cristalină sau în procesul de
rupere a legăturilor covalente dintre atomii
unei molecule se consumă o cantitate de
energie mai mare decât cea eliberată în
procesul de hidratare al ionilor  t°C soluţiei
este mai mică decât t°C iniţială a solventului
Dizolvarea: NH4NO3, NH4Cl, KBr, KNO3, NaNO3
Dizolvare atermică – practic fără efect termic –
dizolvarea NaCl, KCl în apă are loc practic fără
degajare sau absorbţie de căldură
2. INFLUENŢA Solubilitatea substanţelor vs. Temperatură
TEMPERATURII asupra KI
140

SOLUBILITĂŢII şi 130

DIZOLVĂRII SUBSTANŢELOR120
110 NaNO3 gaze
• creşterea t°C favorizează

Solubilitate (grame solut/100 g H2O)

solide

dizolvările endoterme, 100

KNO3
scăderea t°C favorizează 90

dizolvările exoterme, variaţiile 80

HCl NH4Cl
de temperatură influenţează 70

foarte puţin dizolvările atermice 60 NH3 KCl

• pentru majoritatea 50
substanţelor de dizolvat aflate 40
în stare solidă sau lichidă, 30
solubilitatea creşte cu NaCl KClO3
creşterea t°C 20

• în general solubilitatea 10
SO2
gazelor scade cu creşterea
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
t°C
 INFLUENŢA PRESIUNII asupra
SOLUBILITĂŢII şi
DIZOLVĂRII SUBSTANŢELOR
• variaţia presiunii practic nu influenţează
solubilitatea în apă a substanţelor solide sau
lichide
• solubilitatea substanţelor gazoase creşte cu
creşterea presiunii.

solut
solvent
 CONCENTRAŢIILE SOLUŢIILOR
Concentraţia unei soluţii se exprimă prin masa
de substanţă dizolvată într-o anumită cantitate
(sau volum) de soluţie (sau solvent).
O soluţie diluată conţine o cantitate relativ mică
de substanţă dizolvată într-o anumită cantitate
de soluţie.
O soluţie concentrată conţine o cantitate relativ
mare de substanţă dizolvată într-o anumită
cantitate de soluţie.
Pentru fiecare sistem substanţă dizolvată –
dizolvant, cea mai concentrată soluţie este
cea saturată.
 CONCENTRAŢIILE SOLUŢIILOR
Soluţie nesaturată – are concentraţie mai mică
decât concentraţia soluţiei saturate şi mai poate
dizolva, în condiţiile date, o anumită cantitate de
solut.
Soluţie saturată – conţine dizolvată în condiţiile
date, cantitatea maximă dintr-o substanţă.
Soluţie suprasaturată! – conţine o cantitate mai
mare de substanţă decât cea corespunzătoare
solubilităţii solutului în condiţiile date; este un
sistem nestabil.
În general, o soluţie saturată la o anumită t°C devine
nesaturată la o t°C mai mare (prin creşterea t°C
creşte solubilitatea substanţei) sau prin diluare
(adăugare de solvent la aceeaşi t°C).
 CONCENTRAŢIILE
SOLUŢIILOR
SOLUŢIE SATURATĂ
SOLUŢIE
SOLUŢIE SUPRASATURATĂ
Nu mai dizolva solut
NESATURATĂ Nu mai poate dizolva solut
= cantitatea max.
Mai poate – rămâne solut nedizolvat
solut dizolvat
dizolva solut

Soluţie
nesaturată
Soluţie Soluţie
saturată suprasaturată
 creşte concentraţia
 CONCENTRAŢIA
PROCENTUALĂ c%
c % - reprezintă masa (g)
sau volumul (mL sau cm3)
de substanţă dizolvată
(md sau Vd) în 100 g
soluţie, respectiv în 100
mL (100 cm3) soluţie.
md
c%   100
ms
c% de masă = masa de
substanţă dizolvată md (g)
în 100 g soluţie;
ms = md + msolvent
(ms = masa soluţiei)
c% de volum (volumetrică)
= volumul substanţei
dizolvate Vd (cm3) în 100
cm3 soluţie;
Vs = Vd + Vsolvent
(Vs = volumul soluţiei)
Vg
c%   100
Va
Vg = volumul gazului;
Va = volumul amestecului
gazos.
 CONCENTRAŢIA
PROCENTUALĂ
Care este concentraţia procentuală a unei
soluţii obţinute prin dizolvarea a 7 g clorură de
sodiu în 50 g apă?

msolvent = 50g md = 7g msol = 57g

NaCl NaCl(aq)
md 7
c%  100  100  12 ,28 %
ms 57
 CONCENTRAŢIA MOLARĂ =
MOLARITATEA – CM sau M
CM - reprezintă numărul de moli de substanţă dizolvată
(ns = ν) în 1L (1000 cm3, 1 dm3, sau 1000 mL ) soluţie.
M = masa molară a substanţei dizolvate
Vs exprimat în mL sau cm3 Vs exprimat în L sau dm3
ns = ν =
md  ns
CM = sau CM =
M Vs Vs
 n
CM =  1000 sau CM = s  1000
Vs Vs
md
CM 
md
1000
CM 
M  Vs M  Vs
DENSITATEA SOLUŢIEI ρ = volumul soluţiei (Vs) corespunzător
unei mase din această soluţie (ms); se exprimă în g/mL, g/cm3
sau kg/L, respectiv kg/dm3 masa... solutiei ms
(1 mL = 1 cm3,1 L = 1 dm3,1000 g = 1 kg)  volumul... solutiei  V
s
 CONCENTRAŢIA MOLARĂ CM
Ce molaritate are soluţia care conţine
8,32 g NiSO4 dizolvat în 500 mL soluţie?
MNiSO4 = 155 g / mol  ns= 8,32  0,0536 moli
155
n s 0,0536
CM =   0,107  1,07 10 1 M
Vs 0,5
 DILUAREA / CONCENTRAREA
UNEI SOLUŢII
Prin diluarea unei soluţii creşte masa (volumul)
solventului, deci şi masa (volumul) soluţiei = ms (Vs)
care conţine aceeaşi masă de substanţă dizolvată = md,
respectiv acelaşi număr de moli de solut
Prin concentrarea unei soluţii scade masa (volumul)
solventului, deci şi masa (volumul) soluţiei = ms (Vs)
care conţine aceeaşi masă (număr de moli) de
substanţă dizolvată = md. CEAI CONCENTRAT CEAI DILUAT
soluţie soluţie
concentrată diluată
KMnO4 KMnO4
CONCENTRAREA UNEI SOLUŢII
Ce concentraţie va avea soluţia obţinută prin
evaporarea 200 g apă din 2,8 kg soluţie H2SO4
10%?
10
msoluţie iniţială = 2800 g  md = 100  2800  280 g H2SO4

msoluţie concentrată = 2800 – 200 = 2600 g

md = 280 g, aceeaşi masă de solut ca în soluţia
iniţială
m 280
c%  d 100  100  10,76%
m 2600
s
 PREPARAREA a 5L soluţie KCl
DILUAREA UNEI 1,5M din soluţie 12M

SOLUŢII
Cu ce volum de apă se
diluează o soluţie de
12 M pentru a obţine 5 L
soluţie KCl de Diluare cu
4,375 L apă
concentraţie 1,5M?
nKCl= CM·Vs = 1,5·5 = 7,5 5 1,5
V  0,625L
moli 12
n KCl 7,5
VKCl 12M =   0,625 L
CM 12
0,625 L soluţie KCl 12M 5 L soluţie KCl 1,5M
VKCl 12M + Vapă diluare = 5L
Vapă = 5 – 0,625 = 4,375L
 REGULA DEPTUNGHIULUI
Ce concentraţie are soluţia obţinută prin amestecarea a 1,2 Kg soluţie
de NaOH 10% şi 1,8 Kg soluţie de NaOH 40% ? (76/pag.9)
Sol.1: ms1 = 1,2 kg Sol.2: ms2 = 1,8 kg
c1% = 10% c2% = 40%  Sol. finală ms = 3 kg, c = x%
C1 < x% < C2
(x – C1) = părţi din sol.2 şi (C2 – x) = părţi din sol. 1
Soluţia finală conţine (C2 – C1) părţi = unităţi de masă (sau volum)
C1= 10% 40 – x = părţi (g, kg, mL, L ...)

x%

C2 = 40% x – 10 = părţi (g, kg, mL, L ...)

(40 – x) + (x – 10) = 30 părţi

30 kg sol. finală …….. (40-x) kg sol.1 …….. (x-10) kg sol.2

3 kg sol. finală ………. 1,2 kg sol. 1 ………..1,8 kg sol. 2
40-x = 12  x = 28 x-10= 18  x = 28
 REGULA DEPTUNGHIULUI
În ce raport de masă se amestecă două soluţii de
H2SO4 de concentraţie 50% şi 10% pentru a prepara o
soluţie de concentraţie 20%? (78/9)
C1= 50% 10 = părţi (g, kg, mL, L ...)

20%

C2 = 10% 30 = părţi (g, kg, mL, L ...)

sol.50% 10 1
 
sol.10% 30 3
Apa este considerată cu c% = 0% şi CM = 0M
 REGULA DEPTUNGHIULUI
Cu ce volum de apă se diluează o soluţie de
12 M pentru a obţine 5 L soluţie KCl de
concentraţie 1,5M?

C1= 12 M 1,5 L

1,5 M

C2 = 0 M 10,5 L
1,5 + 10,5 = 12 L
12 L sol. 1,5M …….. 10,5 L apă …….. 1,5 L sol. 12M
5 L sol. 1,5M ……….. x L apă ….…….. y L sol 12M
 x = 4,375 L apă  y = 0,625 L sol 12 M
 ACID, BAZĂ - DEFINIŢIE
ACID BAZĂ
• Are gust acru • Are gust leşietic
• Schimbă culoarea • Schimbă culoarea
indicatorilor indicatorilor
• Conduce curentul în • Conduce curentul în
soluţie apoasă = soluţie apoasă =
electrolit electrolit
• Reacţionează cu • Reacţionează cu oxizi
metale, oxizi bazici, acizi, acizi şi săruri
baze şi săruri • Este caustică
• Este coroziv
 ACID, BAZĂ - DEFINIŢIE
ACID – substanţă (molecule sau ioni), care în
interacţiunea cu o bază (adesea o moleculă de
apă) cedează ioni de hidrogen (protoni, H+) –
donor de protoni – H2O, HCl, H2SO4, H3PO4,
CH3COOH, H3O+, NH4+, HSO4–, HPO42– etc.
BAZĂ – substanţă (molecule sau ioni), care în
interacţiunea cu un acid (adesea o moleculă de
apă) acceptă ioni de hidrogen (protoni H+) –
acceptor de protoni – H2O, NH3, OH–, SO42–,
H2PO4–, CH3COO–, etc.
 ACID, BAZĂ – DEFINIŢIE
Protonul H+ nu poate exista liber în soluţie
apoasă, se găseşte ca ion de hidroniu
H3O+
Proprietăţile acide sau bazice ale unei
soluţii depind de concentraţiile ionilor H3O+
sau OH– din soluţie
Substanţele care se comportă atât ca acizi,
cât şi ca baze sunt substanţe amfotere,
amfoliţi acido – bazici.
 CLASIFICAREA
ACIZILOR ŞI BAZELOR
1. După sarcina electrică a speciilor chimice:
Specii ACIZI BAZE
chimice
Neutre HCl, H2S, H2SO4, NH3, C5H5N,
H2CO3 H3PO4, H2N–NH2,
NaOH, Ca(OH)2
Anionice HS–, HSO4–, HPO42– OH–, CO32–, S2–
Cationice H3O+, NH4+ H2N-NH3]+
 CLASIFICAREA
ACIZILOR ŞI BAZELOR
2. După tăria lor:
– acizi, respectiv baze: tari, de tărie mijlocie, slabe, specii
amfotere.
ELECTROLIŢI TARI TOTAL DISOCIAŢI ÎN IONI ÎN
SOLUŢIE APOASĂ
Acizi tari:
HI, HBr, HCl, HClO4, HClO3, H2SO4, HNO3
Baze tari:
LiOH, NaOH, KOH, RbOH, CsOH, Ca(OH)2,
Sr(OH)2, Ba(OH)2
ACIZII, BAZELE de tărie medie, slabi = Electroliţi de
tărie medie sau slabi  parţial disociaţi în soluţie
apoasă
 CLASIFICAREA
ACIZILOR ŞI BAZELOR
2. După tăria lor, acizi, Parametrii de apreciere
respectiv baze: a tăriei A şi B:
– Tari  A.T., B.T. • Grad de disociere
(ionizare) α
– de tărie mijlocie • Procent de disociere
 A.t.m., B.t.m. (ionizare), Pdis.
• Constanta de aciditate,
Ka; constanta de
– slabe  A.s., B.s. bazicitate, Kb

– specii amfotere
 Amf.
 CLASIFICAREA
ACIZILOR ŞI BAZELOR
3. După componenţa chimică (natura) a
substanţelor:
– Hidracizi – HF, HCl, HBr, HI, H2S
– Oxoacizi – HNO3, H2SO4, H3PO4
– Acizi carboxilici – CH3COOH, C6H5COOH
– Hidroxizi – NaOH, Mg(OH)2, Al(OH)3
– Baze azotate
• amine: R – NH2, CH3NH2
• Piridina py = C5H5N
 CLASIFICAREA
ACIZILOR ŞI BAZELOR
4. După numărul treptelor de disociere:
• Acizi monoprotici (monobazici)
• Acizi poliprotici (polibazici)
– diprotici (dibazici)
– triprotici (tribazici)
• Baze monoprotice (monoacide)
• Baze poliprotice (poliacide)
– diprotice (diacide)
– triprotice (triacide)
 CLASIFICAREA
ACIZILOR ŞI BAZELOR
Acizi monoprotici Baze monoacide
HCl H+ + Cl– NaOH Na+ + OH–
HNO3 H+ + NO3– KOH K+ + OH–
CH3COOH H+ + CH3COO– NH3 + H2O  NH4+ + OH–

Acizi diprotici Baze poliacide

H2SO4 H+ + HSO4 – Ca(OH)2 2Ca2+ + 2OH–

HSO4 – H+ + SO4 2– Al(OH)3  Al3+ + 3OH–

 CLASIFICAREA
ACIZILOR ŞI BAZELOR
H3PO4 – ACID TRIPROTIC
H3PO4 (aq) + H2O(l) H2PO4–(aq) + H3O+(aq)
Ka1 = 7,5·10-3
H2PO4–(aq) + H2O(l) HPO42–(aq) + H3O+(aq)
Ka2 = 6,2 ·10-8
HPO42–(aq) + H2O(l) PO43–(aq) + H3O+(aq)
Ka3 = 4,8·10-13

Ka1 > Ka2 > Ka3

H3PO4 (aq) + 3 H2O(l) PO43-(aq) + 3 H3O+(aq)

 APA – Amfolit acido – bazic
H2O + H2O  OH– + H3O+  Kw = 10-14 (mol/L)2

–
ACID BAZĂ +
Apă apă ion ion
H+ + H2O  H3O+ hidroxid hidroniu
•• ••
O—H ••
H
+ H O—H +
HCl + H2O H3O+ + Cl– ACID
ACID
H
BAZĂ
BASE
H

ACID BAZĂ

H2O  H+ + OH–
NH3 + H2O  NH4OH  NH4+ + OH–
 Echilibrul de autoprotoliza apei
Constanta de autoprotoliză a apei
2H2O  H3O+ + OH–
+
[H ]  [HO ]  [H 3O + ]  [OH  ]
Kc  Kc  2
[H 2 O]2 [ H 2 O]
Produsul ionic al apei = Kw (la 25 °C)
Kw = Kc · [H2O]2 = [H+] · [OH–] = 10-14 mol2/L2
În apa pură
[H3O+] = [OH-] = 10-7 ioni-g/L
 Apa pură nu conduce curentul electric =
NEELECTROLIT
 Exponent de hidrogen = pH
pH = puterea (exponentul) cu semn schimbat al
concentraţiei ionilor de H3O+ (sau H+)
[H3O+] = 10-pH
[H+] > 10-7M, [H3O+] > 10-7M  pH < 7
Un acid este cu atât mai tare cu cât [H3O+] este
mai mare, deci pH-ul soluţiei este mai apropiat
de 0.
[OH–] > 10-7M  [H+] < 10-7M, [H3O+] < 10-7M
 pH > 7
O bază este cu atât mai tare cu cât [OH–] este
mai mare, deci cu cât pH-ul soluţiei este mai

  OH 
apropiat de 14. 14
10
[H3O+] · [OH–] = 10-14 H 3O +  
 Măsurarea pH-ului
• HÂRTIE INDICATOR UNIVERSAL
• INDICATORI ACIDO-BAZICI
• pH-metru

Hârtie indicator pH-metru pH-metru

 pH
Hârtie indicator
14 ioninnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnn
Concentraţia H3O+ Domeniu
Bazic mol/L

Acid

7
Neutru
Bazic

Neutru

Acid 0
ioninnnnnnnnnnnn
Valori ale pH-ului pentru soluţii de:
Lămâie Apa pură Hidroxid de magneziu
HCl Mg(OH)2 NaOH
1 mol/L Roşie Bicarbonat Amoniac 1 mol/L
de sodiu NaHCO3 NH3
Suc
Produse
gastric Portocală Urină Sânge Apă de mare
menaj

Soluţie acidă N Soluţie bazică

E
U
ACID T BAZIC
R
U
NEUTRU
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Creşte aciditatea soluţiei

 INDICATORI ACIDO – BAZICI
• Substanţe care-şi modifică
culoarea într-un interval
foarte mic de pH = zona
(domeniul) de viraj
• TURNESOL HELIANTINĂ = METILORANGE pH = 3,1 – 4,4 (3-4)
– ACID
– BAZĂ

ALBASTRU DE BROMTIMOL pH = 6,0 – 7,6

Roşu de metil pH = 4,2-6,3 FENOLFTALEINA pH = 8,2 – 10 (8-10)

 PARAMETRII DE APRECIERE A
TĂRIEI ACIZILOR ŞI BAZELOR
I
Grad de disociere (ionizare), α
N
α= ≤1
N
NI – nr. molecule de acid (bază) disociate
N – nr. total de molecule din soluţie
Gradul de ionizare α variază invers proporţional cu
concentraţia = creşte cu diluarea soluţiei.
Calculaţi gradul de disociere α pentru o soluţie de CH3COOH
de concentraţie 0,1M cu un conţinut de 0,00133 moli ioni
H3O+/L (180/pag.20, D):
NI = 0,00133 = 1,33·10-3 moli de molecule CH3COOH disociate
N = 0,1 = 10-1 moli de molecule CH3COOH total
N I 1,33 10 3
  1
 1,33  10 2
Pdis = 1,33%
N 10
 PARAMETRII DE APRECIERE A
TĂRIEI ACIZILOR ŞI BAZELOR
Procent de disociere (ionizare), Pdis
= proporţia dintr-un acid sau dintr-o bază care după
reacţia cu apa se află în stare disociată (protolizată),
raportat la concentraţia iniţială:
Pdis % = α·100
Clasificarea electroliţilor (acid sau bază) în funcţie de
gradul şi procentul de disociere:

Tăria acidului Grad de Procent de

sau bazei disociere α disociere Pdis
Tare α > 0,5 Pdis > 50%
Mediu 0,01 < α < 0,5 1% < Pdis < 50%
Slab α < 0,01 Pdis < 1%
 PARAMETRII DE APRECIERE A
TĂRIEI ACIZILOR ŞI BAZELOR
Constanta de aciditate Ka Constanta de bazicitate Kb
Ka = constanta de ionizare Kb = constanta de ionizare
acidă - constanta de bazică - constanta de
echilibru pentru reacţia cu echilibru pentru reacţia cu
transfer de proton de la transfer de proton de la
acid la apă: apă la bază:
HA + H2O  A– + H3O+ B + H2O  BH+ + OH –
• mărime caracteristică • mărime caracteristică
fiecărui acid, dependentă fiecărei bazei,
de t°C: + dependentă de t°C:
[ H 3 O ][ A  ] + 
Kc = Kc = [ BH ][OH ]
[ HA][ H 2 O]
+ 
[ B][ H 2 O]
[H 3 O ]  [A ] [BH + ]  [HO  ]
K a  K c  [ H 2 O]  K b  K c  [ H 2 O] 
[HA] [B]
 Ka şi Kb
Un acid slab este O bază slabă este
ionizat parţial în apă ionizată parţial în apă
(echilibru): (echilibru):
ACID ACETIC HIDROXID DE AMONIU
CH3COOH + H2O  NH3(aq) + H2O(l) 
H3O+ + CH3COO– NH4+(aq) + OH–(aq)
[H 3O + ]  [CH 3COO ] +
Kc  [ NH 4 ][OH  ]
[CH 3COOH] [H 2O] Kb 
[ NH 3 ]
[H 3O + ]  [CH 3COO ]
K a  K c  [ H 2O] 
[CH 3 COOH] Kb = 1,75 · 10-5 mol/L
Ka = 1,75 · 10-5 mol/L
 TĂRIA ACIZILOR / BAZELOR
Un acid tare = electrolit tare: Înainte de → După
disociere disociere
• are concentraţia ionilor de
H3O+ în soluţie egală cu
concentraţia iniţială a
acidului = total disociat în
soluţie apoasă
• Ka are valoare mare H2O + HA → H3O+ + A–
O bază tare = electrolit tare : tare

• are concentraţia ionilor de

OH– în soluţie egală cu
concentraţia iniţială a bazei =
total disociată în soluţie
apoasă H2O + HA  H3O+ + A–
• Kb are valoare mare slab
 ACIZI TARI ŞI SLABI
ELECTROLIŢI TARI ŞI SLABI

HCl CH3COOH

NaOH NH4OH
 TĂRIA ACIZILOR ŞI BAZELOR
Ka
~1010
HClO4 ClO4-
Creşte H2SO4 HSO4-
tăria
HCl Cl-
acidului
H3O+ H2O
HSO4- 1x10-2 SO42-
HF 6.8x10-4 F-
CH3COOH 1.75x10-5 CH3COO-
H2S 9.5x10-8 HS-
NH4+ 5.7x10-10 NH3 Creşte
tăria
HCO3- 4.7x10-11 CO32-
bazei
H2O 1.8x10-16 OH-
 SUBSTANŢE AMFOTERE
= amfoliţi acido – bazici se comportă atât ca acizi,
cât şi ca baze
HPO42– + H-OH  PO43– + H3O+
A1 B2 B1 A2 Ka = 4,8·10-18
HPO42– + H-OH  H2PO4– + OH–
B1 A2 A1 B2 Kb = 1,6·10-7

Reacţiile cu schimb de protoni  reacţii

protolitice
 REACŢII PROTOLITICE
 Reacţiile acid - bază în soluţie apoasă au loc
cu transfer de protoni

REACŢIA DE NEUTRALIZARE
ACID + BAZĂ  SARE + APĂ

HCl (aq) + NaOH (aq)  NaCl (aq) + H2O (l)

H+ (aq) + Cl- (aq) + Na+ (aq) + OH-(aq) 
Na+ (aq) + Cl- (aq) + H2O (l)
H+ (aq) + OH- (aq)  H-OH  H2O (l)
 REACŢII DE OBŢINERE A ACIZILOR

• 1. SINTEZA DIN ELEMENTE:

H2 + Cl2 2HCl

• 2. REACŢIA OXIZILOR ACIZI CU APA:

SO2 + H2O H2SO3

• 3. OXIDAREA SUBSTANŢELOR SIMPLE:

3P + 5HNO3conc + 2H2O 3H3PO4 + 5NO

• 4. REACŢIA SĂRURILOR CU ACIZI TARI:

FeS + 2HCl H2S + FeCl2
 REACŢII DE OBŢINERE A BAZELOR

1. REACŢIA METALELOR REACTIVE CU APA:

2Na + 2H-OH 2NaOH + H2

2. REACŢIA OXIZILOR BAZICI CU APA:

CaO + H2O Ca(OH)2

3. REACŢIA SĂRURILOR CU BAZE TARI:

CuSO4 + 2NaOH Cu(OH)2 + Na2SO4

4. ELECTROLIZA SOLUŢIILOR SĂRURILOR

METALELOR ACTIVE:
2KCl + 2H2O 2KOH + H2 + Cl2
 PROPRIETĂŢI CHIMICE ACIZI

1. ACID + METAL:
1. Acid dil. + M active (εred mai „negativ”) sare + H2:
2Al + 3H2SO4 Al2(SO4)3 + 3H2
2. Acid oxidant conc. + M sare + oxid de nemetal + apă:
Cu + 2H2SO4conc CuSO4 + SO2 + 2H2O

2. ACID + NEMETAL:
Acid conc. cu C.O. + nemetal oxizi de nemetale + apă
• C + 2H2SO4 conc CO2 + 2SO2 + 2H2O

3. ACID + OXID METALIC (BAZIC SAU AMFOTER):

 Oxid bazic + acid sare + apă:
• CaO + H2SO4 CaSO4 + H2O
 Oxid amfoter + acid sare + apă
• Cr2O3 + 3H2SO4 Cr2(SO4)3 + 3H2O
 PROPRIETATI CHIMICE BAZE
BAZĂ + METAL:
B.T. + M amfoter → hidroxocomplex şi H2
Zn + 2NaOH + 2H-OH →Na2[Zn(OH)4] + H2

BAZĂ + NEMETAL:
Cl2 + NaOH →NaClO + NaCl + H2O

BAZĂ + OXID NEMETALIC (acid sau amfoter):

Bază + oxid nemetalic → sare + apă:
2NaOH + CO2 →Na2CO3

Bază + oxid amfoter →sare (sau complex) + apă:

2NaOH + MnO2 →Na2MnO3 + H2O

BAZĂ + ACID (NEUTRALIZAREA) →sare + apă:

3NaOH + H3PO4 →Na3PO4 + 3H2O
BAZĂ + SARE
„O bază tare scoate din sărurile sale o bază mai slabă”:
NH4Cl + NaOH →NaCl + NH4OH
AlCl3 + 3KOH →Al(OH)3 + 3KCl