Reguli pentru stabilirea numerelor de oxidare, N.O.

1. N.O. pentru substanele elementare este 0 (zero), N.O.subst, simple = +1

exemple: Na0, Ca0, S0, H20, N20 etc.;
2. N.O. pentru metale :
metalele alcaline, aflate ntr-un compus chimic, este +1: N.O.METAL (IA) = +1
exemple: Na+1Br-1 , K-1Cl-1 etc;
metalele alcalino-pmntoase, aflate ntr-un compus chimic, este +2: N.O.METAL (IIA) = +2
exemple: Ca+2O-2, Mg+2S-2 etc.;
3. N.O. pentru fluor este ntotdeauna -1 N.O.F = -1
4. N.O. pentru hidrogen:
n compuii covaleni este +1, N.O.H (cov.) = +1
exemple: H+1Cl-1 , [(H+1 )2 ]2 O2 , N 3[( H1 )]33

etc.

n hidruri ionice este -1, N.O.H (hidruri) = -1

exemple: Na +1H1 , Ca +2 [(H1 )2 ]2 , etc.
5. N.O. pentru oxigen este -2 , N.O.O = -2
exemple: [(H+1 )2 O2 , C+2O2 , C+4 (O2 ) 2 etc.
cu excepia peroxizilor, -O-O-, unde este -1, N.O.-O-O- = -1
exemple: [(H1 )2 ]2[(O1 )2 ]2 , [(Na -1 )2 ]2[(O1 ) 2 ]2 etc.
6. N.O. al ionilor mono- i poliatomici (unul sau mai muli atomi) este egal cu sarcina ionului i este o sarcin real:
N.O.ioni = sarcina ionului:
(HO)-1; (NO3)-1; (SO4)-2; (CO3)-2; (PO4)-3; Cl-1; (NH4)+1;
exemple: Na 1Cl 1 , Mg+2O2 , Al+3[(NO3 )1 ]33 etc.
7. Suma N.O. ale tuturor atomilor elementelor componente ale unei substane este zero.
1