1

Cap. 5. Elemente de fizic atomic yi nuclear

1. RADIA|II (DE CITIT)
O mare parte a aparaturii utilizate n practica medical n diagnostic si n terapie se bazeaz pe
interacjiunea unei radiajii cu materialul biologic.
Radia|iile se pot clasiIica n Iunc|ie de mai multe criterii:
1. n Iunc|ie de natura lor, radia|iile sunt:
- radiajii electromagnetice (Iig. 1), care n Iunc|ie de domeniul lungimii lor de und sunt:
- hertziene ( ~1 m),
- microunde (10
-3
1 m ),
- inIrarosii (810
-7
m 10
-3
m),
- vizibile (410
-7
m 8 10
-7
m),
- ultraviolete (10
-8
m 4 10
-7
m),
- radia|ii X si (10
-14
m 10
-8
m);
- radiajii corpusculare - sunt Iluxuri de particule:
- electroni,
- pozitroni,
- protoni,
- neutroni,
- radia|ii o (nuclee de He);
- radiajii elastice sunt vibra|ii ale unui mediu elastic si n Iunc|ie de Irecven| sunt:
- unde sonore (20 Hz v 20 kHz),
- unde ultrasonore (v ~ 20 kHz);
Fig. 1
2. n Iunc|ie de efectele pe care le produc asupra substanei, radia|iile sunt:
- radiajii ioni:ante (produc ionizarea substan|ei) din aceast categorie Iac parte:
- radia|ii electromagnetice X si ,
- radia|ii corpusculare:
- ncrcate electric : |
-
, |

, p, o,
- neutre: neutroni;
2
- radiajii neioni:ante sunt:
- radia|ii electromagnetice cu energie joas:
- microunde,
- radia|ii inIrarosii,
- radia|ii vizibile,
- radia|ii ultraviolete,
- unde elastice.
Radiaiile ionizante si pot avea originea n:
- surse naturale. - spa|iul cosmic,
- radioactivitatea natural;
- surse artificiale. - reac|ii nucleare provocate,
- tuburi de radia|ii X.
2. Generarea i propriet{iIe radia{iiIor eIectromagnetice. Radia{ii X (DE
CITIT)
Radia|iile electromagnetice, cu excep|ia radia|iilor X si , sunt emise n urma tranzi|iilor
electronilor periIerici n atomii si moleculele excitate (Iig. 2) conIorm rela|iei (modelul atomic al lui
Bohr):
h E E
i f
=
(4.1)
unde
f
E
si
i
E
sunt energiile strilor sta|ionare ntre care are loc tranzi|ia, iar este Irecven|a
radia|iei electromagnetice, care, n Iunc|ie de valoare se ncadreaz n una din categoriile
corespunztoare punctului (1) din clasiIicarea radia|iilor.
Fig. 2.
Radiaiile X sunt produse ntr-un tub n care electronii emisi de un catod nclzit si accelera|i
de o diIeren| de poten|ial mare (mii de vol|i) ciocnesc anticatodul asezat sub un anumit unghi Ia| de
direc|ia Iasciculului electronic si de pe supraIa|a acestuia se emite radia|ia X care este Ioarte
penetrant (Iig..3).
Fig. 3.
E
j
E
i
hu
3
Originea radia|iilor X este n interiorul atomului si este determinat de dou Ienomene distincte la care
sunt supusi electronii n interac|iune cu atomii anticatodului:
- o interac|iune cu cmpul nucleelor care conduce la Irnarea electronilor, urmat de emisia
unei radia|ii X numit radiaie de frnare (Iig. 4.a);
- o interac|iune cu un electron de pe un nivel proIund al atomului prin care acest electron al
atomului este expulzat din atom si locul rmas liber este ocupat prin tranzi|ia unui alt
electron din atom de pe o ptur superioar, tranzi|ie care este nso|it de emisia unei
radiaii X caracteristice (Iig. 4.b).
Fig. 4.
4
5.1. DEZINTEGRARI RADIOACTIVE
Eizica nuclear, prin obiectul su de studiu privind constitu|ia, propriet|ile si transIormrile
nucleului atomic, a stabilit complexitatea si propriet|ile Iizice deosebite ale acestuia. Intre aceste
propriet|i unele au o importan| principial cum sunt cele legate de stabilitate, de structur a nucleului
si de mecanisme de reac|ii, iar altele sunt de interes practic, cum sunt de exemplu: ob|inerea si
utilizarea reac|iilor nucleare , a izotopilor, sau a energiei nucleare.
Reprezentrile concrete, cantitative cu privire la structura atomic au avut ca prim punct de
abordare experien|ele de mprstiere a particulelor o (ioni de He) pe Ioi|e metalice Ioarte sub|iri
realizate de "printele teoriei atomice" - RutherIord. Unele caracteristici ale nucleului, cum este nssi
no|iunea de nucleu, s-au ob|inut ca rezultate secundare n cadrul acestei experien|e.
AstIel, Iaptul c majoritatea particulelor o nu sunt deviate perceptibil si c numai un numr
redus de particule o este deviat sub unghiuri mari au dovedit c n aIara unui mic nucleu masiv, care
prin interac|iunea sa electrostatic cu particulele o inIluen|eaz traiectoria acestora (aceasta devenind
o hiperbol care are nucleul n Iocar), spa|iul din interiorul atomului este aproape gol. Concluzia la
care s-a ajuns din aceste experien|e este c nucleul reprezint partea central a atomului, n el Iiind
concentrat, practic, ntreaga mas a atomului si deoarece atomul este neutru electric, el are sarcin
electric pozitiv. Dup descoperirea n 1932 de ctre Chadwick a neutronului s-a stabilit c nucleul
este constituit din dou tipuri de nucleoni : protoni i neutroni.
Nucleele se deIinesc prin dou numere : numrul atomic Z care reprezint numrul de protoni
con|inu|i n nucleu, adic indic sarcina nucleului care este egal cu Ze si prin numrul de mas A care
este numrul de nucleoni din nucleu (protoni si neutroni), Iiind apropiat de masa atomic a
elementului respectiv. Numrul de neutroni con|inu|i n nucleu este N A - Z. Specia atomic
definit printr-o anumit compoziie a nucleului, adic Z protoni yi ( A - Z ) neutroni se numeyte
nuclid simbolizat prin :

. Nuclizii care au acelasi A se numesc izobari, cei care au acelasi Z

sunt izotopi, cei cu acelasi N A - Z sunt izotoni iar cei care au acelasi A si acelasi Z dar diIer prin
propriet|ile radioactive se numesc izomeri.
Nucleele atomice pot Ii stabile si nestabile. Nucleele stabile rmn neschimbate n timp, iar
cele nestabile suIer transIormri spontane.
Cercetrile efectuate au pus n eviden faptul c un nucleu cu un anumit numr de
nucleoni A este stabil atunci cnd exist un raport bine determinat ntre numrul Z de protoni yi
numrul A - Z de neutroni, iar nivelele energetice nucleare corespund unei configuraii
energetice minime bine stabilit. Dac aceste condi|ii nu sunt ndeplinite, nucleul este instabil si
suIer spontan diIerite tranzi|ii pentru a ajunge mai devreme sau mai trziu la un nucleu stabil. Aceste
tranzi|ii se numesc tranzijii radioactive si ansamblul lor, suportat de un nucleu instabil, reprezint
de:integrarea radioactiv.
EIectul dezintegrrii radioactive este trecerea de la un atom cu un nucleu ini|ial cu energie mai
mare la un atom cu un nucleu derivat cu energie mai mic, realizat prin una sau mai multe tranzi|ii
radioactive, numite scheme de dezintegrare. DiIeren|a ntre cele dou energii este eliberat n timpul
dezintegrrilor sub Iorm de radia|ii nucleare: corpusculare (Iascicule de particule elementare, nuclee
atomice, ioni: particule o, particule |

sau |

, protoni p (H

), deuteroni
2
H

, tritoni
3
H

, ioni grei Li

,
Na

etc) sau radia|ii electromagnetice penetrante (radia|iile X si radia|iile gama ).

Dac la momentul t exist N nuclee, legea dezintegrrii radioactive se scrie astIel :
N N
o
e
- t
(1)
unde N
o
este numrul de nuclee existente la momentul ini|ial ( t 0) iar este constanta radioactiv,
ea caracteriznd radionuclidul respectiv.
n practic se Ioloseste si o alt mrime, numit perioad de infumtjire T
1/2
care reprezint
intervalul de timp n decursul cruia se dezintegreaz jumtate din numrul de nuclee date. Din (2.3.3)
rezult deci :
2 / 1
T
o
o
e N
2
N

=
5
de unde

=
2
2 1
ln
T
/
(2)
Perioada de njumt|ire este o mrime speciIic Iiecrui radionuclid si variaz ntr-un
domeniu Ioarte larg, de la 10
-7
s la 10
15
ani.
Radionuclizii ptrunsi n organism, se Iixeaz preIeren|ial n anumite organe si determin o
iradiere intern care continu ct timp exist ei n organism. Aceast iradiere scade n timp prin
dezintegrare, Ienomen caracterizat prin timpul de njumt|ire T
1/2
, dar si de eliminarea radionuclizilor
din organism care deIineste un timp de infumtjire biologic
b
T
. Timpul de njumt|ire biologic este
intervalul de timp n care se elimin pe cale Iiziologic jumtate din numrul ini|ial de nuclee
radioactive.
Exemple de radionuclizi cu organul critic n care se fixeaz :
-
14
C n |esut adipos,
-
32
P,
45
Ca,
89
Sr,
90
Sr,
239
Pu n oase,
-
131
I n tiroid,
-
210
Po n plmni.
O surs radioactiv este caracterizat prin activitatea sa, A, care reprezint numrul de nuclee
dezintegrate n unitatea de timp :
dt
dN
= A (3)
Dac A
0
N
0
este activitatea ini|ial, se poate scrie pentru mrimea A o rela|ie asemntoare cu (1) :
A A
0
e
- t
(4)
Dezintegrarea reprezint procesul prin care un nucleu emite n mod spontan particule o
(nuclee de

) cu eliberarea de energie sub Iorm de energie cinetic a particulelor o. Procesul de

dezintegrare o se produce cu conservarea sarcinii (a numrului de protoni) si a numrului de nucleoni
si poate Ii exprimat prin legea:
Q Y X
4
2
4 A
2 Z
A
Z
+ o +

unde Q este energia eliberat n aceast tranzi|ie.

Dezintegrarea are loc ntre izobari si n Iunc|ie de particulele emise se disting trei tipuri de
dezintegrri | :
- dezintegrarea |
-
n urma creia sunt emise particule |
-
care sunt identice cu electronii ;
- dezintegrarea |

n care se emit pozitroni ;

- captura de electroni la care apare o radia|ie X caracteristic sau electroni monoenegetici
numi|i electroni Auger.
a) Dezintegrarea |
-
apare la nucleele care au un exces de neutroni Ia| de protoni, n nucleu
producndu-se transIormarea :
u + +

~
e p n
0
0
0
1
1
1
1
0
,
din nucleu este emis de electronul mpreun cu un antineutrin. Ca urmare a dezintegrrii |
-
, nucleul
derivat este plasat n dreapta nucleului ini|ial :
u + +
+
~
e Y X
0
0
0
1
A
1 Z
A
Z
b) Dezintegrarea |

este caracteristic nucleelor care au un exces de protoni Ia| de neutroni,

ceea ce determin transIormarea :
u + +
+
0
0
0
1
1
0
1
1
e n p
si n urma creia se ob|ine un nucleu derivat deplasat spre stnga n sistemul periodic al elementelor :
u e Y X
0
0
0
1
A
1 Z
A
Z
+ +
+
si se emite un pozitron si un neutrin.
6
n toate aceste tipuri de dezintegrri, dac nucleul derivat este ntr-o stare excitat,
dezintegrarea | este nso|it de o dezintegrare prin care nucleul derivat ajunge n starea
Iundamental.
Radiajiile apar la tranzi|iile radiative de la o stare a nucleului cu energie mai ridicat la una
mai joas si diIeren|a de energie a celor dou stri este emis sub Iorm de radia|ie .
Nucleul se poate gsi ntr-o stare excitat din mai multe cauze cum ar Ii reac|iile nucleare n
care se ob|in nuclee - radioactive sau n urma dezintegrrilor sau cnd nucleele derivate
sunt nuclee excitate.
Fig. 5. Evidenierea radiaiilor o, yi y emise de sursele radioactive
Radia|iile emise de sursele radioactive nu sunt omogene, astIel c dac acestea sunt trecute
printr-un cmp magnetic, ele sunt deviate diIerit (Iig. 5).
5.2. INTERAC|IA RADIA|IILOR NUCLEARE CU SUBSTAN|A
Dac un Iascicul paralel (colimat) de radia|ii nucleare monocromatice de intensitate ini|ial I
o
strbate un strat de substan| de grosime x, intensitatea I a Iasciculului este atenuat dup legea
exponen|ial (Iig..6):
s
o
e I ; s ( I

= (5)
unde poart numele de coeficient de atenuare care depinde de natura substan|ei traversate de
Iascicul.
Fig. 6.
Radia|iile X au o importan| practic deosebit n interac|ia lor cu o substan| pe care o
traverseaz, Ienomenul la care sunt supuse Iiind absorbia lor, exprimat cantitativ prin legea
absorb|iei (5).
I I
o
e
- x
unde I
o
este intensitatea radia|iei incidente pe material si este coeficientul de absorbjie. Deoarece
coeIicientul de absorb|ie depinde de natura materialului absorbant acest Iapt se utilizeaz n
radiograIierea diIeritelor materiale (radiograIii cu raze X).
x
I
O
I
x
I
I
o
7
Elementele esen|iale n studiul interaciunii radiaiei cu materialul biologic sunt legate de
cantitatea de energie transIerat si de tipul de energie transIerat si de tipul de energie n care se
transIorm, deci eIectele iradierii depind de natura si energia radia|iei si de caracteristicile corpului
care pot Ii puse astIel n eviden|.
Principalele eIecte sunt:
- excitri: - electronice,
- nucleare,
- moleculare;
- ionizri;
- eIecte chimice (reac|ii Iotochimice, accelerarea unor reac|ii biochimice sau declansarea
altora, ruperi sau Iormri de legturi etc);
- eIecte termice (nclzire, denaturarea proteinelor, evaporarea apei, carbonizarea.
Rezult, din cele prezentate, c pe lng Iaptul c permite ob|inerea de inIorma|ii, energia transIerat
poate perturba, reversibil sau ireversibil, procese Iiziologice.
Detectarea radiaiilor nucleare se bazeaz pe interaciunea lor cu substana. Ochiul uman
nu poate percepe radia|iile X si si pentru detectarea lor sunt necesare dispozitive speciale.
Detectoarele utilizate sunt de o mare diversitate si se bazeaz pe o serie de Ienomene sau eIecte dintre
care, mai Irecvente n medicin, sunt:
- impresionarea emulsiilor fotografice datorit ionizrii, ntlnit la: plci nucleare, Iilme.
- emisia de lumin a atomilor sau moleculelor excitate la contoarele cu scintilajie si la
sistemele de radioscopie.
n toate sistemele de detec|ie prezentate semnalul Iinal ob|inut este determinat de radia|ia X
sau transmis prin obiectul de examinat si aceasta la rndul ei este condi|ionat de absorb|ia
diIeren|iat n stratul de |esut n Iunc|ie de caracteristicile acestuia (grosimi diIerite si varia|ii de
densitate). Deoarece |esuturile moi au coeIicien|i de absorb|ie cu valori apropiate, pentru mrirea
contrastului, uneori, n zonele examinate se introduc substan|e puternic absorbante de radia|ii (numite
substanje de contrast) acestea Iiind produyi ai bariului yi ai iodului si se utilizeaz n tran:itul
baritat si angiografie (Iig. 7).
Fig. 7.