ELEMENTE DE

FIZICA REACTORULUI
CANDU 600

MODULUL 1

Fisiunea nuclear. Reacia n lan


REACTORUL CRITIC LA PUTERE CONSTANTA

1.0 INTRODUCERE

Procesul fundamental ce se desfasoar ntr-un reactor nuclear este reacia n lan de
fisiune. Cnd un nucleu, ca de ex. Uraniu, fisioneaz ( se sparge) elibereaz energie ntr-o
cantitate mult mai mare dect ntr-o reactie chimic. Reacia de fisiune devine, astfel, o surs
de energie cu un cost relativ sczut pe combustibil. O trstur caracteristic a reaciei de
fisiune este c produce neutroni care, la rndul lor, genereaz noi fisiuni. Cnd cel puin un
neutron per fisiune supravieuiete, reacia se auto-ntreine fr necesitatea unei surse externe
de neutroni devine o reacie n lan auto-ntreinut.
Un reactor nuclear este un sistem complex format din combustibil nuclear, moderator,
agent de rcire i materiale structurale, aranjate ntr-o configuraie corespunztoare, la o
dimensiune suficient care s permit meninerea unei reacii de fisiune n lan auto-
ntreinut capabila s produc energie n condiii de securitate. Reacia de fisiune genereaz
si sub-produse radioactive cu un puternic pericol potenial. Apar, astfel, condiionri specifice
impuse la nivel de proiectare i operare.
Caracteristic pentru reactorul CANDU (CANada Deuterium Uranium) este perechea:
combustibil - Uraniu natural (sub form de UO
2
), moderator - ap grea (D
2
O). Cerinele
relative la acest tip de proiect conduc la conceptul de tub de presiune i realimentare in
timpul funcionrii: un reactor eficient d.p.d.v. neutronic (pierde putini neutroni) si cu un
spectru de neutroni bine termalizat.
Acest capitol trece n revist procesele de fisiune i examineaz bilanul dintre
producia i pierderile de neutroni n zona activ. Sunt, de asemenea, descrise caracteristicile
reactorului ce afecteaz neutronii n parcursul lor din reeaua CANDU, efecte ce vor fi
suportul n explicarea operrii reactorului, subiect al seciunilor urmtoare.

1.1 FISIUNEA

Producia de energie nuclear se bazeaz pe eliberarea de energie (cca. 200MeV) n
urma fisiunii nucleului de U-235 (o parte din masa se transform n energie). Fiecare Watt de
putere necesit cca. 3.110
10
fisiuni/s. Deci, pentru un reactor CANDU de 2560 MW (putere
de fisiune) rata de fisiune necesar este de:
s fisiuni/ 10 8 10 1 . 3 10 2560
19 10 6
~
Aa cum menionam mai devreme, procesul de fisiune produce neutronii necesari
meninerii reaciei n lan. Fiecare fisiune produce, n medie, 2.5 neutroni. O reacie n lan
meninut la echilibru cere ca pierderile de neutroni prin absorbie (n combustibil i materiale
de structur) i prin scurgeri (scpri din reactor, prin suprafa) s nu depaeasc, n medie,
1.5 neutroni per fisiune.


Produsele de reacie ale fisiunii

Modul particular de fisiune ilustrat n figura 1.1 este unul din multele ci posibile n
care se poate divide nucleul de uraniu. Fragmentele de fisiune Xe-140 i Sr-96 sunt dou din
cele aprox. 300 nuclee ce pot fi generate.
Iniial, fragmentele de fisiune sunt puternic excitate, elibernd energia de excitare prin
emisia de neutroni i radiaie gamma. Neutronii produi direct din fisiune apar aproape
imediat dup fisiune (cca. 10
-17
s). Ei sunt cunoscui ca neutroni prompi iar radiaia gamma
produs direct din fisiune este cunoscut ca radiaie gamma prompt. n cursul dezexcitrii
fragmentelor de fisiune, acestea nu au suficient energie pentru emisia unui neutron. De
obicei, se dezintegreaz prin emisie
-
. Figura 1.1 prezint un exemplu de lan de
dezintegrare. n puine cazuri, nucleele fiic generate prin dezintegrarea
-
au suficient
energie pentru emisia unui neutron. Aceti neutroni reprezint cca. 0.5% din totalul populaiei
de neutroni i apar mult mai trziu dup fisiune (ntarzierea fiind dat de constanta de timp a
reaciei de dezintegrare
-
). Ei sunt numii neutroni ntrziai. Ei vor avea un rol fundamental
n controlul reactorului.


La Ba Cs Xe
139
57
139
56
139
55
139
54

+ + +

| | |




U n
235
92
1
0
+ + + n n
1
0
1
0




Mo Nb Zr Y Sr
95
42
95
41
95
40
95
39
95
38

+ + + +

| | | |


Figura 1.1
Exemplu de lan de dezintegrare a produselor de fisiune

Notaia standard a reaciei de mai sus este urmtoarea:

+ + + + n Sr Xe U U n
1
0
95
38
139
54
* 236
92
235
92
1
0
2

Dup absorbia neutronului de ctre U
235
92
, nucleul compus
* 236
92
U supravieuiete
pentru cca. 10
-14
s iar, apoi, fisiunea se produce cu o probabilitate de 85%. (captura radiativ
este procesul concurent care are loc n 15% din cazuri). Ecuaia pune n eviden neutronii
prompi i radiaia gamma prompt.
Energia eliberat n urma fisiuni este de aprox. 200 MeV (180 Mev sunt eliberai la
momentul fisiunii iar restul, odat cu radiaia
-
. Tabelul 1.1 prezint distribuia energiei
eliberate.


Energia eliberat Distribuia energiei
Sursa energiei MeV Mev %
Energia cinetic a
fragmentelor de
fisiune uoare
100 100 50%
Energia cinetic a
fragmentelor de
fisiune grele
67 67 33.5%
Energia cinetic a
neutronilor de fisiune
5 5 2.5%
Radiaia gamma
prompt
6 6 3%
Captura radiativ a
neutronilor n exces
- 8 4%
Radiaia
-
eliberat
gradual de fragmentele
de fisiune
22
8 4%
Radiaia gamma
eliberat gradual de
fragmentele de fisiune
6 3%
Antineutrini - -
TOTAL 200 200 100%

Tabelul 1.1
Distribuia aproximativ a energiei rezultat din fisiunea U-235
Numrul de neutroni emii n cursul fisiunii este variabil dar probabilitatea cea mai
mare corespunde unui numr de 2 sau 3 neutroni per fisiune. Tabelul 1.2 sumarizeaz
numrul mediu de neutroni eliberai per fisiune (v ). n continuare vom considera un numr
mediu de neutroni per fisiune termic (produs de neutroni termici) ntr-un reactor cu
combustibilul la echilibru, v =2.5.

Nucleu fisil v
U-235 2.43
Pu-239 2.89
Pu-241 2.93
Combustibil la echilibru ~ 2.5

Tabelul 1.2
Valori ale lui v pentru fisiuni termice


Fragmente de Fisiune i Produi de Fisiune

Termenul de Produi de Fisiune se refer la toi membri lanului de dezintegrare ce
urmeaz fisiunii, inclusiv Fragmentele de Fisiune iniale. Termenul de Fragmente de Fisiune
denumete nucleele iniiale produse din fisiune. Produsele de fisiune au timpi de njumtire
cuprini ntre fraciuni de secund i 30 ani. Energia cinetic a Fragmentelor de Fisiune
reprezint ponderea major din totalul energiei eliberate la fisiune. Fragmentele se ncetinesc
ia aproximativ 10
-13
s (pe o distan de cca. 10
-3
mm), nclzind combustibilul prin transferul
energiei ctre atomii nconjurtori.
Produii de Fisiune fragmente substaniale din nucleul fisil originar, cu numrul de
mas ntr-un domeniu cuprins ntre 70 i 160 i cu cea mai mare probabilitate n jurul
valorilor de 95 i 140. Fisiunile simetrice (fragmente egale) sut foarte puin probabile.
Produii de fisiune prezint un risc radiologic ridicat. De asemenea, au o probabilitate
mare de absorbie a neutronilor, afectnd, pe termen lung, economia de neutroni n
combustibil i, n consecin, producia de energie.

Riscul radiologic al produilor de fisiune

Fragmentele de fisiune sunt, aproape invariabil, instabile (radioactive). Motivul este
dat de faptul c raportul neutroni/protoni este aproximativ acelai cu al nucleului fisil, prea
mare pentru stabilitate la numr de mas mediu.
S urmrim, de exemplu, unul din lanurile de dezintegrare prezentate in figura 1.1:

s T Cs Xe 40 ,
2 / 1
139
55
139
54
= + +

|
m T Ba Cs 3 . 9 ,
2 / 1
139
56
139
55
= + +

|
h T La Ba 4 . 1 ,
2 / 1
139
57
139
56
= + +

|
Materialul combustibil de tip ceramic (UO
2
) i teaca elementului combustibil trebuie
s rein produii de fisiune pentru a preveni ptrunderea lor n sistemul de transport a cldurii
(exist bariere suplimentare pentru a limita eliberarea ctre populaie a radioactivitii, n
cazul defectrii pe lanul combustibil sistem de rcire). Atta vreme ct produii de fisiune
rmn n combustibil i teaca de combustibil i pstreaz integritatea, nu exist niciun risc
radiologic. Produii de fisiune care ptrund n sistemul de rcire sau n alte componente n
afara zonei active reprezint un risc radiologic ce mpiedic accesul la diferite echipamente
chiar i n perioadele de oprire. Importante bariere radiologice sunt necesare n jurul zonei
active pentru protecia mpotriva radiaiei prompte (neutroni i gamma), n timpul funcionrii
reactorului. Aceste bariere limiteaz expunerea la radiaia gamma emis de produii de fisiune
chiar i n perioadele de oprire. n timpul activitilor de realimentare i stocare, combustibilul
iradiat trebuie manipulat de la distan, cu importante msuri de protecie radiulogic.

Absorbia neutronilor de ctre produii de fisiune

Unii produi de fisiune au seciune mare de absorbie a neutronilor, n acest mod
otrvind reactorul. Cu o probabilitate relativ ridicat sunt generate dou importante
otrvuri: Xe-135 i Sm-149, nuclee cu seciune mare de absorbie a neutronilor.

Neutroni ntrziai i fotoneutroni generai de produii de fisiune

Dezintegrarea unor produii de fisiune genereaz precursori de neutroni ntrziai care,
la rndul lor, prin dezintegrare, produc o mic fracie din populaia de neutroni din reactor
(neutroni ntrziai). Dei exist cca. 100 precursori de neutroni ntrziai, pentru simplificare,
cu o acuratee suficient de ridicat, aceia sunt redui la 6 grupe, fiecare caracterizat de o
anumit valoare a fraciei i o anumit valoare a timpului de njumtire. n cazul fisiunilor
termice ale U-235, neutronii ntrziai reprezint o fracie, notat , de cca. 0.7% din totalul
populaiei de neutroni iar n cazul fisiunilor termice ale Pu-239, =0.23%. Compoziia
combustibilului se modific n cursul iradierii n reactor, deci i fractia neutronilor ntrziai.
Pentru combustibilul CANDU la echilibru, ~ 0.5%. De menionat faptul c, la echilibru, n
calculul fraciei de neutroni ntrziai, sunt avui n vedere att toi izotopii fisili ct i izotopul
fisionabil cu neutroni rapizi, U-238. n ipoteza unui singur grup de neutroni ntrziai, pentru
combustibil la echilibru, avem = 0.5% i = 0.08 s
-1
(T
1/2
= 8.7 s).
Radiaia gamma de energie mare generat n urma dezintegrrii produilor de fisiune
poate produce fotoneutroni prin eliberarea unui neutron din nucleului de ap grea (D
2
O).
Neutronii ntrziai fac posibil controlul reactorului iar fotoneutronii afecteaz
operarea reactorului la putere joas.


1.2 POTENIALUL ENERGETIC AL FISIUNII

O singur reacie de fisiune elibereaz o energie de cca. 40 milioane de ori mai mare
dect energia chimic produs prin arderea unui singur atom de carbon. Totui, asamblarea
materialelor unui reactor ntr-un mod care s permit producia continu i controlabil de
energie necesit un proces de proiectare foarte complex.
Neutronii produi din fisiune sunt eseniali pentru meninerea reaciei n lan. Cu v =
2.5, proiectul trebuie s limiteze pierderea de neutroni la 1.5 neutroni/fisiune. Absorbiile de
neutroni n combustibil care nu produc fisiune, absorbiile n materialele de structur i
scurgerile n afara zonei active fac dificil meninerea a cel puin unui neutron de la o fisiune
la alta.

S considerm, de exemplu, posibilitatea unei reacii auto-ntreinute ntr-un block de
uraniu natural. Neutronii termici absorbii n blocul de uraniu au ansa de a produce fisiune
de cca. 55% (raportul dintre seciunile microscopice de fisiune i absorbie a neutronilor
termici este 4.18 b / 7.58 b = 0.55). ntruct, la fiecare fisiune, se produc, n medie, ali 2.5
neutroni, rezult c reacia se poate auto-ntreine (2.5 x 0.55 = 1.375). Singura problem
apare din faptul c neutronii produi din fisiune sunt rapizii iar seciunea microscopic de
fisiune a U-235 cu neutroni rapizi este de 1-2 barn, mult mai mic fa de cea de fisiune cu
neutroni termici, care este de 580 barn (1 barn = 10
-24
cm
2
).
Acum, s vedem ce se ntmpl cu neutronul rapid ce se ncetinete prin ciocniri
succesive cu nucleele de combustibil. Deoarece nucleele de combustibil sunt mult mai grele
dect neutronul, pierderea de energie pentru neutron este foarte mic i, pn s ajung la
energia termic, acesta va trece prin regiunea energetic a absorbiilor de rezonan n U-238,
fiind, astfel, absorbit prin captur radiativ, cu mare probabilitate. Astfel, va fi imposibil s
realizm o reacie de fisiune n lan auto-susinut n uraniu natural pur.
O soluie ar fi s amestecm combustibilul cu un material moderator, capabil s
ncetineasc rapid neutronii prin regiunea absorbiei de rezonan, astfel nct un numr ct
mai mare de neutroni s supravieuiasc la atingerea energiei termice. Pentru uraniu natural,
sub form de dioxid de uraniu, singurlul moderator posibil este apa grea. Alegerea geometriei
i a raportului combustibil moderator determin eficiena bilanului de neutroni. Pentru a
urmri traseul i procesele la care este supus neutronul este nevoie de o mrime fizic
specific rata de reacie, care depinde de seciunea macroscopic i de fluxul de neutroni,
noiuni pe care le vom descrie n cele ce urmeaz.

Seciunea macroscopic

Rata la care are loc o reacie nuclear depinde att de seciunea microscopic [cm
2
]
(msur a probabilitii de producere a reaciei respective) ct i de densitatea volumic N
[cm
-3
] a nucleelor int. Se definete, astfel, seciunea macroscopic de reacie , dat de
relaia:

= N , avnd unitatea de msur cm
2
cm
-3
= cm
-1

Spre deosebire de seciunea microscopic, , care are o semnificaie geometric destul de
clar aria transversal aparent sub care neutronul vede nucleul int, pentru o anumit
reacie, seciunea macroscopic, , nu pare a fi o marime fizic foarte sugestiv. Putem s
privim seciunea macroscopic ca fiind totalul ariei aparente transversale a tuturor intelor din
unitatea de volum (Cu ct cerul este mai ntunecat de psri, cu att distana parcurs de un
proiectil este mai mic pn la atingerea unei psri).
Inversul seciunii macroscopice va da drumul mediu parcurs de particula proiectil ntre
ciocniri succesive i va fi denumit drum liber mediu, :

= 1/ , avnd unitatea de msur 1/cm
-1
= cm

Fluxul de neutroni

Fluxul de neutroni () msoar intensitatea neutronilor ce traverseaz unitatea
volumic de material i este dat de relaia:

= nv , avnd unitatea de msur 1/(cm
2
s)

unde n [neutrons/cm
3
] este densitatea volumic a neutronilor iar v [cm/s] este viteza acestora.
Fluxul reprezint distana total (msurat n cm) parcurs, ntr-o secund, de toi neutronii
aflai ntr-un volum de 1 cm
3
. Aceasta este echivalent cu lungimea total a parcursului,
realizat ntr-o secund, a tuturor neutronilor aflai ntr-un cm
3
. Putem vizualiza fluxul ca fiind
lungimea total a urmelor luminoase lsate de automobile, ntr-o fotografie de noapte realizat
cu expunere ndelungat (1 secund).

Rata de reacie

Rata de reacie, R, d numrul de reacii pe secund i pe cm
3
de material supus unui
fascicul de particule. S considerm, de exemplu, reacia de absorbie a unui neutron termic,
cu seciunea microscopic
a
. Seciunea macroscopic (
a
=N
a
) este aria total transversal
aparent a nucleelor int dintr-un cm
3
vzut de un neutron (particula proiectil). Drumul liber
mediu pentru reacia de absorbie este
a
-1
. Avnd n vedere c fluxul de neutroni ()
reprezint lungimea total a tuturor traseelor parcurse de neutroni ntr-o secund, ntr-un
volum de 1 cm
3
, rezult c, mprind fluxul la drumul liber mediu, obinem numrul total de
absorbii dintr-un cm
3
i dintr-o secund, relaie valabil pentru toate reaciile i toate
energiile, adic:


( )
absorbtie de reactia pentru mediu liber drumul
cm per si s per traseului a totala lungime
R
a
3
= =
a
a
E u =
E
u
1
,

cu unitatea de msur cm
-3
s
-1
.

Majoritatea neutronilor ntr-un reactor CANDU sunt termici, avnd energia de 0.025 eV
(viteza de 2200 m/s), valori corespunztoare energiei termice la 20
0
C. Avnd n vedere c
temperatura la care se afl componentele reactorului nu este de 20
0
C (de ex. moderatorul are
cca. 70
0
C), calcule de corecie pentru temperatur trebuie efectuate (mai ales atunci cnd
efectele de temperatur sunt importante).







ELEMENTE DE
FIZICA REACTORULUI
CANDU 600

MODULUL 2

Reactor termic. Elemente de
proiectare
4.1 MENTINEREA REACTIEI IN LANT

Principiul unui reactor nuclear de putere este ca rata de fisiune sa fie mentinuta la un
nivel constant, suficient de ridicata pentru a mentine combustibilul la temperatura necesara
procesului de transfer de caldura catre Agentul de Racire.
Puterea neutronica nominala generata de un reactor CANDU 600 (transferata catre
Agentul de Racire) este 2590 MW. Energia medie produsa per fisiune este de cca. 200 MeV
(3.2x10
-11
J). Deci rata de fisiune necesara la putere nominala este:
Rata de fisiune = s fisiuni x
fisiune J x
s j x
/ 10 7
/ 10 2 . 3
/ 10 2160
19
11
6
=

Fiecare fisiune genereaza aprox. 2,5 neutroni. Pentru a mentine rata de fisiune la o
valoare constanta trebuie ca exact 1 neutron sa supravietuiasca pana la urmatoarea fisiune.
Restul dispar fie prin captura (captura radiativa in combustibil sau in alte materiale de
structura ale reactorului), fie prin scurgeri (scapari din reactor). Asadar, o reactie in lant
auto-sustinuta se realizeaza atunci cand numarul de neutroni de la o generatie la alta ramane
constant. Reactorul ce opereaza in aceste conditii se numeste reactor critic. Trebuie subliniat
faptul ca un reactor poate fi critic la orice nivel de putere.
Daca pierderile de neutroni se reduc (de ex. prin extragerea unui absorbant de control),
mai multi neutroni vor fi disponibili pentru fisiuni ulterioare si astfel numarul de neutroni va
creste de la o generatie la alta. In aceste conditii reactorul devine supracritic.
Pe de alta parte, daca pierderile de neutroni cresc astfel incat numarul de neutroni de la
o generatie la alta sa scada reactorul devine subcritic.
Pentru a descrie aceste procese in mod cantitativ se introduce o marime numita
factorul de multiplicare a neutronilor (k), definita astfel:

precedenta generatia in neutroni de numarul
generatie o r neutroni de numarul
k

=
int
(4.1)
Astfel:
- k = 1, reactor critic
- k > 1, reactor supracritic
- k < 1, reactor subcrictic
Nota: Definitia lui k este valabila daca numarul neutronilor sursa (fotoneutroni si
neutroni din fisiunile spontane) este neglijabil. Pentru moment vom ignora faptul ca o
parte dintre neutroni sunt intarziati si astfel vom considera faptul ca toti neutronii produsi
la fisiune sunt prompti.


4.2 MODERATORUL

Pentru a reduce pierderea de neutroni de la o generatie la alta, suficient pentru a
mentine reactorul critic, trebuie minimizate
- scurgerile din reactor si
- capturile radiative.
Asa cum se va vedea in capitolul urmator, primul obiectiv este obtinut prin realizarea
unui reactor suficient de mare si cu o geometrie corespunzatoare (raportul dintre suprafata si
volum trebuie minimizat).
Reducerea capturii radiative, mai ales captura in U-238 care reprezinta proportia
dominanta in combustibil, este un proces mai complex. Neutronul produs din fisiune are o
energie de aprox. 2 MeV (neutron rapid). El migreaza in volumul reactorului si pierde energie
prin ciocniri elastice si inelastice cu nucleele din mediu. Intrucat sectiunea microscopica de
fisiune cu U-235 este mult mai mare pentru neutronii lenti decat pentru cei rapizi (580 barn la
0.025eV fata de 1 barn la 1Mev), pare rezonabil sa incercam sa incetinim neutronii de fisiune
pana la energia termica (0.025eV) cat mai repede cu putinta. Astfel va creste sansa ca
neutronul sa produca o noua fisiune in concurenta cu alte procese. Procesul de incetinire se
poate realiza prin fortarea neutronului rapid generat la fisiune sa suporte ciocniri cu nuclee
usoare (hidrogen, deuteriu, carbon). Astfel, trebuie adaugat in reactor un material care sa
permita procesul de incetinire a neutronilor, cunoscut sub numele de moderator.
Daca utilizam, ca si combustibil, uraniul natural (99,3% U-238, 0,7% U-235), nu este
suficient sa combinam combustibilul cu moderatorul intr-un amestec omogen. Acest fapt
devine evident daca incercam sa urmarim istoria unui neutron rapid pe masura ce este
incetinit in reactor. Atata vreme cat energia neutronului este inca ridicata, sansa unei capturi
radiative este relativ scazuta (sectiunile materialelor din reactor pentru aceasta reactie sunt
mici la energii ridicate ale neutronului). Pe masura ce neutronul este incetinit catre energii de
cca. 1 keV, se intra in zona rezonantelor mari de captura radiativa ale U-238. Daca
moderatorul ar fi mixat uniform cu combustibilul, probabilitatea capturii neutronului in U-
238 ar fi atat de mare incat numarul de neutroni care ar supravietui ar fi suficient pentru
mentinerea reactiei in lant doar daca moderatorul ar fi D
2
O. Chiar si asa, rezerva de
criticitate ar fi insuficienta pentru a permite proiectarea si realizarea practica a unui reactor
de mari dimensiuni.
Solutia este de a grupa combustibilul, adica de a-l asambla in fascicule separate prin
regiuni de moderator. Reducerea absorbtiilor de rezonanta in aceasta configuratie are loc
deoarece sectiunea de absorbtie la energiile de rezonanta ale U-238 este atat de mare incat
aproape orice neutron care vine dinspre moderator si intra in combustibil avand energia in
zona de rezonanta este absorbit la suprafata, inainte de a penetra catre interiorul fasciculului.
Deci efectul gruparii combustibilului este de a reduce cantitatea de combustibil expus la
neutronii avand energia de rezonanta.
Un alt avantaj al gruparii combustibilului este acela ca o parte din neutronii rapizi se
vor incetinii sub energiile de rezonanta pe parcursul lor din moderator astfel incat vor intra in
combustibil evitand absorbtia la rezonanta.
Asadar gruparea combustibilului reduce absorbtia la rezonanta si permite unui
numar mai mare de neutroni sa supravietuiasca de la o generatie la alta, deci, sa mentina
factorul de multiplicare la 1 sau mai sus. Combinatia de moderator si combustibil grupat in
fascicule permite atingerea criticitatii chiar si cand se foloseste uraniu natural ca si
combustibil. Mare atentie trebuie acordata tipului si calitatilor moderatorului. In continuare,
vom aborda acest aspect.

4.3 PROPRIETATILE MODERATORULUI

Pierderea de energie a neutronului la ciocnirile elastice sau inelastice cu nucleele grele
ale combustibilului este nesemnificativa. Asfel ca cel mai important mecanism de pierdere a
energiei neutronului este ciocnirea elastica cu nucleele moderatorului.
Un bun moderator trebuie sa aiba doua calitati de baza:

1. trebuie sa reduca energia neutronului prin regiunea de absorbtie la rezonanta cat mai repid

2. trebuie sa aiba o sectiune de absorbtie cat mai mica asfel incat el insusi sa nu devina un
absorbant pentru neutronii pe care-i incetineste.


4.3.1 Decrementul logaritmic mediu al energiei

Intr-o ciocnire elastica, pierderea de energie depinde de masa nucleului tinta si de unghiul
de ciocnire. Daca unghiul de ciocnire este aleator, pierderea de energie depinde de masa
nucleului tinta este maxima daca masa nucleululi tinta este egala cu masa neutronului.
Pentru a evalua eficacitatea moderatorului in procesul de incetinire a neutronilor, se defineste
marimea numita decrement logaritmic mediu al energiei () prin urmatoarea relatie:

f
i
C
E
E
N ln = (4.2)
unde:
= decrementul logaritmic mediu al energiei
E
i
= energia initiala a neutronilor de fisiune (2 MeV)
E
f
= energia finala a neutronilor termici (0.025 eV)
N
C
= numarul mediu de ciocniri necesare pentru a reduce energia neutronului
de la energia initiala la cea finala. Folosind valorile energiilor E
i
si E
f
, din ecuatia (4.2)
rezulta:

2 . 18
=
C
N (4.3)
Poate fi aratat relativ usor ca pierderea de energie la ciocnire este cu atat mai mare cu
cat masa nucleului tinta este mai apropiata de masa neutronului. Cu cat pierderea de energie la
o ciocnire este mai mare, cu atat numarul de ciocniri necesar incetinirii este mai mic. Ecest
lucru este ilustrat in Tabelul 4.1 care prezinta valorile decrementului logaritmic pentru diferite
materiale, inclusiv pentru cele folosite ca moderator.
Tabelul 4.1
Decrementul logaritmic mediu al energiei
Material
Nr. ciocniri pentru
termalizare
1
H
*
1.000 18
2
H
*
0.725 25
4
He
*
0.425 43
8
Be
*
0.206 83
12
C
*
0.158 115
H
2
O 0.927 20
D
2
O 0.510 36
BeO 0.174 105
*
gaze la temperatura si presiunea normale
Putem lega valorile lui de pierderea procentuala de energie la ciocnire. De exemplu,
pentru apa grea pierderea procentuala medie de energie a neutronului la o ciocnire este de
40%. Altfel spus, fractia medie de energie dupa o ciocnire este 0.6. Deoarece (0.6)
36
= 10
-8
,
rezulta ca intr-adevar 36 de ciocniri, mentionate in tabel, sunt necesare pentru a aduce
neutronul de la 2 MeV la aprox. 0.025 eV (un factor de 10
-8
).


Figure 4.1: Fractia de energie pierduta per ciocnire este mica in stanga si mare in
dreapta

Importanta unei pierderi cat mai mari de energie la ciocnire este ilustrat in Figura 4.1.
Se compara situatia a doi moderatori, unul cu mic (moderator 1) si altul cu mare
(moderator 2). (Pentru simplicitate, regiunea de rezonante a U-238 a fost aproximata cu o
singura rezonanta. In primul caz este evident ca neutronul va petrece mai mult in regiunea de
rezonanta fata de cel de-al doilea caz in care sunt necesare mai putine ciocniri pentru
traversarea regiunii de rezonanta. Probabilitatea ca neutronul sa intalneasca U-238 in banda de
rezonanata si sa fie absorbit va fi, in consecinta, mai mica in cazul 2.

4.3.2 Puterea de Incetinire si Raportul de Moderare

Un numar mic de ciocniri pentru termalizarea neutronului este, bineinteles o
proprietate dezirabila pentru un bun moderator dar proprietatea in sine este inoperanta pana
cand reactia de ciocnire chiar se intampla. Aceasta necesita ca sectiunea macroscopica a
reactiei de ciocnire sa fie mare pentru a creste probabilitatea de ciocnire. Ne amintim ca:

o N
s
= E (4.4)

Relatia 4.4. ne arata imediat ca substantele in stare gazoasa nu pot fi utilizate ca
moderator intrucat densitatea atomica N ar fi prea mica pentru a permite neutronului sa fie
termalizat pe o distanta rezonabila. Deoarece atat cat si
s
trebuie sa fie mari pentru un bun
moderator, eficacitatea globala a unui material in a incetinii neutronii poate fi evaluata de o
marime numita puterea de incetinire, definita ca:

Puterea de incetinire =
s
(4.5)

Tabelul 4.2 indica valorile puterii de incetinire pentru moderatori solizi si lichizi. Este
data si valoarea pentru heliu pentru a evidentia faptul ca substantele gazoase nu sunt potrivite
pentru un bun moderator.
Un moderator nu trebuie sa aiba doar o eficacitatea buna pentru incetinirea neutronilor
ci si o sectiune mica de absorbtie a neutronilor. Astfel ca o indicatie rezonabila pentru
calitatea globala a unui moderator poate fi data de o noua marime, numita ratia de moderare
care combina puterea de incetinire cu sectiunea macroscopica de absorbtie:

a
s
erare de Raportul
E
E
=

mod (4.6)

Tabel 4.2
Puterea de moderare si Raportul de moderare

(a) valoare medie pentru neutroni intre 1 eV si 1 keV
(b) presiune si temperatura normale
(c) grafit de calitate nucleara
(d) D
2
O cu puritate de 100%
(e) D
2
O cu puritate de 99.75% masic
(f) D
2
O cu puritate de 99.0% masic

Cu cat raportul de moderare este mai mare cu atat materialul este mai adecvat pentru a
fi utilizat ca moderator. Se observa din tabelul 4.2 ca apa grea (D
2
O) este pe de parte cel mai
bun material pentru moderator. Valoarea lui
s
este atat de mica pentru apa grea incat uraniul
natural poate fi utilizat si sub forma de UO
2
, in timp ce reactorii cu apa usoara necesita uraniu
imbogatit in izotopul U-235.
Moderatorul trebuie sa aiba puritate foarte inalta intrucat este prezent in cantitati foarte
mari in reactor, mai mari decat orice alt material. Eforturi tehnologice se fac in sensul scaderii
concentratiei de impuritate H
2
O in moderatorul D
2
O. Astfel, calitatea moderatorului D
2
O este
evaluata de o marime numita izotopic, definita ca procentul masic de D
2
O in amestecul D
2
O
cu H
2
O. De exemplu, daca in 20 g de proba avem 19.6 g D
2
O si 0.4 g H
2
O atunci izotopicul
va fi:

% 98 100
20
60 . 19
= x masic
Valorile acceptabile pentru izotopicul moderatorului D
2
O in centralele CANDU este
de minim 99.5% masic iar valorile de referinta sunt de 99.75% masic (apa grea de calitate
nucleara). Datorita sectiunii mari de absorbtie a H, orice degradare a izotopicului
moderatorului penalizeaza factorul de multiplicare. De exemplu, la un izotopic de 99.8%
jumatate din absorbtiile din moderator se datoreaza celor 0.2% de H
2
O. Figura 4.2 prezinta
evolutia factorului de multiplicare in functie de izotopicul moderatorului si agentului de racire
pentru un reactor CANDU. Degradarea moderatorului cu doar 0.1% reduce factorul de
multiplicare de la 1.000 la 0.997. In contrast, degradarea apei grele din agentul de racire
produce un efect mult mai mic, pentru simplul fapt ca este in cantitate mult mai mica decat
apa grea moderator. Izotopicul apei grele agent de racire poate fi degradat pana la 97% pentru
a obtine acelasi efect in factorul de multiplicare.



Figura 4.2 Factorul de multiplicare functie de izotopicul apei grele (moderator, agent
racire)



4.4 VARIATIA LUI k CU PASUL RETELEI

Distanta dintre doua canale adiacente intr-un reactor CANDU se numeste pasul
retelei. Pentru a intelege cum trebuie aleasa valoarea pasului retelei, trebuie sa studiem
parcursul neutronilor intre locul nasterii si locul disparitiei. Acest proces este cunoscut ca
difuzia neutronilor. Asa cum se observa in Figura 4.3, neutronul va urma un traseu in zig-zag
deoarece directia sa este modificata aleator la fiecare ciocnire. Distanta medie parcursa intre 2
ciocniri este de 1-3 cm. In Figura 4.3, un neutron de fisiune nascut in punctul A este incetinit
ca rezultat al ciocnirilor si atinge energia termica in punctul B. Intr-un reactor CANDU,
distanta medie dintre A si B este de cca. 25 cm. Neutronul difuzeaza apoi ca neutron termic
pana in punctul C. Distanta medie intre B si C este de cca. 40 cm. Mentionam ca distanta
totala parcursa efectiv, in zig-zag, de catre neutron, este mult mai mare. Pasul retelei trebuie
sa fie suficient de mare pentru a permite moderatorului sa termalizeze neutronii. Variatia
factorului de multiplicare k in functie de pasul retelei este prezentata in Figura 4.4. Se obsrva
ca exista un maxim pentru factorul de multiplicare, corespunzator unei anumite valori a
pasului retelei. Factorul de multiplicare scade atat in cazul in care pasul retelei creste peste
valoare optima intrucat un parcurs suplimentar creste absorbtiile de neutroni reactor
supramoderat, cat si in cazul in care pasul retelei scade sub valoarea optima deoarece prea
putin moderator nu va termaliza toti neutronii crescand astfel absorbtia la rezonanta in
combustibil reactor submoderat.
Toti reactorii de putere CANDU sunt usori supramoderati datorita unor constrangeri
tehnice necesitatea unui spatiu suficient intre canale pentru plasarea diverselor dispozitive
de control. Dupa cum se observa din Figura 4.4, supramoderarea prin cresterea pasului retelei
cu o cantitate mica fata de valoarea optima introduce o penalitate minora in factorul de
multiplicare curba este destul de aplatizata in apropierea maximului.

Figura 4.3 Parcursul neutronului de la nastere la absorbtie

Figura 4.3 Variatia lui k in functie de pasul retelei







ELEMENTE DE
FIZICA REACTORULUI
CANDU 600

MODULUL 3

Factorul de multiplicare si
Reactivitatea
5.1 CICLUL DE VIATA AL NEUTRONULUI

In modulul precedent, a fost definit factorul de multiplicare a neutronilor (k):

precedenta generatia in neutroni de numarul
generatie o r neutroni de numarul
k

=
int
(5.1)
In aceasta sectiune se vor evidentia factorii care influenteaza valoarea lui k pentru un
reactor dat. Aceasta ne va permite ca, in capitolele urmatoare, sa examinam efectul,
asupra factorului de multiplicare, al arderii combustibilului, al schimbarilor de
temperatura in diversele componente ale combustibilului.
Intr-un reactor critic, neutronii care mentin reactia in lant traverseaza un ciclu de
viata, ca mai jos:

Neutron rapid Incetinit in moderator Neutronul termalizat
nascut la fisiune pentru a deveni termalizat este capturat in U-235
pentru a produce fisiunea





In medie, 2,43 neutroni rapizi sunt produsi per fisiune. Intr-un reactor critic, doar un
singur neutron din fiecare fisiune a U-235 parcurge ciclul descris mai sus, astfel ca
numarul de neutroni ramane constant de la o generatie la alta (k=1). Restul de neutroni
sunt pierduti pe diverse cai. Este important sa fie cunoscute procesele prin care se pierd
neutronii produsi la fisiune pentru ca ele sunt elementele de baza ale proiectarii
reactorului, mai ales a sistemelor de reglare a rectorului.
In figura 5.1 este prezentata o diagrama ce descrie ciclul tipic al neutronului intr-un
reactor de tip CANDU. Pentru simplitate, vom considera ca singurul material fisil din
zona activa este U-235. Aceasta reprezinta, de fapt, configuratia la inceputul vietii
reactorului (zona activa proaspata), inainte ca Pu-239 sa se genereze in combustibil.
Pornim (dreapta sus, in diagrama) cu 1000 neutroni rapizi produsi de fisiunea termica in
U-235 si urmarim soarta lor de-a lungul ciclului. Linia continua se aplica neutronilor care
contribuie la ciclul de multiplicare, iar linia punctata indica pierderile de neutroni.
Primul eveniment care se petrece este castigul unui numar de neutroni rapizi deoarece
o parte din neutronii rapizi au energia suficient de mare pentru a produce fisiuni in U-238
inainte de a fi termalizati sub pragul de fisiuni rapide(1.2 MeV).

x 2,43 =




412
produc
fisiune in
U-235
1000
neutroni
de fisiune
1030
neutroni
rapizi
+30
din fisiuni
rapide in
U-238
1023
intra in
regiunea de
rezonanta
747
absorbiti in
uraniu

-335
captura
radiativa in
U-235 si U-238
817
absorbiti in
combustibil
-70
absorbiti in
produsele de fisiune,
Pu-240, etc.
-7
scurgeri de
neutroni
rapizi
-100
captura la
rezonanta
923
neutroni
termici
-73
absorbtii in
materiale
non-combustibil
-33
Scurgeri de
neutroni
termici
Figura 5.1 Ciclul de viata al neutronului
Rezultatul acestui proces este adaugarea a 30 de neutroni rapizi in ciclu la acest moment. Deci
1030 neutroni isi vor incepe calatoria catre energia termica.
In continuare, neutronii se pierd pe doua cai. In primul rand, prin cea mai putin
semnificativa cale de pierdere, dispar neutronii care ajung la frontiera zonei active si se scurg
in exterior. A doua cale de pierdere a neutronilor, cca. 10% din pierderi, este reprezentata de
captura la rezonanata in U-238. Odata ajunsi, prin moderare, la energia termica, o parte din
neutroni sunt absorbiti in combustibil unde, din nou, exista doua procese in concurenta. O
mica parte din neutronii termici se vor scurge in exterior si o alta parte, mai consistenta vor fi
absorbiti in materialele non-combustibil (de ex. materialele de structura ale zonei active,
moderatorul).
Toate pierderile cumulate pana in acest punct lasa doar cca. 80% din cei 1000 de
neutroni initiali disponibili pentru absorbtia in combustibil. Din acestia, o parte sunt absorbiti
in uraniu si isi continua ciclul si o parte dispar prin absorbtiile in produsii de fisiune sau prin
alte absorbtii parazite ca cea in Pu-240.
Nu toti neutronii absorbiti in uraniu vor produce noi fisiuni deoarece unii vor suferi
capturi radiative (in U-235 si U-238). Rezulta, in exemplul expus, ca, in final, doar 412
neutroni termici raman disponibil pentru fisiunile termice in U-235. Intrucat la fiecare fisiune
termica in U-235 sunt produsi, in medie, 2,43 neutroni rapizi, rezulta ca vor relua ciclul un
numar de 412x2,43=1001 neutroni in urmatoarea generatie. Ceea ce inseamna ca, in erorile de
rotunjire, numarul de neutroni ramane constant de la o generatie la alta, adica reactorul este
critic.

5.2 FORMULA CELOR 6 FACTORI

Acum, dupa ce am identificat fenomenele ce guverneaza ciclul neutronului, sa
incercam sa formalizam intregul proces. Modul traditional de a realiza acest lucru este prin
introducerea unei relatii denumita formula celor sase factori si definita astfel:
k = pf
f

t

(5.2)
Sa explicitam in continuare fiecare factor:
Factorul de fisiune cu neutroni rapizi () reprezinta factorul cu care creste populatia de
neutroni datorita fisiunilor rapide in U-238. Valoarea tipica este de cca. 1.03 pentru uraniu
natural.
termice fisiuni din neutroni nr
rapide fisiuni din neutroni nr termice fisiuni din neutroni nr
.
. . +
= c
(5.3)
Probabilitatea evitarii absorbtiei la rezonanta (p) reprezinta probabilitatea ca neutronul sa
nu sufere absorbtia cand traverseaza, in cursul incetinirii, regiunea rezonantelor U-238.
Valoarea tipica pentru uraniu natural este 0.90.
rezonanta de energiilor regiunea in patrund care neutroni nr
rezonanta de energiilor regiunea parasesc care neutroni nr
p
.
.
=
(5.4)

Factorul de utilizare termica (f) reprezinta fractia neutronilor termici absorbiti in
combustibil din numarul de neutroni termici absorbiti in tot reactorul. Valoarea tipica pentru
uraniu natural este cca. 0.94.
) ( ) (
.) ( .) (
reactor total reactor total
comb comb
f
a
a
u E
u E
=
(5.6)
unde (comb.) and (total reactor) sunt fluxurile medii de neutroni termici in combustibil si
per total reactor.

Factorul de reproducere () reprezinta numarule de neutroni de fisiune pentru fiecare
neutron termic absorbit in combustibil. Valoarea tipica pentru uraniu natural este 1.2.
.) ( .) (
.) (
.) ( .) (
.) ( .) (
,
comb comb
comb
comb comb
comb comb
n f
f
a
f

v
v
q
E + E
E
=
u E
u E
=
(5.5)

Probabilitatea de evitare a scurgerii neutronilor rapizi (
f
) reprezinta probabilitatea ca un
neutron rapid sa nu se piarda prin scapari in exteriorul zonei active. Valoarea tipica este de
cca. 0.995.

Probabilitatea de evitare a scurgerii neutronilor termici (
t
) reprezinta probabilitatea ca
un neutron termic sa nu se piarda prin scapari in exteriorul zonei active. Valoarea tipica este
de cca. 0.98.
Primii patru factori depind in mod esential de materialele din reactor si nu de
dimensiumile sale. Ceilalti doi factori, cei care identifica scaparile din reactor, depind de
dimensiunile si forma reactorului. Valorile lor pot fi marite prin adaugarea pe frontiera zonei
active a unui asa-numit reflector, componenta a reactorului ce va fi analizata ulterior.
Sa redesenam acum ciclul neutronului folosind marimile definite anterior. Pentru
claritate, vom incepe ciclul din alt punct si, pentru a generaliza, nu vom mai face
presupunerea ca reactorul este critic. In schimb, vom utiliza diagrama pentru a deduce
expresia factorului de multiplicare k.








nr. de neutroni absorbiti
in combustibil in generatia i




nr. de neutroni disponibil pentru
absorbtie in combustibil in generatia i+1












Figura 5.2 Factorul de multiplicare evidentiat in ciclul de viata al neutronului
absorbtia in
produsele de fisiune,
Pu-240, etc.
Captura radiativa
in uraniu
absorbtie in
combustibil
N
neutroni de
fisiune
N
neutroni rapizi

f
N
neutroni intra
in regiunea de
rezonanta
fisiuni rapide
scapari de
neutroni rapizi
captura de
rezonanta

f
pN
neutroni
termici

scapari de
neutroni
termici
absorbtii in
elementele
altele decat
combustibilul

f
p
t
fN

N
f p N
k
t f
A A
=
q c

N

f
p
t
N

Punctul de start in diagrama este, de aceasta data, reprezentat de numarul de neutroni
termici (N) absorbiti in combustibil intr-o generatie arbitrara i.
Din definitia lui , rezulta ca numarul de neutroni de fisiune care va rezulta din aceste
absorbtii va fi N.
In drumul lor catre energia termica, numarul de neutroni de fisiune va fi suplimentat
de neutronii produsi din fisiunile in U-238, astfel ca numarul neutronilor creste la N.
Vom tine cont de scurgerile de neutroni rapizi prin multiplicarea cu
f
si de evitare
capturii la rezonanta prin multiplicarea cu p. Rezulta ca numarul de neutroni care vor atinge,
in final, energia termica va fi p
f
N.
O parte din neutronii termici se vor scurge in afara zonei active, ajungandu-se la un
numar de p
f

t
N neutroni.
Din acestia, o parte se vor pierde prin absorbtiile in materialele altele decat
combustibilul, proces ce va fi luat in calcul prin amplificarea cu factorul de utilizare termica.
Se ajunge astfel la un numar de pf
f

t
N neutroni termici disponibili pentru
fisiuni termice in generatia i+1.
Putem scrie astfel expresia facorului de multiplicare ca fiind raportul dintre numarul
de neutroni din generatia i+1 si numarul de neutroni din generatia i:
t f
t f
f p
N
N f p
k A A =
A A
= q c
q c

S-a ajuns, astfel, la relatia 5.2 definita la inceputul capitolului.

Pentru ca reactorul sa fie critic, trebuie ca produsul celor sase factori sa fie 1. Deci, de
fapt, pentru a mentine reactorul critic, la putere constanta, trebuie sa ajustam unul sau
mai multi din cei sase factori pentru a mentine k=1.
Dintre cei 6 factori, singurii care pot fi modificati in mod convenabil in timpul
operarii, pentru controlul reactorului pe termen scurt, sunt factorul de utilizare termica - f si
termenii de scurgeri -
f
si
t
.
Factorul de utilizare termica - f poate fi variat prin modificarea cantitatii de absorbant
din zona activa. In reactorii CANDU din primele generatii, puteau fi alterati si factorii de
scurgeri prin modificarea nivelului de moderator, schimbindu-se, astfel, dimensiunea
reactorului.
Factorii si p sunt fixati prin proiectul zonei active, iar factorul se modifica prin
realimentarea continua a reactorului, adica prin inlocuirea continua a combustibilului ars cu
combustibil proaspat.
Pentru un reactor de dimensiuni infinite,
f
si
t
sunt, bineinteles, egale cu 1. Asadar,
pentru un reactor infinit, factorul de multiplicare, cunoscut si ca formula celor patru factori,
este:
k

= pf
(5.7)

Rezulta ca, pentru un reactor de dimensiuni finite, factorul de multiplicare poate fi
scris:
k = k

t

unde k

va depinde doar de compozitia zonei active, iar

f
si
t
vor depinde doar de
dimensiunile si forma reactorului.

Dupa ce reactorul a functionat un anumit timp, in zona activa va exista o gama foarte
larga a compozitiei combustibilului intrucat vor exista diferite grade de ardere ale U-235 de la
un fascicul la altul si diferite concentratii ale Pu-239 si ale produsilor de fisiune. Va fi insa
util, asa cum vom face in Modulul 7, sa analizam schimbarile ce au loc intr-un singur fascicul
in cursul iradierii sale. Vom face aceasta prin analiza k

a unui singur fascicul (ca si cum ar fi

vorba de un reactor infinit avand proprietatile fasciculului in cauza). Astfel, zona activa la
echilibru va putea fi modelata ca fiind formata dintr-un numar mare de fascicule cu valori
diferite ale lui k

, determinate de diversele grade de iradiere ale acestora. Cu cat gradul de

iradiere este mai mare, cu atat k

va fi mai mic.

5.3 SCURGERILE DE NEUTRONI

Asa cum s-a mentionat anterior, probabilitatea de evitare a scurgerilor de neutroni
rapizi si termici depinde de forma si dimensiunea reactorului.
Este evident ca dimensiunea zonei active este un factor ce afecteaza major scurgerile
de neutroni. De exemplu, un singur fascicul de combustibil scufundat intr-un bazin mare de
moderator ar fi departe de criticitate deoarece un numar prea mare de neutroni de fisiune ar
scapa din combustibil si nu s-ar mai intoarce (
f
si
t
ar fi prea mici). Sa presupunem ca
adaugam fascicule suplimentare, corespunzator distantate, pana la atingerea criticitatii. Se va
obtine, astfel, dimensiunea minima pentru ansamblul combustibil-moderator ce poate mentine
o reactie in lant, fiind numita dimensiunea critica.
Forma reactorului are, de asemenea, o influenta importanta asupra scurgerii de
neutroni. Sa presupunem ca rearanjam toate fasciculele de combustibil dintr-un reactor
cilindric critic intr-o noua configuratie: fasciculele unul dupa altul, in linie, inconjurate de
moderator. Va fi aceasta noua configuratie critica ? Ar trebui sa fie destul de limpede ca nu,
deoarece scurgerile de neutroni ar fi mult prea mari fata de prima configuratie. Neutronii ce
ies din combustibil ar avea sanse mai mici sa intilnasca combustibil din nou.
Motivul pentru care configuratii extreme ca aceasta din urma nu pot deveni critice este
acela ca rata de generare a neutronilor este proportionala cu volumul zonei active (aici se
produc fisiunile) iar rata de scurgeri este proportionala cu suprafata zonei active (aici se
produc scurgerile). Corpul geometric cu suprafata minima la volum dat este sfera, dar, din
considerente tehnologice, pentru reactorii nucleari de putere, se utilizeaza, ca o buna
aproximare a sferei, cilindrul cu inaltimea (aproximativ) egala cu diametrul. Se poate arata
matematic ca cilindrul cu suprafata minima la volum dat este cel pentru care inaltimea este
egala cu diametrul bazei.
La un reactor CANDU de putere, forma zonei active este cilindrica, cu inaltimea si
diametrul de cca. 6 metri. La aceasta forma si aceste dimensiuni, scurgerile de neutroni sunt
foarte mici (cca. 2% pentru neutroni termici si cca. 0.5% pentru neutroni rapizi).
Dimensiunile mentionate sunt mult mai mari decat cele necesare pentru criticitate. De
ex., pentru a obtine dimensiunea critica intr-o configuratie sferica pentru CANDU 600, ar fi
suficiente 100 de facicule de combustibil. Intr-o configuratie cilindrica, ar fi suficiente 16
canale, cu un total de 16x12=192 fascicule.
Factorul de multiplicare pentru un reactor CANDU 600 (4580 fascicule, in
configuratie cilindrica) este semnificativ mai mare de 1. Excesul initial (atunci cand tot
combustibilul este proaspat) este compensat de introducerea de absorbanti (bare ajustoare si
otrava in moderator). Otrava din moderator este extrasa pe masura iradierii (arderii)
combustibilului si a formarii xenonului.

5.4 REACTIVITATEA

La criticitate, cand k=1, nivelul, atat al fluxului de neutroni cat si al puterii, ramane
constant. Este important de subliniat ca reactorul poate fi critic la orice nivel de putere. A
spune ca reactorul este critic nu inseamna precizari si asupra nivelului de putere. (Prin
analogie, daca am spune ca o masina nu este accelerata, am stii si ce viteza are? Nu!).
In conditii normale de operare, un reactor este aproape de criticitate (k1). Pentru a
defini starea reactorului din punct de vedere al criticitatii, este mult mai convenabil sa definim
o marime care sa ne arate departarea lui k fata de 1. Aceasta poarta denumirea de reactivitate
():

k
k 1
=
(5.8)
Intrucat, de obicei, reactorul opereaza cu valori ale lui k in apropiere de 1, putem
aproxima reactivitatea cu:
k k A = = 1
(5.9)
In restul cursului, pentru reactivitate vom folosi relatia 5.9. Deoarece vom avea de a
face cu diferente mici ale lui k fata de 1, se utilizeaza o unitate speciala pentru reactivitate:
mili-k (mk), unde 1mk=10
-3
. De exemplu, daca avem
k=1.002,
atunci
k=1.002-1=0.002,
adica
k=2mk.
De exemplu, sistemul de control zonal cu lichid la CANDU 600 opereaza intr-un
domeniu de 3mk.








ELEMENTE DE
FIZICA REACTORULUI
CANDU 600

MODULUL 4

Distributia fluxului de neutroni
6.1 CICLUL DE VIATA AL NEUTRONULUI

Una din principalele preocupari la proiectarea reactorilor nucleari de putere o
reprezinta controlul puterii pe fascicul sub limitele care sa asigure mentinerea integritatii
acestuia in operare normala. Intrucat rata de fisiune si, in consecinta, puterea generata intr-un
fascicul este proportionala cu fluxul de neutroni din regiunea acestuia, trebuie sa ne facem o
idee despre modul in care fluxul variaza, de la un punct la altul si in timp, in zona activa. Vom
avea o abordare mai putin formalizata matematic si mai mult axata pe fenomenele fizice.
Sa luam in considerare reactorul cilindric din figura 6.1. Neutronii rapizi sunt generati
prin fisiuni in volumul zonei active si apoi migreaza in moderator unde sunt incetiniti prin
ciocniri cu nucleele acestuia, indepartandu-se astfel de punctul de origine. In final, vor atinge
echilibrul termic cu nucleele moderatorului si vor deveni neutroni termici. Vor continua
migrarea ca neutroni termici pana vor fi absorbiti in combustibil sau in alt material de
structura. Asadar, populatia de neutroni termici la un moment dat este formata dintr-un numar
foarte mare de neutroni care hoinaresc, pe trasee aleatoare, in volumul zonei active. In ciuda
caracterului aleator al miscarii neutronului individual, este posibila estimarea evolutiei
numarului mediu de neutroni din unitatea de volum (n). Fluxul de neutroni va avea aceiasi
evolutie (=nv).


Figura 6.1 Variatia fluxului de neutroni termici de-a lungul diametrului unui reactor
cilindric

Sa vizualizam o mica suprafata de 1 cm
2
, localizata ca in figura 6.1. In fiecare
secunda, un anumit numar de neutroni va traversa aceasta suprafata dinspre o fata spre alta si
un anumit numar de neutroni va traversa suprafata invers. Daca suprafata se afla localizata ca
in figura, in apropierea frontierei, evident ca mai multi neutroni vor traversa suprafata catre
exteriorul zonei active decat spre interiorul acesteia. Asadar, pe masura ce ne apropiem de
frontiera, un numar din ce in ce mai mare de neutroni se vor pierde prin scurgere in afara
zonei active. In schimb, cu cat ne apropiem de centru, pentru ca rata de scurgeri scade,
numarul de neutroni creste. Rezulta astfel forma fluxului din figura, cu un mazim in regiunea
centrala.
In reactor, suprapusa peste miscarea individuala aleatoare a neutronului, apare o
miscare de ansamblu dinspre regiunile cu densitate mare de neutroni catre regiunile cu
densitate mai mica. Acest proces poarta numele de difuzie a neutronilor. Prezisa de teoria
difuziei, forma fluxului de neutroni, intr-un reactor cilindric, pe directie radiala si axiala, arata
ca in Figura 6.2.


Figura 6.2 Variatia axiala si radiala a fluxului de neutroni termici intr-un reactor cilindric

Trebuie mentionat faptul ca forma neteda a fluxului prezentata in figura 6.2
corespunde unui reactor omogen (combustibilul este amestecat uniform cu moderatorul).
Reactorul CANDU este un sistem eterogen, in care combustibilul este grupat in fascicule
pentru a reduce absorbtiile de rezonanta in U-238. Deoarece neutronii termici sunt puternic
absorbiti in regiunile cu combustibil concentrat, fluxul termic va fi in mod consistent
diminuat in combustibil fata de moderator. Reducerea fluxului termic in combustibil tinde sa
diminueze factorul de utilizare termica f, fata de reactorul omogen. Totusi, aceasta
diminuare este mai mult decat compensata de cresterea probabilitatii evitarii absorbtiei de
rezonanta p, obtinuta prin gruparea combustibilului in fascicule.



6.2 APLATIZAREA FLUXULUI
Cunoscand distributia fluxului termic in zona activa, se poate calcula raportul dintre
fluxul mediu si fluxul maxim. Pentru reactorul cilindric raportul este:
275 . 0
max
=
u
u
med

Aceasta valoare scazuta ridica anumite probleme. Pe de o parte, puterea totala a unui reactor
este proportionala cu valoarea medie a fluxului termic
med
si, deci, este avantajos ca
aceasta sa fie cat mai mare. Pe de alta parte, conditia ca fasciculul de combustibil sa nu se
defecteze in timpul operarii impune o limita asupra valorii fluxului termic maxim
max
si,
deci, acesta nu poate creste oricat. Asadar, cu
max
fixat din ratiuni de securitate nucleara si cu

med
egal cu doar 27,5% din
max
, rezulta ca, in afara celui din zona centrala, unde se obtine
fluxul maxim, restul combustibilului nu este exploatat la potentialul maxim pe care il are de a
produce energie.
Solutia pentru aceasta problema este de a creste valoarea raportului lui
med
la
max
.
De exemplu, o crestere a raportului de la 27,5% la 55% ar duce la dublarea puterii reactorului
pentru aceiasi limita maxima de operare impusa fluxului termic. Procesul prin care se
realizeaza imbunatatirea raportului
med
/
max
se numeste aplatizarea fluxului. Exista patru
metode folosite la reactorul CANDU pentru aplatizarea fluxului:
1. adaugarea unui reflector (radial)
2. realimentarea bi-directionala (axial)
3. bare ajustoare (axial, radial)
4. arderea diferentiata a combustibilului (radial)

6.2.1 Reflectorul
Functia reflectorului este ilustrata in Figura 6.3. In stanga (a) este vorba un reactor
dezgolit care pierde multi neutroni prin scurgeri catre exterior. In dreapta (b), zona activa a
fost inconjurata de un reflector care are rolul de a intoarce inapoi in zona activa a celor mai
multi dintre neutronii care tind sa se scurga in afara. Deoarece rata de scurgeri catre exteriorul
zonei active este mai mica, raman mai multi neutroni disponibili pentru fisiune si creste
rezerva de reactivitate a zonei active. Cu acest exces de reactivitate, se poate obtine un reactor
critic de dimensiuni mai mici, cu costuri de capital mai scazute sau un reactor de aceleasi
dimensiuni dar cu grade de ardere mai mari, deci cu costuri cu combustibilul mai scazute.
Totodata, fluxul termic va creste in apropierea frontierei, scazand in zona centrala la aceiasi
putere a reactorului. Se va putea creste, astfel, puterea totala a reactorului, limitata de valorile
maxime din centru.


Figura 6.3 Efectul reflectorului

Ce fel de proprietati vom urmari la alegerea materialului pentru reflector ? O calitate
importanta care este de dorit este sectiunea macroscopica de imprastiere cat mai mare
deoarece neutroni se vor intoarce din reflector, inapoi in zona activa, prin imprastieri pe
nucleele reflectorului. Este la fel de dezirabil ca reflectorul sa aiba sectiune de absorbtie cat
mai mica. Aceste calitati au fost identificate, mai devreme, pentru moderator. Pentru acest
motiv, reflectorul este, d.p.d.v. constructiv, o extensie a moderatorului, simplificandu-se astfel
proiectul vasului reactor. La reactorul CANDU, de exemplu, reflectorul radial consta in 70 cm
de apa grea, in jurul zonei active.

Efectele adaugarii reflectorului pot fi sumarizate dupa cum urmeaza:

i. Fluxul termic este aplatizat radial, adica raportul fluxului mediu la fluxul maxim este
marit. Acest proces este ilustrat in Figura 6.4. Curba A (linia punctata) prezinta forma
originala a fluxului, curba B prezinta fluxul dupa adaugarea reflectorului (considerand
aceiasi putere totala ca si in cazul A) iar curba C prezinta forma fluxului dupa adaugarea
reflectorului si aducerea puterii maxime la valoarea initiala din cazul A.
Cresterile locale de flux in reflector provin de la termalizarea neutronilor rapizi care ajung
aici dupa ce scapa din zona activa. Numarul acestor neutroni termici ramane ridicat
deoarece in reflector exista probabilitate mica de absorbtie: nu exista combustibil si
materiale de structura, exista doar reflectorul avand aceiasi natura cu moderatorul,
incetineste neutronii si ii absoarbe foarte putin.



Figura 6.4 Efectul reflectorului asupra distributiei radiale a fluxului termic

ii. Datorita cresterii fluxului termic la marginea reactorului, combustibilul din regiunile
periferice va avea o contributie mai mare in productia totala de putere.

iii. Neutronii reflectati inapoi in zona activa sunt disponibili pentru noi fisiuni. Aceasta
inseamna ca dimensiunea critica a reactorului se poate reduce sau, mentinand
dimensiunile, reflectorul furnizeaza o rezerva suplimentara de reactivitate care se va
regasi in cresterea gradului de ardere a combustibilului.

6.2.2 Realimentarea bi-directionala
Dupa o realimentare tipica de 8 fascicule din 12, cele 4 fascicule partial arse care
raman in canal se deplaseaza, din prima treime, in ultima treime a acestuia iar cele 8 fascicule
proaspete raman in primele doua treimi ale canalului, in sensul de realimentare al acestuia.
Deoarece combustibilul proaspat genereaza mai multe fisiuni si nu contine produsi de fisiune
puternic absorbanti de neutroni, in prima parte a canalului, dupa realimentare, apare o crestere
a fluxului. Daca realimentarile s-ar face mereu dinspre aceiasi fata a reactorului, atunci s-ar
genera o puternica asimetrie axiala ca in Figura 6.5 (curbele punctate). Pentru a evita acest
dezechilibru de flux, canalele adiacente se vor realimenta in sensuri opuse, mentinand, astfel,
fluxul mai mult sau mai putin simetric.


Figura 6.5 Efectul realimentarilor bi-directionale asupra aplatizarii fluxului

6.2.2 Bare ajustoare
Ajustoarele sunt bare realizate din material absorbant de neutroni si sunt introduse in
zona centrala a reactorului pentru a reduce maximele de flux care apar in aceasta regiune.
Aplatizarea radiala a fluxului produsa de ajustoare este ilustrata in Figura 6.6. De mentionat
ca ambele curbe corespund aceleiasi valori a fluxului maxim. Ajustoarele produc aplatizare si
pe directia radiala.
Intrucat, in conditii normale de operare, ajustoarele sunt parcate in zona activa, va
exista o pierdere de reactivitate care va duce la o usoara scadere a gradului de ardere, cu
influente negative in costurile cu combustibilul.



6.2.2 Ardere diferentiala
Mentinerea, prin realimentari, a gradelor de ardere diferite pentru combustibil, in regiuni
diferite, este o metoda de aplatizare a fluxului care reduce pierderea in gradul de ardere
produsa de ajustoare. Reactorul este impartit in doua zone radiale, ca in Figura 6.7. Gradul de
ardere pentru combustibilul din zona interioara este de cca. 1.5 ori mai mare fata de cel din
zona exterioara. Cu combustibilul mai ars in zona centrala (mai putin material fisil si mai
multi produsi de fisiune) fluxul scade si, deci, distributia de flux se aplatizeaza.


Figura 6.7 Aplatizarea fluxului produsa prin alimentare diferentiata







ELEMENTE DE
FIZICA REACTORULUI
CANDU 600

MODULUL 5

Efectul arderii combustibilului
7.1 GRADUL DE ARDERE AL COMBUSTIBILULUI

In combustibilul proaspat, singurul izotop fisil este U-235, intr-o concentratie de 0.7%
in uraniul natural. Pe masura ce reactorul opereaza, U-235 se consuma, ducand la scaderea
reactivitatii. O alta cauza majora a pierderii de reactivitate o reprezinta formarea produsilor de
fisiune care au sectiuni mari de absorbtie a neutronilor. Scaderea de reactivitate este partial
compensata de formarea izotopului fisil Pu-239. Modificarea graduala a compozitiei
combustibilului are, in general, 3 efecte:
i. Schimbari de reactivitate pe termen lung
ii. Schimbari in comportamentul cinetic al reactorului (v. Modului 8)
iii. Schimbari in distributia fluxului de neutroni (mentionate deja in discutia despre
realimentarea bi-directionala si despre arderea diferentiala.
Sa punem in evidenta unitatile de masura specifice gradului de ardere a combustibilului:
a) Energia produsa pe unitatea de masa
Asa cum am vazut in modulele precedente, 1 g de U-235 produce 1 MWd de energie
termica. Deci, un mod de a defini arderea combustibilului este de a evidentia cantitatea de
energie termica produsa de fiecare kg de Uraniu. Unitatea de masura va fi MWh/kgU.
b) I radierea
Intrucat rata de fisiune este proportionala cu fluxul (), rezulta ca si rata de ardere a
combustibilului este proportionala cu fluxul iar valoarea integrata in timp a arderii (gradul
de ardere) va fi proportionala cu produsul dintre flux si timp (t), marime ce va fi numita
iradiere. Unitatea de masura va fi n/kb. 1n/kb = 10
24
n/cm
2
.
Un mod de a privi aceasta unitate de masura a arderii combustibilului este urmatorul:
Corespunzator valorii de 1 n/kb, vom avea 10
24
ncm/cm
3
, adica, intr-un volum de
1cm
3
parcursul total al neutronilor va fi de 10
24
cm.
Nota: Unei iradieri de 1 n/kb corespund cca. 100 MWh/kgU. Trebuie mentionat faptul ca
intre cele doua unitati nu exista o liniaritate perfecta. Aceasta deoarece raportul dintre energia
produsa de unitatea de masa de combustibil si iradierea acestuia nu este constant, el fiind
influentat de compozitia, variabila in decursul iradierii, a materialului fisil din combustibil.

c) Full Power Day (FPD)
Un alt mod de a evalua gradul de ardere o reprezinta zilele de functionare ale reactorului la
putere nominala (Full Power Days = FPD) pentru a ajunge la un anumit grad mediu de ardere.
Se poate aproxima pentru un reactor CANDU care are, la FP, un flux de 10
14
n/cm
2
s, cu un
grad ridicat de acuratete, ca 100 MWh/kgU se obtin, in medie, dupa 115 FPD.

7.2 EFECTE DE REACTIVITATE PE TERMEN LUNG
Vom pune in evidenta ratele de iradiere ale izotopilor fisili U-235 si Pu-239 si efectul
lor asupra reactivitatii combustibilului.
7.2.1 Rata de ardere pentru U-235
Rata de disparitie a U-235 prin absorbtie de neutroni este data de ecuatia:
u = u E =
5 5 5
5
a a a
N
dt
dN
o
(7.1)
Solutia ecuatiei va fi:

t
a
e N t N
u
=
5
05 5
) (
o

(7.2)
ceea ce inseamna ca scaderea concentratiei nucleelor de U-235 este exponentiala (Figura 7.1).


Figura 7.1 Scaderea exponentiala a concentratiei de U-235


7.2.2 Rata de evolutie pentru Pu-239
Pu-239 se formeaza prin reactia de captura a neutronului in U-238, urmata de 2
dezintegrari beta succesive. Deci rata de formare va fi:

a8
= N
8

a8
,
unde N
8
este concentratia volumica a U-238, concentratie ce ramane aproximativ constanta
datorita ratei scazute de disparitie (
a8
= 2.7 b).
Exista 2 cai de disparitie a Pu-239:
- prin absorbtia neutronilor (producand fisiuni sau Pu-240)
- prin dezintegrare ,
dar, intr-un flux de neutroni tipic pentru un reactor de putere ( 10
14
n/cm
2
s), rata de
disparitie prin dezintegrare este neglijabila in raport cu rata de disparitie prin absorbtie de
neutroni. Deci rata de disparitie a Pu-239 va fi:
N
9

a9

In concluzie viteza de variatie a concentratiei volumice a nucleelor de Pu-239 este data de
ecuatia:
u u =
9 9 8 8
9
a a
N N
dt
dN
o o
(7.3)
a carei solutii va fi:
( )
t
a
a a
e
N
t N
u
=
9
1 ) (
9
8 8
9
o
o
o

(7.4)
In graficul evolutiei concentratiei izotopului fisil Pu-239 (Figura 7.2) valoarea de echilibru va
fi:

9
8 8
9
a
a
EQ
N
N
o
o
=


Figura 7.2 Evolutia izotopului Pu-239

Initial, rata de crestere a Pu-239 este mare deoarece termenul de disparitie este, la inceput,
mic. Pe masura ce creste durata iredierii, creste si termenul de disparitie si, astfel, rata de
crestere a Pu-239 scade, pana cand, in final, rata de crestere devine nula, concentratia Pu-239
ramanand constanta, egala cu valoarea de echilibru.
Asa cum s-a aratat in modulele precedente, o parte din absorbtiile in Pu-239 (cca 27%)
vor produce izotopul Pu-240 care nu este fisil si are o sectiune de captura a neutronului destul
de mare (290 b). Din fericire, captura neutronului in Pu-240 produce izotopul fisil Pu-241.
Contributia pozitiva in reactivitate a Pu-241 nu este foarte importanta pentru ca pe perioada
tipica de iradiere a combustibilului in reactor se produc cantitati relativ scazute ale acestui
izotop.

7.2.3 Schimbari in reactivitatea combustibilului in functie de gradul de
ardere
Figura 7.3 prezinta evolutia izotopilor fisili U-235, Pu-239 si Pu-241 in functie de
iradiere. In figura sunt indicate gradele de ardere la descarcare pentru diverse tipuri de zona
activa. Mentionam faptul ca gradele de ardere la descarcare la un reactor CANDU 600 sunt
diferite pe regiuni diferite ale zonei active si sunt cuprinse intre cca. 1.5 n/kb (regiunea
exterioara) si cca. 2 n/kb (regiunea interioara).


Figura 7.3 Concentratia izotopilor fisili in functie de iradiere
Cele mai importante elemente care influenteaza reactivitatea zonei active in cursul
iradierii dunt prezentate in Figura 7.4.


Figura 7.4 Variatia reactivitatii in functie de gradul de ardere

Initial, asa cum este indicat de curba combinata (U-235 + Pu-239), contributia pozitiva
in reactivitate a generarii Pu-239 este mai mare decat cea negativa datorata disparitiei treptat a
U-235, astfel ca rezultatul global este de crestere a reactivitatii. Desi doar 8 nuclee de Pu-239
se produc la disparitia a 10 nuclee de U-235, sectiunea mai mare de fisiune a Pu-239 (742 b
pentru Pu-239 fata de 580 b pentru U-235) face ca acesta sa depaseasca in efect scaderea U-
235. Pe masura ce creste iradierea, rata de producere a Pu-239 scade, cresterea acestuia
nereusind sa mai compenseze scaderea U-235. In consecinta, curba reactivitatii globale incepe
sa scada.
Generarea de Pu-240 duce la o scadere constanta a reactivitatii totale, partial
compensata de producerea izotopului fisil Pu-241. Formarea continua a produsilor de fisiune,
puternic absorbanti de neutroni, aduce o reactivitate negativa ce creste pe masura iradierii
combustibilului. Mentionam ca in aceasta analiza nu a fost luata in considerare contributia
produsului de fisiune Xe-135. Datorita importantei sale in controlul reactorului, Xe-135 va fi
tratat mai tarziu, in mod detaliat.
Rata de crestere a unui produs de fisiune este data de marimea sectiunii microscopice
de absorbtie a neutronilor. Rezulta ca izotopii cu sectiuni mari de absorbtie isi vor atinge
concentratia de echilibru mai repede. Scaderea initiala abrupta a curbei reactivitatii produsilor
de fisiune se datoreaza acestor izotopi, in special Sm-149 (cu
a
= 42000 b). Cazul acestor
produsi de fisiune va fi dezvoltat odata cu cel al Xe-135. Variatia graduala, relativ lenta a
curbei reactivitatii produsilor de fisiune se datoreaza celor cu sectiune mica de absorbtie a
neutronilor.
Efectul net al tuturor contribuitorilor este dat de curba Total. Scaderea initiala a
curbei (ce va dura cateva zile) se datoreaza efectului predominant al formarii Sm-140. Odata
ce acesta isi atinge echilibrul, contributiile pozitive ale U-235 si ale Pu-239 mentin cresterea
reactivitatii pana la o iradiere de cca. 1 n/kb. Dincolo de acest punct, reactivitatea scade pe
masura ce concentratia izotopului U-235 scade, rata de crestere a Pu-239 scade, odata cu
apropierea sa de echilibru, iar produsele de fisiune si Pu-240 se formeaza in mod consistent in
combustibil. Izotopul fisil Pu-241 reduce rata de scadere a reactivitatii dar nu reuseste sa o
compenseze. La un moment dat este, deci, necesar sa inlocuim combustibilul ars cu cel
proaspat. Aspectele practice ale activitatii de realimentare vor fi discutate in paragrafele
urmatoare.

Un alt mod de a urmari ce se intampla intr-un fascicul de combustibil ca rezultat al
iradierii il reprezinta analiza evolutiei factorului k

in functie de gradul de ardere. Variatia lui

k

si a celor 4 factori care-l compun este prezentata in Figura 7.5.

Se observa, in primul rand, ca nu apar modificari detectabile, nici in factorul de fisiuni
rapide () nici in probabilitatea evitarii absorbtiei la rezonanta (p). Era de asteptat acest lucru
intrucat cei doi factori depind de concentratia de U-238 care se modifica foarte putin pe durata
rezidentei combustibilului in reactor (ramane, aproximativ constanta, in jurul lui 99%).
Modificarea cea mai importanta apare in factorul de reproducere (). Ne amintim din
sectiunea 5.2:
) (
) (
fuel
fuel
a
f
E
E
=v q
Scadera abrupta in se datoreaza acumularii produsului de fisiune Sm-149 care isi va atinge
concentratia de echilibru in cateva zile. Apoi, valoare lui creste treptat datorita formarii Pu-
239 care depaseste scaderea U-235. Dupa ce atinge un varf (peak), curba incepe sa
descreasca datorita scaderii in continuare a U-235, incetinirii cresterii Pu-239 si a formarii Pu-
240 si a produsilor de fisiune (efectul Xe-135 nu este luat in considerare aici).
Factorul de utilizare termica (f) prezinta o usoara crestere datorita cresterii absorbtiilor
in combustibil fata de materialele de structura (formarea Pu-239, Pu-240, Pu-241 duce la
cresterea absorbtiilor in combustibil).

In Figura 7.5 sunt prezentate si evolutiile lui k si k

. Forma ambelor urmeaza curba lui

. Intrucat iradierea combustibilului nu afecteaza scurgerile, cele 2 curbe vor fi aproape
identice, dar deplasate una fata de cealalta: curba lui k va fi mai jos fata de k

cu cca. 30 mk.


Figura 7.5 Variatia factorilor de multiplicare k si k

in functie de iradiere

Deoarece evolutia pe termen lung a reactivitatii este de scadere, rezulta ca, la un
moment dat, reactivitatea combustibilului se consuma si va fi nevoie ca acesta sa fie
inlocuit cu unul proaspat.
In mod normal, reactorul este proiectat sa functioneze la Full Power (FP) cu o mica
rezerva pozitiva de reactivitate (5 mk) pe langa cea care ofera capabilitatea de compensare a
xenonului (xenon-override). Figura 7.6 arata excesul de reactivitate peste nivelul tinta
(excesul de reactivitate este compensat prin mentinerea unei cantitati mici de otrava in
moderator). Se observa ca, pentru a mentine tinta de reactivitate, realimentarea cu combustibil
a inceput dupa 180 FPD. Privit din aceasta perspectiva, se poate spune ca, dupa cca 180 FPD,
reactorul a atins configuratia de echilibru. Configuratia anterioara se numeste de zona activa
proaspata.
Dupa atingerea echilibrului, reactorul este realimentat zilnic, cu o medie de 16
fascicule per FPD (8 fascicule x 2 canale/FPD) pentru a adauga reactivitate egala cu cea
pierduta prin ardere. Gradul de ardere mediu la descarcare este mai mare decat ar sugera
Figura 7.5 deoarece ea descrie o zona activa ce se arde uniform. In realitate, in zona activa
exista o mixtura de fascicule cu diverse grade de ardere. Fasciculele care se afla aproape de
momentul descarcarii au grade de ardere mai mari decat ar permite arderea uniforma.
Deficitul de reactivitate adus de fasciculele cu grade mari de ardere (aproape de descarcare)
este compensat de fasciculele din zona activa cu grade de ardere sub medie.



Figura 7.6 Reactivitatea zonei active in functie de ardere


7.3 EFECTUL GRADUL DE ARDERE ASUPRA CINETICII
REACTORULUI

Principalul efect al arderii combustibilului asupa cineticii este dat de modificarea
fractiei globale a neutronilor intarziati pe masura ce U-235 dispare si Pu-239 se formeaza.
Fractia neutronilor intarziati () este 0.7% pentru U-235 si de 0.23% pentru Pu-239. Pe
masura ce combustibilul se arde, scade, ducand la modificarea vitezei de raspuns a reactorul
la schimbarile de reactivitate. Aceste aspecte vor fi discutate in Modulul 8.

7.4 FUEL MANGEMENT ASPECTE PRACTICE

Inginerul responsabil cu realimentarea reactorului (fuel engineer) trebuie sa
optimizeze ciclul combustibilului: maxim de putere termica la costuri minime de
combustibil, evitand supraputerile pe combustibil si distributiile asimetrice de flux.
Diverse coduri de calcul au fost create pentru urmarirea, prin simulari off-line, a
istoriei de putere a fasciculelor in zona activa. Sunt calculate, printre altele, distributiile axiale
si radiale de putere, gradele de ardere ale fasciculelor, excesul de reactivitate disponibil. Fuel
engineer utilizeaza output-urile acestor programe pentru a decide lista canalelor ce trebuie
realimentate. Urmatoarele criterii trebuie urmarite in procesul de selectie a canalelor pentru
realimentare:
1. descarcarea fasciculelor de combustibil cu gradul de ardere cel mai ridicat,
2. castig de reactivitate ridicat per canal realimentat,
3. evitarea realimentarii in regiunile cu putere ridicata pentru a minimiza reducerile de
putere,
4. pastrarea simetriei radiale si axiale a fluxului de neutroni,
5. numar de canale egale realimentate pe zonele de control cu lichid,
6. realimentare echilibrata de pe ambele fete ale reactorului,
7. efectele realimentarii asupra canalelor vecine,
8. cerinte speciale pentru realimentarea fasciculelor experimentale,
9. prioritate pentru canalele ce contin defecte de combustibil,
10. mentinerea marjei de declansare (margin to trip).

Odata ce canalele au fost realimentate, se introduc datele necesare pentru urmatoarea
simulare cu codul de calcul. Este urmarita si mentinuta, astfel, istoria zonei active.







ELEMENTE DE
FIZICA REACTORULUI
CANDU 600

MODULUL 6

Raspunsul puterii reactorului la
schimbarile de reactivitate
8.1 FACTORII CE AFECTEAZA REACTIVITATEA REACTORULUI IN
OPERARE

In conditii de operare, reactivitatea reactorului poate fi modificata in multe moduri,
cele mai importante fiind:
i. Operarea sistemelor de control al reactorului
ii. Schimbari in temperatura diverselor componente ale reactorului (prin modificari ale
puterii reactorului, de exemplu)
iii. Formarea produsilor de fisiune in combustibil
iv. Schimbari in compozitia combustibilului datorita arderii

In acest modul se va analiza raspunsul reactorului la schimbari de reactivitate induse de
operarea sistemelor de control al reactorului.

8.2 RASPUNSUL FLUXULUI (PUTERII) LA MODIFICARI IMPUSE
ALE REACTIVITATII

8.2.1 Variatie treapta a reactivitatii
Plecand de la un reactor care functioneaza la echilibru (k=1), sa presupunem ca
factorul de multiplicare este adus brusc la valoarea 1+k si mentinut aici. Cu alte cuvinte, se
impune, pentru reactivitate, o crestere treapta de valoare k (Fig. 8.1). Ne vom limita, initial,
la valori k << . (unde este fractia de neutroni intarziati)


Figura 8.1 Variatie treapta a reactivitatii


Studiul evolutiei in timp a reactivitatii reactorului poarta numele de cinetica
reactorului. Sa ne reamintim ca fluxul de neutroni este dat de relatia:
= nv
iar puterea neutronica reactorului este proportionala cu fluxul, adica:
P ~
f
VE
unde:

f
este sectiunea macroscopica de fisiune,
V este volumul reactorului,
E este energia medie produsa la o fisiune.
Nota: Puterea neutronica este puterea produsa prin procesul de fisiune. In prezenta analiza,
vom ignora puterea termica produsa prin dezintegrarea produsilor de fisiune.
Ne reamintim relatia care defineste factorul de multiplicare:
precedenta generatia din neutroni de numarul
generatie o din neutroni de numarul
k =
Intervalul de timp dintre doua generatii succesive este timpul mediu viata al neutronului ( l ),
adica timpul scurs dintre momentul nasterii neutronului la fisiune si momentul absorbtiei din
nou in combustibil, dupa termalizare si difuzie. Din definitia lui k, rezulta ca variatia densitatii
de neutroni, in cursul unei generatii, este:
n = kn n
Avand in vedere ca timpul in care are loc aceasta modificare este l , rezulta ca rata de variatie
a densitatii de neutroni va fi:
k
l
n
k
l
n
l
n n k
t
n
A = =

=
A
A
) 1 (
Solutia aceste ecuatii este:

t
l
k
e n t n

A
=
0
) ( ,
unde: n(t) este densitatea neutronilor la momentul t,
n
0
este densitatea neutronilor la momentul initial.
Intrucat puterea neutronica P este proportionala cu densitatea de neutroni (prin intermediul
fluxului), rezulta ca evolutia acesteia dupa o insertie de reactivitate de tip treapta k va avea o
evolutie exponentiala:

t
l
k
e P P

A
=
0

(8.1)
8.2.2 Perioada reactorului
Parametrul cel mai convenabil pentru evaluarea ratei de variatiei a puterii dupa o
insertie de reactivitate este perioada reactorului - , definita ca timpul necesar pentru
cresterea puterii de e ori (e=2.7183).
Conform definitiei:
t
t
l
k
e P P e P
A
= =
0 0
) ( Deci t
A
=
l
k
1 si perioada reactorului va fi:

k
l
A
= t .
(8.2)
Ecuatia puterii neutronice poate fi scrisa, in functie de perioada reactorului:

t
t
e P t P =
0
) (
(8.3)
Capacitatea de control al reactorului depinde, in mod crucial, de faptul ca, la fisiune, o
mica fractie din neutronii produsi sunt intarziati. Pentru a ilustra importanta neutronilor
intarziati, sa evidentiem predictia ecuatiei 8.1, dedusa in ipoteza ca toti neutronii produsi la
fisiune sunt prompti, adica apar instantaneu, odata cu fisiunea.
Asa cum s-a mai precizat, timpul mediu de viata al neutronului intre doua generatii succesive
va fi dat de timpul necesar incetinirii si, apoi, difuziei acestuia pana la urmatoarea absorbtie in
combustibil. Pentru sistemele cu apa grea, timpul mediu de viata al neutronului este de cca.
1ms.
Sa presupunem ca are loc o insertie de reactivitate pozitiva k = 0.5mk. Conform
ecuatiei 8.2, perioada reactorului va fi:
s
k
l
2
0005 . 0
001 . 0
= =
A
= t
Intr-o secunda puterea reactorului ar creste cu un factor de e
0.5
=1.65. Daca insertia de
reactivitate ar fi de +5 mk atunci, intr-o secunda, puterea ar creste de 148 de ori.
Aceste doua exemple ilustreaza rapiditatea cu care ar creste puterea la insertii de
reactivitate mici, de ordinul 1 mk, in conditiile in care toti neutronii produsi din fisiune ar fi
prompti. Practic, reactorul nu ar putea fi controlat.
Din fericire, o parte din neutronii produsi la fisiune, desi o mica fractie, sunt
intarziati. Ei au un efect major in modificarea raspunsului reactorului la insertiile de
reactivitate. Vom evidentia efectul neutronilor intarziati prin modificarea timpului mediu de
viata al neutronului. Inlocuim valoarea corespunzatoare neutronilor prompti cu o valoare
calculata ca medie ponderata a timpului mediu de viata al neutronilor prompti si al neutronilor
intarziati. Avand in vedere ca timpul mediu de viata al unui neutron intarziat este de 13
secunde iar fractia acestora din totalul neutronilor de fisiune este de 0.7%, rezulta ca timpul
mediu de asteptare al tuturor neutronilor (prompti si intarziati), adica timpul mediu necesar
pentru nasterea neutronilor va fi (0.993 x 0s) + (0.007 13s) = 0.091 s. Asadar, luand in
considerare si neutronii intarziati, timpul mediu de viata al neutronilor intre doua generatii
succesive va fi dat de suma dintre timpul mediu de asteptare si timpul mediu de incetinire
si difuzie:
'
l = 0.091 s + 0.001s = 0.092 s. Cu aceasta noua valoare, perioada reactorului, la o
insertie de reactivitate de +0.5 mk, devine:
s
k
l
184
0005 . 0
092 . 0
'
= =
A
= t .
Deci, dupa o secunda, puterea reactorului va fi:
0
184 / 1
0
005 . 1 ) 1 ( P e P s P = = , care reprezinta
o crestere de 0.5%/s. Chiar si pentru o insertie de reactivitate mare (+5mk), cresterea de
putere va fi mica (5%/s). Asadar, existenta neutronilor intarziati are ca efect un raspuns mult
mai lent al puterii neutronice la insertiile de reactivitate, ceea ce permite controlul efectiv al
reactorului.

8.3 ANALIZA DETAILATA A EFECTULUI NEUTRONILOR
INTARZIATI
Utilizarea unui timp mediu de viata ponderat pe neutronii prompti si intarziati ofera o
predictie buna pentru raspunsul reactorului pe termen lung dar nu poate descrie corect
evolutia puterii imediat dupa insertia de reactivitate. De aceea trebuie efectuata o analiza
mai detaliata a comportarii neutronilor prompti si a celor intarziati.
Ca prima ipoteza simplificatoare de lucru, vom aproxima cele 6 grupe de neutroni
intarziati intr-una singura, cu un timp mediu de viata al neutronilor de 13 secunde.
Putem ilustra comportarea neutronilor folosind o schema simplificata, ca in figura 8.2.
Cei N neutroni din Generatia 1 sunt multiplicati intr-un ciclu, cu factorul de multiplicare k,
pana la kN. Din cei N neutroni initiali, o fractie sunt intarziati, ca si cum un numar Nk
neutroni intra intr-o banca de neutroni intarziati, urmand sa fie eliberati cu intarziere, iar
un numar Nk(1- ) neutroni apar imediat, ca neutroni prompti.


Figura 8.2 Procesul de multiplicare a neutronilor prompti si intarziati

Pentru simplificarea calculelor vom considera =0.1 (o valoare exagerat de mare in
raport cu 0.7%). Aceasta alegere nu va altera rezultatele calitative ale analizei. Vom pleca de
la un reactor critic, pentru care numarul de neutroni ramane constant de la o generatie la alta.
Pentru inceput vom construi o diagrama care sa prezinte modul in care se obtine mentinerea
constanta a densitatii de neutroni. Figura 8.3 prezinta bilantul neutronilor pentru un reactor
critic.


Figura 8.3 Bilantul de neutroni pentru un reactor critic

Din cei 1000 de neutroni ai Generatiei 2, 900 sunt prompti iar 100 provin din banca
precursorilor de neutroni intarziati. In acelasi timp, 100 de fisiuni produse de neutronii din
generatia precedenta vor conduce la generarea precursorilor de neutroni intarziati, adica
putem considera ca 100 de neutroni sunt depozitati in banca precursorilor pentru a fi
eliberati mai tarziu. Concentratia de neutroni in banca precursorilor ramane, deci, constanta
intrucat 100 de neutroni din banca ce alimenteaza Generatia 2 sunt inlocuiti cu 100 de
potentiali neutroni care intra in banca.
Acum sa vedem ce se intampla daca apare brusc o insertie pozitiva de reactivitate in
reactor. Vom considera, pentru usurinta calculelor, k = 50mk = 0.05 (k trece de la 1 la 1.05).
Asa cum am vazut mai devreme, de la o generatie la alta numarul de neutroni creste de la N la
kN. Dintre acestia, kN(1-) apar ca neutroni prompti iar kN sunt depozitati in banca de
precursori, pentru a fi eliberati mai tarziu. De mentionat ca rata cu care banca precursorilor
alimenteaza sistemul cu neutroni nu se va modifica pe un interval de timp de ordinul duratei
dintre 2 generatii succesive (1ms) deoarece numarul de neutroni care intra din banca in sistem
reflecta o concentratie a precursorilor acumulata inainte de aparitia insertiei de reactivitate.
Datorita constantei mari de timp a bancii precursorilor (timpul mediu de viata al neutronilor
intarziati este de 13 s), va trece un timp relativ lung (multe generatii) pana cand rata de
eliberare a neutronilor din banca precursorilor va reflecta cresterea ratei de alimentare a
acesteia. Cu aceste precizari facute, sa urmarim ce se intampla cu cei N = 1000 neutroni
initiali, de-a lungul primelor cateva generatii dupa insertia de reactivitate.




Figura 8.4 Raspunsul initial la insertia de reactivitate

Din diagrame se evidentiaza doua aspecte:
1. Desi rata de alimentare a bancii precursorilor creste, rata de eliberare a
neutronilor din banca ramane constanta deoarece intervalul de timp acoperit de cele 3
diagrame este foarte scurt (3 generatii, deci 3 ms).
2. Desi densitatea de neutroni creste rapid, rata de crestere scade (+45, +43, +40 in cele 3
generatii succesive). Aceasta deoarece, de la o generatie la alta, din ce in ce mai multi
neutroni din fisiune sunt stocati in banca precursorilor, nefiind eliberati catre
sistem cu aceiasi rata.
Rezulta ca, dupa un timp relativ lung (cca. 1000 generatii, adica 1 s), rata de crestere a
densitatii de neutroni din sistem devine zero. Situatia dupa 1000 de generatii este
prezentata in Figura 8.5.



1900

Figura 8.5 Starea sistemului dupa un numar mare de generatii

Cu alte cuvinte, dupa 1 secunda de la insertia de reactivitate, apare o crestere importanta a
puterii reactorului (in cazul nostru, cu un factor de 2). Aceasta crestere rapida initiala poarta
numele de salt prompt (prompt jump) (Figura 8.6). Calculul matematic detailat da pentru
factorul de salt prompt expresia
k A |
|
(in cazul de fata: 2
05 . 0 1 . 0
1 . 0
=

).
Dupa crestere rapida initiala, puterea neutronica tinde sa-si limiteze cresterea,
reflectand rata mai mare a eliberarii de neutroni din bancul precursorilor. Expresia
matematica a perioadei cu care are loc cresterea exponentiala a puterii neutronice pe termen
lung, dupa saltul prompt, este:
k
k
A
A
=

|
t ,
(8.5)
unde este constanta de dezintegrare a precursorilor de neutroni intarziati (aprox. 0.08s).
In concluzie, evolutia puterii neutronice, in aproximatia saltului prompt, este data de
relatia:
t
|
|
t
e
k
P t P
A
=
0
) (
(8.6)
unde
k
k
A
A
=

|
t ,
adica:
t
k
k
e
k
P t P

A
A
A
=
|

|
|
0
) (
(8.7)







Figura 8.6 Aproximatia saltului prompt

Ca un exemplu al aplicarii aproximatiei saltului prompt, sa consideram un reactor
critic care sufera o insertie de reactivitate = +0.5mk. Daca puterea initiala este de 500 MW,
care va fi puterea dupa 10 secunde ?
Perioada reactorului va fi: s
k
k
162
0005 . 0 08 . 0
0005 . 0 007 . 0
=

=
A
A
=

|
t .
Factorul de salt prompt va fi: 077 . 1
0005 . 0 007 . 0
007 . 0
=

=
A k |
|

Deci, dupa 10 secunde, puterea neutronica va fi:
MW e P 573 077 . 1 500 ) 10 (
162
10
= =

Existenta saltului prompt are implicatii importante pentru aspectele de securitate
nucleara. Chiar si pentru insertii mici de reactivitate pozitiva, se observa ca pot apare cresteri
nedorite ale puterii neutronice. Din acest motiv, reactorul trebuie proiectat astfel incat sa se
limiteze valorile posibilelor insertii pozitive de reactivitate.
Inainte de a trece mai departe, ar fi util sa comparam predictiile diferitelor modele de
cinetica a reactorului. Figura 8.7 prezinta o astfel de comparatie pentru k = 0.5 mk.
Diagrama de sus prezinta comparatia dintre predictiile aproximatiei saltului prompt (Prompt
Jump Formula) si predictiile modelului ce utilizeaza timpul mediu de viata ponderat intre
neutronii prompti si intarziati - aproximatia timpului mediu de viata (Average Lifetime
Approximation). Se observa ca aproximatia timpului mediu de viata prezice destul de bine
raspunsul reactorului pe termen lung, insa esueaza in evidentierea saltului initial (prompt). In
diagrama de jos este reprezentata si predictia data de modelul neutronilor prompti (Prompt
Only). Se observa ca modelul da predictii foarte departe de realitate (Actual Power
Increase). Cea mai aproape de realitate ramane aproximatia saltului prompt.


Figura 8.7 Evolutia puterii dupa o insertie de reactivitate k = +0.5 mk (combustibil proaspat)

8.3 CRITICITATEA PROMPTA
Pana acum, in analiza noastra, am restrictionat insertia pozitiva de reactivitate la valori
mici (k << ). Sa vedem, in continuare, care sunt efectele unei insertii de reactivitate
pozitiva de ordinul lui . Ne intoarcem la exemplul in care am folosit = 0.1 si sa introducem
o reactivitate k = 150 mk = 0.15. In aceste conditii, plecand de la N = 1000 neutroni initiali,
in generatia urmatoare vom avea un numar de:
kN(1-) = 1.15 X 1000 X 0.90 = 1035
Reactorul devine supracritic doar cu neutronii prompti, fara sa trebuiasca sa astepte
neutronii intarziati. Reactorul care suporta o insertie de reactivitate pozitiva k = este numit
prompt critic. Pentru o zona activa proaspata (doar U-235 ca material fisil) va deveni prompt
critic la o insertie de reactivitate k = 0.007 (7 mk). In aceste conditii, perioada reactorului va
deveni mai mica de 1s (Figura 8.8).
De remarcat faptul ca, pe masura ce ne apropiem de conditiile de criticitate prompta,
nu apare o modificare abrupta a curbei perioadei reactorului in functie de insertia de
reactivitate. Cu cat k se apropie de , cu atat reactorul devine din ce in ce mai putin
dependent de neutronii intarziati, astfel incat perioada descreste lent catre punctul de
criticitate prompta si dincolo de el.
Pragurile de declansare pentru Sistemul de Oprire Rapida #1 SOR#1 (perioada =
10s) si pentru Sistemul de Oprire Rapida #2 SOR# (perioada = 4s) sunt, de asemenea,
indicate in Figura 8.8. Aceste praguri sunt fixate, bineinteles, sa opreasca reactorul la rate
mult mai mici decat cele corespunzatoare criticitatii prompte.
Figura 8.8 ilustreaza curba perioada reactor-insertie de reactivitate si pentru un reactor
avand ca material fisil U-238. Insertia de reactivitate pentru atingerea conditiilor de criticitate
prompta va fi, in acest caz, aprox. o treime din cea necesara unui reactor cu U-235, deoarece,
pentru U-239, =0.0023 (k=2.3mk), fata de U-235 pentru care =0.007 (k=7mk). Acest
fapt este foarte important pentru reactorul cu uraniu natural (CANDU-600). In cursul iradierii
combustibilului in zona activa, pe masura scaderii continutului de U-235, se formeaza U-239.
In consecinta, pentru zona activa la echilibru, valoarea efectiva a fractiei de neutroni intarziati
este = 0.005, comparativ cu = 0.007 pentru zona activa proaspata (ce contine, ca izotop
fisil, doar U-235). Deci reactorul devine din ce in ce mai sensibil la insertia de reactivitate
pozitiva, pe masura ce se trece de la zona activa proaspata catre echilibru. Avand in vedere
acest fapt, rezulta ca, la proiectarea reactorului, evaluarea pragurilor de declansare ale
sistemelor de securitate nucleara se va face pe configuratia de echilibru a zonei active.



Figura 8.8 Relatia dintre insertia de reactivitate si perioada reactorului