Capitolul 3

Sisteme energetice nucleare

3.1. Filiere energetice nucleare

Ciclurile şi schemele termice corespunzătoare pentru CNE depind de tipul reactorului

nuclear, respectiv de filiera de obţinere a energiei prin fisiune nucleară:
filiera = combustibil nuclear + moderator + agent de răcire.
Cele mai utilizate filiere de obţinere a energiei electrice în centrale nucleare sunt cele care
utilizează ca agent de răcire apa obişnuită (LWR) sau apa grea (HWR), în variantele cu apă în
fierbere (cu un singur circuit - BWR) sau cu apă sub presiune (cu două circuite - PWR,
PHWR)
Tabelul 3.1. Principalele filiere pentru CNE
CNE Semnificaţie Combustibil Agent răcire Moderator

BWR Reactor cu apă în fierbere UO2 îmbogăţit apă uşoară apă uşoară
PWR Reactor cu apă sub presiune UO2 îmbogăţit apă uşoară apă uşoară
PHWR Reactor cu apă grea sub presiune UO2 natural apă grea apă grea
GCR Reactor răcit cu gaz U metalic CO2 grafit
AGR Reactor avansat răcit cu gaz UO2 îmbogăţit CO2 grafit
FBR Reactor rapid UO2+PuO2 Na -
HTGR Reactor răcit cu gaz la temp. înalte UO2 He grafit
LWGR Reactor răcit cu apă şi moderator UO2 apă uşoară grafit
grafit
SGHWR Reactor răcit cu apă în fierbere şi UO2 apă uşoară apă grea
moderator apă grea

Tabelul 3.2. CNE în exploatare

Tip Reactor Tări importante Nr. GWe Combustibil Răcire Moderator
Pressurised Water Reactor SUA, Franţa,
265 251.6 UO2 îmb apă apă
(PWR) (VVER) Japonia, Rusia, China
Boiling Water Reactor SUA, Japonia,
94 86.4 UO2 îmb apă apă
(BWR) Suedia
Pressurised Heavy Water
Canada 44 24.3 UO2 natural apă grea apă grea
Reactor 'CANDU' (PHWR)
natural U
Gas-cooled Reactor (AGR &
Anglia 18 10.8 (metal), CO2 grafit
Magnox)
UO2 îmb
Light Water Graphite
Rusia 12 12.3 UO2 îmb apă grafit
Reactor (RBMK)
Fast Breader Neutron sodiu
Japonia, Rusia 2 1.0 PuO2 şi UO2 none
Reactor (FBR) lichid
Altele Rusia 4 0.05 UO2 îmb apă grafit
TOTAL 439 386.5
GWe = puterea brută,
Sursa: Nuclear Engineering International Handbook 2010

1
 a. b. c.
Fig. 3.1. Scheme termice ale CNE
a – un circuit; b – două circuite; c – trei circuite
1 – Reactor nuclear; 2 – TA; 3 – GE; 4 – Condensator; 5 – Pompă de alimentare;
6 – Pompă de circulaţie; 7,8 – GA (schimbător de căldură)

Prin reacţia de fisiune nucleră în lanţ se obţin în reactor mari cantităţi de energie (căldură),
care este preluată de un agent de răcire (tabelul 3.1). Acesta poate lucra direct în turbină în
schemele cu un circuit sau poate ceda căldura unui alt agent de lucru care se va destinfe în
turbină în schemele cu două circuite.
a) Scheme cu un singur circuit (fig. 3.1.a) – Aferentă filierelor BWR, HTGR
Fluidul de lucru în turbină este agentul de răcire al reactorului. Datorită radioactivităţii sale
soluţia necesită măsuri speciale de etanşare şi protecţie. Ca urmare:
- etanşările terminale ale turbinei vor fi alimentate cu abur neradioactiv provenit de la un
generator special;
- degazarea se va face, de regulă, în condensator pentru a limita, prin absenţa degazorului,
volumul de fluid radioactiv din circuitul regenerativ.
- în circuitul regenerativ condensul secundar se va recupera în cascadă, evitându-se
problemele de etanşare ale pompelor necesare soluţiei cu reintroducerea condensatului în
circuitul principal.
Majoritatea acestor instalaţii utilizează reactoare răcite cu apă uşoară (naturală) care
furnizează turbinei abur saturat cu: p0 = 55...70 bar, t0 = sat.
Există şi posibilitatea obţinerii de abur supraîncălzit, îndeosebi la reactoarele moderate cu
grafit şi răcite cu apă uşoară, dar dificultăţi tehnice şi raţiuni de siguranţă fac ca aceste scheme
să nu fie utilizate.
În cazul reactoarelor răcite cu gaze, schema termică cu un singur circuit se justifică numai
dacă temperatura gazelor la ieşirea din reactor este ridicată. Ca urmare se utilizează reactoare
de tip HTGR, răcite cu heliu, temperatura de ieşire din reactor fiind de circa t0=750...800 0C ,
cu tendinţe de creştere în viitor spre 1000...1200 °C, iar presiunea p0 = 30...60 bar.
b) Scheme cu două circuite (fig. 3.1.b). Aferentă filierelor PWR şi PHWR
Sunt schemele cele mai utilizate, aplicabile oricărui agent de răcire a reactorului. În circuitul
primar fluidul de lucru este radioactiv, iar in circuitul secundar, în care se găseşte turbina cu
abur fluidul de lucru (aburul) nu este radioactiv. Generatorul de abur este interfaţa dintre cele
două circuite. Parametrii aburului la intrarea în turbină sunt p0= 40...60 bar, t0= sat, (tab.
3.3).
c) Scheme cu trei circuite (fig. 3.1.c). Aferentă filierei FBR
Sunt caracteristice reactoarelor cu neutroni rapizi, răciţi cu metale lichide, sodiu, potasiu sau
săruri de sodiu şi potasiu. Circuitul primar, cu sodiu radioactiv, este la o presiune medie şi
temperaturi de 550...600 °C, circuitul secundar cu sodiu este la o presiune mai mare şi
temperaturi cu 20...35 °C mai mici, iar circuitul terţiar, cu abur, are parametrii apropiaţi de ai
CTE cu o supraîncălzire intermediară.

2
 Tabelul 3.3. Parametrii aburului viu pentru diferite filierele ale CNE

Tip CNE Abur-viu Observaţii

p0 [bar] ; t0[°C]
GCR 30...60 ; ∼ 400 neperformant în comparaţie cu ciclul cu
abur
PWR ; PHWR 40....60 ; sat foarte utilizate
BWR ; SGHWR 55....70 ; sat Utilizate
AGR 130...140 ; 535;565 ciclu apropiat de al CTE clasice fără
supraîncălzire intermediară
HTGR ; FBR 140...200 ; 535;565 ciclu apropiat de al CTE clasice cu
supraîncălzire intermediară

3.2. Ciclurile termice ale instalaţiilor de turbine nucleare

La stabilirea parametrilor ciclului intervin considerente privind caracteristicile fizico-

chimice ale reactorului, costul acestuia, combustibilul nuclear etc.
Ciclul termodinamic al CNE în care fluidul de lucru în turbină este aburul saturat este
ciclul Rankine. Temperatura iniţială a aburului este:
- temperatura de saturaţie la reactoarele răcite cu apă
- 535 0C sau 565 0C la reactoarele răcite cu gaze, limitată din considerente de material.
Presiunea iniţială a aburului variază în domeniul (40 ÷ 75) bar.
Presiunea finală, după destinderea în turbină (la condensator) se stabileşte la fel ca la ciclurile
clasice.
Majoritatea instalaţiilor de turbine cu abur pentru CNE lucrează cu abur saturat.
Ca urmare destinderea aburului în turbină porneşte dintr-un punct aflat pe curba de saturaţie
sau imediata sa vecinătate şi se desfăşoară în domeniul aburului umed. În corpul de înaltă
presiune al turbinei se atinge umiditatea limită la presiuni relativ ridicate, de circa (4÷12) bar.
Pentru a putea destinde aburul în continuare, până la presiunea de condensare, sunt necesare
măsuri de reducere a umidităţii. În acest scop după evacuarea din CIP se practică separarea
mecanică exterioară a apei din abur, urmată de supraîncălzirea aburului. În plus, metodele de
separare mecanică internă la nivelul treptelor de turbină, permit reduceri substanţiale ale
umidităţii.

Fig. 3.2. Ciclul teoretic al TA pentru CNE.

3
 Faţă de ciclul clasic supraîncălzirea intermediară nu se face în generatorul de abur ci
într-un schimbător de căldură în care se utilizează ca agent cald abur viu (fig. 3.3.c
supraîncălzire într-o treaptă) sau abur viu şi abur extras pe la o priză fixă din corpul de înaltă
presiune (fig. 3.3.d – supraîncălzire în două trepte).
Temperatura de supraîncălzire este t si = t 0 − (15 0 ÷ 40 0 ) [0C].
Faţă de ciclul clasic, supraîncălzirea intermediară în ciclurile turbinelor cu abur umed
nu duce la creşterea randamentului termic al ciclului. Acest lucru se explică prin faptul că
utilizând ca agent cald aburul viu, temperatura termodinamică medie a zonei ciclului aferentă
supraîncălzirii intermediare este mai mică decât a ciclului de bază (fig. 3.2). Prin deplasarea
destinderii în zona aburului supraîncălzit cresc randamentul primelor trepte din CJP şi căderea
de entalpie totală, astfel încât randamentul efectiv al turbinei şi puterea cresc.
Presiunea optimă de separare–supraîncălzire intermediară este psi = (0,18 ÷ 023) p0.
Alegerea presiunii intermediare influenţează distribuţia treptelor între corpuri, gabaritul
turbinei şi al separatorului-supraîncălzitor, şi în final costul acestora.

Fig. 3.3. Scheme de separare-supraîncălzire intermediară:

a – separare mecanică exterioară; b – separare mecanică exterioară în două trepte; c – separare mecanică şi
supraîncălzire într-o treaptă; d - separare mecanică şi supraîncălzire în două trepte; e – două trepte de separare mecanică
şi o treaptă de supraîncălzire, cu corp intermediar de medie presiune.

3.3. CNE Cernavodă

La CNE Cernavodă funcţionează două grupuri energetice puse în funcţiune în anii

1996 şi 2007 cu puterea unitară de 706,5 MW.
Reactorul de la CNE Cernavoda este de tip CANDU 600-PHWR.
(CANadian Deuterium Uranium 600-Pressurized Heavy Water Reactor),
Reactorul CANDU "arde" uraniul natural, utilizând apa grea de puritate nucleara
(conţinut izotopic D2O peste 99,75%) ca moderator si agent de răcire, in doua sisteme
independente, separate, in circuit închis.
Sistemul CANDU se caracterizează prin performante deosebite in ceea ce priveşte
asigurarea securităţii nucleare. Astfel, sistemele tehnologice in care are loc reacţia de fisiune
si generarea produselor radioactive sunt amplasate in interiorul unei construcţii etanşe din
beton precomprimat (anvelopa reactorului). Reactorul CANDU este prevăzut cu doua sisteme
de securitate independente, capabile sa oprească reactorul in orice condiţii, iar volumul mare
de apa rece aflat in vasul "calandria" si in structura ce-l înconjoară contribuie la micşorarea
efectelor celor mai severe accidente.

4
 Echipamentele montate in centrală indeplinesc conditii de calitate foarte severe şi sunt
riguros urmărite în exploatare. Avarierea unei componente nu pericliteaza functionarea sigura
a centralei, deoarece toate componentele majore ale centralei sunt dublate. Aceasta inseamna
ca daca o componenta functioneaza defectuos o alta îi va lua locul. Totodata numeroase alte
componente sunt triplate.

Căldura produsă în reactor prin fisiune nucleară este preluată în circuitul primar de
agentul de răcire (apa grea), iar în circuitul secundar de apa uşoară prin 4 generatoare de abur.
Aburul saturat produs în aceste generatoare se destinde in turbină producând energia
mecanica necesara acţionării generatorului electric. Aburul destins în turbină este evacuat în
condensator unde este condensat, căldura latentă de condensare fiind preluată de apa de răcire
pompată din canalul Dunăre - Marea Neagră. Circuitul secundar este închis prin pomparea
condensatului către generatoarelor de abur .

1 Bare de combustibil 8 Maşină de încărcare reactor

2 Calandria (corpul reactorului) 9 Apă grea moderator
3 Bare de reglare 10 Tuburi de combustibil
4 Rezervor apă grea presurizat 11 Abur viu
5 Generator de abur 12 Apă alimentare
6 Pompă apă de alimentare 13 Clădirea reactorului – mediu contaminat
7 Pompă circulaţie apă grea
Fig. 3.4. Reactorul nuclear CANDU

Caracteristici tehnice
Circuitul primar
• fluid apă grea
• temparatură intrare/ieşire reactor 266 0C /310 0C
• presiune intrare/ieşire reactor 11,13 MPa / 9,89 MPa
• sarcina termică la GA 2064 MWt
• Numar canale de combustibil 380
• Presiunea (D2O) in circuitul primar 9,9 Mpa
• Temperatura la iesirea din circuitul primar 310 0C
• Numărul de generatoare de abur 4

5
 • Presiunea aburului saturat (H2O) 4,8 Mpa
• Cantitate de combustibil 93 t UO2

Circuitul secundar
• fluid abur saturat
• presiune/temperatură la intrarea în CIP 4,5 MPa / 260 0C
• Presiunea la condensator 0,042 bar
• debit 3758,152 t/h
• debit apă circulaţie la condensator 46 m3/s
• vid la condensator 4,2 kPa
• Puterea termică a reactorului 2180 MW
• Puterea electrică brută 706,5 MW
• Temperatura apei de alimentare 187,2 0C
• Consum servicii interne < 8%

Schema termică simplificată a turbinei cu abur umed N1C 700 de la CNE Cernavodă, cu
reactor de tip PHWR este prezentată în figura 3.6. Turaţia turbogeneratorului este de
1500 rot/min. Turbina are un corp de înaltă presiune în dublu flux, cu 10 trepte pe flux, şi trei
corpuri de joasă presiune în dublu flux, cu 8 trepte pe flux. La ieşirea din CIP se face
separarea mecanică a umidităţii şi supraîncălzirea intermediară a aburului într-o singură
treaptă, fiind prevăzute două aparate separatoare-supraîncălzitoare (SSI); agentul cald pentru
supraîncălzirea intermediară este aburul viu. Din corpurile de joasă presiune aburul este
evacuat într-un condensator comun.
Circuitul regenerativ este format din cinci trepte de preîncălzire, patru de joasă presiune
(incluzând şi degazorul) şi o treaptă de înaltă presiune.
Generatorul electric este cuplat direct cu turbina şi este un generator de curent alternativ cu
conexiunea statorică în stea.

Fig. 3.5. Centrala nuclearoelectrică

6
 Fig. 3.6. Schema termică a CNE Cernavodă

3.4. Caracteristicile turbinelor pentru CNE (cu abur umed) (ITA nucleare)

- au puteri mari şi foarte mari; între 200 şi 1750 MW;

- folosesc abur saturat, deci abur viu cu parametrii mai coborâţi decât turbinele clasice;
Ca urmare - căderile de entalpie în turbină sunt mai mici
- numărul de trepte al turbinei este mai mic
- pentru a obţine puteri mari sunt necesar debite mari de abur
- randamentul termic al ciclului este mai mic; randamentul efectiv al
ITA pentru CNE este în jur de 0,34, faţă de (0,4..0,47) la
centralele clasice;
- soluţia constructivă a turbinei este în mai multe corpuri, fiecare corp în dublu flux;
- la puteri mai mari de (700...1000 MW) turaţia este scăzută, 1500 rot/min;
la turaţii scăzute gabaritul şi greutatea turbinei cresc;
- fiind necesară separarea externă a umidităţii după destinderea în corpul de înaltă
presiune în schema termică este prezent separatorul-supraîncălzitor;
- supraîncălzirea intermediară se face cu abur viu (nu este retrimis aburul la GA);
- funcţionează în regim de bază.

1. Filiere cele mai utilizate de producere a energiei electrice in CNE.

2. Filiera CNE de la Cernavodă; explicaţi succint procesele termice si consecinţele utilizării
aburului saturat.
3. Caracteristicile turbinelor cu abur pentru CNE.