PROPULSIA

NUCLEARĂ

Proiect realizat de: Puia Valentina,

Nicolau Irina, Zamfir Denisa,
Caraman Ana
Propulsia Nucleară
Propulsia nucleară include o mare varietate de
metode de propulsie care utilizează o formă
de reacție nucleară ca sursă primară de
energie. Ideea utilizării materialului nuclear pentru
propulsie datează de la începutul secolului 20. În
1903 s-a emis ipoteza că materialul radioactiv, radiul,
ar putea fi un combustibil potrivit pentru motoare
pentru a propulsa mașini, avioane și bărci.H. G.
Wells a preluat această idee în lucrarea sa de ficțiune
din 1914 The World Set Free. Multe portavioane și
submarine folosesc în prezent reactoare nucleare
alimentate cu uraniu care pot oferi propulsie pentru
perioade lungi de timp fără realimentare. Există, de
asemenea, aplicații în sectorul spațial cu motoare
nucleare, termice și nucleare electrice, care ar putea
fi mai eficiente decât motoarele
rachetă convenționale.
2
Rachetele termice nucleare bimodale
efectuează reacții de fisiune nucleară similare
cu cele utilizate la centralele nucleare,
inclusiv submarinele. Energia este utilizată
pentru încălzirea propulsorului de hidrogen
lichid. Susținătorii navelor spațiale cu
propulsie nucleară subliniază că, la
momentul lansării, nu există aproape nicio
radiație eliberată din reactoarele nucleare.
Rachetele cu propulsie nucleară nu sunt
folosite pentru a se ridica de pe Pământ.
Rachetele termice nucleare pot oferi avantaje
mari de performanță în comparație cu
sistemele de propulsie chimică. Sursele de
energie nucleară ar putea fi, de asemenea,
utilizate pentru a furniza navei spațiale
energie electrică pentru operațiuni și
instrumente științifice.

3
 Reactor nuclear

Un reactor nuclear este o instalație tehnologică în

care are loc o reacție de fisiune nucleară în lanț în
condiții controlate, astfel încât să poată fi valorificată
căldura rezultată în urma procesului de fisiune.
Reactorii nucleari au trei tipuri de aplicații.
•Cea mai semnificativă aplicație comercială este
producerea de energie electrică sau de căldură
(termoficare, procese industriale).
•O altă aplicație este propulsia navală (în special
pentru scopuri militare).
•Există și reactori nucleari pentru cercetare unde
fascicolele de neutroni se folosesc pentru activități
științifice sau pentru producerea
de radioizotopi destinați utilizărilor civile (medicină,
industrie, cercetare), sau militare (arme nucleare).

4
 Schema simplificată a unui reactor
nuclear:
1. Bară pentru oprire de urgență;
2. Bare de control;
3. Combustibil;
4. Protecție radiologică;
5. Ieșirea vaporilor;
6. Intrarea apei;
7. Protecție termică.

5
C o m p o n e n te l e u n u i rea cto r n u c l ea r
Combustibilul nuclear: Reacția de fisiune în lanț are loc în
combustibilul nuclear. Aproape toți reactorii nucleari utilizează
uraniul drept combustibil. Reactorii comerciali, cu câteva
excepții, utilizează uraniul îmbogățit 2-5% în izotopul U235. Unii
reactori utilizează un combustibil ce conține pe lângă uranium și
plutoniu MOX, un alt element fisionabil. Combustibilul și
structura mecanică în care acesta este așezat formează zona
activă (inima) a reactorului.
Moderatorul: Moderatorul de neutroni este necesar pentru
încetinirea neutronilor rezultați din fisiune (neutroni termici)
pentru a le crește eficiența de producere a unor noi reacții de
fisiune. Moderatorul trebuie să fie un element ușor care permite
neutronilor să se ciocnească fără a fi capturați. Ca moderatori se
utilizează apa obișnuită, apa grea sau grafitul.

6
Agentul de răcire: Pentru a menține temperatura combustibilului
în limite tehnic acceptabile (sub punctul de topire) căldura
eliberată prin fisiune sau prin dezintegrarea radioactivă trebuie
extrasă din reactor cu ajutorul unui agent de răcire (apa
obișnuită, apa grea, dioxid de carbon, heliu, metale topite, etc).
Căldura preluată și transferată de agentul de răcire poate
alimenta o turbină pentru a genera electricitate.
Barele de control: Barele de control sunt realizate din material ce
absorb neutronii precum: borul, argintul, indiul, cadmiul si
hafniul. Ele sunt introduse în reactor pentru a reduce numărul
de neutroni și a opri reacția de fisiune când este necesar, sau
pentru a regla nivelul și distribuția spațială a puterii din reactor.
Alte componente: Unii reactori au zona activă învelită cu un
reflector care are scopul de a returna neutronii ce părăsesc
reactorul și a maximiza utilizarea lor eficientă. Adesea agentul
de răcire și/sau moderatorul au și rolul de reflector. Zona activă
și reflectorul sunt dispuse în interiorul unui vas rezistent la
presiune (vasul reactorului). Pentru reducerea nivelului
radiațiilor produse prin fisiune, zona activă este înconjurată de
ecrane groase ce absorb radiațiile: beton, apă obișnuită, plumb,
etc. Controlul și reglarea funcționării reactorului se realizează cu
ajutorul a numeroase instrumente și sisteme de suport logistic
care monitorizează (urmăresc) temperatura, presiunea, nivelul
de radiație, nivelul de putere și alți parametri.
7
 Cinetica reactorului nuclear
Reactorul nuclear funcționează deobicei în stare staționară (ρ=0).
Când se doreste reducerea puterii reactorului sau oprirea se
introduce reactivitate negativă, cu ajutorul dispozitivelor
absorbante de neutroni conținând bor, cadmiu sau gadoliniu. La
pornirea reactorului se introduce reactivitate pozitivă pentru scurt
timp, prin scoaterea dispozitivelor de absorbție a neutronilor.
Neutronii produși prin fisiune pot fi prompți sau întârziați. Pentru
neutronii prompți intervalul de timp dintre nașterea lor și
absorbția într-o reacție de fisiune este de circa 0,9 milisecunde.
Neutronii întârziați sunt generați prin dezintegrarea beta a
fragmentelor de fisiune cu durate de viață cuprinse între 0,2 și 50
secunde. Neutronii întârziați au o mare influență asupra evoluției
puterii reactorului și facilitează considerabil controlul acestuia.

8
 Securitatea nucleară
Apărare în adâncime se realizează prin suplimentarea
caracteristicilor intrinseci de siguranță ale reactorilor cu măsuri
de prevenire, monitorizare și diminuare a consecințelor
accidentelor. Apărare în adâncime este structurată pe cinci nivele,
astfel încât dacă un nivel nu face față este corectat sau
compensat de următorul. Obiectivul primului nivel de protecție
este prevenirea funcționării anormale sau defectării sistemelor.
Dacă primul nivel cade, al doilea nivel de protecție controlează
funcționarea anormală sau detectează defectarea sistemelor. La
căderea celui de al doilea nivel, funcțiile de securitate sunt
asigurate de al treilea nivel care activează sisteme de securitate
specifice. La căderea celui de al treilea nivel dezvoltarea
accidentului este ținută sub control de al patrulea nivel pentru a
preveni agravarea accidentului și eliberarea substanțelor
radioactive în exterior. Ultimul nivel are ca obiectiv diminuarea
consecințelor radiologice ale accidentului în exteriorul incintei
prin implementarea de planuri de urgență.

9
B i b l i o g ra f i e
•R e a c t o r n u c l e a r – W i k i p e d i a
•H o w a N u c l e a r R e a c t o r W o r k s (
nei.org
)
•P r o p u l s i a n u c l e a r ă – W i k i p e d i a
•h t t p s : / /
www.bing.com/ images/search?v
iew=reactor+nuclear

10